Animezup - forum manga si anime

Deci love_yuki_eiri mi-a trimis un mesaj spunandu-mi ca nu va putea posta la ficuri , pentru ca are o problema cu netul... Asa ca spera ca o va rezolva pana vineri.. deci nu va speriati
Chuu all

Urmarile

Pe holul spitalului se aflau colegii fetei impreuna cu dirigintele.Ren se plimba dintr-o parte in alta,incercand sa se calmeze.Nu vroia sa stie ca scumpa lui surioara a patit ceva.Stand rezemat de un zid,Akira isi tinea palmele pe chip,dand agitat din piciorul stang.In fata geamului,Leona se simtea vinovata de acel incident nefericit.Stia ca daca o oprea la timp,acel lucru nu s-ar fi intamplat.In camera unde se afla Karen,linistea era la fel de apasatoare ca intr-un mormant.Un medic inalt si batrand privea lung niste foi,in timp ce lovea usor perfuzia.Chipul lui era rece si dur.Parea ca nimeni si nimic nu il impresioneaza.In cele din urma,acesta a parasit incaperea,iesind pe hol.Vazandu-l,Ren si colegii roscatei s-au indreptat spre el.
-Cum se simte sora mea?Intreaba satenul disperat.
-Domnisoara este bine,insa exista o problema.Mai bine afli singur.
Auzind acest lucru,Ren a intrat in camera unde sora lui se odihnea.Aceasta statea pe un pat inalt,acoperit cu lenjerie orange,din bumbac.Usor,satenul s-a apropiat de ea,mangaind-o pe frunte.Incet,roscata a deschis ochii.
-Papusa,ce bine ca ti-ai revenit.Ai reusit sa ma sperii destul de tare.
-Tu...cine esti?
Auzind raspunsul fetei,tanarul a ramas oarecum socat.Ce se intampla cu sora lui?De ce nu il recunostea?
-Amnezie temporara.Din cauza loviturii la cap,si-a pierdut memoria.Poate sa isi revina in cateva zile,saptamani si in cel ami rau caz...in cativa ani.Trebuie luata usor.Sa nu o bruschezi.Replica medicul ce tocmai isi facuse aparitia.
-Karen,iti amintesti ceva?Orice!Spune Ren luand-o de mana.
-Nu stiu cine sunt eu,cine esti tu sau pur si simplu care este numele meu.Mintea mea este goala.Parca imi lipseste o parte din viata.
Doctorul l-a luat pe saten de umar,pentru a-l scoate afara.Roscata trebuia sa se odihneasca.Ramasa singura,adolescenta si-a pus ambele maini sub cap.De ce nu putea sa isi aminteasca nimic?Avea ameteli ingrozitoare ori de cate ori se forta sa faca acest lucru.
Pe hol,Ren ii privea lung pe colegii surorii sale.Acestia vroiau sa afle cum se simte Karen.
-Este bine...insa si-a pierdut memoria.Nu stie nimic despre ea.
Auzind acest lucru,tinerii se uitau socati unul la celalalt.Singura ce zambea discret era Karina.Din cauza acestul incident,colega ei nu isi mai amintea de Akira sau de sentimentele nutrite pentru acesta.Acum putea sa isi inceapa planul ei de cucerire.Vrand sa vada cu ochi ei acest lucru,Leona a intrat in camera.
-Papusa,stii cine sunt?
-De tine,habar nu am.Insa imi poti spune cine sunt eu?Ma doare foarte tare capu.
-Esti colega mea de clasa,Karen Abarai!Mai bine nu iti spun nimic...nu vreau sa te ametesc cu fel si fel de informatii.
Rebela a parasit incaperea,lasand-o singura pe roscata.Aceasta isi pronunta numele,crezand ca daca face acest lucru,isi va aminti ceva.Insa totul era in zadar.Mintea ei era complet goala.Se simtea foarte obosita,adormind de cum a inchis ochii.
Iesind pe hol,Leona s-a retras langa grupul ei.Cei doi baieti vroiau sa afle cat mai multe lucruri de la prietena lor.Insa aceasta le-a confirmat lucrurl spus de Ren:Karen era amnezica.Akira isi tinea mainile in san,gandindu-se la un singur lucru: daca colega lui isi pierduse memoria,asta inseamna ca nu isi aducea aminte de el.Insa alaturi de grup a aparut Karina,ce l-a luat pe roscat de brat.
-Imi pare sincer rau de ce i s-a intamplat colegei noastre,insa asa ii trebuie daca s-a pus cu mine.
-Am o intrebare:cine te crezi?Intreaba Leona nervoasa.
-Nu ma cred...sunt Regina Ghetii.Trebuie sa plec acasa.Kira,ne vedem Luni la scoala.
Bruneta si-a sarutat colegul,dupa care a plecat.Rebela o urmarea cu privirea si daca Ichiro nu o tinea,aceasta era in stare sa provoace un scandal monstru chiar in centrul spitalului.Nu ii pasa daca lumea asista la o bataie.
Stand pe un scaun,Ren vorbea la telefon cu Layla.Afland ce s-a intamplat,blonda era dea dreptul ingrozita.Nu vroia sa stie ca iubitul ei sufera.De cum a inchis telefonul,acesta a sunat din nou.Suparat,a raspuns.In acel moment,s-a ridicat de pe locul unde statea,privind un punct fix.
-Ta...ta?Tu esti?
-Da,nu ma mai recunosti?Am aflat ce a patit Karen.Eu si mama ta ajungem maine in Tokyo.Sa fi pregatit.La revedere.
Satenul a inchis telefonul,incghitind in sec.Parintii lui se intorceau,dupa aproape treisprezece ani de absenta.Ce avea sa se intample?Cu siguranta acestia aveau sa il traga la raspundere pentru accidentul suferit de sora lui.Insa acestia veneau cu alte ganduri.

