Animezup - forum manga si anime

"Um..ce actiune..? cand zici "capitolul 3" nu te referi la ceu care cuprinde trecutul lui yuu?o__O eu pe acela il numesc asa..si nu era multa "actiune" acolo..defapt nu cred ca era deloc." ummm...cand am zis de actiune ma refeream la ce faceau ei pe acolo. Mda, e vina mea, nu m-am eprimat corect ^_^".
cat despre desen...e facut in photoshop? o_o, arata dragut, si cu ceva greseli, dar e fan fic nu fan art asa ca nu-mi permit sa critic

Trecem si la noile intamplari. Aici nu am dat de greseli de tastare, si nici alt fel de greseli. Hmm, nici eu nu mi-l mai aduc aminte pe Hissori ^_^" (cam aiurita in ultimul timp), dar am o banuiala.

iLove, hm..ok..daca ai inteles ceva tot e bine so..desenul.ya, in photoshop, stiu ca are greseli ca e de abia al doilea pe care il fac acolo(cu schita facuta in creion inainte).hissori..nu stiu cum sa iti amintesc..cel pe care il smotocea yuuri cand erau in..grecia cred o__O *chuu* & thanks




Note: Citatele sunt creatie proprie






« Bine. Se pare ca nu a glumit. Oh, tu te-ai oferit, Myaki. Acum trebuie sa-i gatesc. Dar ce? » In apartamentul tanarului cantaret este liniste, o liniste strabatuta doar de sunetul foilor rasfoite lent de acesta. Discutia pe care a avut-o cu mana liceanului a fost una scurta, fiindca oricum aceasta pleca in alt oras si s-a terminat cu victoria solistului.

-Yuuri ? – se uita de partea cealalta a tejghelei acoperite cu gresie, care desparte bucataria de sufragerie si observa speriat ca solistul poarta din nou acei ochelari. Acesta nu-i da nici un semn pentru cateva momente, apoi isi ridica privirea si-l priveste.

« Nu din nou.. » Baiatul roseste, abia abtinandu-se de la a-si musca buzele trandafirii, apoi isi indreapta ptivirea catre obiectul de lemn pregatit pentru a taia legumele necesare pentru cina lui Yuuri.

« ..si cand nu te astepti, totul in lumea ta se schimba. Cuvintele de acum cateva clipe iti dispar de pe buze, iar gandurile ti se transforma intr-o masa omogena din care urmeaza sa se formeze altele.
Pana acum ai crezut ca totul in viata ta este sigur, ordonat si ca asa va ramane, fiindca te-ai luptat pentru asta..Insa din acest moment iti dai seama cat de mult ti-ai neglijat propria-ti viata. I-ai luat inimii tot ce avrea mai pretios : libertatea de a alege. Oricand exista o alta cale, care, desi nu te poarta cu totul pe un drum diferit de al tau, iti arata ca poate fi si mai bine, dar tu ai refuzat sa accepti acest lucru.. »

Citatele dintr-o anumita carte pe care a citit-o in urma cu mai multe luni ii vin in minte cu o viteza uimitoare, dar acum nu poate sa se gandeasca « De Ce ? » fiindca solistul il priveste insistent.

-Te excita ochelarii mei ?

Intr-adevar, daca se gandeste mai bine, obrajii i s-au incalzit de fiecare data cand l-a vazut. « Dar tot pervers ramane ! » isi spune in minte, schimbandu-si expresia si indreptandu-se spre frigiderul alb si inalt din spatele sau. I-a rapit cateva legume, refuzand sa-l mai intrebe ce-si doreste, apoi revine la locul sau.

-Nu este politicos sa nu-mi raspunzi la intrebare.

Primeste un mic sarut pe obraz, aproape de ureche, apoi zambetul ii revine pe chip. Cantaretul nu mai poarta acele obiecte problema si nu mai sta intre nenumaratele sale fise. Acum este langa el, sprijinit de semi-peretele rece si il priveste cu un zambet plin de dragoste. Solistul nu-i mai spune nimic, insa ii pune un sort de bucatarie cu diferite modele pe el, dandu-i inca un sarut pe obraz.
Yuuri se uita inca o data la ceas, observand ca orele au trecut mai repede decat s-a asteptat, fiind aproape ora nouasprezece. Se intoarce cu dorinta de a reveni la actele sale, dar este oprit de prietenul sau licean care il prinde de mana. Myaki il priveste trist si in acelasi timp cu speranta, apoi, dupa ce vocalul este din nou cu fata spre el, il prinde cu mainile de mijloc si ii atinge corpul cu al sau. Tanarul il ia si el in brate, observand ca prietenul sau incearca sa se apropie tot mai mult de el, apoi ii saruta parul, mangaindu-l incet pe spate.

