Animezup - forum manga si anime

Voi pune cate doua parti, deoarece unii useri de pe-aici stiu fic-ul.

Era o zi frumoasa de martie in orasul Tokyo.Soarele stralucea pe cerul senin,iar pasarelele ciripeau,amplificand sunetul minunat ce venea dintr-o casa impunatoare,parca scos de un instrument fermecat.In interior,aproape de fereastra,statea un tanar de aproximaitv douzeci de ani,cu parul destul de lung,argintiu si cu ochii de un negru patrunzator.Era asezat pe un scaun frumos decorat,apasand grandios si elegant cu degetele pe clapele unui pian mare,negru si foarte lucios.Poate singurul obiect negru din toata incaperea cea imensa.Toata mobila era alba,aproape stralucitoare,asezata cu mult bun gust.La prima vedere puteai spune ca este camera unui print.Minunatele sunete,parca rupte din Rai,nu au durat foarte mult deoarece un acord asurzitor de chiatara se auzi dintr-o alta incapere,disturband ritmul creat de pianist.Stia cine a fost.Se ridica usor de pe scaun si se indrepta spre o incapere anume.Fara a bate la usa intra in camera din capatul holului.Aceasta nu arata absolut deloc cu cea a baiatului.Era intunecata,mobila era neagra,cu niste modele rosii pe ea,parca avand un aspect de sange.Peretii erau “mazgaliti”,iar pe cel din dreptul patului scria mare,cu rosu “Raul”.Peste tot in camera domneau postere cu diferite formatii si cantereti favoriti ai proprietarului acelei incaperi.Acesta era un baiat destul de inalt,avea parul blond,pana la umeri,bretonul acoperindu-i ochiul stang.In spranceana dreapta si in buza inferioara avea cate un cercel simplu,din argint. In urechea stanga avea un cercel in lobul si-n pavilionul urechii,cel din urma fiind mai lat,unindu-se printr-un lant subtire.Purta o pereche de blugi negri pe care ii avea suflecati pana la genunchi,dezvaluind un tatuaj in forma de dragon,din semne tribale.In partea de sus nu avea nimic.Se puteau observa muschii bine facuti.Era asezat pe pervazul ferestrei,avand o chitara electrica de culoare neagra,cu unele modele rosii.Ii arunca baiatului din pragul usii niste priviri ucigatoare dupa care spuse destul de nervos:
-Ce cauti aici?Nu-mi amintesc sa te fi poftit inauntru!
-Asculta,pustiule!Daca ma mai deranjezi o data atunci cand repet la pian te arunc pe balcon!zise baiatul cu parul argintiu.
-Asculta Hikaru!Sau ar trebui sa-ti spun “cel mai enervant frate din lume”,stii doar ca nu mai sunt un “pusti”!Nu-mi mai spune asa arogantule!se rasti destul de nervos Raul.
-Poate nu as mai fi arrogant daca ai termina cu acea chitara stupida!Practic poluezi fonic toata casa!
-Nu!Nu o poluez!Incerc sa inviorez atmosfera asta de inmormantare!Era sa adorm din cauza cantecelor tale de adormit copiii!
-Deci asta inseamna ca recunosti ca esti un copil?intreba Hikaru mandru de el.
-Idiotule!Arogantule!
-Copilasule!Bebelusule!
Dupa acest schimb “foarte inteligent” de replici intre cei doi,apele s-au mai potolit.Lui Hikaru ii placea sa-si tachineze fratele,numindu-l “copilas”.Intr-un fel avea dreptate,cateodata,Raul putea fi destul de copilaros.Dupa cateva secunde de priviri ucigatoare intre cei doi,Hikaru zambi si incepu sa chicoteasca,acest lucru enervandu-l si mai tare pe fartele sau.
-Ce-i asa haios?intreba destul de sictirit Raul.
-scris de Namine