Urmatorul cap..peste 3 sap.

o doamne... imi e mila de ren....
saracutza karen... si de ea imi e mila si mai mult...
un capitol extra beton k deobicei
ma uimesti cu fiecare cuvant
bafta in continuare





EDIT: Sunt prima la comm

ce intorsatura urata cu parintii... ren cred ca este mai mult decat ingrozit..
karen ar face bine sa isi aminteasca cat mai repede cine este... altfel...cine stie..
cat despre "regina ghetii" nu am ce sa zic...nu merita
gambate sis

"-Imi pare sincer rau de ce i s-a intamplat colegei noastre,insa asa ii trebuie daca s-a pus cu mine.
-Am o intrebare:cine te crezi?Intreaba Leona nervoasa.
-Nu ma cred...sunt Regina Ghetii." - conteaza ce fel de persoana esti, nu cat de bine practici un sport
"Insa acestia veneau cu alte ganduri."- waaah, cu ce ganduri?
Of...si tu pui urmatorul capitol doar peste 3 saptamani (
Ei, aste e, astept! Gambate!

O nu, nu-i corect de ce trebuia sa se termine asa de repede?
Cand citeam faza mai interesanta cu parintii lor m-ai lasat in bezna. Ce ganduri or avea acestia, sper doar ca nu au de gand s-o ia pe karen de acolo. Saraca de ea acum e si amnezica, ma intreb oare cat timp ii va lua sa-si revina. Si daca isi va aminti de sentimentele nutrite pentru Akira.
Superb capitolul, insa speram sa fie mai lung, dar ii bine si asa. Pacat ca nu poti sa pui continuarea mai repede, insa ce sa fac, astept.

