Glasul atat de cunoscut mie ma trezi brusc. Am meditat cateva secunde, dupa care am inceput sa plang de fericire stiind ca persoana de langa mine este Ivan. Vazandu-ma asa, ma imbratisa rapid, mangaidu-ma pe cap. Mi-am ridicat chipul catre al sau. Expresia fetei sale era cu totul diferita, foarte blanda, dar si trista.
- Ivan... am inceput eu a suspina..., insa el imi puse usor un deget pe buze.
- Scuze ... Ar fi trebuit sa las pe cineva sa pazeasca usa ..., zise el soptit.
Imi cobor privirea, adancindu-mi capul in pieptul lui. Mi-am dat seama ca eram inca-n sufragerie, dar imbracat cu haine largi : un tricou albastru, lung, cu modele negre, si pantaloni trei-sferturi kaki, largi. Purtam hainele lui Ivan, pentru ca niciuna din lucrurile mele nu aveau culorile astea – avand toata garderoba neagra, cateodata si-n combinatii cu putin albastru sau alb. M-am inrosit. Mi-am dat seama ca eram deja bandajat la brate, dar simteam o durere cumplita-n spate.
- Poate-ar trebui sa te las singur sa-ti revii ... , zise Ivan cand isi dadu seama de roseata mea din obraji, care devenise acum si mai vizibila. Ramai aici sau vrei sa te duc in dormitor ?
- Nu ... raman aici ..., i-am raspuns in soapta.
Atunci cand dadu sa plece, m-am ridicat rapid – chiar daca ma durea fiecare colt al corpului – si l-am prins de brat, rugandu-l sa nu plece. A zambit, dupa care ma lua in brate si ma aseza din nou pe canapea, spunandu-mi sa nu ma mai fortez, si sa-i zic daca am nevoie de ceva. I-am soptit un “Multumesc”, dupa care am inchis din nou ochii, cazand intr-un somn adanc. Ii simteam mana calda plimbandu-se pe fruntea mea, mangaidu-mi parul si sarutandu-mi usor si bland buzele. S-o fi purtat el cu mine ca si cand as fi fost animalul lui de companie, dar cand sunt ranit ... e acelasi Ivan dintotdeauna.
A trecut jumatate de an de cand stau impreuna cu Ivan si nu mi-am platit nici macar un sfert din datorie. M-a eliberat de bratara in acea zi, dupa intamplarea cu Tyson si Jason.
Ivan e iarasi plecat. De dimineata s-a dus cu nustiu ce treburi, dar partea buna este ca mi-a zis ca pot pleca in oras, sa ma plimb. Dar cu conditia de a ma intoarce inapoi aici, caci daca n-o fac, oricum ma va gasi si va fi mult mai rau. Eh, oricum n-as avea unde sa ma duc, iar el stie asta.
E deja trecut de noua si Ivan nu s-a aratat. Cred c-as putea totusi sa ies p-afara; n-am mai vazut orasul de-aproape de mult timp ...
M-am imbracat repede cu ce-am gasit prin sifonier; uitasem ca nu aveam nimic din hainele mele aici, pentru ca nu mi le luasem de la Rick si nici el nu mi le adusese. Oricum, stiam ca nu se va supara Ivan, caci stia ca nu aveam altceva la indemana decat hainele lui. Aleg niste blugi albastru inchis, putin stramti, si o bluza albastru inchis, cu maneci trei-sferturi. Am noroc ca Ivan nu este cu mult mai solid decat mine, caci altfel acum as fi aratat ca si cand as fi un nevoias ce de-abia a primit niste haine mult prea mari. Imi iau adidasii si geaca – singurele lucruri care sunt cu adevarat ale mele – in culori de negru combinat cu foarte putin albastru, geaca fiind subtire, stramta si lunga pana cu vreo 10 centimetri sub burta. Mi-o las deschisa; oricum, sunt obisnuit cu vremea rece, iar aici, in Londra, e ca si cand ar fi primavara la Moscova desi e inceput de iarna.
