04-16-2008, 08:34 PM
Deci, primul fic postat aici din seria de fic-uri Aikad-Namine ... Si cel mai nou, tough.
Warning: hardcore yaoi; deci cred ca stiti ce inseamna asta ... desi n-o incepem din primele capitole, tot va fi acolo, for sure. Deci un warning macar +16 ar fi bun pentru capitolele ce vor contine astfel de scene. Vom scrie - sau cel putin eu voi scrie - inainte sa postez partea mea cand va fi necesar.
Gen: romantic drama
Personaje principale: Yerik Sacha Alexei Dementiev, Ivan Sidor Lubomudrov, Rick Thunder, Tyson Thunder, Jason Thunder.
Pairing-urile le tinem inca secrete
Cap. I : Inceputuri
(partea I)
Imagini ...
Franturi de imagini imi apar in minte. Nu-mi dau seama daca este un vis sau realitate, dar durearea este la fel de mare – sufleteasca si fizica.
Sunt afara, intr-un gang din Moscova, unde-mi faceam veacul cu gasca. Sunt intins intr-o balta de sange, cu vanatai pe tot corpul si rani adanci. Sunt imbracat in haine negre, singurul contrast fiind petele rosiatice ce apar din ce in ce mai repede. Atacatorii plecasera, ramanand doar seful lor.
- Yerik Sacha Alexei Dementiev ... Spaima tuturor smecherilor si a gastilor de cartier sau de contrabandisti cu tigari si droguri, cunoscut in toata Moscova si-n tot Sankt Petersburg-ul. In ambele orase cunoscut ca “Pseudo-legiuitorul” pentru ca in loc sa-i pedepseasca, le fura toata marfa ilegala, pastrand-o pentru sine. Iar acum este intins fara de ajutor si demnitate intr-o balta de sange, dupa o lupta cu o gasca nesemnificativa la numar, ii aud vocea liderului, fiindu-mi groaznic de cunoscuta.
- Si cand ziceai ca eu n-am demnitate, Ivan. Tu vi cu treizeci de oameni sa bati un singur om. Esti un om fara demnitate, mai ales pentru ca sti ca nu-ti pot face nimic, tu tot ma ataci ... , ii raspund eu greu, dar in acelasi timp pe un ton nepasator.
- Atata timp cat sentimentele mele pentru tine s-au risipit, nici nu-mi pasa de ce soarta te paste. Am venit sa fiu sigur ca-ti platesti datoriile. Asa ca gandeste-te cum vrei sa platesti: in bani sau ... cu propriul corp? termina el, pornind intr-un ras nebun cand termina ceea ce avea de zis.
Inima mi s-a oprit. Nu reuseam sa mai vorbesc sau sa ma misc. In gand nu-mi trecea decat un singur lucru: “Ivan, te-am iubit.” Nu am reusit sa le dau glas, dar le-am intruchipat in trei lacrimi, ce cazura de pe obraji in balta de sange.
*
Intuneric. Nimic altceva nu pot vedea in fata ochilor. De cand am avut incidentul cu Ivan, parca nici soarele nu mai stralucea la fel in ochii mei. Lasat in intuneric total, refugiat mai mult in adancul sufletului pe care l-a inghetat total un sigur, un simplu om, odata cu inima. Dar ce vorbesc ? Nu, nu este un simplu om. A fost prietenul meu cel mai bun, apoi inimile noastre s-au apropiat mai mult, cerandu-ne sa fim mult mai mult decat prieteni. Iar apoi ... A venit potopul. Potopul fizic si sufletesc. Din acesta zi, jur sa nu ma mai apropii in acel fel de nicio persoana. Si din cauza acelui om, inima mi-a inghetat. Poate-ar fi mai bine spus monstru, decat om. Nu, un om nu poate fi astfel. Dar nici monstru nu-i pot spune, caci inima mi se strange de durere si nu-mi da voie sa-l numesc asa. Nu-mi vine sa cred ca inca mai nutresc sentimente pentru acesta persoana care mi-a ruinat usor o parte din viata. Incerc sa ma ridic de pe jos, dar nu am suficienta putere ramasa nici pentru a mai tine ochii deschisi. Vocea satisfacuta a lui Ivan patrunde pana si in cele mai adanci colturi ale mintii mele. Nu cred ca voi mai putea face fata unui asemenea calvar. Simt cum ma pierd in intuneric…
