Animezup - forum manga si anime

Imi tot incerc norocul pe-un forum si p-altu' cu-a meu Shinigami ...
So, nu va imaginati cine stie ce yaoi ... Mai mult de shonen-ai nu va fi. Unii care sunt inscrisi si pe ax, presupun ca stiu la ce ma refer.

Cap. I: O zi de vacanta

Este ora opt jumatate. Sunt inca in pat, cu ochii inchisi. Nu ma caznesc sa ma scol din pat. Oricum, este luni, iar vacanta de vara abia a inceput. Lumina soarelui isi face incet loc prin materialul perdelei, pana pe fata mea.
Dupa cateva minute, ma ridic greoi din pat. Ma asez pe margine si casc generos. Incep apoi sa ma indrept spre baie. Deschid incet usa si ma apropii de chiuveta. Ma uit in oglinda ; un baiat de 18 ani ma priveste cu ochi obositi dinauntrul ei. Ochii lui verzi si migdalati sunt incadrati de un breton blond. Il vad cascand odata cu mine, apoi incepand sa-si spele fata.
Ies din baie si ma indrept spre bucatarie. Vad apoi un bilet pe frigider : „Vom fi plecati pana la ora 6. Ti-am lasat cateva oua in frigider ca sa-ti poti pregati singur masa de pranz.” Iarasi oua…Am inceput sa ma satur de alimentul asta. Scot din dulap un castron si imi torn lapte in el. Pun apoi cereale si ma apuc de mancat.
Ma duc in camera mea si ma asez, din nou, in pat. E destul de placut sa fixezi cu privirea tavanul. Incep sa ma joc cu o suvita ondulata din par. Ochii incep usor sa mi se-nchida, dar soneria telefonului, anuntandu-ma ca cineva ma suna, incepu sa ma bata la cap. Cine putea fi atat de devreme? Chiar nu se gandesc ca cineva ar putea dormi?...Sau ar incerca sa doarma…
Chiar daca prima oara am vrut sa ignor telefonul si sa incerc sa adorm, persoana care ma sunase nu vroia si nici nu incerca sa ma lase in pace. Iau telefonul in mana si raspun, fara sa ma uit la numar.
- Alo? spun eu plictisit.
- Axel! Nu credeam ca vei mai raspunde! exclama vocea celui care ma sunase.
- Da…M-am hotarat totusi sa raspund…Deci, ce este?...
Nu stiam cam cum sa ma exprim deoarece nu-mi dadeam seama cine ma sunase. Asteptam un semn, ceva specific acelei persoane, care sa-mi sugereze numele persoanei. Dupa vreo 20 de secunde, mi-am dat seama ca cel care ma sunase era prietenul meu cel mai bun -River. M-a intrebat daca nu as fi vrut sa merg cu el la plimbare. M-a mai intrebat daca nu vreau sa merg eu la el, caci avea sa-mi dea niste caiete si mai avea putina treaba prin casa. Exact ce-mi trebuia: sunt pe jumatate adormit iar casa lui e la distanta de cinci cartiere…