-Iti voi da un cadou dupa ce imi termin cina. Iti promit. – si cu aceste cuvinte, solistul se intoarce in sfarsit,cu succes, pe canapeaua neagra din sufragerie.


Minutele trec tot mai lent si atmosfera devine monotona, fiind intrerupta doar in momentele in care baiatul se taie, loveste, arde – si tot mai multe lucruri facute din neatentie in timp ce incearca sa gateasca un lucru caruia nici macar nu-i cunoaste numele. A renuntat la obiceiul de a-l privi la fiecare cinci minute fix pe Yuuri, iar acum spera ca acesta se va opri in curand, fiindca linistea il face sa fie putin speriat. Promisiunea acestuia nu-i paraseste gandurile si incearca sa gaseasca posibile cadouri in mintea sa.
Dupa aproape o ora, il anunta ca a terminat. Cina arta mult mai bine decat se astepta si incepe vesel sa aranjeze masa. De data aceasta, chiar este mandru de realizarea sa si de abia asteapta ca aceasta sa fie gustata. Asteapta un timp pana cand Yuuri isi aseaza fisele intr-un dosar gros, apoi se aseaza si el la masa frumos decorata.

-Ar trebui sa dormi mai des la mine. – ii spune cantaretul vesel, gustand incet din mancarea pregatita de adolescent, apoi schitand un suras multumit.


-Multumesc. – il saruta din nou –la fel cum a facut aproape toata ziua, pe obraz, evitandu-i continuu gura –, ciufulindu-i parul.

Myaki il priveste putin dejamagit, fiindca inca spera ca va primi macar un al doilea sarut pe buze in ziua aceasta, iar acum toate sperantele i s-au naruit. Yuuri il ajuta sa stranga vasele de yena, translucide si de o culoare usor maronie, apoi ii sopteste sa le lase pe masa bucatariei si sa-l urmeze, pe canapea. Baiatul isi da sortul jos, stand putin pe ganduri, apoi se duce la locul indicat de prietenul sau. Este nerabdator sa-si vada cadoul, dar Yuuri nu pare sa-si aminteasca de promisiunea pe care a facut-o, acum aprinzand televizorul si relaxandu-se.


Cerul este negru, iar luminile orasului arata precum stelele cazatoare. Micile patrate de vitraliu care inconjoara geamul ofera diferite efecte in ochii baiatului, iar sunetul masinilor se aude infundat, provenind de la geamul deschis din dormitor.

-Pot sa fac un dus ? – il intreaba, vazand ca Yuuri nu pare sa vrea sa-i dea ceva.
-Bineinteles. Vin si eu in curand. – probabil ca intr-un astfel de moment ar fi fumat daca nu ar fi jurat sa nu faca asta niciodata.

Myaki se indreapta incet catre baie, descoperind un aer extrem de rece in momentul in care ii deschide usa. Inchide grabit geamul care, desi nesemnificativ ca marime, a lasat sa patrunda in incapere toata raceala aceea. Potriveste, obosit, apa, apoi isi aseaza hainele pe un scaun de plastic de langa cabina albastra.


Apa calda ii atinge la inceput violent pielea, care capata o culoare rozalie, apoi picaturile devin tot mai blande cu corpul sau.

« Cuvintele de acum cateva clipe iti dispar de pe buze, iar gandurile ti se transforma intr-o masa omogena.. »

Isi aminteste de acel gand si incearca sa-i gaseasca semnificatia. Isi da seama ca i s-a intamplat acest lucru de cateva ori, in special atunci cand vorbea cu Yuuri. Acesta stie sa-l calmeze in orice situatie si niciodata nu l-a lasat sa plece pana cand nu i-a alungat orice temere din suflet. Nu o singura data i s-a intamplat ca atunci cand acesta ii zambeste sa-si uite toate gandurile acumulate pana atunci, iar acum se gandeste ca..el nu ar reusi niciodata sa faca asta. Yuuri il face de fiecare data sa zambeasca, dar el nu-si aminteste sa-l fi inveselit pe acesta vreodata, iar gandul acesta il face brusc sa se intristeze.
Opreste apa intr-un final si iese din cabina. Se uita plictisit catre hainele sale, dar se hotaraste sa imbrace un simplu halat alb. Isi ia obiectele de imbracaminte cu intentia de a le pune in ghiozdan pana in dimineata urmatoare. Il strabate un fior de frig de-ndata ce paraseste baia si se indreapta spre dormitor pentru a inchide geamul, insa nu gaseste decat o usa incuiata.

-Yuuri !
-L-am inchis.

Raspunsul se aude din baia deja ocupata, iar baiatul se consoleaza cu aparatul cu care si-a uscat parul. Il asteapta pe solist pentru cateva minute lungi, apoi acesta paraseste baia, destul de vesel.

-Acum cadoul tau..