Iau cheile pe care mi le-a daruit Ivan, inchid usa si cobor scarile-n fuga, sarind cate doua trepte; de mult nu m-am mai simtit atat de bine.
Am ajuns pana la urma in fata unui bar, dupa multe plimbari prin parcuri. Noroc ca am ceva bani la mine; n-am mai simtit de mult timp gustul berii.
Ma asez pe un scaun in fata tejghelii si atept sa termine barmanul cu alte doua comenzi. Descopar intr-un buzunar un pachet de tigari, cu doar doua ramase, si o bricheta. Aprind una si trag rapid din ea; in ultimul timp n-am mai fumat, din cauza ca niciodata nu gaseam pachetul lui Ivan prin casa, iar el nu-mi dadea daca-i ceream – intotdeauna a fost zgarcit cand venea vorba de tigari.
- O cutie de bere. Heineken, spun eu, atunci cand ma intreaba ce doresc.
Nu trebui sa astept prea mult; am baut toata cutia, in mai putin de trei minute, cerand o alta si tot asa pana termin vreo sase cutii. Ma simt destul de aiurea; cred ... cred ca m-am imbatat. Ma intrept spre iesire, dar cineva ma apuca de umeri.
- Hei, daca nu este chiar celebrul Yerik Dementiev. Sau sa-ti zicem mai bine Alexei ? zise o voce din spatele meu, provocand chicoteli. Hai, vino aici, la masa cu noi.
Persoana vorbise-n rusa si mi se parea destul de cunoscuta. Ma ghida spre o masa in jurul careia stateau vreo sase insi, toti rusi.
- Si, Sacha, cum merge cu Sidor ? zise un alt baiat, inghiontind cu cotul pe vecinul sau. Cum e-n pat ?
Cand pronunta ultimele cuvinte, cei din jurul sau se pornira pe un ras aproape isteric.
- Ah, pai bestial. O facem in fiecare noapte.
Nu stiu ce-mi venise de am spus asta; parca mintea mea nu ma mai asculta. Si culmea, ca nici nu avusesem un ton sarcastic.
O tacere s-a asternut, dupa care toti baietii incepura sa rada.
Am mai stat cam jumatate de ora, dupa care am plecat. Ma simteam ca si cand as zbura. Baietii ma intrebasera o gramada de lucruri, cele mai multe despre mine si Ivan, iar eu le raspunsesem. Si le spusesem adevarul.
Mergeam impleticindu-ma pe trotuare, inspre blocul in care era apartamentul lui Ivan. Am dat si peste o persoana care privea ecranul unui telefon mobil, ce arata asemanator cu Ivan. Dar cred ca asta fusese numai o halucinatie din cauza berii.
Ma doare capul ingrozitor, dar nu am iesit din starea de betie. Stau pe canapea, in fata televizorului, schimband de-aiurea canalele. Nici nu mi-am dat seama cand usa se deschise.
- Salut, Ivan. Credeam ca vi mai devre ...
Dar n-am apucat sa-mi termin ideea, caci m-am trezit cu-n pumn in obraz, ce ma facu sa cad pe canapea. Ma apuca de gulerul bluzei si ma ridica in sus; intotdeauna a fost mai puternic decat mine, dar nici nu aveam cum sa ripostez caci ma simteam ca si cand nu mi-as fi putut misca membrele. Imi mai trase un pumn, dupa care ma arunca inapoi pe canapea.
- Tu esti normal la cap ?! Cum le-ai putut spune astfel de lucruri tipilor alora ?! Duhnesti a bere ... Ce naiba ai facut, Alexei ?!
- Calmeaza-te, Ivan. Oricum toata lumea stie ca-s tarfa ta.
Dupa ce am terminat de spus, i-am vazut privirea intristata.