Intoarcerea parintilor

Ren continua sa stea nemiscat,privind un punct fix din podea.Parintii lui se intorceau acasa.Dupa zece ani de absenta.Cel mai mult il speria gandul ca ar putea sa o i-a pe Karen de langa el.Credea ca il vor considera vinovat pentru ce a patit tanara.Si in fond,aveau dreptate.El nu a avut grija de roscata.Nici in cea ce priveste patinajul si cu atat mai putin incidentul din excursie.Era sigur ca acestia o vor lua in Canada.Insa fata nu isi amintea nimic despre viata ei.Cum ar accepta aceste schimbari?Vroia sa ii explice el toate acele lucruri.Cu pasi marunti,s-a indreptat spre sala unde se afla sora lui.Fara sa faca miscari bruste,a deschis usor usa.Pe acelasi pat inalt,Karen dormea.Parul ei rosu era ravasit pe perna,in timp ce abdomenul se misca lent,in acelasi ritm cu respiratia.Baiatul s-a apropiat de ea,punandu-i mana pe frunte.Aceasta a deschis ochii,privind buimaca in jurul ei.Parea speriata,pe chipul ei se citea teama.Insa Ren continua sa o mangaie,incercand sa o linisteasca.
-Gata papusa.Sunt cu tine.Totul o sa fie bine.
-Tu esti fratele meu,nu?Dar unde sunt parintii nostri?De ce nu au venit la mine?
-Mama si tata sunt niste persoane foarte importante.Insa m-au anuntat ca maine se reintorc in Tokyo.Acum dormi.Eu nu voi pleca de langa tine.
Roscata a aprobat din cap,dupa care a inchis ochii.Se simtea in siguranta alaturi de Ren.Insa nu avea de unde sa stie ca in curand va trebui sa plece de langa baiatul care a iubit-o,a protejat-o si a avut grija de ea timp de zece ani.
Afara incepea sa se intunece.Cerul capata o culoare inchisa si din loc in loc incepeau sa apara mici faclii stralucitoare,ce pregateau intrarea reginei supreme a noptii,luna.In camera unde statea Karen era o liniste de nedescris.Langa geam,satenul privea lung acea intindere nemarginita.Mai erau cateva ore si parintii lui se intorceau.Acest lucru ar fi trebuit sa il bucure,insa lucrurile nu stateau astfel.Brusc,roscata a inceput sa se agite,reusind sa il alarmeze pe adolescent.
-Papusa,te simti rau?Intreaba acesta ingrijorat.
-Nu,sunt bine.Vreau sa dormi langa mine.Esti foarte obosit.
Ren a aprobat din cap,dupa care s-a asezat langa sora lui.Aceasta si-a pus capul pe pieptul baiatului,imbratisandu-l.Chiar daca nu isi amintea nimic,stia cu siguranta ca sentimentele nutrite pentru persoana de langa ea sunt pure si puternice.
Dis-de-dimineata,soarele stralucea cu putere in capitala nipona.Era o zi deosebit de calda pentru acel anotimp.In patul roscatei,satenul continua sa doarma.Brusc,in incapere a aparut o asistenta,ce i-a transmis tanarului ca este cautat.Baiatul stia ce se intampla.Dupa ce a tras aer in piept,a parasit camera.Pe hol era asteptat de un barbat inalt,cu parul albastru precum azurul.Ochii aveau o nuanta foarte inchisa,ce se apropia foarte mult de negru.Purta un costum gri si o cravata de aceiasi culoare.Alaturi de el se afla o femeie deosebit de frumoasa.Pieptul mare era scos in evidenta de rochia alba,scurta si despicata in partile laterale.Parul ei avea o nuanta doarte deschisa de blond,in timp ce ochii albastri il priveau pe tanar.