Ciudat... sunt… bine… Ma aflu pe o suprafata moale si sunt invelit cu un material subtire. Nu vreau sa-mi deschid ochii. Mi-e frica de ce m-ar putea astepta daca fac acest lucru. Dar totusi, viata nu mi-a adus nimic bun pana acum, deci, ce mai am de pierdut? Imi deschid cat mai incet posibil ochii, lumina alba care strabate geamul ma impiedica sa vad bine. In camera in care ma aflu se poate distinge un dulapior, un scaun si o masa alba, iar eu stau intins pe un pat de aceeasi culoare. Seamana cu… o camera de spital! Ma ridic brusc, dar corpul ma tradeaza, in aproape toate zonele incepand sa simt o durere insuportabila. Sunt bandajat pe ambele maini si picioare, si pe abdomen. Ma intind din nou pe pat, nevrand sa ma fortez prea tare. Dar totusi, cum am ajuns aici? Imi amintesc doar acea fundatura unde am fost injosit de oamenii lui Ivan, persoana pe care am iubit-o mai mult decat trebuia. Sirul gandurilor imi este intrerupt de zgomotul usii care se deschide usor. In camera intra un baiat inalt, cu parul scurt, argintiu si cu doua suvite mai lungi lasate sa cada langa urechi. Are un chip frumos si niste ochi albastrii, patrunzatori.
- Te-ai trezit? ma intreaba strainul intrand in camera si afisand un zambet.
- Cine esti? ii zic eu direct,privindu-l cu ura.
- Rick ma numesc! Incantat de cunostinta! Cu cine am onoarea? imi raspunse el, zambind in continuare.
Dupa ce m-am prezentat si dupa ce l-am supus pe acest baiat, Rick, la o serie infinita de intrebari am aflat ca el, impreuna cu fratii sai, m-au salvat din balta de sange in care ma aflam. Imi las privirea in jos cand imi amintesc de privirea si zambetul lui Ivan, si strang din dinti.
- S-a intamplat ceva …Yerik? ma intreaba el grijuliu, mangandu-mi obrazul cu mana sa catifelata.
“Gandeste-te cum vrei sa platesti: in bani sau ... cu propriul corp?” De ce trebuie sa-mi rasune asta in minte ?! Imi intorc privirea spre Rick.
- Locuiesti aici, in Rusia? il intreb eu.
- Nu chiar … eu si fratii mei avem niste rude aici si am venit in vizita. Stam in Anglia, de aceea am un nume mai ciudat.
- Perfect ! Crezi ca ai putea sa ma gazduiesti la tine pentru ceva vreme ? Desigur voi plati dar am nevoie de un loc unde … sa ma ascund.
Rick ramase uimit de spusele mele dar spre surprinderea mea nu ma refuza, din contra, chiar accepta sa ma lase sa stau in casa lui pentru o vreme. Mi-a spus ca parintii nu locuiesc cu el, deci e foarte bine. M-as fi dus sa stau si la casa mea, in care-mi petrecusem copilaria, dar era la Sankt Petersburg, si nu aveam destui bani pentru a ajunge acolo. Parintii oricum murisera, deci nu aveam nici pe cine suna pentru a ma lua din Moscova. Sigura ruda ramasa in viata era o matusa de-a doua, pe care n-am putut-o suporta niciodata, desi sotul si baiatul ei imi erau mai mult decat simpatici. Dar traiau in Moldova, in Chisinau, deci nu prea aveam cum ajunge acolo. Daramite sa mai si sun intr-o alta tara ...
Ciudat este ca am apelat la un strain, si nu la rude. Dar Rick imi inspira incredere.
*
Zilele au trecut, imprietenindu-ma cu Rick si fratii lui, Jason si Tyson, devenind prietenii mei cei mai buni. M-au intrebat chair si daca vreau sa merg cu ei in Londra, pentru a-mi termina studiile acolo, caci aici, in Moscova, n-am mai putut nici sa ies din casa, de teama lui Ivan ... “Nu uita: nu poti scapa de mine ...”
Nu stateam in casa lor; parintii le cumparasera un apartament in centru, acolo unde era scoala pe care o vom urma. Casa lor era undeva la capatul orasului, fiind o vila uriasa, cu trei etaje. Apartamentul in care locuiam era de trei camere, Tyson si Jason dormind impreuna, iar eu urmand sa dorm impreuna cu Rick. Erau paturi separate, dar tot ma trecea un fior pe sina spinarii; un fior de nesiguranta.