- Alexei ... stiu ca oricum n-ai sa mai sti nimic maine din ce s-a intamplat azi ... Dar, vreau sa-ti spun ceva ... N-am vrut sa te simti asa ... Stiam ca nu ma vei mai accepta, si am apelat la datorie. In anul ce ai stat la Rick, mi-am dat seama cat de mult imi lipsesti ... Te iubesc, Alexei, si nu vroiam sa gandesti chiar asa ...
Nu am auzit tot din ce a spus, din cauza ca eram pe cale sa lesin.
Ma doare ingrozitor capul ... Ma trezesc pe patul moale din camera lui Ivan. Nu-mi pot aminti nimic din ce s-a intamplat noaptea trecuta, dar mai mult ca sigur ca am facut ceea ce faceam de-obicei cu Ivan. Dar ... dar daca nu-mi amintesc ... inseamna ca nu am facut-o cu adevarat. Ivan este mult prea violent ca sa nu-mi aduc aminte ... Dar daca nu am facut asta ... atunci ce s-a intamplat ? Oricum nu cred ca era prea important ...
- Alexei, vrei sa te trezesti o data ?! il aud pe Ivan, tipand enervat.
De-obicei tipa asa cand incearca sa gateasca si nu reusea, doar ca nu prea cred ca mi-ar gati ceva. Ma ridic incet din pat si constat ca sunt imbracat in pijama; ma inrosesc rapid.
Ma schimb in blugii mei preferati si iau un tricou la intamplare din dulapul lui Ivan – unul alb, scurt, cu maneci albastre, apoi ma duc la baie. Un baiat de 17 ani, cu ochii albastrii foarte deschisi si parul blond ma priveste din oglinda; parul mi-a mai crescut de cand stau in Anglia, acum ajungandu-mi pana la umeri, depasindu-i cu foarte putin. Imi prind parul intr-o coada foarte stransa, la spate.
- Alexei, vrei sa te grabesti ?
- Da, vin imediat ...
Eram foarte convins ca-l voi gasi in sufragerie, umbland la vreun telefon si pregatindu-se sa plece, dar l-am gasit in bucatarie mancand niste paine prajita. Intr-o alta farfurie este o portie de omleta, cam prea prajita; poate din cauza asta mananca paine prajita – niciodata nu a reusit sa o pregateasca calumea, dar aceasta desi era putin arsa, avea o culoare oarecum placuta, semn ca era buna. Sunt totusi surprins ca eu mananc ce era mai bun iar el doar o bucata de paine prajita cu margarina.
- Nu-mi place omleta, imi spuse el dupa ce termina bucata din gura, vazandu-ma uitandu-ma ciudat la masa; tipic lui Ivan, sa-mi citeasca gandurile.
M-am asezat pe scaun, murmurand un “Multumesc”.
*
- Alexei, daca vrei, poti iesi pe-afara, dar ia-ti cheile pentru ca eu ma duc mai tarziu la un dus.
Am dat scurt, in semn aprobator, din cap, dupa care mi-am pus adidasii si am luat cheile. Aud cum Ivan inchide usa, incuind-o, in timp ce coboram scarile. Cred ca pana la urma, Ivan nu mai e chiar atat de rau. Oare ce l-o fi schimbat ?
- Hei, Alexei, zise o voce din spatele meu, provocand rasete, dar in mod sigur nu era Ivan.
M-am intors repede si l-am privit atent pe acel barbat.Avea cam douzeci si ceva de ani.Mi se parea teribil de cunoscut,dar totusi nu-mi pot aminti unde l-am mai vazut.Pare a fi un rus,iar in spatele lui stau cam vreo cinci barbati.Acesta se apropie de mine si,zambind ciudat,imi spune:
- Te-ai distrat aseara cu Sidor?
- Poftim?i-am replicate eu uimit.