-Mama...tata.Ati ajuns.
-Baietelul meu.Ce mare te-ai facut!Spune femeia imbratisandu-l.
-Caroline,este un barbat in toata firea.Cum se simte Karen?
-Ce senini sunteti dupa zece ani de absenta.Sora mea este bine,insa si-a pierdut memoria.Nu stie nimic despre ea,despre mine si cu atat mai putin despre voi.
Auzins acest lucru,cuplul a intrat in camera.Vazand-o adormita pe pat,cei doi au ramas stupefiati.Roscata era incredibil de frumoasa.Nu mai era nimic din fetita pe care au lasat-o in urma cu zece ani.Caroline a luat-o in brate,sarutand-o pe frunte.Simtind ca este atinsa,fata a deschis ochii.
-Cine sunteti voi?
-Iubita mea frumoasa.Stiu ca nu iti amintesti de noi,insa suntem parintii tai.Imi pare rau ca nu am fost alaturi de tine in clipele grele.Insa acum,mami nu te va mai lasa.
Karen ridica din spranceana,privindu-l pe saten.Acesta aproba din cap,asigurand-o ca totul este bine.Barbatul o mangaia pe cap,sarutand-o pe obraz.
-Kousuke,sa pui la punct ultimele detalii ca sa o luam de aici.Frumoaso,vii cu noi in Canada.
Auzind acest lucru,Ren a dat nervos cu pumnul in zidul de langa el.Era sigur ca asa se va intampla.
-Sa nu faci asta.Eu am avut grija de ea.Nu a fost nimeni in preajma ei atunci cand a fost dezamagita prima oara in dragoste sau cand a avut parte de primul sarut.
-Nu comenta decizia mamei tale.Karen o sa vina cu noi si punct!
-Tata,ai impresia ca e asa usor sa o iei de langa mine?Ei bine,nu pleaca nicaieri.
Roscata privea in jurul ei,ascultand toata acea cearta.Nu intelegea ce se intampla,insa totul parea ca este din cauza ei.Brusc,a dat cu ambele palme in pat,sperand ca o sa linisteasca spiritele incinse din jur.
-Liniste!Ren,o sa merg cu ei.Nu imi amintesc nimic despre viata mea,insa stiu ca alaturi de parintii mei voi fi bine.Tot ce vreau este ca amintirile mele sa revina.Voi pleca in Canada si o sa ma intorc cand o sa fiu bine.
Auzind replica surorii lui,satenul a parasit incaperea.Nu putea sa creada ce se intampla.Ramasi in camera,cei doi adulti zambeau,privindu-si fiica.Era hotarata si ferma.Semana incredibil de mult cu tatal ei in ceea ce priveste caracterul,insa frumusetea era mostenita de la mama.Obosita,adolescenta a adormit in bratele blondinei.
Pe strazile aglomerate,Ren mergea linistit.Era suparat si trist.Surioara lui il parasea.Spera ca totul sa fie un vis urat si atunci cand se va trezii,totul va fi ca inainte.Insa acest lucru era imposibil.Cu toate acestea,vroia sa o stie bine.Brusc,in fata lui a aparut Alexis.
-Buna.Cum se simte Karen?Si-a amintit ceva?
-Este in aceiasi situatie,insa va pleca impreuna cu mama si tata in Canada pentru o perioada lunga de timp.
-Dar asta inseamna ca nu o voi mai vedea.Nu va mai venii la liceu.Trebuie sa merg la ea inainte sa plece.
Satenul a aprobat din cap,facandu-i semn fetei sa inainteze,insotindu-l la spital.Toata discutia lor a fost auzita de Ichiro,care privea socat asfaltul.Despre plecarea fetei trebuia sa afle Akira,ce nu va fi multumit de aceasta veste.