“De fiecare data imi face la fel... Se crede el cel mai tare. Intotdeauna m-a considerat un copil, desi voi implini peste trei luni varsta de optsprezece ani. Il studiez din cap pana-n picioare : desi suntem frati, suntem atat de diferiti, facuti in totala antiteza. Atat de diferiti si totusi atat de similari ... Soarele se reflecta timid in parul fratelui meu luminand camera destul de intunecata. Zambetul lui imi lumina si mie chipul, zambind la randul meu. Intotdeauna ma binedispune, chiar daca prima oara eram nervos din cauza spuselor lui.
-Esti atat de mic ... si prost, Raul, sau vrei sa-ti spun Reno ?
Zambetul imi pieri imediat de pe chip ; uram cel de-al doilea nume al meu. Intotdeauna adultii ma strigau Reno.
-Nemernicule ! Sti cat de mult ma enerveaza numele acela ! spun eu, primul cuvant accentuandu-l.
-Si cum ai vrea sa-ti spun ? Aikad, poate ? imi raspunse el sarcastic.
Numele spus de el era porecla ce mi-o pusesera prietenii, ei fiind singurii care ma strigau asa.
-Chiar daca ma jignesti... Tot te iubesc, fratiorul meu, spuse el apropiindu-se de mine si ciufulindu-mi parul. Ai grija sa nu ma mai intrerupi cu acordurile tale. Macar de ai canta cu cea clasica...
Fratele meu stia ca mie imi confiscase directorul liceului in clasa a IX-a chitara clasica pe motiv ca atunci cand o luam la liceu, deranjam orele cantand acorduri la nimereala. Profesorii au raportat acest lucru de fiecare data, astfel incat nu-mi voi mai recupera cealalta chitara decat cand voi termina liceul. Imi placea acest lucru, caci nu-mi mai ramanea decat cea electrica, iar cu aceasta il enervam cel mai tare pe Hikaru, caci acordurile se auzeau in toata casa.
Intodeauna era asa... De fiecare data ne intelegem atat de bine precum soarecele si pisica. De-ar fi numai asta... Dar nici nu mai petrecem la fel de mult timp impreuna. Este atat de preocupat de pian incat uita chiar si de familia lui. Singurul lucru cu care-l pot scoate din rutina sunt acordurile de chitara electrica, facandu-l sa ma jigneasca de fiecare data. Imi este dor de anii cand locuiam cu parintii, cand nu aveam mai mult de zece ani...
Simt cum mi se umezesc ochii. Imi intorc rapid capul spre geam ; nu vreau sa ma vada plangand.
- S-a intamplat ceva?ma intreba Hikaru privindu-ma patrunzator.
Refuz sa ma intoarc,uitandu-ma insistent pe geam. Sper sa dispara mai repede din camera mea. Aud pasii lui cum se apropie de mine. Apoi ma cuprinde cu bratele pe dupa gat.
- Nu ai cum sa ascunzi ceva de mine, pustiule. Stiu ca plangi...
- Pacat ca nu-ti si dai seama de ce.
Simt cum ma priveste nedumerit. Imi sterge usor lacrimile cu obrazul.
- Imi pare rau pentru ce-am spus mai devreme. Daca vrei voi pleca acum.
Imi da drumul. Imi pun capul pe genunchi si dau drumul lacrimilor. Ma simteam mai bine ca m-a imbratisat ; aveam nevoie de asta... ”
Baiatul cu par argintiu se intoarse spre usa fara a-i mai arunca vreo vorba fratelui sau. Aceasta se inchise lin si fara nici un zgomot. Raul se ridica de pe pervaz, apoi lasandu-si chitara pe pat.
Isi puse castile pe urechi apoi dand drumul la muzica. Vocea solistului de la Alice in Chains nu se lasa asteptata, auzindu-se in surdina sunete cristaline de pian ; pesemne ca Hikaru a reinceput sa repete.
Schimba rapid melodia la ‘Down’. Incerca sa se mai linisteasca, dar fara rezultate, apoi ticul sau aparandu-i pe chip : isi duse coltul buzei inferioare mai in obraz.

“Niciodata nu s-a mai purtat asa. Cred ca n-ar fi trebuit sa-l neglijez atat... Este ciudat totusi ca-i pasa. De-acum voi petrece ceva mai mult timp cu el... ”
*
“-Raul ! Vrei sa te duc eu cu masina sau te descurci singur ? imi striga Hikaru.
Ii arunc o privire plina de repros ; stia ca am rau de masina. Dupa ce ca si-asa nu ma lasase sa cant la chitara, mai vrea sa ma mai si faca sa-mi fie rau toata ziua ...
Zambi apoi se uita in oglinda, aranjandu-si parul. Era atat de dichisit incat ai fi crezut ca se ducea la vreo nunta, in timp ce eu aveam camasa aranjata neglijent, lasata deschisa si bagata pe jumatate in blugi.
-Daca nu vrei sa o tii bagata-n pantaloni, atunci scoate-o, dar nu o lasa asa ! imi spuse Hikaru, neluandu-si privirea de la imaginea sa din oglinda.
-scris de Aikad [a.k.a. me]