" -Acum cadoul tau.." Asemanator cu fazele din animeuri in care se termina episodul exact cand incepe partea interesanta >.<
Oricum, mi-a placut aceasta parte. Au fost cateva propozitii (fraze, sau ce erau) in care ai cam repetat Yuuri, dar au fost doar cateva, deci e bine (din nou, "era mai bine fara"). In rest, chiar nu am ce comenta. M-a cam pus pe ganduri Yuuri cu saruturile lui doar pe obraz, dar nu asta e important.

off: 1) da, acum mi-am amintit despre cine e vorba ^_^"
2) scuze pentru critici, dar dupa cate am observat, esti singura persoana care a reusit sa ma impresioneze prin fic-ul facut de ea (exprimare, actiune, intamplarile sunt interesante, reactiile nu sunt ceva cam neasteptate din partea unui anumit personaj si altele pe care le-am spus si in celelalte posturi ^_^") si am ceva pretentii

edit: cum am putut uita? ^_^" citatele sunt facute de tine O_O, atunci, felicitari, suna chiar interesant

Oke. Mea culpa...nu mi-am dat seama ca mai era atat de putin pana la sfarsitul capitolului...
Mi-am zis sa o pun la 2 zile consecutive, ca sa nu asteptati mai mult pt atat de putin(nu pun si din capitolul urmator din motive "personale" )
Hm..partea aceasta este mai siropoasa, aseara m-am dat seama si am modificat putin, dar tot nu imi place. Anyways..veti vedea de ce(sper) in capitolul urmator..bine ca nu este lunga - macar nu va chinui mult XD

iLove, i know, i know XD am explicat mai sus..imi pare rau.Hm..gomen, nu mi-am dat seama. o sa am grija pe viitor . Ca te-a pus pe ganduri..am citit si eu inca o data si am vazut am filozofat putin si mi-am dat seama ca sunt doua motive(pe care le aflati acum si in capitolul urmator).citatele suna interesant? wow ^.^ si eu le-am scris la intamplare(nu am absolut nicio logica cand scriu..nici macar o idee..scriu haotic pe computer )
And Off: 1) ma bucur si eu mai il uitam vreodata (am o mare problema cu actiunile care cuprind mai mult de 2 personaje)
2) ce este impresionant?o_o I mean...2-3 capitole de la inceput sunt jalnice..le-am citit din nou, deci stiu(nu spune nimic..ai probleme cu memoria cand vorbesti despre ceva ce ai scris acum un an si jumatate ^^") Hm..ma bucur ca reusesc sa fac faza cu reatiile voiam sa fac totul cat mai real, mai ales dupa ce am citit cateva povesti in care frazele erau rupte de realitate ^^"
Dupa toate acestea...thanks and sorry pentru continuarea scurta.










Cantaretul l-a luat cu grija aproape de pieptul sau, ridicandu-l si tinandu-l in bratele sale, apoi au intrat in dormitorul care, intre timp, a fost descuiat. Yuuri il aseaza incet pe patul acoperit de un asternut moale si matasos, apoi incepe sa-l sarute lent pe partile expuse din corpul sau. Pentru un timp, nu face decat sa-l mangaie, mainile sale « alunecand » cateodata si de partea cealalta a halatului alb, din bumbac. Inca ii evita buzele, dar privirea ii tradeaza dorinta.
In scurt timp, solistul reuseste sa-i elibereze bratele din acel material, folosit acum doar ca un al doilea asternut, apoi se dezbraca si el, continuandu-si ritualul « magic ». Adolescentul tremura putin la inceput, fiind luat prin surprindere de dorinta covarsitoare a prietenului sau, dar curand se relaxeaza, lasandu-l pe acesta sa-l acapareze cu totul.
Saruturile pe buze incep sa apara si devin tot mai tandre, fata de primul care a fost brutal din cauza ritmului alert adoptat de vocal in momentul in care i-a dezvaluit corpul. Tanarul cantaret reuseste sa murmure un « Imi pare rau. » in momentul in care baiatul de dedesubtul sau scoate un scancet de durere din cauza greutatii prea mari cu care a apasat pe palmele sale, apoi incepe sa i le sarute cu lent.


Momentele magice au durat aproape o ora, in acest timp cei doi studiind si experimentand saruturi tot mai diferite, cat si atingeri, iar acum o pauza lunga il lasa sa se priveasca intens in ochi. Solistul ii mangaie lent obrajii fierbinti si trandafirii, sarutandu-l tandru pe frunte, apoi expresia ii devine serioasa, punandu-i adolescentului cateva intrebari in soapta.
Toate au primit raspunsuri afirmative, iar liceanului ii mai sunt atinse buzele inca o data. Priveste cateva secunde geamul, incercand sa ignore faptul ca tremura, dar nu reuseste.