Caroline: http://i261.photobucket.com/albums/ii67/...anA/02.jpg
Kousuke: http://i261.photobucket.com/albums/ii67/...anA/33.jpg

"Insa nu avea de unde sa stie ca in curand va trebui sa plece de langa baiatul care a iubit-o,a protejat-o si a avut grija de ea timp de zece ani." - deci de aici deja am inceput sa ma crizez...
"-Liniste!Ren,o sa merg cu ei.Nu imi amintesc nimic despre viata mea,insa stiu ca alaturi de parintii mei voi fi bine.Tot ce vreau este ca amintirile mele sa revina.Voi pleca in Canada si o sa ma intorc cand o sa fiu bine." - si aici trebuia sa intervina Ren cu ceva de genu "cand iti vei recapata amintirile, te vei uri pe tine insati ca ai plecat" pentru ca asa si este...
So...deabia astept urmatorul capitol! Nu vreau sa plece Karen ( Gambate!

Ohhhhhhhh.... Crap >.>... I-as fi dat o palma lu Karen oricat de amnezica o fi ! Ren a ingrijit-o atata timp ( nu mi se pare corect ... in timp ce parintii aia inconstienti au plecat asa... pur si simplu ... "Ce sa? Ren e mare, va avea grija de fiica noastra..." NU?! Jegurilor >.>
app de parinti.. Tatal lui Karen e mmmmmmmmmm ce ar merge de un yaoi
Astept nextu, sis chuu si Gambate !!


╚»♥♣by Kaname ♣♥

Onegai..don't hate Akira!

