Animezup - forum manga si anime

Scuze ca a durat atat de mult si multumim pentru comment-uri. Scuze pentru eventualele greseli.

“Nu se poate…Hikaru tocmai m-a vazut…Ce va crede acum?L-am indepartat repede pe Haku,atintind imediat privirea cu podeaua.Imi era atat de rusine.Fratele meu n-a spus niciun cuvant,doar a plecat rapid pe scari.Am alergat dupa el,strigand ca nu e ceea ce crede el.S-a inchis in camera lui,nevrand sa ma lase sa intru…Am mers imediat jos,cerandu-le prietenilor mei sa plece.
-Haku…scuze pentru asta…i-am spus eu,dupa care i-am condus pe toti afara.Dox se simtea vinovat,iar varul sau,Haku, era foarte rusinat de cele intamplate.Dupa ce au plecat,am respirat usurat.Am mers in sufragerie si am facut ordine.Trebuia sa vorbesc neaparat cu fratele meu…Am alergat foarte repede pe scari,oprindu-ma in fata usii camerei unde statea el…Am batut incet,chiar daca eram aproape sigur ca nu-mi va raspunde.”
“Ce mai vrea acum?Nu-i deajuns ce mi-a facut in seara asta?!Dar stai asa!De ce sunt asa de nervos?E viata lui si face ce vrea cu ea…sau NU!Il voi pedepsi pentru asta!Nu support sa fiu tradat!I-am deschis usa,afisandu-I o fata aparent calma.
-Hikaru…incepu el,privindu-ma cu ochii tristi.Mai avea putin si plangea.
-S-a intamplat ceva? Ii spun eu, pe un ton indifferent.
Ma privi mirat, dupa care-si lasa capul in jos, murmurand “Imi pare rau” printre suspine.
- Reno, pentru ce te scuzi ? E viata ta. Fa ce vrei cu ea. Oricum nu-mi pasa, inchei, dupa care ma intorc spre fereastra, uitandu-ma la priveliste.
Ii simt privirea uimita, atintindu-ma.
- Reno, acum ce mai stai ? Nu esti legat de mine cum nu sunt nici eu de tine. Asa ca valea din camera mea, i-am spus, desi vocea-mi tremura.
Mi-am pus o man ape buze, incercand sa ma linistesc. Ce mi se intampla ? Era ca si cand as fi inceput sa plang. Dar nu, nu voi da inapoi! Hai, Raul, pleaca mai repede!...
- Dar … Hi-Hikaru ? … incepu el; din vocea lui razbatea faptul ca plangea.
- Nu m-ai auzit ?! Oricum totul n-a fost decat o farsa – toata lumea are nevoie de putina distractie, iar tu erai disponibil. Adica, tu chiar ai crezut ca e mai mult decat iubire familiala ? Cat de naiv poti fi …
El … sau eu ? Nu, nu el e cel naiv … Eu sunt. Eu sunt pentru ca m-am indragostit de fratele meu. Era oricum limpede ca nu ar fi tinut. Suntem amandoi baieti … si pe deasupra si frati.
- Hikaru … reusi in cele din urma sa spuna, apropiindu-se de mine si punandu-mi mana pe umar.
- Ce litera din “Valea” n-ai inteles ?! Cara-te ! Nici nu inteleg de ce ai mai venit. Ce naiba, du-te cu tampitu’ ala din gasca ta.
- Hikaru, eu nu …
Nu l-am lasat sa continue, ci l-am izbit de perete. Isi pierdu pentru cateva secunde suflarea.
- Iesi mai repede din camera mea ! incep eu, timp in care, speriat, Raul se desprinse de perete si fugi spre usa.
De ce am spus asta? … De ce l-am lovit ? …
Am cazut in genunchi, cu capul in pamant. Simt pe maini picaturi calde de apa. De ce plangeam?…
- Nu ma lasa asa … am soptit.”


*

“Am fugit drept spre camera mea, trantind usa dupa mine. Mi-am pus mana pe fata, incercand sa opresc lacrimile, insa in zadar. Hikaru … m-a mintit … tot acest timp ? … Dar... dar daca a fost asa, de ce a mai spus acele lucruri? De ce a fugit cand ne-a vazut sarutandu-ne ? Chiar si asa, nu cred ca ma va asculta daca voi incerca sa-i explic.
M-am indreptat clatinandu-ma pe picioare spre pat, intinzandu-ma, apoi strangandu-ma.


_________________________
Si scuze ca e prea scrut ^^" N-am prea mai avut timp sa scriem

So, any comments? ^^ Pliz ?

"Nu support"
"ton indifferent."
"Mi-am pus o man ape buze"
Pai e super scurta, nici nu o poti numi continuare, e ceva ce ti-a venit pe moment si ai scris.
Ceva descriere nu ar strica si cateva modificari in caracterizarea personajelor.
Tensiunea, teama, dragostea, bunatatea, ar trebui exprimate mult mai amplu si mai dezvoltat decat este acum. In asa situatii este necesar sa tratezi subiectul cu respect si sa depui un efort mai mare decat la alte parti.
Mi-ar placea sa vad cum bati apa in piua(daca e scris corect ) si sa le prelungesti agonia, vina si dorinta. Sper pe viitor continuarea sa fie mult mai lunga si mai buna.
Spor la scris. Kiss.

nu pai pooooooooot...de ce trebuia sa se intample asta....
tocmai cand devenise frumos...
se mai intampla

Moama...l-am citit de mult(dupa ce l-ai postat)si abea acum am comentat....scuze.Ce pot sa spun...inca un capitol superb, abea a asteptat sa-l citesc. Insa e foarte,foarte scurt. Sper ca next-ul sa fie mai lung.In rest nu am vazut greseli,poate doar cateva, insa sunt destul de mici.Povestea e super interesant,m-a cptivat.Desi mi-ar fi placut ceva mai multa descriere si certuri...poate niste replici mai dure din partea lui Hikaru,doar tocmai a fost inselat.Nici nu-mi vine sa cred ca spun asta...fic yaoi intre frati.In rest nu mai am altceva de spus decat felicitari si pune repede continuarea,ca sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla.Si inca o data sper sa fie mai lunga.
Gambate!Ja ne^