-Linisteste-te…

Vocea lui Yuuri este mai calda decat de obicei, iar baiatul se calmeaza rapid. Trupul ii este strabatut brusc de un sentiment puternic de dragoste si-si pune din instinct palmele pe umerii solistului, cerandu-i din priviri sa se uite in continuare in ochii sai de un negru intens. Primeste un zambet calm, o privire linistitoare, apoi, dupa alte cateva gesturi ciudat de tandre, simte cum este patruns de acesta. Simte o usoara durere care persista pentru un timp, dar aceasta este suportabila si se hotaraste sa nu-i dea importanta.
Credea ca totul se va petrece printr-o miscare brusca, urmata de altele la fel de rapide, dar s-a inselat, Yuuri fiind mult mai bland cu el, cu corpul sau, cu sufletul sau, decat a crezut ca cineva ar putea fi vreodata. Incepe sa adore momentele in care acesta isi trece mainile prin parul sau, sarutandu-l si atingandu-i incet buzele cu limba.
Incearca sa-l opreasca pentru o clipa, prinzandu-i obrazii in palmele sale, dar cantaretul nu-i da importanta, indepartandu-i mainile si incepand sa le sarute des.
In camera s-a instalat un aer cald, cu o usoara mireasma de trandafiri de la balsamul folosit de acestia in baie. Pentru altcineva, ar fi greu de respirat in acea atmosfera fierbinte, dar ei pretuiesc acum fiecare lucru aflat in acel dormitor.

~Sfarsitul Capitolului IV~

hmmm...intrebare : acesta era cadoul? (o banuiala doar). Daca nu, unde e??? O_o (parca as fi obsedata)
eh, hai ca nu a fost atat de scurt. Eu sincer, ma asteptam la un paragraf, doua (nu obisnuiesc sa "verific" marimea). Intr-adevar, tu obisnuiesti sa scri mai mult, dar e destul si cat ai scris acum. Da, a fost cam siropos, dar nu exagerat, si greseli..hmm...nu am fost prea atenta, dar din ce am observat eu in neatentia mea, au fost doua >.< : "apoi incepe sa i le sarute cu lent." si inca una de care nu mai dau O_o.

"2-3 capitole de la inceput sunt jalnice..le-am citit din nou" (eh, modestia asta ), hei, nu au fost jalnice. Daca erau nici nu mai citeam fic-ul >.<

cat despre "citate", cred ca datorita faptului ca nu ai fost prea atenta cand le-ai scris au iesit asa

Well..cum nu o sa mai postez incepand de miercuri(vacanta, in sfarsit..) postez mai des..putin.

iLove, vei vedea .e destul? good..fiindca atunci cand ma voi apuca sa scriu din nou, sa pot sa scriu doar 2 pagini ^^da, acea greseala e din cauza faptului ca a fost o schimbare de ultim moment .thanks & chuu

V. When Love Fades…

16 Martie

-Spune-mi.

Tanarul isi musca in tacere buzele, strangand celularul in mana dreapta. Vocea subtire cu care vorbeste de cateva zeci de minute ii spune in sfarsit o dorinta de-a sa, dar el este inca indecis.

-Spune-mi ! Vrei sa cred ca nu ma mai iubesti ?

Dintii i se lovesc unii de altii in momentul in care tonul ii urca cu cateva octave si se opreste din mangaiatul parului matasos al celui din patul sau. Incearca sa-si acopere mai bine telefonul, fiindu-i frica de faptul ca l-ar putea trezi pe baiat, apoi ofteaza incet.

-Nu..Te iubesc.
-Stiu.

Inchide conversatia, apasand pe unul dintre butoane, apoi se stapaneste cu greu sa nu arunce cu obiectul negru in peretele din fata sa. Se apleaca asupa baiatului din patul sau, care inca doarme si-l saruta lent pe tampla. Il priveste trist dupa acest gest si continua sa-i atinga pielea calda cu buzele sale, chiar si dupa ce acesta da semne de trezire.

-Iarta-ma..
-Pentru ce.. ?

Pentru o clipa, vrea sa-i spuna adevarul, apoi isi revine, dandu-si seama ca asa ceva nu este posibil.

-Te-am trezit..
-Nu..

A mai simtit de cateva ori acest sentiment de vinovatie, dar acum isi doreste sa-si dea palme, gandindu-se la ceea ce face. Il saruta din nou si din nou, incercand sa uite discutia la telefon pe care a incheiat-o, cu greu, mai devreme.

-Ce s-a intamplat ? – Myaki indrazneste sa vorbeasca, intr-un moment de calm al solistului.
-Nimic. Te iubesc..