Karen pleaca

Pe strazile aglomerate ale capitalei nipone,Ichiro incerca sa se strecoare printre orasenii ce ocupau asfaltul.Trebuia sa ajunga cat mai repede la liderul gastii sale pentru a-i da vestea soc pe care a auzit-o.Nu stia cum va accepta acesta gandul ca roscata va pleca.Kira era in stare sa o rapeasca,impiedicand-o sa faca acest lucru.Brusc,gandurile acestuia au cazut intr-o alta extrema.Roscatul o avea pe noua lor colega,ce parea ca il priveste destul de bizar pe frumosul adolescent.Exista posibilitatea ca Akira sa fie indiferent la plecarea tinerei.Nevrand sa se mai gandeasca la astfel de lucruri,Ichiro a clatinat din cap,sarind peste catvea garduri.Trebuia sa ajunga cat mai repede la gasca lui.
In salonul unde Karen era intrenata,o liniste apasatoare se lasa peste cei trei.Roscata privea plafonul,tinandu-si mainile sub cap.Vroia sa isi aminteasca cine e,cine sunt cei din jurul ei.Simtea ca o parte din viata ii lipseste.Alaturi de ea,Caroline o mangaia pe obrazul drept,sarutandu-i din cand in cand fruntea pe care stateau ravasite cateva suvite de par.Ochii ei a caror nuanta era identica cu cea a chihlimbarului priveau fluturele ce zbura haotic prin incapere.Aripile lui albe se miscau prin aer,bucurandu-se de libertate.Era ciudat,insa existau momente in care fata devenea melancolica.Se uita la parintii ei,care ii zambeau usor.Erau multe persoane care o iubeau,insa ea nu simtea acest lucru.Pentru ca nu isi amintea de acei oameni care erau alaturi de ea.Brusc,usa salonului s-a deschis,facandu-si aparitia Ren impreuna cu Alexis.Karen s-a ridicat in coate,dandu-si parul ce ii cadea pe chip.Satena statea in dreptul usii,strangand din ochi.Se chinuia sa nu planga,insa tremuratul barbiei o dadea de gol.Satenul i-a pus mana pe umar,facandu-i semn sa se apropie de roscata.Caroline s-a dat cativa pasi in spate,lasandu-si fiica sa discute cu adolescenta ce o vizita.
-Iti amintesti de mine?Stii cine sunt?Intreaba satena atingand-o usor pe mana.
Roscata si-a retras mana,ridicand suspicioasa din spranceana.Nu stia cu cine vorbeste,insa ochii plini de lacrimi ai fetei o induiosau.Si-a privit parintii si fratele,dupa care si-a asezat palma peste cea a tinerei.
-Nu...nu imi amintesc.Insa poti incepe sa imi povestesti cate ceva despre noi...si diferite lucruri.Ma puteti lasa singura cu ea?
Trio-ul a aprobat din cap,dupa care a parasit salonul.Alexis a luat un scaunel mic si rotund pe care l-a asezat langa patul prietenei sale.Satena a tras aer adanc in piept,dupa care si-a sters obrajii umezi.
-Noi doua ne-am cunoscut la inceputul liceului.Akira,seful clasei,m-a impins si tu te-ai luat la cearta cu el din aceasta cauza.De atunci stam in aceiasi banca.Inafara de mine,mai ai o amica.O cheama Leona si face parte din gasca baiatului pe care l-am mentionat anterior.Alaturi de ei mai este Ichiro,un tanar absolut incantator.
Karen asculta atenta tot ce ii povestea Alexis,ridicand din spranceana la anumite detalii.Si totusi nu intelegea cine este acel Akira.Realizand ca mintea ei este mai tulbure decat inainte,i-a cerut satenei sa se opreasca.Aceasta a aprobat din cap,schitand un zambet.Nu vroia sa ii faca rau celei mai bune prietene.
Aproape de liceu,roscatul statea alaturi de Leona si Karina.Rebela ii arunca priviri pline de neincredere brunetei,ce se cuibarea in bratele adolescentului.Brusc,alaturi de ei si-a facut aparitia Ichiro,ce gafaia.Obosit,si-a pus mana pe zid,incercand sa se sprijine.
-Da tu ce ai mai patit?Iar te-au alergat pustoaicele din scoala generala?Intreaba Kira razand.
-Nu e amuzant.Am auzit un lucru destul de ciudat.Parintii lui Karen s-au intors in Tokyo si o vor lua cu ei in Canada.
-Si ce imi spui mie?Asta nu e treaba mea.Replica tanarul ce se bucura de mangaierile fetei.
-Degeaba esti frumos pentru ca esti prost de dai in gropi!De ce te prefaci ca nu iti pasa?Cu totii stim ca iti place de ea.Tipa asta e doar o papusa prostuta pentru tine!
In acel moment,Akira i-a aruncat o privire patrunzatoare amicei sale,ce misca agitata din picior.Cu miscari usoare,a dat-o pe Karina la o parte de pe piciorul sau,indreptandu-se spre rebela.Brusc,o lua de mana,strangand-o destul de tare.
-Asculta aici fetita idioata.Nimeni nu ma face pe mine prost.Daca eu spun ca nu imi pasa,pai asa e!Nu ma intereseaza unde pleaca roscata aia imatura!Mi-am batut joc de ea.M-am culcat cu ea si gata.Doar nu vrei sa o i-au de sotie.
Daca Ichiro nu intervenea la timp,Leona era gata sa ii dea o palma roscatului.Cei doi erau mai mult decat socati de vorbele spuse de acesta.Parea sa nu ii pese de ce se va intampla cu roscata.Nervos,s-a indepartat de amicii sai,reintorcandu-se la Karina.Kira a luat-o de par,sarutand-o violent.In sinea ei,bruneta era incredibil de fericita.Singurul obstacol era pe punctul de a disparea din viata ei.Asta inseamna ca drumul spre inima liderului era liber.Baiatul cu parul verde a luat-o pe rebela de brat,dezaproband din cap.Nu era bine sa existe certuri in grup.Ei trei se cunosteau de mici,practic au crescut impreuna.
Afara incepea sa se insereze iar orasul plin de zumzet era acoperit de o liniste apasatoare.In salonul roscatei era inca galagie.Karen il astepta pe tatal ei,ca sa plece.Inafara ca era amnezica,tanara se simtea bine.Brusc,usa s-a deschis facandu-si aparitia barbatul,ce avea un plic in mana.Vazandu-l,Caroline si-a imbratisat fiica,strangand-o la piept.
-Se pare ca pot sa plec de aici.Si maine pornim spre Canada.Nu stiu de ce,insa presimt ca imi va fi bine acolo.
Kousuke a zambit,dupa care a parasit incaperea,lasandu-si fiica sa se imbrace.Vroia sa paraseasca spitalul cat mai repede cu putinta.Cei trei aveau sa petreaca noaptea in apartamentul lui Ren,urmand sa plece in indepartata tara.
Dupa o noapte destul de linistita,o noua zi isi facea aparitia.Toamna isi facea simtita prezenta prin vantul rece ce sufla peste capitala.Nori gri acopereau cerul,intunecand intunecand intregul oras.Era o o sambata destul de rece si mohorata.In casa satenului era agitatie.Familia era gata de plecare.Ren incerca sa zambeasca,cu toate ca ii era imposibil sa faca acest lucru.
-Sa mergem.Spune barbatul deschizand usa.
Karen a parasit apartamentul,privind nostalgica in urma ei.Isi imagina faptul ca a trait acolo saisprezece ani,iar acum trebuia sa plece.Inafara de Ren si Alexis,simtea ca nu lasa pe nimeni important in urma.
Pe strazile aglomerate ale capitalei,Leona si Ichiro se indreptau spre aeroport.Vroiau sa isi i-a la revedere de la colega lor.In urma lor,Akira mergea lent,tinandu-si mainile in buzunar.Din cand in cand,facea cu ochiul adolescentelor ce treceau pe langa el,facandu-le sa isi piarda mintile.Toate fetele din Tokyo il cunosteau si stiau de ce e in stare.Ar fi dat orice ca sa fie o perioada cu el.Dupa un drum de o jumatate de ora,trio-ul a ajuns in fata aeroportului.Grabiti,au intrat,sperand ca o vor mai prinde pe roscata.Vazand-o,rebela a inceput sa fuga printre oameni,atingand-o pe umar.
-Papusa,de ce vrei sa pleci?Intreaba aceasta cu parere de rau.
-Tu esti...Leona.Imi va fi mai bine cu parintii mei.Poate reusesc sa imi amintesc ceva in Canada.Trebuie sa ma duc pana la baie.Mama,vin imediat.
Fata a parasit culoarul,indreptandu-se spre un loc mai pustiu.Dupa cateva minute de cautari,a gasit toaleta.Se privea in olginda,aranjandu-si parul ciufulit de suflarea puternica a vantului.Brusc,usa s-a trantit cu putere.Roscata a intors capul,dandu-se speriata cativga pasi in spate.
-Tu cine esti?Intreaba aceasta inghitind in sec.
-Cine sunt eu?Akira Kyotaka,cu siguranta ti s-a vorbit de tine.Am auzit ca pleci.Ti-as spune "drum bun",dar nu vreau.Am venit sa iti zic un singur lucru:stiu ca nu iti amintesti si alte aberatii,dar eu nu am simtit niciodata nimic pentru tine.Se poate spune ca te-am folosit.Am avut relatii,si cam atat.Pentru mine ai fost o papusica prostuta.Si cand te gandesti ca tu erai indragostita de mine...ce patetic!Dar acum raman cu rivala ta,persoana care a demonstrat ca e mult mai buna ca tine,in orice domeniu:Karina.Imi dau seama ca in pat e incredibila.Acum trebuie sa plec.
Roscatul a parasit incaperea,lasand-o singura pe fata.Aceasta tacea,continuand sa priveasca usa.Usor,doua lacrimi au izvorat din ochii ei.Nu isi amintea de adolescent,insa a durut-o ce i-a spus.Dupa ce si-a sters urmele ude de pe obraji,a iesit din toaleta,indreptandu-se spre parintii ei.Acestia erau foarte impacientati deoarece erau pe punctul de a pierde avionul.Roscata si-a luat la revedere de la prietenii si fratele ei,dupa care i-a urmat pe cei care i-au dat viata.Insa inainte sa faca acest lucru,l-a mai privit o data pe Akira,ce avea un zambet larg pe chip.Karen a lasat capul in jos,dupa care s-a facut nevazuta.