Am trecut deja de un cartier, dar nu vreau sa merg pe scurtatura.
Las capul in jos si incep sa ma intreb de ce am ales tocmai hainele acelea, cand afara era destul de cald: pantaloni lungi, negri, largi -ce-i drept- cu un lant legat de buzunar si de partea din spate a curelei, adidasi albi cu putin albastru si un tricou cu modele albastre, albe si negre. Razele soarelui incep sa se reverse pe spatele meu, care se incinge imediat din cauza culorii tricoului. Ma gandesc ca poate va trece mai repede timpul daca ascult niste muzica, asa ca incep sa caut castile si mp3-ul prin buzunare. Imediat ce-mi pun castile-n urechi, incep a-mi canta o formatie necunoscuta; pesemne ca apasasem din greseala butonul „play” cand l-am cautat. Dupa vreo cateva secunde imi dau seama ca luasem mp3-ul gresit: era al fratelui meu. Nu mai aveam sa-mi revad dragul meu mp3, decat atunci cand Nicholas –fratele meu- va veni acasa din tabara.
*
Am ajuns in cele din urma la casa lui River. Era impunatoare, de culoare galben-portocalie si ferestre mari. Poarta era facuta din fier forjat cu diferite modele florale.
Cum miscari incete imi ridic mana spre sonerie, insa inainte de a apasa, usa se deschide. In fata mea statea un baiat cu parul saten, ochii negrii, aproape la fel de inalt ca mine si de varsta mea: era River. Era imbracat cu pantaloni trei-sferturi, largi, verzi cu modele galbene, slapi galbeni si un tricou lung, alb, cu albastru pe la maneci – macar cineva si-a putut da seama de cat de cald e afara, nu ca mine. Tinea sub brat doua caiete pe care am putut distinge eticheta cu numele meu.
*
Am stat mai multe ore intr-un parc, vorbind diverse lucruri si depanand amintiri din timpul scolii. River sta intr-un leagan, facandu-si vant. Eu stau in cel de langa el, privindu-l.
- Axel, priveste-l pe tipul acela. Se pare ca nu esti singurul care nu stia ca afara sunt treizeci de grade. zise el chicotind.
Imi indrept privirea spre omul indicat de River. Era un baiat de cel mult douazeci si doi de ani, cu parul lung prins intr-o coada la spate si vopsit in albasru, bretonul acoperindu-i fruntea. Avea un cercel in lobul urechii stangi si era imbracat cu blugi negri, mulati, si o camasa alba deschisa la primii trei nasturi. Dar ceea ce m-a captivat au fost ochii lui, de un auriu stralucitor. Acel baiat stiu ca m-a vrajit, facandu-ma sa simt niste lucruri pe care nu le-am mai simtit pana acum.
- Axel! Mai esti printre noi? ma intreba River uitandu-se la mine.
- Da… Ma uitam doar la acel tip. Sti cumva cum il cheama?il intreb eu fara a-mi lua privirea de la baiat.
- Nu… Stiu doar ca l-am vazut acum doi ani la liceul nostru… O poti intreba pe Emma. Ea sigur ar trebui sa-l stie.
M-am multumit doar sa dau aprobator din cap. Speram sa-l mai vad pe baiatul cu par albastru.

Dragut ca de obicei ma faci sa simt ca sunt nishte amintirile cuiva

eies_blade, multumesc pt comment.

+ a little BUMP for me ^^ Vad ca nici aici ori nu se trece pe la sectiunea de fan fic, ori ficu meu ii atat de prost scris - fata de altele care au fost scrise de scriitori renumiti, ce sa mai - incat nu merita decat un post.

Super tare! Am mai citit ficu`^^(parca era si pe celalalt site) dar nu eram inscrisa atunci^^. Chiar daca nu este prea mult yaoi este misto! Mai ales ideea! Oricum asta face ficul mai special^^. Nu cred ca am mai vazut vreun fic asemanator^^sau nu am citit eu fic la fel ca si asta. Sper sa pui(yummi) continuarea cat mai repede! Ja ne

Dark Shadow, multumesc pentru cuvintele de lauda ^^

Cap. II: Visuri si Investigatii

Seara. Stau intins pe pat. Dupa o zi in care mai ca n-am zburdat pe campii cu River, sunt chiar obosit. Am stat afara cu el pana la pranz, dupa care am mers cu el acasa si-am mancat. River plecase in urma cu o ora de la mine de-acasa.
Parintii mei m-au sunat si mi-au spus ca vor fi plecati cel putin o luna, trimisi de la serviciu… Tocmai cand ma gandeam ca vom sta putin impreuna. Niciodata n-au timp de mine.
Ma uit la ceasul ce sta pe noptiera de langa patul meu. Este aproape 11. Imi era prea cald si nu m-am invelit cu nimic; pijamaua mea cu pantaloni scurti si tricou era de-ajuns.
Curand ochii mi s-au inchis.