Nu il deranjeaza faptul ca Yuuri este atat de atent cu el, dar simte ca ceva nu este in regula. Asternutul cald inca ii apara trupul de racoarea diminetii, iar razele pale ale astrului auriu ii permit sa-l « examineze » pe cel de deasupra sa mai bine. Categoric, ceva s-a intamplat : ceva rau.

Ochii acestuia au o culoare mai deschisa decat de obicei, iar parul, ale carul reflexii erau pana acum doar albastre, capata usoare tente de gri la impactul cu lumina. Il vede undeva departe, ca pe o fiinta nepamanteana, dar este brusc adus la realitate. A auzit unele persoane care spuneau ca realitatea doare mai tare atunci cand ti se arata cu forta, iar acum stie ce inseamna.

-Sunt bine. – ii raspunde, inainte ca Myaki sa-i puna a doua intrebare : Ochii baiatului cu care s-a iubit aproape intreaga noapte ii spun totul. – Te iubesc. – ii mai spune o data, nestiind daca vrea sa-l convinga pe baiat sau pe el insusi.


Pentru o clipa, a vrut sa se ridice, sa faca o baie, sa manance, sa se schimbe si sa-si sune mama, dar a fost de fiecare data oprit de vocalul care-i prinde mana intr-a sa. S-a intors de fiecare data inapoi la pozitia sa si a stat tacut. Acum il imbratiseaza de cateva minute, incercand sa adoarma si sa uite de aceste clipe, dar nu reuseste.

-Pot sa merg sa fac micul-dejun.. ? – incearca liceanul inca o data sa il lase singur in dormitor, crezand ca asta l-ar face sa se simta mai bine. Il simte incordat si nu vrea sa ii agraveze strarea proasta. « Poate ca aseara a fost mai rau decat am crezut..Sunt un idiot.. »

-Nu. Stai aici.. – solistul il trage de maini, asezandu-l peste pieptul sau, ramanand in continuare cu privirea in gol. Nici el nu stie la ce se gandeste. Vinovatia inca ii macina sufletul, dar nu are cum sa-i spuna ceva baiatului. – Am nevoie de tine..


« N-am inteles bine ce s-a intamplat atunci, dar parca ne-am intors in timp, noaptea noastra magica repetandu-se. Am crezut ca am adormit pentru un moment, deoarece strarea de euforie, de usoara amorteala au fost mult mai intense.

Nu m-am opus, l-am lasat sa face absolut tot ce a vrut cu mine. Nu am vrut sa-l supar sau sa-l intristez, dar nu am reusit nici sa-l fac sa zambeasca. Pana la urma, a suras fara ca eu sa fac ceva anume. L-am intrebat « De ce ? », iar el mi-a spus ca eram speriat. Am aprobat putin rusinat, apoi el a inceput din nou sa ma atinga cu corpul, cu buzele sale.

Acum m-a lasat in camera incalzita de miscarile noastre, spunandu-mi sa-l astept si, din nou, cerandu-mi sa-l iert pentru un lucru pe care nu-l cunosc. »


« Nu s-a intors foarte repede, dar in cele din urma a aparut si mi-a spus ca vom pleca. M-am imbracat repede si l-am urmat pe scari. »



Soarele domina cerul, vantul de primavara misca lent crengile copacilor, iar aleile parcului sunt pline de indragostiti. Cei doi se plimba incet, incercand sa nu cedeze impulsului de a-si impreuna mainile. De cand a venit, Yuuri este mult mai vesel, zambindu-i larg de fiecare data cand il priveste. Baiatul ofteaza incet, vazand cat de multe cupluri sunt in acel parc.



« Acesti oameni probabil nu vor avea niciodata o problema cu afectiunea in public.. »

..se gandeste acesta, imaginandu-si pentru o clipa cum ar fi daca acum l-ar putea imbratisa in voie pe cantaret.

-Hai, micul meu emotiv. Avem un loc si pentru noi doi. – ii prinde palma intr-a sa si-l conduce pe o alee mai putin circulata.

Ajung langa un copac gros, cu multe insemne care au marcat dragostea multor perechi, insa care a fost uitat in timp. Yuuri il aseaza cu spatele lipit de acel arbore vechi, dandu-si ochelarii jos si privindu-l pe adolescent cu multa dragoste. Ii mangaie usor suvitele negre, apoi il saruta tandru pe buze, pe ambii obraji si pe frunte.

-Te iubesc..


-Trebuie sa-ti dau un cadou, nu ?

Au parasit locul acela magic in urma cu mai mult de o ora, dar inca sunt in parc. Atmosfera este acum mult mai relaxata, dar baiatul inca este atent, nelasandu-l pe Yuuri sa-l atinta ’’in exces’’.

« Un cadou.. » a spus, dar..nu si-a primit deja cadoul ?