________
So, any comments?

HA... stiam eu ca imi pare cunoscut^^ dar l-am recitit cu placere^^ chiar imi plece. Incept sa ador fic-urile voastre care momentan sunt doar doua... asta e.
Ai cateva greseli de tastare Aikad...de exemplu...
douzeci ---> douazeci
Hmm... si incearca sa pui spatiu dupa semnele de punctuatie^^ nu incurca prea mult si arata mia dragut nu asa inghesuit
Nu mai am ce comenta doar... de ce e Hikaru asa grijuliu pt Raul... adica se poate descurca si singur, nu? Ehh, dar asa sun fratii^^

Ei bine, am citit ficul vostru si pe celalalt forum si nu mi-am schimbat parerea despre el.Bine redactat,Micile greseli de punctuatie sunt scuzabile, deci in principiu imi place.Actiuea e un pic cam previzibila, sinu zic asta pentru ca stiu ce se va intampla in continuare, ci pentru ca multe povesti au tendinta de a lua o astfel de intorsatura.Oricum astept sa fiu uimita de doi/doua autori/autoare(nu stiu daca tu esti fata sau baiat...:D ) excelenti/te.
Asa ca gambate si Ja'

anyoka ,blue_rose94 ,va multumim mult pentru comentarii si speram sa va placa urmatoarea parte ^_^

In scurt timp cei doi au plecat la scoala,dar la aceeasi,unde era si facultate,si liceu.

Orele treceau cu greu;Raul se uita visitor pe geam astfel incat nu baga in seama sunetul strident al soneriei.
-Aikad,hai afara!il indemna cel mai bun prieten al sau si totodata si tizul sau,Reno
-Da…vin imediat…,ii raspunse acesta incet
Se uita spre caietul sau:alb imaculat,se vedeau doar patratelele gri.Nu scrisese nimic din ceea ce se predase profesorul la ora de matematica.Se ridica molcom din banca si se indrepta spre gasca sa,care-l astepta pe hol.Reno statea sprijinit de calorifer,cu bratele incrucisate razand de alti doi colegi de gasca care se certau.
-Haide Kay!Vreau sa vad sange!tipa un baiat de langa Reno spre unul dintre cei care se certau.
Reno era un baiat inalt,cu doar cativa centimetri mai scund decat Raul,saten cu suvite verzi la Breton.Avea ochii aurii si doi cercei in urechea stanga.Era imbracat cu un tricou alb,lung,fara modele si cu blugi trei sferturi,de culoare albastra.
-Gata,gata!Ce-i cu zarva asta?Kay,Shou?De ce va certati?spuse Raul suparat.
-Nimic,Aikad.Doar prostul asta face tupeu la mine!spuse Kay,tipand ultimele cuvinte.
-Eu fac tupeu la tine?!Tu esti cel care se crede ala mare si tare!riposta Shou.
-Care ala tare,ma?In lipsa lui Aikad doar Dox poate sa fie sefu’!spuse Kay aratand spre Reno.
-Gata!Sau vreti un pumn ca sa va linistiti?zise apoi Raul.
Cei doi baieti inghitira in sec si tacura imediat.
*
“Oh,grozav!Ora de dirigentie…Ce ne va mai face acum?In pauza am auzit ca un baiat a mai spart un geam…Al saptelea saptamana asta…”