Pe la jumatatea noptii imagini sangeroase si-au facut loc prin mintea mea. Se facea ca alergam pe strada, imbracat cu o bluza lunga, gri, cu gluga, si pantaloni lungi, negri. N-aveam nimic in picioare. In cele din urma m-am oprit in fata unui magazin inchis. Ma uit la reflectia mea din geam. Fata mi se schimbase radical: aveam ochii de un albastru extrem de deschis, aproape alb. De sub buza de sus imi ieseau caninii, ce erau lungi si ascutiti. Parul se parea ca nu mai era deloc blond, ci era negru si lung pana la umeri. Bretonul era in doua culori: negru si argintiu spre albastru. Am ridicat mana si am lipit palma de geam; unghiile erau lungi.
M-am intors pe calcaie si am simtit o nevoie teribila de a fugi spre un felinar ce era in fata unui bar plin de oameni. Am ridicat mana si am deschis pumnul. Capul ramasese plecat, fara a mi se vedea fata. Din mana a iesit un jet de lumina, indreptandu-se spre bar. Geamurile s-au spart in mii de cioburi, iar oamenii dinauntru au murit pe loc. Am zambit si m-am indepartat de acel loc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Nu suferisem nici macar o zgarietura atunci cand sticla s-a imprastiat pe strada.
Se intamplase totul prea repede ca sa-mi dau seama ce se intamplase-n vis. In timp ce eu mergeam linistit pe strada, o umbra se apropia de mine. Dupa ce-am vazut ca aceea chiar ma urmarea, m-am oprit.
- Cine esti si ce vrei de la mine?
Vocea mi se schimbase si ea. Era acum ragusita, ca cea a unui animal ce de
abia a invatat sa vorbeasca.
- Cloud. Si nimic special. Doar sa aflu de ce ai facut si cum ai reusit.
M-am intors pe calcaie, in dorinta de a-i face soarta aceeasi ca si cea a
oamenilor din bar.
Insa am impietrit. In fata mea statea acelasi baiat pe care l-am vazut dimineata. Aceeasi ochi aurii ma priveau cu o oarecare ura amestecata cu interes. Nu mai puteam face nimic, era ca si cand acel Cloud m-ar fi legat cu un lant imaginar doar uitandu-se la mine.
Se apropie de mine si-mi ridica barbia. Ma saruta apoi pe buze, in timp ce scotea un cutit si-mi facea o urma adanca in brat. Vroiam sa urlu de durere, dar buzele-i moi ma impiedicau sa fac acest lucru.
Deodata, tot din jurul meu se facu scrum si disparu intr-un nor de fum.
Sunt in camera mea, ridicat in capul oaselor, transpirat, curgandu-mi siroaie de apa de sub breton si tinandu-ma de bratul la care ma ranise baiatul in vis. Nu ma puteam gandi la el iar gandul sa ma duca la numele „Cloud” caci stiam ca fusese doar un vis… Dar daca fusese un vis, de ce ma durea bratul atat de tare?
Mi-am ridicat palma pe care o pusesem peste presupusa rana.
Eram o fire sadica si intelegeam de ce visam astfel de lucruri. Imi placeau. Gandul c-as putea omori oameni doar ridicand o mana ma incanta.
Cu toate acestea, am tipat de spaima: palma era insangerata.
*
N-am mai pus geana pe geana de la intamplarea din noapte, fixand cu privirea palma insangerata. Incercam sa-mi explic toate lucrurile ciudate ce s-au intamplat in visul ce s-a dovedit a fi cruda realitate. Ce mi se intampla? Pana acum cateva zile eram elevul cu medii aproape bune la aproape toate materiile, cu singurele griji fiind doar cum sa-mi enervez fratele si sa nu afle parintii ce-am facut la scoala. Dar acum eram un demon ce lua vieti mai usor decat se deplasa, cu acelasi efort cu care isi ridica o mana.
Am zambit usor atunci cand o idee imi veni in minte. Am ridicat mana, intreptand-o spre o bucata de hartie. M-am gandit la ceea ce vroiam sa se intample cu aceasta si am strans pumnul.
Nu se intampla nimic.
Deci aceasta forta o aveam doar cand vroiam sa iau vieti? Sau doar noaptea?...
Un sir de intrebari al carui sfarsit inca nu-l cunosteam s-a ivit in mintea mea, toate legate de puterea ce se parea ca o aveam.
Dar daca era totul o coincidenta? Daca ma lovisem cumva si deabia acum am descoperit sangele?... – alte intrebari si-au facut loc printre cele deja existente, negand ceea ce stiam deja.
Trebuia sa-mi incerc aceasta putere. Trebuia sa stiu daca intr-adevar sunt un zeu al mortii.

*

Este ora cinci fix, dimineata. Sunt imbracat cu o bluza cu maneca lunga si gluga, albastra, blugii mei preferati, cu care am iesit si ieri cu River, si adidasi albi. Gluga-mi este pusa in asa fel incat sa nu mi se vada fata, iar mainile le am puse-n buzunarele de la pantaloni.
Imi era totusi frica sa nu fiu prins, dar daca tot puteam omori doar ridicand mana, puteam omori si pe omul ce m-a vazut facand asta.
Mi-am descoperit apoi tinta: un grup de trei baieti ce faceau parte dintr-o gasca de batausi, care intotdeauna m-au enervat.
Ma ascund dupa un copac, asteptand ca ei sa vina. M-am asigurat deja ca nimeni nu mai era pe strada si ca nimeni nu era la geam sa vada scena.
Au ajuns in dreptul meu. Acum e momentul.
Imi ridic mana, atintind-o spre ei, dar capul ramanand in jos. Un jet de lumina iesi din palma mea, indreptandu-se spre grupul de baieti. Fara sa scoata vreun sunet, corpurile lor au cazut pe asfalt. S-a intamplat la fel de rapid ca si in vis. Doar ca acum eram sigur ca nu a fost vis, ci realitate…
Fumul imi aparu dinaintea ochilor, invaluindu-ma, la fel cum se intamplase si dupa ce omorasem oamenii din bar. M-am trezit apoi in mijlocul camerei mele, fata-n fata cu usa.

Ma gandesc asupra posibilelor intalniri cu Cloud. Daca tot m-a ranit, sigur a facut asta pentru a ma recunoaste. Asa ca trebuie sa-mi maschez cat pot de bine rana, care, mai mult ca sigur se va transforma intr-o cicatrice.
Urmatoarea problema ar fi de ce m-a sarutat… Acestui lucru nu-i pot gasi o explicatie. M-a vazut omorand oameni, m-a sarutat, apoi m-a ranit… Iar ce-i cel mai ciudat, este ca nu l-am putut omori.
Cine era acel om? Ce indeletnicire avea? – alte siruri nesfarsite de intrebari imi rasunau in minte ca vocile sugrumate ale celor ce tocmai i-am omorat.
Dar in minte imi aparu o alta idee: trebuia sa fiu optimist. Nu ne vom mai intalni. Desi chiar as fi vrut sa ne mai intalnim…

Capitol nou! Capitol nou! Capitol nou! ^^. Nu scapi asa usor de mine. Faza cu omoratul e cea mai tare! Nu stiu ce am eu cu sangele^^. Sper ca o sa ajungi cat mai repede cu urmatorul capitol care era pus si pe...(se stie^^). Continuarea asta a fost perfecta! Mai ales pentru o zi ca asta>.<...urasc scoala<.<. Am o singura observatie pentru tine>.<-> Pune pozele cu personaje si fa ceva cu Cloud ca mor aici! Am vazut poza pe ...(se stie iar^^) si era super dragut! Am si eu poza aia. Cu paru` albastru parca^^". Inainte sa zic "ja ne" iti zic "pune continuarea!^^". Ja ne^^.

ti-am citi ficul si pe celalalt forum,imi place mult si ideea ficului e grozava,doar ca acolo erau postate mai multe capitole in orice caz eu voi astepta urmatorul capitol nerabdatoare asa ca ...continuarea cat mai repede!

Dark Shadow, heh, vad ca nu-s singura sadica de-peaici ^^ Oh, and yeah, teh images ... I almost forgot 'em ^^" Cloud, Axel ... iar pe River inca nu l-am scanat ^^" ... Thanks for comment ^^
andrusk, multumesc pt comment ^^

Cap. III: Evidente si inceputuri de planuri

Am iesit din nou afara. Aveam nevoie de putin aer curat pentru a-mi limpezi gandurile.
Rana mi-am mascat-o cu un pansament; stiam ca nu se va astepta ca eu s-o las atat de evidenta. O lasasem la vedere, purtand un tricou alb, lung. Dar pansamentul era mai mare decat cerea rana: de la cot intinzandu-se pana pe palma, acoperind si degetele. Pot spune ca am mai purtat asa un pansament, doar ca atunci era doar un accesoriu.
Pe langa tricou, mai aveam pantaloni trei-sferturi, albastrii. I-am urmat exemplul lui River si m-am imbracat in ceva mai subtire, slapii inlocuind adidasii albi de ieri.
Ma gandesc doar la acel tip, Cloud. Ce va face acum? Unde ne vom mai intalni? –am hotarat sa-mi mut gandul de la baiatul cu par albastru si sa privesc cerul: seninul se revarsa peste oras ca o mare linistita si limpede alaturi de ramurile unui nisip aiuriu al carui radacina este un disc alb de fierbinte. Cativa nori apar pe ici pe colo, intrecandu-se in ajungerea in locuri noi si neexplorate.
Ma hotarasc sa merg la River; el cu siguranta ma va putea linisti chiar daca n-ar sti motivul.

Casa prietenului meu se ridica maiastra ca-ntotdeauna din marea multitudinii caselor din acel cartier; intotdeauna am vazut-o ca un refugiu. River era afara cu cainele sau, Ice. Era un husky cu ochii albastrii foarte deschis, ca ai unui lup. Blana-i era bicolora, nergu si alb. Era un catel ascultator si raspundea fara sa stea pe ganduri la comenzi, ca un adevarat caine de paza. River era imbracat la fel ca-n ziua precedenta: un tricou lung si alb cu albastru la maneci, pantaloni trei-sferturi largi, verzi cu modele galbene si slapi galbeni. Se juca cu Ice, cateodata cainele doborandu-l. Au inceput mai apoi sa fuga-nspre mine, privirea mea ramanand in gol uitandu-ma la ei.
-Axel! Ce mai faci? ma saluta el zambind.
M-am lasat pe vine si am mangaiat cainele pe cap, ciufulindu-i blana. Acesta inchise usor ochii.
-Pai m-am gandit sa mai iesim pe-afara, dar vad ca te-a scos Ice inaintea mea.
River se multumi doar sa-mi zambeasca, apoi incepu din nou sa mearga, eu si cainele urmandu-l.
-Si? Ai aflat cum il cheama pe tipul de ieri?sparg eu tacerea.
-Da… I-am dat telefon Emmei… Se pare ca toata lumea-i spune Cloud, desi are cu totul alt nume pe care se pare ca nu si-l mai aminteste. Ce ciudat, nu? termina acesta de zis si se intoarse cu fata la mine, zambindu-mi innocent.
Ii zambesc si eu, desi in adancul sufletului stiam ca acum mai aveam o dovada ca baiatul cu par albastru m-a ranit.
-Ai vazut stirile?ma intreba apoi River.
-Nu… Sti ca nu ma uit la stiri, ii raspund eu plictisit.
-Da, am uitat, spuse el chicotind. Aseara au fost omorati toti oamenii dintr-un bar… Si azi dimineata au mai fost omorati vreo trei tipi dintr-o gasca de cartier… Ce ciudat, nu?
-Da… foarte ciudat. Si nu l-au gasit pe criminal? intreb eu pentru a nu ridica suspiciuni, desi-mi era greu sa ma numesc criminal chiar daca asta si eram.
-Nu… inca mai cerceteaza. Stiai ca nu a lasat nicio evidenta? Nici macar o amprenta, nici o urma, nimic! Parca nu a atins ceva din acel bar. Si cica spuneau cei care stateau prin imprejurimile acelui bar ca nu s-a auzit nici o arma doar un zgomot infundat de geam spart, dar nici acela prea tare. Asta chiar ca-i si mai ciudat… Deja-mi este frica…
-Dar nu avea cum sa fie asa… Sigur s-a folosit vreo arma, altfel nu avea cum sa-i omoare…
-Iar cu ceilalti trei baieti e si mai si: erau in plina strada, pe trotuar si nu au nici o urma de asfixiere sau c-ar fi vrut cineva sa-i omoare cu-n cutit… Dar oare este acelasi criminal?
-Nu stiu… Cred ca totusi ne facem prea multe probleme… Oricum nu e treaba noastra, ii raspund eu, plictisit de toata vorbaria asta.
River s-a conformat. Dupa mai multe minute in care am vorbit diverse, ne-am gandit sa mergem in parc. Aveam totusi un sentiment de groaza fata de acel loc, caci puteam sa ma intalnesc cu Cloud, desi stiam ca puteam sa ma intalnesc si pe strada cu el.
Dar teama mea a fost adeverita: era in parc. Dupa ce si-asa River a discutat cu mine despre ce-am facut eu in ultima zi, acum asta ar fi cireasa de pe tort: o intalnire cu Cloud!
Era imbracat cam ca in ziua trecuta, cu o camasa neagra, insa purta acum blugi largi, similari cu cei pe care i-am purtat in ziua precedenta si adidasi albi.
Incerc sa par cat mai relaxat, insa fara prea mari rezultate. River ma ducea tot mai aproape de Cloud. Cateva secunde si s-ar putea sa fiu prins…
Se ridica de pe banca unde statea. Veni tot mai aproape de noi.
Ideea de mai devreme se dizolva, iar acum eram mai agitat decat Ice. Atunci cand River si catelul sau plecara de langa mine, relaxarea a disparut desavarsit.
Trei secunde sau chiar mai putin pana avea sa vina baiatul cu par albastru la mine. Inima-mi bate din ce in ce mai repede.
A trecut pe langa mine.
Incep sa respir regulat, insa respiratia mi se intretaie atunci cand ma prinde de incheietura mainii si ma trage mai aproape de el. Imi trece o mana prin par, insa nimic mai mult. Se indeparteaza mai apoi de mine. Stiam ca ma inrosisem foarte tare.
Ce putea insemna asta? Ce ar fi vrut sa vada in acest lucru? Atunci imi pica fisa: nu l-am putut indeparta de mine cum nu am putut nici sa-l omor. A gasit un indiciu, desi putin instabil. Trebuia totusi sa pot sa reusesc sa-mi infrang aceste ezitari, caci altfel m-ar fi putut descoperi. Nu as fi vrut nici sa ma opresc din ceea ce faceam. Asa puteam sa-i omor pe cei cu care am avut conflicte in trecut. Dar trebuia si sa omor alti oameni, pentru a nu se prinde nici un detectiv pus pe urmele mele sa ma descopere.
Asa deveneam un nou criminal, un zeu al mortii, de care toti trebuiau sa se teama. Un zeu anonim, dar in acelasi timp la fel de cunoscut ca cea mai mortala boala. Iar acesta era doar inceputul. Aveam sa-i ajut pe toti prietenii mei sa se descotoroseasca de oamenii care i-au ranit in trecut, chiar daca, poate, pentru un singur om cunoscut de mine sa omor alti trei sau mai multi oameni necunoscuti.
Un zambet imi aparu pe chip. Mi-am pus mainile in buzunare si m-am intreptat spre River.
Aveam sa curat lumea de toti oamenii ce-au facut rau celor mai buni prieteni ai mei si, desigur, mie. Insfarsit aveam cum sa le-o platesc o data pentru totdeauna, iar ei sa nu-mi poata intoarce acest lucru.

Sadica? Eu? Niciodata!. Poate doar putin pe-acolo. Axel are ganduri malefice^^. Imi place! Cloud e cel mai tare! E atat de sexy! Mai ales parul lui albastru! O sa-mi pun poza cu Cloud pe tel^^(imi schimb pozele in fiecare zi>.<). Ca sa nu mai zic ce adorabil e Axel, vreau sa stiu daca tu l-ai desenat. Este super-tare. Singurul lucru pe care eu il pot desena sunt niste linii fara sens. Poza cu River...Sincer personajul asta nu ma impresioneaza>.<. Important e Cloud^^...si Axel^^"...doar e pers principal>.<. I like Cloud^^. Ma luat cu engleza. Cum ma dor degetele de la atata scris o sa termin doar cu obisnuitul..."ja ne". Dar inainte de asta!...Continuarea cat mai repede!^^ Ja ne^^