Il priveste tacut, asteptand o explicatie, dar solistul nu ii da nici un semn care i-ar arata ca ar mai vrea sa continue discutia. Merg in continuare pe aleea principala, iar intr-o clipa de neatentie, Yuuri il prinde de mana, impreunandu-si degetele cu ale acestuia. Trec lent pe langa cateva terase, ascultand muzica, apoi cantaretul sugereaza sa mearga pe marginea lacului. Il tine in continuare de mana pe baiat, vazand ca acesta are cateva probleme cu echilibrul cand trebuie sa mearga pe extremitatea care desparte apa de pamant.



-Vino..Ai obosit. – ii spune vocalul cu o voce mai blanda ca niciodata, lasandu-i mana stanga libera, apucandu-l de mijloc si ridicandu-l pentru a-l lua in brate.



Se aseaza repede pe iarba proaspata si verde, nelasandu-i baiatului timp sa ii spuna niciun cuvant. Cei doi asculta in continuare muzica ambientala, privind crengile inmugurite ale copacilor inalti de langa ei. Yuuri ii propune, dupa cateva minute, sa se intoarca inapoi in apartament, fara sa-i dea un motiv anume, dar ii promite ca se vor intoarce pe seara.

Soarele inca domina cerul, iar vantul incepe sa le alinte suvitele negre. Se intorc pe un alt drum, pentru a evita monotonia, iar in momentul in care ies din parc, cantaretul alearga spre primul magazin pe care il vede si-l paraseste la fel de repede. Myaki incearca in primul moment sa-l intrebe cu ce anume a umplut punga din mana sa, dar renunta vazand ca acesta schimba subiectul imediat.


-Poftim…?

-Un tort. Asa am zis. – ii arata limba intr-un mod jucaus, atingandu-i incet nasul.



Baiatul ramane asezat pe canapeaua din piele, din sufragerie, privind uimit felul in care prietenul sau se aranjeaza pentru gatit. Zambeste, gandindu-se ca acesta pare mai mult ca se pregateste de o misiune decat de pregatirea unei prajituri, apoi isi indreapta chipul in alta parte, observand ca solistul ii cere din priviri mai multa seriozitate.

Intr-un scurt timp, in camera patrunde o usoara aroma de vanilie, iar liceanul se indreapta spre bucatarie, curios. Yuuri este concentrat inca din momentul in care a inceput, dar il opreste inainte ca acesta sa vada ce anume se afla pe masa.



-Nu inca. – apasa pe fiecare silaba, dandu-i cu putina frisca pe buze si facandu-i semn sa se intoarca linistit la locul sau.



Myaki prezinta o grimasa, vazand ca i se interzice sa-si vada propriul tort, dar se conformeaza si incepe sa cerceteze fiecare post de televiziune, privindu-l din cand in cand si pe cantaret. Inca este lumina, ceasul semnaland ora saisprezece, dar Myaki se teme de faptul ca Yuuri ar putea uita promisiunea facuta..






-Pisoi ! – ii trimite un sarut prin aer, ademenindu-l spre el si privindu-l vesel. – Iti place ? – il prinde de mijloc, luandu-l in brate si privindu-si mandru opera.



Baiatul priveste uimit tortul, ornat in intregime cu frisca si avand cateva modele facute cu migala pe intreaga suprafata. Nu credea ca va iesi atat de bine, nestiind ca Yuuri este un bucatar bun, iar acum isi musca buzele cu emotie. Nu reuseste sa ii ofere decat un raspuns afirmativ clatinandu-si capul, dar se pare ca de data aceasta nu conteaza, solistul ajutandu-l sa taie doua felii.



-Multumesc..

-Eu iti multumesc..

tort!!! de ce trebuia sa-l descrii asa bine? acum mi s-a facut tare pofta T_T

Las dulciurile si revin. Umm....oricat m-am straduit nu am reusit sa dau de multe greseli >.<. Si de data aceasta am observat o litera in locul alteia, dar nu mai stiu unde (tipic, iar am uitat). Si nu am reusit sa inteleg un lucru... Yuuri vorbea la telefon, cred O_o...el zicea ca iubeste pe cel cu [,] care vorbea sau invers? O_o. Uh >.< , chiar nu ma asteptam la o asa intamplare. Yuuri parea asa de indragostit de Myachi (sper ca am scris corect ^_^")

Last..ultima postare pana pe 22 (cred)

iLove, gomen nasai asa fac cand mi-e pofta . Well...yuu vorbea la telefon si cealalta persoana ii cerea sa ii spuna ca o iubeste. cam asa era..gresit XD e cu "k" XD anyways..viata..ce sa-i faci? thanks & chuu

Nanana..another weird drawing with yuu-chan(scuzati greselile..nu sunt buna la desene XD) --> Shh









29 Martie

« Nu am mai fost niciodata la fel de fericit ca in acele doua zile si, desi la inceput nu voiam sa admit, am stiut tot timpul ca voi plati pentru acele clipe..