Azi trebuie sa fie prima mea zi de scoala in Anglia ... In scoala din Moscova eram unul din cei mai buni elevi la engleza, dar chiar si asa, uneori nu-l inteleg pe Rick ce vrea sa spuna, ori pentru ca are alt accent decat cel cu care eram obisnuit, ori pentru ca vorbea prea repede.
Rick a iesit deja din camera; a zis ca vrea sa pregateasca micul dejun. Tyson si Jason trebuisera sa plece cu o ora mai devreme la scoala pentru ca ii chemasera profesorii.
Imi deschid incet ochii, dar ii inchid rapid din cauza soarelui. In Anglia este cu mult mai cald decat in Rusia, iar soarele straluceste mult mai puternic. Ma misc astfel incat sa fiu in paralel cu tavanul. Imi pun mainile sub cap. Rick poate fi cel ce ma va putea scoate la lumina; simt cum inima mi se dezgheata atunci cand sunt in preajma lui, incepand sa bata rapid. Singura data cand am simtit acest lucru a fost in preajma lui Ivan. Dar nu, nu mai pot avea aceste sentimente pentru o persoana. Dar ... dar Rick imi exprima siguranta. Acei ochi albastrii ca marea, acel par ca de zapada ... Ma linistesc intotdeauna cand il vad. Poate ... poate Rick ii va lua locul vechiului Ivan.
Ma ridic din pat si ma indrept spre baie. In timp ce-mi frec usor ochii, dau drumul la apa. Ma privesc in oglinda: ochii albastrii atat de deschisi incat ai putea sa-i confunzi usor cu un lac inghetat. Parul blond imi cade usor pe umeri; nu l-am mai tuns de ceva luni. Bretonul asimetric imi cade pe frunte, acoperind-o in intregime. Ma spal cu miscari incete pe fata.
- Hei, Sacha, vino! Micul dejun e gata! il aud pe Rick strigandu-ma.
Warning: hardcore yaoi; deci cred ca stiti ce inseamna asta ... desi n-o incepem din primele capitole, tot va fi acolo, for sure. Deci un warning macar +16 ar fi bun pentru capitolele ce vor contine astfel de scene. Vom scrie - sau cel putin eu voi scrie - inainte sa postez partea mea cand va fi necesar.
Gen: romantic drama
Personaje principale: Yerik Sacha Alexei Dementiev, Ivan Sidor Lubomudrov, Rick Thunder, Tyson Thunder, Jason Thunder.
Pairing-urile le tinem inca secrete
Cap. I : Inceputuri
(partea I)
Imagini ...
Franturi de imagini imi apar in minte. Nu-mi dau seama daca este un vis sau realitate, dar durearea este la fel de mare – sufleteasca si fizica.
Sunt afara, intr-un gang din Moscova, unde-mi faceam veacul cu gasca. Sunt intins intr-o balta de sange, cu vanatai pe tot corpul si rani adanci. Sunt imbracat in haine negre, singurul contrast fiind petele rosiatice ce apar din ce in ce mai repede. Atacatorii plecasera, ramanand doar seful lor.
- Yerik Sacha Alexei Dementiev ... Spaima tuturor smecherilor si a gastilor de cartier sau de contrabandisti cu tigari si droguri, cunoscut in toata Moscova si-n tot Sankt Petersburg-ul. In ambele orase cunoscut ca “Pseudo-legiuitorul” pentru ca in loc sa-i pedepseasca, le fura toata marfa ilegala, pastrand-o pentru sine. Iar acum este intins fara de ajutor si demnitate intr-o balta de sange, dupa o lupta cu o gasca nesemnificativa la numar, ii aud vocea liderului, fiindu-mi groaznic de cunoscuta.
- Si cand ziceai ca eu n-am demnitate, Ivan. Tu vi cu treizeci de oameni sa bati un singur om. Esti un om fara demnitate, mai ales pentru ca sti ca nu-ti pot face nimic, tu tot ma ataci ... , ii raspund eu greu, dar in acelasi timp pe un ton nepasator.
- Atata timp cat sentimentele mele pentru tine s-au risipit, nici nu-mi pasa de ce soarta te paste. Am venit sa fiu sigur ca-ti platesti datoriile. Asa ca gandeste-te cum vrei sa platesti: in bani sau ... cu propriul corp? termina el, pornind intr-un ras nebun cand termina ceea ce avea de zis.
Inima mi s-a oprit. Nu reuseam sa mai vorbesc sau sa ma misc. In gand nu-mi trecea decat un singur lucru: “Ivan, te-am iubit.” Nu am reusit sa le dau glas, dar le-am intruchipat in trei lacrimi, ce cazura de pe obraji in balta de sange.
*
Intuneric. Nimic altceva nu pot vedea in fata ochilor. De cand am avut incidentul cu Ivan, parca nici soarele nu mai stralucea la fel in ochii mei. Lasat in intuneric total, refugiat mai mult in adancul sufletului pe care l-a inghetat total un sigur, un simplu om, odata cu inima. Dar ce vorbesc ? Nu, nu este un simplu om. A fost prietenul meu cel mai bun, apoi inimile noastre s-au apropiat mai mult, cerandu-ne sa fim mult mai mult decat prieteni. Iar apoi ... A venit potopul. Potopul fizic si sufletesc. Din acesta zi, jur sa nu ma mai apropii in acel fel de nicio persoana. Si din cauza acelui om, inima mi-a inghetat. Poate-ar fi mai bine spus monstru, decat om. Nu, un om nu poate fi astfel. Dar nici monstru nu-i pot spune, caci inima mi se strange de durere si nu-mi da voie sa-l numesc asa. Nu-mi vine sa cred ca inca mai nutresc sentimente pentru acesta persoana care mi-a ruinat usor o parte din viata. Incerc sa ma ridic de pe jos, dar nu am suficienta putere ramasa nici pentru a mai tine ochii deschisi. Vocea satisfacuta a lui Ivan patrunde pana si in cele mai adanci colturi ale mintii mele. Nu cred ca voi mai putea face fata unui asemenea calvar. Simt cum ma pierd in intuneric…
Ciudat... sunt… bine… Ma aflu pe o suprafata moale si sunt invelit cu un material subtire. Nu vreau sa-mi deschid ochii. Mi-e frica de ce m-ar putea astepta daca fac acest lucru. Dar totusi, viata nu mi-a adus nimic bun pana acum, deci, ce mai am de pierdut? Imi deschid cat mai incet posibil ochii, lumina alba care strabate geamul ma impiedica sa vad bine. In camera in care ma aflu se poate distinge un dulapior, un scaun si o masa alba, iar eu stau intins pe un pat de aceeasi culoare. Seamana cu… o camera de spital! Ma ridic brusc, dar corpul ma tradeaza, in aproape toate zonele incepand sa simt o durere insuportabila. Sunt bandajat pe ambele maini si picioare, si pe abdomen. Ma intind din nou pe pat, nevrand sa ma fortez prea tare. Dar totusi, cum am ajuns aici? Imi amintesc doar acea fundatura unde am fost injosit de oamenii lui Ivan, persoana pe care am iubit-o mai mult decat trebuia. Sirul gandurilor imi este intrerupt de zgomotul usii care se deschide usor. In camera intra un baiat inalt, cu parul scurt, argintiu si cu doua suvite mai lungi lasate sa cada langa urechi. Are un chip frumos si niste ochi albastrii, patrunzatori.
- Te-ai trezit? ma intreaba strainul intrand in camera si afisand un zambet.
- Cine esti? ii zic eu direct,privindu-l cu ura.
- Rick ma numesc! Incantat de cunostinta! Cu cine am onoarea? imi raspunse el, zambind in continuare.
Dupa ce m-am prezentat si dupa ce l-am supus pe acest baiat, Rick, la o serie infinita de intrebari am aflat ca el, impreuna cu fratii sai, m-au salvat din balta de sange in care ma aflam. Imi las privirea in jos cand imi amintesc de privirea si zambetul lui Ivan, si strang din dinti.
- S-a intamplat ceva …Yerik? ma intreaba el grijuliu, mangandu-mi obrazul cu mana sa catifelata.
“Gandeste-te cum vrei sa platesti: in bani sau ... cu propriul corp?” De ce trebuie sa-mi rasune asta in minte ?! Imi intorc privirea spre Rick.
- Locuiesti aici, in Rusia? il intreb eu.
- Nu chiar … eu si fratii mei avem niste rude aici si am venit in vizita. Stam in Anglia, de aceea am un nume mai ciudat.