Insa Raul isi opri sirul gandurilor din cauza dirigintei care isi drese vocea,atragand atentia elevilor.Langa ea statea un baiat destul de inalt care avea parul scurt,saten si ochii caprui,foarte blanzi.Purta un tricou verde pe care era ilustrat un dragon negru si o pereche de blugi albastrii.Acest baiat ii captase atentia lui Raul,care il intreba pe colegul sau de banca,care era chiar Reno,daca il cunoaste.Raspunsul acestuia nu intarzie sa apara:
-Daca il cunosc?E varul meu!S-a transferat de la fost lui scoala.Si apropo….vroiam sa te intreb daca e vreo problema in a-l integra in gasca noastra…
-As vrea intai sa-l cunosc mai bine!ii spuse Raul privind inspre satenul din fata clasei.
Dupa ce se prezenta,diriginta il pofti sa se aseze intr-o banca libera,singura fiind exact in spatele lui Raul.Acesta afla ca pe noul sau coleg il chema Haku.Ora nu a mai durat mult,iar in scurt timp suna soneria mult asteptata.Toti baietii din gasca lui Raul iesira pe hol insotiti de Haku.Cand au ajuns,toti au inceput sa-l asalteze cu intrebari banale pe saten care parea foarte incantat de atitudinea entuziasta pe care o aveau ceailalti baieti.Dadu mana cu fiecare dintre ei,facand cunostinta si mai apoi incepand sa le spuna cateva lucruri despre el.
Raul statea mai retras de prietenii lui, studiindu-i pe toti de la distanta, asa cum facea mereu. “Baiatul asta... E ceva cu el. Ceva care cred ca-mi place. Ar trebui sa-l introducem totusi in gasca. Dox cu siguranta are rude interesante.”
- Hei, Aikad, ce-ar fi daca-i punem si lui porecla? ma intreba Kai.
- Si ce porecla propui, Kay ? spun eu afisand din nou ticul. Dupa mai multe idei, ajunsera pana la urma la o concuzie : Dairox. Dupa ce ma intrebara si pe mine daca sunt de-acord, il lasam sa plece in clasa. Pauza s-a terminat, iar eu nu mai vroiam sa stau la ore ; urmatoarele erau cele ce ma plictiseau cel mai tare : chimia ,fizica si istoria. Ceilalti din gasca au spus ca vroiau sa ramana, caci altfel parintii ii vor arde la buzunar. Imi iau ghiozdanul din clasa si plec rapid, inainte sa vina profesoara de chimie in clasa.
*
“Oare ce va spune Hikaru despre asta ? Sigur nu este acasa, deci am timp pentru o scuza.
Ma arunc in patul din camera mea ; este cufundata in intuneric, asa cum imi place mie. Caut apoi telecomanda de la televizor si dau la un canal pe care stiam ca urma un film. Din pacate nu apuc sa vad prea mult din el, caci usa de la intrare se facu auzita ; pesemne ca Hikaru venise acasa. Il aud strigandu-ma. Ma ridic incet din pat si ma indrept spre parterul vilei. Imi vad fratele stand calm, uitandu-se absent catre pictura ce o facusem amandoi cand eram mai mici infatisand o creanga de mar inflorita, destul de reusita, mai ales din cauza ca aveam talent la desen.
- Da, Hikaru ? Ce es... Dar nu apuc sa termin propozitia, caci ma trezesc plesnit peste orazul stang.Il privesc mai apoi stupefiat ; de ce facuse asta ?
-Raul,de ce chiulesti de la scoala?Profiti de faptul ca nu mai locuim cu parintii?! Ce vrei sa faci cu viata ta ?! Chiar daca nu mai ai multe luni de scoala, macar acum stai si tu toate orele, sa inveti cate ceva !imi spuse el pe un ton foarte ridicat.
Nu i-am raspuns. Imi dau capul in jos, fixand parchetul proaspat lacuit. Ma intorc si incep sa urc scarile. De fiecare data este la fel : ma cheama doar pentru a-mi arunca cuvinte pline de repros sau pentru a ma lovi – fizic,sau in suflet…”
*
Hikaru se uita absent la fratele sau urcand. In putin timp, se auzira cateva acorduri line de chitara, de balada.

"Oare am fost prea dur cu el? ... Eh, oricum nu ar trebui sa-mi pese! Trebuie sa-si dea si el seama de ceea ce face cu viata lui. ”

Soo...any comments? ^_^

I Love It :X:X:X:X
Ficul e cum nu se poate mai dragut.
Am citit si in alta parte si cam stiu ce o sa urmeze in continuare
Iubire, iubire si iar iubire
Postati capitolele mai repede,.....ca nu mai am rabdare
Kiss X Bye

Continuarea stiu ca o sa vina repede(sau asa sper). Capitolu asta a fost adorabil^^! Hikaru e cel mai tare! Il ador! E atat de tare! Pozele cand o sa vina? Sper ca repede ca vreau sa-mi vad iubirea mai repede^^. Capitolul urmator sa fie cu cat mai mult YAOI. Ador yaoi-ul^^. Deja se stie>.< la cat de zuzu am devenit^^. Hikaru!. E atat de...nu gasesc cuvantul potrivit>.<. Dragut, misto, tare. super, beton, bestial, adorabil, cute, sweet. Nu mai stiu ce sa zic despre Hikaru al meu>.<.Hai ca termin^^". Nu uitati! Capitolul urmator^^! ByeBye^^

Loveless, Dark Shadow, multumim pentru commenturi.

Deci ... Raul. I-am facut doar capul >.> nu intrebati ce-i cu foaia de mate, l-am facut in ora de fizica.
Hikaru

Next:

Urca scarile spre camera sa, apucandu-se de cantat la pian, pierzandu-se in multitudinea de note cristaline.Dupa ceva timp cobora in bucatarie pentru a-si face ceva de mancare ; Raul inca mai canta la chitara – un lucru specific lui. Cand era suparat se refugia in camera sa, ori ascultand muzica, ori cantand.Dupa ce Hikaru aseza masa,isi striga fratele,dar nu primi niciun raspuns din partea lui. Dupa ce manca un sandvis, merse in sufragerie si se aseza pe canapea. Cauta telecomanda si deschise televizorul. Auzi apoi un latrat ; se parea ca Raul uitase sa-i dea de mancare lui Kane.
-Kane ! Vin-aici, baiete !striga Hikaru. Un husky bine ingrijit, pui, cu blana alb-neagra, fugi spre stapanul ce-l chemase si sari in poala acestuia.

“Of, micutule, cum a uitat de tine? Echo oare unde este? A uitat si de ea ? Ma ridic si plec spre bucatarie. Cineva trebuie sa hraneasca animalele astea. * Raul inca nu a iesit din camera sa. Oare ce i s-a intamplat ? Niciodata nu a facut asa. Poate am fost totusi prea dur cu el... Dar daca ma port civilizat,nu va intelege niciodata. Dar... pana la urma... este doar un copil”

“Ce mi se intampla? De fiecare data cand sunt in prezenta fratelui meu ma simt ciudat. Un sentiment atat de ciudat, pe care nu l-am mai simtit niciodata.Poate este doar faptul ca n-am mai petrecut de mult ceva timp cu el...Oare ce se intampla cu mine? Intotdeauna imi vine sa-mi sarut fratele, sa-l simt aproape. Trebuie neaparat sa-i spun... Poate stie ce mi se intampla...Nu…poate n-ar trebui sa vorbesc cu el.Trebuie sa petrec mai mult timp cu el,asta-i tot.Oare s-au terminat orele?Dar ar fi trebuit sa ma sune Dox…Heh,ciudat,chiar acum ma suna,parc-am fi conectati prin telepatie.Aflu de la el ca avem o intalnire de gasca si vin ei sa ma ia de-aici.Dar nu ma gandisem la un lucruaca nu ma va lasa Hikaru?Daca se va supara si mai tare?Mai bine l-as intreba…Merg incet spre camera lui si bat de cateva ori la usa,fratele meu spunandu-mi sa intru.Statea ca de obicei in fata oglinzii si-si peria parul.
-Hikaru,pot merge cu prietenii mei pe-afara?l-am intrebat eu destul de sfios.
-De ce ma intrebi?Pleaca si lasa-ma!mi-a spus el pe un ton dur.Se cunostea in vocea sa ca inca mai este suparat pe mine.Nu suportam sa-l aud cum imi vorbeste astfel.Dar ma conformez,imi plec privirea si ies incet din camera.”
*
-Hei,Aikad,ma bucur…ma bucur sa te revad!ii spuse Haku zambind bland.
-Da,si eu ma bucur,zise Raul,intocandu-I zambetul.

“Poate chiar ma atrage intr-un mod anormal acest baiat.Intr-un singur mod pot afla ce simt cu adevarat:sarutandu-l…Trebuie sa-I trimit pe astia la plimbare si sa raman singur cu Dairox…Ah,stiu!
-Dox.lasati-ma putin singur cu Diarox.Vreau sa vad daca ramane sau nu in gasca!
-Ok,Aikad.Bafta,Haku!spuse Reno facandu-i cu ochiul varului sau.”

Cei doi au ramas imediat singuri.Haku parea un baiat destul de timid,stand la o distanta de aproape doi metri de Raul.Acesta se apropie de el facand o fata destul de ciudata.
-De ce te-ai dus asa departe?Nu e ca si cum te-as musca,ii spuse Raul privindu-l jucaus.
-Hmm…fara motiv…ii raspunse Haku rosind putin.Vroiam sa te intreb…ce…ce trebuie sa fac pentru a fi acceptat?
-Nimic greu!ii zise Raul scurt,iar fara a mai scoate vreo vorba se apropie si mai tare de el,punandu-i mana pe obrazul inrosit.Haku ramase stupefiat…nu mai apucase sa spuna nimic deoarece buzele calde si fine ale lui Raul i le-au acoperit pe ale lui Haku,pierzandu-se intr-un sarut,cam scurt ce-i drept dar foarte pasional.Raul se desparti incet de celalalt baiat.Se dadu un pas in spate si il privi pe Haku.Incepu sa chicotesca cand ii vazu chipul,care era mai rosu decat un rac,dar inceta imediat si,cu un zambet pervers isi linse buzele cu pofta.
-Esti acceptat!

*
“Am ajuns deja acasa.Dupa ce i-am spus lui Haku acea replica am plecat imediat de acolo,lasandu-l foarte confuz.Nu a indraznit sa-mi spuna niciun cuvand atunci.Oricum…mi-a placut mult sarutul,dar parca am simtit doar placere,nu si dragoste…* Picioarele ma dor foarte tare si de aceea ma asez imediat pe pat,stand cu mainile sub cap si atintind tavanul. Imi caut castile si dau drumu la muzica. Vocea calda a lui Jon Anderson imi rasuna in minte, acaparandu-mi gandurile pentru o secunda sau doua. Schimb melodia la ‘I’ll find my way home’; intotdeauna mi-a placut melodia... Poate pentru ca este linistitoare, sau pentru ca coloana sonora este facuta de Vangelis. Ma intorc cu fata la geam si-mi inchid usor ochii...”

so.... any comments ? ^-^

---

BUMP!

c'mon guys ... Urmatoarea parte e aproape plina de yaoi ...

[edit mely]Double posting

un fic fain dar la care se pare ca nu a mai pus nimeni continuarea de mult.oare de ce?oricum imi place si sper sa puneti continuarea,,...gambate!!!!!!!11

[edit mely] Spam

“Poate... poate-ar trebui sa ma impac cu el. Imi este greu sa fiu certat cu Raul.
Ma ridic de pe scaunul din fata pianului si ma indrept spre usa. Nu se aude nimic pe hol ; de-obicei se uita la televizor, canta la chitara sau se juca vreun joc pe calculator. Poate nu a ajuns acasa... Vad ca usa de la dormitorul lui este deschisa. Intru si pe pat imi vad fratele dormind ca un pisoi.
Iau o foaie de hartie si un pix si scriu un text de impacare pe ea. O las apoi pe pat, langa el si-l sarut apoi pe obraz.”

Imediat dupa ce pleca Hikaru, Raul deschise usor cate un ochi, uitandu-se mai apoi la usa inchisa plina de postere cu artistii preferati. Ia apoi foaia ; isi arcuieste buzele intr-un zambet larg.
Se ridica din pat si-si dadu jos castile de pe urechi. Se indrepta apoi spre usa, inchizand-o incet. Merse in fata usii lui Hikaru, pe care o deschise cu miscari incete.
- Hikaru... ? intreba acesta incet.
- Da, Raul?
- Pot intra?
Hikaru dadu din cap in semn de aprobare, apoi fratele sau mai mic intra. Se arunca apoi in bratele acestuia, strangandu-l cu putere.
- Si mie-mi pare rau ca nu te-am ascultat... Nu voi mai face asa, ii spuse Raul inca adancit in parul sau argintiu.
Hikaru zambi.
“Acum este momentul sa aflu daca il iubesc pe el, sau daca este numai iubire familiala.”
Raul isi scoase capul din parul acestuia si-l privi in ochi. Isi apropie capul usor de al fratelui sau, apoi isi uni buzele de ale lui, intr-un sarut bland.Raul se desprinse usor de fratele sau care parea destul de depasit de situatie.Dupa ce isi dadu sea mace facuse,Raul se inrosi foarte tare,incercand sa gaseasca cat mai repede o scuza:
-Mmm…Hikaru…scuze…am baut cam mult azi…si…si am…,dar nu apuca sa-si termine propozitia pentru ca buzele cele fine si moi ale lui Hikaru i le acoperisera pe cele ale fratelui sau intr-un sarut pasional.Profitase de uimirea baiatului pentru asi strecura limba intre buzele sale,in timp ce Raul tremura de amotie.Dupa ce Hikaru rupse sarutul spuse satisfacut:
-Vad ca nu prea ai baut…stiu eu ce gust are berea si vinul.
Dupa replica fratelui sau,Raul se inrosi din ce in ce mai tare.
-S-a intamplat ceva?Pari cam rosu la fata…,incepu Hikaru sa-si tachineze fratele,in timp ce Raul lasa capul in jos,rusinat de situatia penibila in care se afla.Fratele sau se hotara sa-si ceara scuze pentru replicile sale.Dupa ce facu asta,il imbratisa cu multa caldura pe Raul.
-Fratioare,nici sa nu te gandesti la o relatie intre noi doi!spuse Hikaru pe un ton destul de serios,privindu-si patrunzator fratele,care,din nou,atinti cu privirea podeaua.
-Dar bineintele ca gesturi de dragoste mai mari decat cele familiala se vor intampla!zise dupa care il puse sa se uite in ochii sai,apoi il mangaie tandru pe obraz.Dupa acesta se apropie de el,cuprinzadu-i buzele intr-un sarut pasional si foarte lung,in timp ce isi plimba mainile sub bluza fratelui sau,manganindu-i spatele.Exact atunci cand vroia sa-l deschida la fermoar,Raul intrerupse totul,spunand:
-Nu!Nu e bine!Suntem baieti!Si mai presus de asta suntem frati…si…si ai spus ca nu vrei sa avem nicio relatie!
Hikaru nu era deloc uimit,ci il privi cu un zambet ciudat pe Raul,in timp ce acesta se agita pentru a scapa din “capcana” baiatului cu parul argintiu.
-T-e frica,nu?ii spuse Hikaru luandu-l din nou in brate.Raul il indeparta,impingandu-i pieptul cu mainile.Fugi spre usa,iesind repede din camera.