Ne-am distrat tot weekend-ul, iar urmatoarea saptamana a fost linistita, fara nici un eveniment neplacut sau bizar. El m-a sunat de cateva ori, iar asta m-a bucurat, chiar daca de fiecare data a avut o voce tot mai schimbata.

Sfarsitul lunii s-a apropiat tot mai mult de noi, iar in cele din urma, intr-o zi de Joi, Nori mi-a marturisit pe drumul spre casa un lucru pe care mi l-a ascuns mai mult de doua saptamani. La inceput am fost putin socat, gandindu-ma ca asa ceva nu se poate intampla, dar curand am rezolvat micul puzzle. Mi-a spus de cateva ori ca nu este sigur, ca poate fi doar o vorba aruncata de putinii oameni care o stiu pe acea fata – o pianista care s-a mutat de curand in oras si are studio-ul langa al lor -, dar teama nu mi-a dat pace.

Am inspirat adanc, apoi Nori mi-a explicat faptul ca el este bun prieten cu Akio – chitaristul trupei – si ca acestuia i-a parut rau cand a vazut ca Yuuri s-a imprietenit mai mult decat ar fi trebuit cu acea adolescenta. Am ajuns acasa mult prea repede, fiindca am mai vrut sa vorbesc atat de multe lucruri cu Nori, sa ma faca sa ma linistesc,dar am ramas singur.

Am ramas singur in casa aceea, admirand exasperat peretii albastri din cauza luminii sterse, de seara, de afara, apoi m-am retras in camera mea, de la etaj. Mi-am pus ghiozdanul pe scaunul biroului, apoi m-am asezat in pat, privind cu insistenta telefonul mobil aflat pe masa din fata mea.

Minutele din acea ora au trecut chinuitor de incet, dar noaptea s-a lasat repede peste mine, peste oras. Fara sa-mi dau seama, mi-au dat lacrimile cand mi s-a facut frig. Am mai stat pentru un timp in acel loc inghetat, apoi m-am dus la subsol pentru a porni centrala. Mi-am luat un halat din baie, apoi m-am intors alergang, auzind soneria celularului.

Am raspuns tremurand si am simtit alte lacrimi pe obrajii mei cand i-am auzit vocea. Pentru o clipa, am uitat de toate gandurile pe care le-am avut, iar el nu a facut nimic pentru a-mi aminti. Am discutat aproape o ora, timp in care casa s-a incalzit si mi-am lasat halatul sa cada linistit pe podea. A fost vesel si mi-a transmis bucuria si mie, dar cand am auzit cuvintele de « la revedere » mi-am amintit lucrul care ma deruta. Nu l-am putut minti – mi-a simtit nesiguranta – si eu i-am spus exact ce am stiut : ca Nori aflase de la Akio – desi mi-a fost teama ca acesta sa nu aiba probleme – si ca eram speriat.

« Stai linistit.. »

..mi-a spus, apoi mi-a urat « noapte buna » si a inchis. Mi-am muscat buzele, apoi m-am hotarat sa ma asez in pat. Ar fi putut sa spuna orice altceva ca sa ma linisteasca, dar nu asta. Am crezut ca l-am suparat si am avut impulsul de a-l suna inapoi, dar m-am abtinut. Am adormit cu greu, incercand sa nu ma gandesc la nimic si sperand ca dimineata sa vina repede..


Soarele m-a trezit inainte de vreme, ceasul sunand peste zeci de minute dupa ce mi-am deschis ochii. Am ramas sub asternut, admirandu-mi cartile care erau luminate de razele galbui, apoi m-am hotarat sa cobor scarile, pentru a ma dezmorti. Ajungand in sufragerie, am constatat ca am lasat usa descuiata peste noapte si m-am grabit spre locul in care stiam ca mama isi tinea economiile. Am observat cu bucurie ca totul era la fel cum stiam, apoi m-am intors in dormitor.

Era vineri, iar in acea zi trebuia sa facem trei ore de psihologie, apoi stiinte, deci nu am avut probleme cu pregatirea lectiilor. Urma sa petrecem ore intregi vorbind despre discriminare, iar pentru asta imi trebuia multa forta de concentrare.

Am plecat la limita pentru a nu intarzia la intalnirea cu Nori din statia de autobuz, iar pe drum nici unul dintre noi nu a vorbit. Eu eram prea concentrat cu ascunderea problemelor mele, iar el probabil credea ca sunt suparat pentru ca mi-a spus acele lucruri cu o zi in urma.

La scoala am ajuns in graba, datorita intarzierii cauzate de stralucita idee a soferului de a o lua pe ul alt traseu, dar norocul nostru a fost acela ca si profesoara a venit dupa zece minute de la inceperea orei.