- Perfect ! Crezi ca ai putea sa ma gazduiesti la tine pentru ceva vreme ? Desigur voi plati dar am nevoie de un loc unde … sa ma ascund.
Rick ramase uimit de spusele mele dar spre surprinderea mea nu ma refuza, din contra, chiar accepta sa ma lase sa stau in casa lui pentru o vreme. Mi-a spus ca parintii nu locuiesc cu el, deci e foarte bine. M-as fi dus sa stau si la casa mea, in care-mi petrecusem copilaria, dar era la Sankt Petersburg, si nu aveam destui bani pentru a ajunge acolo. Parintii oricum murisera, deci nu aveam nici pe cine suna pentru a ma lua din Moscova. Sigura ruda ramasa in viata era o matusa de-a doua, pe care n-am putut-o suporta niciodata, desi sotul si baiatul ei imi erau mai mult decat simpatici. Dar traiau in Moldova, in Chisinau, deci nu prea aveam cum ajunge acolo. Daramite sa mai si sun intr-o alta tara ...
Ciudat este ca am apelat la un strain, si nu la rude. Dar Rick imi inspira incredere.
*
Zilele au trecut, imprietenindu-ma cu Rick si fratii lui, Jason si Tyson, devenind prietenii mei cei mai buni. M-au intrebat chair si daca vreau sa merg cu ei in Londra, pentru a-mi termina studiile acolo, caci aici, in Moscova, n-am mai putut nici sa ies din casa, de teama lui Ivan ... “Nu uita: nu poti scapa de mine ...”
Nu stateam in casa lor; parintii le cumparasera un apartament in centru, acolo unde era scoala pe care o vom urma. Casa lor era undeva la capatul orasului, fiind o vila uriasa, cu trei etaje. Apartamentul in care locuiam era de trei camere, Tyson si Jason dormind impreuna, iar eu urmand sa dorm impreuna cu Rick. Erau paturi separate, dar tot ma trecea un fior pe sina spinarii; un fior de nesiguranta.
Azi trebuie sa fie prima mea zi de scoala in Anglia ... In scoala din Moscova eram unul din cei mai buni elevi la engleza, dar chiar si asa, uneori nu-l inteleg pe Rick ce vrea sa spuna, ori pentru ca are alt accent decat cel cu care eram obisnuit, ori pentru ca vorbea prea repede.
Rick a iesit deja din camera; a zis ca vrea sa pregateasca micul dejun. Tyson si Jason trebuisera sa plece cu o ora mai devreme la scoala pentru ca ii chemasera profesorii.
Imi deschid incet ochii, dar ii inchid rapid din cauza soarelui. In Anglia este cu mult mai cald decat in Rusia, iar soarele straluceste mult mai puternic. Ma misc astfel incat sa fiu in paralel cu tavanul. Imi pun mainile sub cap. Rick poate fi cel ce ma va putea scoate la lumina; simt cum inima mi se dezgheata atunci cand sunt in preajma lui, incepand sa bata rapid. Singura data cand am simtit acest lucru a fost in preajma lui Ivan. Dar nu, nu mai pot avea aceste sentimente pentru o persoana. Dar ... dar Rick imi exprima siguranta. Acei ochi albastrii ca marea, acel par ca de zapada ... Ma linistesc intotdeauna cand il vad. Poate ... poate Rick ii va lua locul vechiului Ivan.
Ma ridic din pat si ma indrept spre baie. In timp ce-mi frec usor ochii, dau drumul la apa. Ma privesc in oglinda: ochii albastrii atat de deschisi incat ai putea sa-i confunzi usor cu un lac inghetat. Parul blond imi cade usor pe umeri; nu l-am mai tuns de ceva luni. Bretonul asimetric imi cade pe frunte, acoperind-o in intregime. Ma spal cu miscari incete pe fata.
- Hei, Sacha, vino! Micul dejun e gata! il aud pe Rick strigandu-ma.
nu-i destul ca si asa sunt foarte trista... 
. Bine ca nu trebuie sa-l zic. Sacha chiar imi place^^
. Sper ca nu te superi daca o sa-l folosesc uneori(nu in fic! prin jocuri^^). Capitolul a fost chiar misto^^. Sa pui(yummi) niste poze cu Sacha
.Sacha
....destul de interesant.......acum sa vedem daca si Rick ii va impartasi aceasi gandire
(stiti k n-am rabdare )