- Stii foarte bine .Transmite-i lui Sidor sa te trimita si pe la mine dupa ce termina cu tine,imi spuse el privindu-ma patrunzator,cu un zambet ciudat pe buze.Mi-am dat seama despre ce era vorba.Am vrut sa-i dau un pumn,dar barbatii din spatele lui sigur m-ar fi oprit.Am decis ca era mai bine sa fug,ceea ce am si facut.Ajungand repede acasa,am deschis usa ca un fulger,trantind-o puternic.Ivan iesi din baie cu un prosop in jurul taliei si cu putin sampon in cap.N-am stat sa-i admir corpul de invidiat,nici macar nu m-am inrosit cand l-am vazut,doar am inceput sa tip la el.Nu prea parea sa inteleaga despre ce vorbesc dar…
-Ivan,cum dracu’ ai putut sa le spui chestia aia?!Cum ai putut?!
-Despre ce naiba vorbesti?!Sa spun ce,cui?!a tipat si el la mine.
-Stii bine despre ce vorbesc!am continuat eu incruntandu-ma si tipand si mai tare.Ivan parea foarte enervat.
-Daca mai tipi o singura data nu stiu ce-ti fac!mi-a spus el pe e un ton foarte serios.
-Oo,da?Atunci plec la Rick!nu stiu de ce am zis asta,dar simteam nevoia sa-l enervez si mai tare.
-Du-te!M-am cam saturat de tine!Pleaca!Am ramas destul de uimit,dar am ascuns acest lucru,inlocuindu-l cu presupusa nervozitate .Fara sa mai spun ceva,ma incrunt,il privesc cu ura ,dupa care ies repede din casa,lasand usa intredeschisa.
Am fugit tot drumul, nefiind atent pe unde calc, de doua ori aproape rupandu-mi glezna si de trei ori aproape calcandu-ma masinile. Imi trebuia un loc unde sa pot medita, unde sa-mi pot da seama ce s-a intamplat. Si cum s-a intamplat ... sentimentele mele pentru Ivan crescusera in timpul in care am stat la el ... dar ... nu m-as fi gandit niciodata ca ar fi putut spune un asemenea lucru; nu mai eram chiar atat de respectat de vechea gasca, dar sa ma umileasca intr-un asa hal ... Chiar daca stiau ca am fost cu el – o perioada de glorie pentru Rusia : cea mai puternica gasca si cea mai temuta din zona Sainkt Petersburgului, condusa de mine impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Viktor, si gasca cea mai puternica din aproape toata Rusia, cea condusa de Ivan si prietenul sau cel mai bun, Kirill – tot e aiurea pentru mine din moment ce am fost batut de gasca lui, apoi luat de Ivan sa stau cu el si platindu-i datoriile, un fel de tribut pe care-l plateau toate gastile din tara gastii lui, pe care nu le-am platit, scutindu-ma in perioada in care am fost cu el, intr-un mod mai mult decat josnic ...
- Yerik ? aud o voce din spatele meu, destul de cunoscuta.
Era Rick. Am ajuns.
- Yerik, ce faci aici ? Nu trebuia sa fii la Ivan ?
- Eh, am o zi libera ... Sau poate mai multe ... Si m-am gandit c-ar fi dragut din partea mea sa-ti fac o vizita ... Asta numai daca ma primesti ...
Pana si eu m-am mirat de tonul meu nepasator si cu o usoara nuanta de sarcasm, desi nu vroiam si nici nu simteam deloc nevoia sa fiu sarcastic. Insa Rick a zambit ciudat, dupa care m-a luat pe dupa umeri si am intrat in bloc.
Apartamentul lui nu s-a schimbat mai deloc. De fapt, chiar deloc. Singurul lucru care-l facea sa para diferit erau fratii lui, care lipseau; de-obicei erau acasa pe la ora asta.
- Si, Yerik, ce s-a intamplat de fapt cu Ivan ?
- Eh, nimic ... Doar o cearta ...
Rick se arata mirat de tonul meu nonsalant, de parca n-ar fi insemnat nimic pentru mine ceea ce s-a intamplat cu mine si Ivan.
- Imi poti da ceva de baut ? ...