Am avut o discutie libera, despre toate tipurile de discriminare, dar am preferat sa stau tacut, doar urmarindu-i pe ceilalti. Profesoara m-a privit pentru o clipa cand am ajuns la discriminarea sexuala si a fost pregatita sa ma abordeze, dar sunetul care a marcat incheierea primei ore a intrerupt-o. Dupa cele cinci minute de libertate, a revenit in clasa, dar uitase – ca de obicei – faptul ca trebuia sa imi puna o intrebare.


Pe coridorul care ne conducea spre iesirea din cladirea liceului, Nori mi-a dat o foaie mica de hartie pe care era scris un nume si un numar de telefon. L-am privit cu semne de intrebare, i-ar el mi-a spus in soapta sa caut acel numar in telefonul « Lui ». Nu am inteles de ce nu mi-a spus acel lucru dupa ce ieseam, dar cand am vazut lumina zilei mi-am dat seama. Yuuri era la intrarea in curtea liceului, sprijinit de zid si ne-a privit insistent de cand am iesit. Nori m-a impins usor, facandu-mi semn sa ma duc la el, iar eu i-am indeplinit dorinta.

Am alergat spre persoana care m-a facut sa ma ingrijorez in ultimele zile, iar aceasta mi-a zambit, apoi am pornit pe drumul opus celui obisnuit. Am intrat in parcul care a a inceput de cand am trecut de liceu, iar el m-a luat aproape imediat in brate, amandoi fiind ascunsi de restul lumii de catre copacii din jur.

« Iarta-ma.. »

L-am privit, zambind in sinea mea si incercand sa-l incurajez cu privirea : stiam ca urma sa imi spuna ce s-a intamplat..doar si-a cerut scuze. Mi-a repetat acele cuvinte, strangandu-ma mai tare in brate, apoi m-a privit trist.

« S-a terminat.. »

Mi-a atins obrazul cu mana sa, sarutandu-ma pe frunte, iar eu inca mai speram ca se referea la acea adolescenta. Am inteles la ce s-a referit de abia atunci cand mi-a prins ambele palme intr-ale sale, atingandu-mi degetele cu buzele, apoi luandu-mi cu o mica ezitare singurul lucru care imi dadea incredere. Am incercat sa ma impotrivesc, crezand ca glumeste, dar el m-a impins usor, punand inelul in buzunarul de la geaca sa.

« Imi pare rau, dar stiai ca asta se va intampla, nu ? Nu puteam sa ramanem impreuna toata viata..Mi-am sacrificat un an pentru a fi cu tine. Ar trebui sa fii multumit. »

Inca ii mai aud cuvintele, le aud de fiecare data cand este liniste. Stia ca ma poate rani usor si nu a ezitat sa o faca. Acum sunt nervos pentru ca am fost atat de prost, incercand mereu sa nu gresesc cu nimic..

..insa atunci..aproape am plans. Ma lovise un puternic sentiment de abandon total, m-am simtit singur, tradat de propria-mi viata si am vrut sa incerc sa-i vorbesc.

Prea tarziu. El era la cativa zeci de metri in fata. Puteam sa-l ajung in mod normal, dar atunci eram impietrit in acea margine a parcului insorit. Am cazut in genunchi si cred ca am plans cu adevarat, fara sa-mi dau seama de ce. Inca nu realizam ce mi se intamplase, dar m-am gandit la acel lucru tot drumul spre casa.

Aveam cincisprezece ani si trebuia sa trec intr-un final printr-o despartire. « Oricine a trecut cel putin o data prin asta. » obisnuia sa-mi spuna Dana cand eram ingrijorat, auzind ce ii faceau unii baieti.

Intotdeauna am invidiat-o pentru puterea ei, pe care, oricat ar fi incercat, nu a reusit sa mi-o transmita. Am avut impulsul de a o vizita, de a nu ma refugia in camera inca, dar psihic eram foarte obosit, fara sa fiu constient de acest lucru. »

o fata? chiar nu ma asteptam. Dar dupa cate am inteles eu, se aropie de final. Eh, cat era sa dureze.
Oricum, nu am dat de greseli. Poate doar una pe care am retinut-o de data aceasta : "i-ar el mi-a spus in soapta" umm...si eu mai fac greseli de genu', dar e pronume in fata lui "iar". In rest chiar nu am ce sa mai spun.

of: da...nu siu ce mi-a venit cu "chi" (stiam ca se pronunta chi, dar uitasem ca [,] chi=ci in japoneza ^_^')

ce dea capitole!!!am avut ce citi nu gluma!
critici nu prea am doar cateva greseli de tastare si se mai intampla nu....
o fata..mi se pare cam ciudat si nici nu ma asteptam....
astept urmatorul capitol si pacat ca e pe sfarsite...
chu si gambate :hug: