07-23-2008, 05:28 PM
sunt cam noua pe aici si din lipsa de ocupatie m-am gandit sa postez si un fic ....
spaer sa va placa
Capitolul 1
Ploaie. Cerul plange cum nu a mai facut-o pana acum. Lacrimile sale sunt reci, dar parca iti topesc pielea ajungand pana la os. Desi ceasul indica abia ora patru nu era tipenie de om pe strazi, cu exceptia unui baiat ce avea in jur de nousprezece ani, brunet, de inaltime medie, imbracat intr-o camasa neagra desfacuta la toti nasturii si o pereche de blugi de aceeasi culoare. Mergea prin ploaia deasa fara sa-i pese de frigul ce-i ajunsese pana in maduva oaselor. Mergea, lasandu-si ganduriile si suferinta sa se contopeasca cu cascada de picaturi ce se spargeau de trupul lui. Ridica privirea in sus si observa soarele ce se ascundea acum dupa un nor furios. Nici nu observa ca cerul nu era singurul ce plangea. Lacrimile sale fierbinti paraseau inchisoarea ochiilor negrii ca noaptea si se contopeau cu ploaia. Incepu sa planga si sa-i aminteasca de moartea parintilor sai, avea doar zece ani cand acestia l-au parasit si au plecat spre ingeri, cum ii spunea matusa sa atunci.
~Flashback~
Zgomotul produs de farfuria ce se sparse cand intalni podeau rece il facu pe Daniel sa se trezeasca din somn. Se duse in bucatarie frecanu-se la ochii. Tipetele mamei sale se auzeau tot mai clar. Speriat, se duse mai aproape si se uita prin intredeschizatura usii. Se panica atunci cand o vazu pe aceasta intinsa pe jos, iar pe tatal sau tinand un barbat de gat, sufocandu-l. Dupa minute bune ii dadu drumul blondului, iar acesta cazu lesinat jos. Barbatul furios il vazu pe baiat si se indrepta spre el. Daniel ramase nemiscat in fata usii si parca il astepta pe tatal sau sa-l pedepseasca. Ii scapara doua lacrimi si un geamat cand barbatul in varsta de treizeci si cinci de ani, inalt si bine facut il plezni peste fata. Baiatul se sperie si fugi in camera sa. Statu acolo pana cand cineva batu in usa:
--Este cineva acolo? Va rog sa iesiti afara...
Nu lua in seama acea voce si continua sa planga crezand ca este tatal sau care il va bate din nou.
Se auzi din nou o bataie in usa, dar de data aceasta o voce de femeie pe care baiatul o recunosc imediat. Era matusa lui, Myra si parea destul de agitata:
--Daniel...esti acolo? Sunt eu Myra. Te rog deschide.
Baiatul se conforma si deschise. Ramase surprins cand vazu casa plina de politisti. Matusa sa il lua in brate si incepu sa planga.
--De ce plangi matusa? Am facut ceva rau? intreaba baiatul cu lacrimi in ochi. Sa sti ca imi pare rau ca am tras cu urechea la cearta lu mami si tati... nu am vrut , dar am auzit niste zgomote si m-am speriat..
Ofiterul de politie si Myra se uitau surprinsi la el.
Toata ziua i se pusesera intrebari despre ceea ce vazuse in buctarie, iar el raspundea mereu acelasi lucru: A auzit un zgomot si a coborat jos. Usa de la bucatarie era intredeschisa si el s-a uitat si a vazut-o pe mama sa jos, iar tatal sau tinea pe cineva de gat, apoi tatal sau l-a vazut si a venit la el, i-a dat o palma, iar el speriat a plecat sus.
Aflase de la Myra ce se intamplase cu parintii sai.
--Daniel, esti mare si cred ca vei intelege ceea ce-ti voi spune. Parintii tai sunt morti, iar cel pe care tatal tau il tinea de gat era amantul mamei tale. Martty a aflat de ei si i-a ucis pe amandoi dupa care s-a sinucis. Imi pare rau..
Vorbele matusii sale ii prabusira cerul in cap. Simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare si cum tot corpul ii amorteste. Fugi pe usa afara si alerga cat il tineau picioarele. Nici nu se uita pe unde fugea, dar nu se oprea. Cerul incepuse si el sa-si lase copii liberi pe pamant. Picaturiile de ploaie se spargeau de trupul sau obosit.
Matusa sa se ingrijora cand observa ca nepotul sau nu se intorsese inca acasa, asa ca lua cheiile de le masina si se duse dupa el. Il gasi in parc stand pe o banca inbratisandu-si genunchii cu bratele. Statea acolo si plangea fara sa-i pese ca ploua. Femeia se duse la el si il lua in brate, ducandu-l la masina. Daniel nu se impotrivea, dar nici nu-si ajuta matusa sa-l duca la masina. Dupa un sfert de ora ajunsera in fata unei case impunatoare, alba , cu doua etaje, cu acoperisul ascutit. Intrara impreuna si Myra ii spuse sa se duca sa faca o baie fierbinte. Baiatul se supuse si se duse in camera sa pregatindu-se. Dadu drumul la apa si miile de picaturi fierbinti ii loveau trupul, parca pedepsindu-l pentru ca fugise. Isi amintea cuvintele matusii sale si incepu sa planga din nou.
Vocea Myrei il facu sa tresara. Termina repede si se imbraca intr-o pereche de pantaloni de trening si lua un tricou largut, la fel cum purta tatal sau. Cobori in sufragerie si o vazu pe femeie stand la masa indemnandu-l sa ia loc.
-- Daniel vreau sa-ti spun ceva. Cred ca poti si tu intelege ca nu mai poti sta aici si nu ma refer la ceea ce s-a intamplat cu parintii tai, ci la faptul ca esti prea mic ca sa locuiesti singur si mai ales intr-o casa ca aceasta, asa ca iti propun sa te muti la mine. Sunt sigura ca te vei intelege de minune cu Zack. ii spuse femeia pe un ton jos.
--Bine matusa. Asa voi face. spuse baiatul ca capul plecat.
~End of flashback~
Incet isi aminti cum varul sau Zack Fletcher il cicalea si isi batea joc de el. Baiatul avea in jur de paisprezece ani. Era putin inalt pentru varsta sa, parul sau era de un albastru precum cerul, iar ochii sai verzi erau foarte patrunzatori.
Nici acum cand crescusera situatia nu se schimbase. Zack continua sa-l cicaleasca si sa-i spuna in toate felurile, de la copilasi la pisi, asta doar pentru ca-i placeau pisicile. Daniel avea una, pe care o numise Houdini. Houdini era o pisica toata neagra avand doar pe piept o pata alba. Ea era singura lui prietena, mereu il asculta, iar cand el era trist ea statea langa el si torcea, incercand sa-l faca sa se simta mai bine. Dar atunci...atunci nu fusese cu el....Zack o alungase, iar Houdini fusese calcata de o masina. Cel mai rau era faptul ca el vazuse toata scena, isi vazuse singura prietena sub rotiile unui tir. Trecuse abia o saptamana de cand Houdini murise, iar Daniel ramasese complet singur. Zack nu incetase sa-l molesteze, iar matusa sa nu-l lua is seama cand se plangea la aceasta si ii spunea mereu acelasi lucru: Doar glumeste sunt sigura dragule, si afisa mereu un zambet inocent. Femeia avea in jur de patruzeci de ani, dar infatisarea sa era una de adolescenta, hainele sale dezmintind o varsta apropiata ei.
Mai arunca o privire spre cerul ce-si revarsa furia asupra lui si porni agale; se pregatea sa traverseze strada, cand auzi scartaitul unor roti si din masina rosie iesi un baiat cam cat el de inalt, purtand un ticou negru si o pereche de pantaloni de aceasi culoare. Ochii sai negrii erau incadrati perfect impreuna cu restul chipului de parul mai mult argintiu.
-- Hei!! ai grija pe unde mergi. Nu vreau sa-mi stric masina. Si ce cauti aici pe ploaia asta? Nu vezi ca ploua cu galeata? spuse tanarul al carui zambet pieri cand vazu chipul abatut al baiatului din fata sa.
-- Imi pare rau. murmura acesta si porni intr-o fuga nebuna.
--Ce s-a intamplat cu el? Probabil ca se grabeste undeva...AH!!!! Mia o sa ma omoare...
se urca in masina si porni si el in viteza....
spaer sa va placa
Capitolul 1
Ploaie. Cerul plange cum nu a mai facut-o pana acum. Lacrimile sale sunt reci, dar parca iti topesc pielea ajungand pana la os. Desi ceasul indica abia ora patru nu era tipenie de om pe strazi, cu exceptia unui baiat ce avea in jur de nousprezece ani, brunet, de inaltime medie, imbracat intr-o camasa neagra desfacuta la toti nasturii si o pereche de blugi de aceeasi culoare. Mergea prin ploaia deasa fara sa-i pese de frigul ce-i ajunsese pana in maduva oaselor. Mergea, lasandu-si ganduriile si suferinta sa se contopeasca cu cascada de picaturi ce se spargeau de trupul lui. Ridica privirea in sus si observa soarele ce se ascundea acum dupa un nor furios. Nici nu observa ca cerul nu era singurul ce plangea. Lacrimile sale fierbinti paraseau inchisoarea ochiilor negrii ca noaptea si se contopeau cu ploaia. Incepu sa planga si sa-i aminteasca de moartea parintilor sai, avea doar zece ani cand acestia l-au parasit si au plecat spre ingeri, cum ii spunea matusa sa atunci.
~Flashback~
Zgomotul produs de farfuria ce se sparse cand intalni podeau rece il facu pe Daniel sa se trezeasca din somn. Se duse in bucatarie frecanu-se la ochii. Tipetele mamei sale se auzeau tot mai clar. Speriat, se duse mai aproape si se uita prin intredeschizatura usii. Se panica atunci cand o vazu pe aceasta intinsa pe jos, iar pe tatal sau tinand un barbat de gat, sufocandu-l. Dupa minute bune ii dadu drumul blondului, iar acesta cazu lesinat jos. Barbatul furios il vazu pe baiat si se indrepta spre el. Daniel ramase nemiscat in fata usii si parca il astepta pe tatal sau sa-l pedepseasca. Ii scapara doua lacrimi si un geamat cand barbatul in varsta de treizeci si cinci de ani, inalt si bine facut il plezni peste fata. Baiatul se sperie si fugi in camera sa. Statu acolo pana cand cineva batu in usa:
--Este cineva acolo? Va rog sa iesiti afara...
Nu lua in seama acea voce si continua sa planga crezand ca este tatal sau care il va bate din nou.
Se auzi din nou o bataie in usa, dar de data aceasta o voce de femeie pe care baiatul o recunosc imediat. Era matusa lui, Myra si parea destul de agitata:
--Daniel...esti acolo? Sunt eu Myra. Te rog deschide.
Baiatul se conforma si deschise. Ramase surprins cand vazu casa plina de politisti. Matusa sa il lua in brate si incepu sa planga.
--De ce plangi matusa? Am facut ceva rau? intreaba baiatul cu lacrimi in ochi. Sa sti ca imi pare rau ca am tras cu urechea la cearta lu mami si tati... nu am vrut , dar am auzit niste zgomote si m-am speriat..
Ofiterul de politie si Myra se uitau surprinsi la el.
Toata ziua i se pusesera intrebari despre ceea ce vazuse in buctarie, iar el raspundea mereu acelasi lucru: A auzit un zgomot si a coborat jos. Usa de la bucatarie era intredeschisa si el s-a uitat si a vazut-o pe mama sa jos, iar tatal sau tinea pe cineva de gat, apoi tatal sau l-a vazut si a venit la el, i-a dat o palma, iar el speriat a plecat sus.
Aflase de la Myra ce se intamplase cu parintii sai.
--Daniel, esti mare si cred ca vei intelege ceea ce-ti voi spune. Parintii tai sunt morti, iar cel pe care tatal tau il tinea de gat era amantul mamei tale. Martty a aflat de ei si i-a ucis pe amandoi dupa care s-a sinucis. Imi pare rau..
Vorbele matusii sale ii prabusira cerul in cap. Simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare si cum tot corpul ii amorteste. Fugi pe usa afara si alerga cat il tineau picioarele. Nici nu se uita pe unde fugea, dar nu se oprea. Cerul incepuse si el sa-si lase copii liberi pe pamant. Picaturiile de ploaie se spargeau de trupul sau obosit.
Matusa sa se ingrijora cand observa ca nepotul sau nu se intorsese inca acasa, asa ca lua cheiile de le masina si se duse dupa el. Il gasi in parc stand pe o banca inbratisandu-si genunchii cu bratele. Statea acolo si plangea fara sa-i pese ca ploua. Femeia se duse la el si il lua in brate, ducandu-l la masina. Daniel nu se impotrivea, dar nici nu-si ajuta matusa sa-l duca la masina. Dupa un sfert de ora ajunsera in fata unei case impunatoare, alba , cu doua etaje, cu acoperisul ascutit. Intrara impreuna si Myra ii spuse sa se duca sa faca o baie fierbinte. Baiatul se supuse si se duse in camera sa pregatindu-se. Dadu drumul la apa si miile de picaturi fierbinti ii loveau trupul, parca pedepsindu-l pentru ca fugise. Isi amintea cuvintele matusii sale si incepu sa planga din nou.
Vocea Myrei il facu sa tresara. Termina repede si se imbraca intr-o pereche de pantaloni de trening si lua un tricou largut, la fel cum purta tatal sau. Cobori in sufragerie si o vazu pe femeie stand la masa indemnandu-l sa ia loc.
-- Daniel vreau sa-ti spun ceva. Cred ca poti si tu intelege ca nu mai poti sta aici si nu ma refer la ceea ce s-a intamplat cu parintii tai, ci la faptul ca esti prea mic ca sa locuiesti singur si mai ales intr-o casa ca aceasta, asa ca iti propun sa te muti la mine. Sunt sigura ca te vei intelege de minune cu Zack. ii spuse femeia pe un ton jos.
--Bine matusa. Asa voi face. spuse baiatul ca capul plecat.
~End of flashback~
Incet isi aminti cum varul sau Zack Fletcher il cicalea si isi batea joc de el. Baiatul avea in jur de paisprezece ani. Era putin inalt pentru varsta sa, parul sau era de un albastru precum cerul, iar ochii sai verzi erau foarte patrunzatori.
Nici acum cand crescusera situatia nu se schimbase. Zack continua sa-l cicaleasca si sa-i spuna in toate felurile, de la copilasi la pisi, asta doar pentru ca-i placeau pisicile. Daniel avea una, pe care o numise Houdini. Houdini era o pisica toata neagra avand doar pe piept o pata alba. Ea era singura lui prietena, mereu il asculta, iar cand el era trist ea statea langa el si torcea, incercand sa-l faca sa se simta mai bine. Dar atunci...atunci nu fusese cu el....Zack o alungase, iar Houdini fusese calcata de o masina. Cel mai rau era faptul ca el vazuse toata scena, isi vazuse singura prietena sub rotiile unui tir. Trecuse abia o saptamana de cand Houdini murise, iar Daniel ramasese complet singur. Zack nu incetase sa-l molesteze, iar matusa sa nu-l lua is seama cand se plangea la aceasta si ii spunea mereu acelasi lucru: Doar glumeste sunt sigura dragule, si afisa mereu un zambet inocent. Femeia avea in jur de patruzeci de ani, dar infatisarea sa era una de adolescenta, hainele sale dezmintind o varsta apropiata ei.
Mai arunca o privire spre cerul ce-si revarsa furia asupra lui si porni agale; se pregatea sa traverseze strada, cand auzi scartaitul unor roti si din masina rosie iesi un baiat cam cat el de inalt, purtand un ticou negru si o pereche de pantaloni de aceasi culoare. Ochii sai negrii erau incadrati perfect impreuna cu restul chipului de parul mai mult argintiu.
-- Hei!! ai grija pe unde mergi. Nu vreau sa-mi stric masina. Si ce cauti aici pe ploaia asta? Nu vezi ca ploua cu galeata? spuse tanarul al carui zambet pieri cand vazu chipul abatut al baiatului din fata sa.
-- Imi pare rau. murmura acesta si porni intr-o fuga nebuna.
--Ce s-a intamplat cu el? Probabil ca se grabeste undeva...AH!!!! Mia o sa ma omoare...
se urca in masina si porni si el in viteza....
mie una chiar imi place.Greseli de tastare nu am vazut