“Poate totusi nu e pregatit pentru acest pas”

“Am intrat in camera mea si m-am trantit in pat.Cine se crede si Hikaru?La ce-i statea capul?Ce naiba vroia sa faca?Of…simt cum ma inrosesc.Trebuie sa recunosc,mi-a placut foarte mult sa-i simt mainile catifelate mangandu-mi spatele…si are niste buze atat de moi…”

Raul isi opri sirul gandurilor,se intoarse pe cealalta parte si inchise ochii,adormind in scurt timp.Pe la miezul noptii,husky-ul sau,veni langa el,lingandu-i putin obrazul.Acest lucru fu indeajuns incat sa-l trezeasca pe Raul.Ii mangaie blanita cainelui,apoi merse in bucatarie sa-si ia niste apa,dar la intoarcere nu se reintoarse in camera sa,ci se duse in camera fratelui sau.Intra incet,fara pic de zgomot.Lumina lunii patrundea usor prin draperiile argintii,oferind incaperii un aer misterios.Razele cadeau usor pe chipul angelic al lui Hikaru,Raul fiind imediat fermecat de acesta.Merse usor langa el,apoi ii saruta tandru buzele.
-Vad ca nu poti rezista fara mine!se auzi vocea lui Hikaru,care deschise usor ochii,mai apoi cascand usor.Raul ramase foarte uimit,dandu-se un pas in spate atunci cand fratele sau se ridica,sprijinindu-se in maini.Fara nici o retinere il apuca de incheietura mainii pe Raul,trangadu-l peste el.In cateva secunde cei doi schimbasera locurile,astfel incat Hikaru statea deasupra fratelui sau,privindu-l patrunzator.De data aceasta
Raul nu mai riposta,ci se lasa in voia lui Hikaru,care incepu sa-l sarute pasional pe gat,ridicandu-I tricoul,iar intr-un final scapand de el.Buzele sale fine se plimbau pe pieptul lui Raul, coborand tot mai jos, spre abdomen, apoi miscandu-si usor mainile pentru a-i desface prohapul.
- Hikaru... , il intrerupse baiatul, tinandu-i mainile. Fi bland, te rog...
Fratele acestuia zambi, apoi urca spre buzele lui, prinzandu-le intr-un sarut bland, dar pasional, in timp ce-i descheia pantalonii. Raul ii prinse usor cateva suvite din par cu ambele maini ; Hikaru se opri pentru a-si scoate si el hainele.

“Imi este frica... Ce se intampla cu mine?... Tocmai sunt in patul fratelui meu fara nimic pe mine... Ce-ar spune prietenii mei? Ce-ar spune cunoscutii lui Hikaru? ... Dar mai presus de toate, ce-ar spune tata sau mama despre asta? Pe langa faptul ca suntem baieti, mai suntem si frati... Acelasi sange contopit pentru o noapte... sau o eternitate...
Sirul gandurilor mi se intrerupse in momentul in care Hikaru ma saruta usor pe gat, in timp ce mana lui coboara mai jos de abdomen, oprindu-se intr-un loc pentru cateva secunde, apoi urcand pe piept. Isi plimba limba pe pieptul meu cu miscari circulare, apoi arcuindu-si trupul peste al meu pentru a-mi prinde buzele intr-un sarut pasional.
Hikaru se opri si incepu sa-si plimbe degetele tot mai jos pe piciorul meu, intorcandu-se apoi din nou pe abdomen, apoi coborand tot mai jos. In cateva secunde ma patrunse cu un deget, apoi mai adauga unul. Un scancet imi scapa, dar fu oprit de limba lui ce o atinse usor pe a mea. Scoase un deget, patrunzandu-ma rapid cu cel ramas.
Isi apropie usor buzele de acea zona sensibila, facandu-ma sa scot un geamat infundat.
Adauga la degetul ramas inca unul.. si apoi inca unul... oprindu-se la trei.
- Te doare? ma intreba soptit.
In loc de raspuns, scap un geamat. La acest lucru, scoase toate cele trei degete, apoi sarutandu-ma bland pe buze. Mi le deschise usor cu limba, apoi imi explora gura.
- De-ajuns pentru astazi, imi spuse Hikaru la ureche, dupa care ma musca de lobul urechii. ”
*
Dimineata. Raul se trezeste in camera sa, imbracat in pijamale. Sa fi fost totul doar un vis? ... Se ridica usor din pat si se indrepta spre baie; lumina este aprinsa, semn ca Hikaru era in camera. Bate de doua ori si intra atunci cand il aude pe fratele sau ca-i da voie. Sfios, il intreaba daca il poate lasa sa faca un dus.
- Hm, nu pot sa fac si eu impreuna cu tine? ii raspunse fratele sau tot printr-o intrebare.
Raul se uita uimit la el; niciodata nu-l mai intrebase acel lucru. Da din cap in
semn afirmativ, in timp ce Hikaru dadu drumu la apa. Vazand ca fratele sau nu incepea sa se dezbrace, il ajuta, din cand in cand sarutandu-l pe gat.
“Sigur nu a fost un vis... Acesta este unul real, care nu vreau sa se mai termine vreodata.”...

“Am iesit din dus dupa care am mers in camera mea sa ma imbrac.Este sambata…cred ca ii voi chema pe cei din gasca la un poker.Nu cred ca Hikaru s-ar supara…Zis si facut.

*
- Hei,Aikad!Se pare ca norocul tau s-a terminat!Ii aud vocea satisfacuta a lui Reno,afisand o minunata quinta royala.Am ramas inlemnit.Niciodata nu pierdusem la jocul asta,pentru ca mereu aveam un as in maneca,la propriu!Cred ca Reno imi va da o pedeapsa pe care s-o tin minte toata viata.
-Da-i drumul!i-am spus eu nerabdator
-Hmm…Stiu!Doar ca probabil ma vei omori si nu vei accepta dar totusi …voi incerca sa vad unde iti poate ajunge mintea.
-Zi mai repede!i-am zis eu,devenind din ce in ce mai impacientat.
-Saruta-l cu pasiune timp de doua minute pe Haku,scuze vere!
Am ramas stupefiat,dar Haku era chiar mai nelinistit ca mine,ba chiar mai avea putin si nu mai putea respira.De unde i-a venit idea asta lui Reno?Oare Haku i-a spus despre cele intamplate cu o zi in urma?
-Deci vad ca nu vrei s-o faci,Aikad!Trebuie sa iesi di…
-Nici sa nu te gandesti!Nu ies eu asa usor!Hai,baga cronometrul de la telefon!Doua minute zici?S-a facut!
L-am apucat pe Haku de dupa gat,tragandu-l mai aproape de mine.Ii simteam corpul cum tremura sub atingerile mele.”

“Ce mai tipa,copiii astia!Cred ca ma duc sa le aduc ceva de baut.Am luat o tava pe care am pus cateva pahare cu suc.Nu le duc bere,sunt cam “nazdravani” ei si poate se imbata naibii pe aici.Cobor usor scarile,fara vreun zgomot.
-Baieti,v-am adus ce…
N-am apucat sa-mi termin fraza…am ramas stupefiat.In fata mea,pe covor statea fratele meu impreuna cu un alt baiat,sarutandu-se…Am scapat tava din mana,ceea ce a atras atentia lui Raul...”


Thx for comment. Urmatoarea parte o vom posta peste vreo saptamana [sper].

vai ce capitol absolut superb.felicitari!!!!!!!!!!orikum imi place cum lai terminat,desi as fi preferat sa vad ce se intampla mai departe dar trebuie sa astept...orikum sunt sigura ca o sa merite asteptarea.abea astept sa vad continuarea.sa vad cum reactioneza hikaru.ce o sa zik?ce o sa faca?si raul de asemenea ce o sa zika(in cazu in care mai zike ceva)orikum superb ficul.ai mult talent si ideea asta a ficului e chiar interesanta.sincer nu ma asteptam la un astfel de fik(frateXfrate)dar e interesanta si imi place.is curioasa cu cine o sa ramana raul...oare cu hikaru sau cu haku.o dar cum sa ramana cu hikaru?doar e fratiso...of of nush ce ma fac..trebuie sa astep o saptamana sa vad cum avanseaza lucrurile....gambate!!!