Rick dadu afirmativ din cap, dupa care pleca spre bucatarie. Mi-am scos adidasii, dupa care am plecat spre bucatarie, insa am dat peste Rick, trantindu-l pe podea. Imi fixa ochii; am simtit un impuls, ce ma facu sa-i sarut buzele, coborand pe gat.
- Yerik ... , incepu el, daca vrei, mai bine mergem in dormitor ...
M-am uitat ciudat la el, dupa care m-am ridicat de pe podea, ajutandu-l si pe el sa se ridice.
- Stii,Yerik…as vrea totusi sa vorbim despre cele intamplate in ziua aceea,imi spuse el,vizibil stanjenit.Cum de ai venit tocmai la mine?Dupa tot ce ti-am facut…L-am privit trist,si mi-am adus imediat aminte de imaginea fratilor sai satisfacuti,dupa ce m-au violat.
Atunci mi-am dat seama ca teoretic eu nu “am facut-o” niciodata cu Rick .Nici eu nu stiu de ce de cand am intrat la el in casa m-am purtat de parka nu s-ar fi intamplat nimic,niciodata.El imi cauzase atatea probleme:ma mintise,ca mai apoi s ama tradeze sis a ma ofere pe tava lui Ivan,si mai presus de toate sa vina fratii sai la Ivan acasa sis a ma violeze.Daca nu ar fi venit acasa,cred ca si Rick m-ar fi tratat ca pe un nimeni,doar folosindu-se de corpul meu.
M-am asezat pe pat,privind in gol.Rick era deposit de situatie.Nu parea sa stie c ear trebui sa faca.Veni langa mine,pe pat si ma stranse in brate.Sirul gandurilor mi-a fost interupt.
-Yerik…ma simt ca cel mai mare prost din lume pentru tot ce am facut,imi spuse el.Nu stiam ce sa fac…sa-l iert sis a ma culc cu el sau sa plec de langa el,legandu-ma de posibilitatea ca acesta ar putea fi o alta capcana.Nu am vrut sa aleg a doua varianta,chiar daca probabil era corecta.Sunt prea naiv,stiu asta…am zambit involuntar,dupa care i-am intors chipul englezului spre mine si l-am sarutat tandru pe buze.Ne-am despartit dupa cateva minute.
- Deci…?pronunta incet Rick.
- Eu vreau sa fiu liber,dar voi… voi ma tineti in lanturi…dup ace i-am spus acest lucru,m-am lasat pe spate,tragandu-l pe Rick deasupra mea.
-Sper san u vina fratii tai sis a ne gaseasca asa…
-Nu erau fratii mei,nu mai locuiesc aici dar asta nu e important…
-Ai drepatate.
Rick imi ridica bluza,strecurandu-si mana pe abdomenul meu,incepand sa-l mangaie.Mi-a indepartat rapid tricoul,apoi pantalonii,apoi s-a dezbracat si el.Imi saruta cu pasiune fiecare coltisor al trupului,facandu-ma s ascot gamete de placere.Ma simteam extraordinar cu el.Avea ceva special care ma facea sa plutesc intr-o lume total diferita.Isi continua jocul cu limb ape sfarcurile mele,dupa care coborî mai jos,spre zona mea intima,incepand sa o sarute sis a o linga.Gemeam in continuare.Rick a continuat in acelasi ritm,din cand in cand sarutandu-mi si buzele.M-am hotarat san u-l las doar pe el sa-mi provoace placere,ci sa-I arat si eu ce pot.L-am indepartat usor si l-am sarutat imediat pe buze.De data aceasta eu ma aflam deasupra lui.Mi-am pus mainile pe pectoralii sai si i-am lins sfarcurile cu pofta.
- Yerik ... Esti sigur ca vrei s-o facem ?
M-am uitat ciudat la el, apoi am dat afirmativ din cap. Trebuia sa o duc la capat. Rick imi zambi si-si linse usor un deget. Apoi ma penetra incet. Era ca si cand m-ar mangaia pe cap, fata de ce faceam cu Ivan.
- Rick, poti trece la “fapte” ... ii spun eu in cele din urma.
- Daca as face asta, ar trebui sa ma pregatesti, pentru ca nu am nici o lotiune. Si nu vreau sa te pun sa faci asta.
Am dat negativ din cap si i-am retras mana. Mi-am indreptat gura spre “mandria” lui, plimbandu-mi limba de sus in jos, in timp ce Rick gemea incet. Am continuat asa cateva minute, facandu-l pe Rick sa ejaculeze si sa scoata un geamat lung. Am schimbat locurile astfel incat el imi atingea si lingea acea zona. Am ejaculat si eu in timp ce am scos un tipat. Rick imi indearta picioarele si ma patrunse incet, foarte incet. Era mult prea bland cu mine. In comparatie cu ce-mi facea Ivan, Rick nu facea nici pe jumatate.
- Rick ... nu ma mai menaja ... Poti sa faci mai tare ...
- Esti sigur ? ma intreba el.
- Da, Rick. Vreau mai mult, grabeste-te te rog ...
Fara sa mai spuna ceva, Rick ma patrunse rapid, facandu-ma strang materialul cearsafului din cauza ca fusesem luat oarecum prin surprindere. Baiatul isi misca soldurile timp de cateva minute, pana cand am ejaculat. Atunci, Rick apuca cu o mana de acea zona, miscand-o in sus si jos pentru aproape jumatate de minut, pana cand se retrase, lichidul alb cazand pe cearsaf, si de la mine, dar si de la el.
Rick isi apropie capul de-al meu, sarutandu-ma incet, dar eu i-am raspuns mai cu patima; se pare ca el era deja epuizat.
- Mi-a fost atat de dor de tine, Yerik ..., imi zise el, muscandu-ma de lobul urechii, trecandu-si degetul aratator pe mugurii mei.
M-am uitat la el, dupa care isi indrepta buzele spre ale mele, insa nu vroiam sa le deschid. Vazu acest lucru, asa ca ma stranse de acea zona, facandu-ma sa scot un tipat, timp in care isi introduse limba, atingand-o pe a mea.
Limba lui cobora, mai intai pe gat, apoi pe piept, desenand cercuri in timp ce-mi mangaia abdomenul. Cobori mai jos, tot mai jos, pana ajunse la acea zona. Trecu putin mai jos de ea, dar nu inainte de a mai face doua trasee, de sus in jos. I-am ridicat capul, sarutandu-i usor buzele, dupa care-si puse capul pe pieptul meu.
- Ivan...
Am suspinat incet, atat de incet incat sa fiu sigur ca Rick nu ma aude. Chiar daca le-a spus acel lucru tipilor acelora, eu tot il iubesc. Poate chiar mai mult decat pe englez. Tot ce-as vrea este sa-mi raspunda cu aceeasi dragoste, chiar daca stiu ca n-o voi mai vedea sau simti niciodata.
Ivan, te iubesc ...
Scuze de intarziere ^^" Iar continuarea propriu-zisa va fi postata cam peste vreo saptamana [asta inainte sa ma intrebati].
Stiu ca a durat ceva:
M-am trezit devreme, din cauza obisnuintei; Ivan mai intotdeauna pleca dimineata, inca de cand soarele-si arata razele. L-am lasat pe Rick sa doarma, in timp ce mi-am cautat in liniste niste haine. M-am bucurat destul de mult sa-mi gasesc vechile haine; mi-am luat niste blugi, cu taieturi la genunchi si tricoul lui Ivan – singurul lucru ce mai emana parfumul lui, chiar daca oricum nu-l puteam uita. Mi-am trecut o mana prin par, aranjandu-l cat de cat, dupa care-l prind intr-o coada la spate, lasand cateva suvite din fata sa-mi acopere obrajii.
M-am indreptat spre bucatarie, in speranta ca voi gasi ceva de mancare, dar frigiderul era gol.
- Yerik ? De ce te-ai sculat atat de devreme ?
Se pare ca-l trezisem pe Rick, caci veni in spatele meu, cascand, apoi strecurandu-si o mana pe sub tricou, mangaindu-mi pieptul. I-am luat mana, strangand-o usor.
- Ai chef de o plimbare pana la un Fast-Food ? l-am intrebat eu, zambind.
Rick mai casca o data, apoi dadu din cap in semn afirmativ, apoi se intrepta cu pasi marunti spre dormitor.
Rick s-a imbracat si el,dupa care am plecat amandoi in oras.Am ajuns repede la un Fast-Food,dar ghinion!Toate mesele erau ocupate si nu prea aveam chef sa mananc din picioare.Ne-am luat mancarea la pachet dupa care am urcat repede intr-un taxi,pentru ca nu venisem cu masina lui Rick,ci pe jos,din dorinta de a ne plimba.Am intrat in apartament si ne-am asezat pe canapea.Rick nu parea in apele lui deoarece nu scosese nici macar un sunet de cand am intrat in taxi.Poate era doar ganditor,ar intr-un final a rupt tacerea:
-Yerik...stii...ma gandeam la Ivan...
- N-ai de ce sa-ti faci griji!l-am intrerupt eu pe englez.
-Ivan nu te va lasa sa pleci asa usor si sunt sigur ca va veni dupa tine...imi spuse Rick destul de serios.Avea dreptate...inca aveam de platit o suma imensa,iar Ivan nu se dadea in laturi de la nimic,mai ales cand era vorba de bani.
-Rick...i-am soptit eu apropiindu-ma de el.Ai dreptate.Dar pana va veni dupa mine vreau sa profit din plin de momentele cu tine,i-am zis eu in timp ce l-am lins usor pe obraz.Ma apuca de incheieturile mainilor si ma intinse pe canapea,asezandu-se deasupra mea.Ma saruta si mangaia.Sentimentul era din nou acelasi:unul extraordinar.Rick avea ceva mai mult decat special,ceva ce Ivan nu poseda.Ne-am petrecut noaptea impreuna,exact ca si cea precedenta.Ne-am simtit minunat...Pe la jumatatea noptii mi-am pus capul pe pieptul lui Rick,ascultandu-i inima care batea cu putere.Intr-un sfarsit am adormit imbratisati.
Dimineata.Rick nu mai e langa mine,in pat.Se pare ca s-a trezit inaintea mea.Pasesc usor pe podea,fara a face vreun zgomot si ma indrept spre bucatarie.Scena pe care am vazut-o m-a uimit.M-am retras in spatele peretului pentru a putea asculta discutia lui Rick cu...Ivan.
-Deci Rick,cum iti mai merge?spuse Ivan
-Putem trece direct la subiect,Ivan?
-Daca vrei tu...haide odata!Adu-l pe Alexei,nu am timp prea mult de pierdut.
-Asculta Ivan...de ce il vrei atat de mult?il intreba Rick privindu-l patrunzator pe rus.Acesta nu se lasa intimidat.
- Conteaza ? Vreau doar sa vorbesc cu el. Si o pot face cu sau fara acordul tau.
- Ivan, e casa mea si nu accept asa ceva! Nu mai suntem in Rusia; asta e tara mea, iar tu n-ai nici o putere aici, ii spuse Rick, afisand un zambet in coltul gurii.
Ivan se vedea ca era enervat peste masura. Ce i-ar fi putut face daca nu-i indeplinea dorinta ? Gandul la corpul inconstient al lui Rick intins pe podea, plin de sange si vanatai imi trecu prin minte, fulgerandu-mi pe dinaintea ochilor, dar m-iam revenit atunci cand le-am auzit tipetele; se pare ca nu erau deloc discreti. Am decis sa merg sa vad ce vrea; mai bine sa-mi faca mie rau, nu lui Rick.
Mi-am trecut o mana prin par, dupa care am intrat in bucatarie. O liniste s-a asternut atunci cand Rick ma vazu, Ivan urmandu-i exemplul si intorcandu-se la mine. Privirea i se schimba, nemaiaratand nici o emotie, devenind inexpresiva.
- Rick ? Ne lasi putin singuri, te rog ? l-am intrebat eu, incercand sa par calm, dar vocea-mi tremura.
Ivan se apropie incet de mine, mangaindu-mi usor obrazul stang cu doua degete. I-am indepartat mana.
- Deci, ce vrei ? l-am intrebat eu.
- Ce vreau ? Vreau sa vorbim. Despre ...
- Despre faptul ca m-ai injosit in fata acelor tipi ?! ii tai eu ideea, vorbind calm la inceput dar aproape tipand ultimile cuvinte. Daca despre asta e vorba, nu vreau sa vorbim. Imi e destul de clar.
Am vrut sa ies din camera, dar Ivan ma prinse de incheietura mainii, trandindu-ma de un perete.
- Asculta, Alexei. N-am timp de pierdut si ma vei asculta. Poti sa nu spui nimic, doar asculta-ma naibii! zise el pe un ton furios.
N-am mai spus nimic, ci doar l-am privit in ochi. M-a lasat sa ma asez pe un scaun, tragandu-si si el unul pentru a sta fata-n fata cu mine.
- Alexei, nu eu le-m spus tipilor acelora. Si nici n-ai idee cine le-a spus.
Am pufnit dezaprobator.
- Tu le-ai spus. Si am dovada. Baietii aia te-au inregistrat si mi-au dat mie inregistrarea, in aceeasi zi cand le-ai spus. Erai beat cand le-ai spus.
Mi-am inclinat capul intr-o parte, uitandu-ma mirat la el. A cautat ceva intr-un buzunar si scoase un reportofon negru. Mi-l dadu la ureche si-l porni:
“- Si, Sacha, cum merge cu Sidor ? zise un alt baiat, inghiontind cu cotul pe vecinul sau. Cum e-n pat ?
Cand pronunta ultimele cuvinte, cei din jurul sau se pornira pe un ras aproape isteric.
- Ah, pai bestial. O facem in fiecare noapte. ”
Si se repeta la nesfarsit. Vorbele se auzeau ca un ecou in mintea mea. M-am uitat la Ivan; mi se umezisera ochii si nu vroiam sa-mi retin nici o lacrima. Asta insemna ca m-am certat cu el degeaba.
Ma lua in brate, tinandu-ma pe genunchii lui si strangandu-ma la piept, la fel cum facea si cand eram impreuna.
- Cum le-as fi putut spune eu asa ceva ? imi sopti el.
M-am uitat la el. Imi zambi.
- Ar trebui sa-ti spun adevarul ... M-am folosit de datorie pentru a putea fi din nou aproape, incepu el, facand o pauza pentru a ma privi. Te iubesc, Alexei.
In ochi mi-au aparut lacrimi, curgand rapid pe obraji. Mi-am apropiat buzele de ale lui, sarutandu-l. Imi pare totusi rau de Rick, insa ii multumesc; cu ajutorul lui mi-am dat seama pe cine iubesc cu adevarat.
___________________
So, inca nu se termina, doar ca n-am mai reusit sa continuam de unde ar fi trebuit [ne-am luat cu alte idei, pentru un alt capitol, in care vom povesti ce s-a intamplat inainte de primul capitol, si anume cand s-au intalnit Alexei si Ivan] deci s-ar putea sa mai dureze ceva pana vom posta urmatoarea parte >.<"
...
Am citit fic-ul vostru si e super frumos 
. DAr in fine e ficul vostru sa va las pe voi sa-l faceti cum vreti. Sa puneti repede continuarea ca vreau sa aflu cat mai repede ce se intampla 
.
( deci plz mai repede cu continuarea