Dark Shadow, dap, eu l-am desenat ^^ Desi e-un desen ceva mai vechi ... Ma bucur ca-ti place Cloud ^^ Thanks for comment ^^

Cap. IV: Tempora mutantur

Au trecut doua zile de cand mi-am descoperit puterile ; oamenii au inceput sa se agite din ce in ce mai tare intrebandu-se cine ar fi putut comite crimele. Am hotarat sa le mai las doua zile in viata pe urmatoarele mele victime. Dorinta de a-i omori mai repede se strecoara din ce in ce mai rapid in mintea mea, incoltind ca o samanta de gheata in inima mea, ingetandu-mi sangele in vene. Este de-abia dup-amiaza, iar eu mi-am propus sa-i omor seara. Dar cum sa fac sa nu para chiar atat de evident? Cum sa fac asa incat sa nu duca la mine indiciile?... Sigur… Trebuie sa mai omor si alti oameni ce n-au nici o legatura cu mine. Dar cum sa le arat ca este acea persoana? Nu… ar trebui sa le dau senzatia ca este o intreaga gasca de criminali. Dar, daca vor lua in considerare doar oamenii ce au legatura cu mine? Poate ar trebui sa-mi fac un nume de cod si sa-i insemn dupa ce-i omor. Dar ce nume sa-mi pun?... Ceva dintr-o limba ce cu siguranta nu se va gandi nimeni ca o stiu… Dar ce limba?...
In minte-mi incolti un cuvant parca facut din tulpini cu spini, acaparandu-mi mintea si facandu-ma sa atintesc peretele din fata mea, din camera mea. Simt cum ochii ma ard si pot vedea cu coada ochiului in oglinda cum mi se schimba treptat culoarea lor intr-un alb imaculat. Un impuls cat se poate de neobisnuit ma facu sa-mi ridic mana dreapta si s-o privesc. Palma ma arde cumplit facandu-ma sa ma tin de incheietura mainii. Incerc sa tip, dar nici un sunet nu se face auzit. In palma aparura litere, parca facute din foc.
« Riathamus ... »
Regele regilor… Cuvantul latinizat al ebraicilor…
Literele din palma s-au retras incet, desi inc ama arde si ustura, dar spre marea mea bucurie nu a ramas cicatrice de la ele.
*
Insfarsit, momentul in care vor disparea trio-ul cel mai nesuferit din intregul liceu. Dupa cum am calculat, ar trebui sa iasa din club cam in cinci minute…
Am timp cat sa ma ascund sub gluga si sa-i astept in cel mai intunecat loc posibil. Simt cum imi cresc caninii si unghiile; ceva neasteptat se intampla, simt chiar cum imi cresc tepi pe maini, rupandu-mi hainele si pielea. Nu simteam durerea. De fapt, nu simteam nimic, in afara dorintei nebune de a-i omori mai repede.
Baietii au iesit din club si se indreapta spre locul unde ma aflu, de mana cu doua fete necunoscute. Pareau bete. Dupa aproximativ un minut ajunsera in fata gangului in care stau ascuns; nimeni in afara de noi nu mai era pe strada si nimeni nu era la vreo fereastra.
- Hei, se pare ca mai avem ceva in seara asta! Pe langa fetele astea, mai avem ca bonus tipul asta ciudat pe care sa-l batem! spuse unul dintre baieti.
Simt cum buzele mi se arcuiesc intr-un zambet grotesc, aratandu-mi caninii lungi si albi. Cei cinci vin inspre mine, baietii lasandu-le pe fete in fata mea, apoi venind ei in spatele meu. Rad sarcastic in timp ce ma vad pe mine; ma intorc astfel incat sa fiu fata-n fata cu peretele din dreapta mea, cu capul in jos. Ridic mana stanga spre fete; totul se intampla rapid, corpurile lor cazand ca un bolovan la pamant, aparandu-le cu litere de foc pe brate cuvantul „Riathamus”. Ma intorc spre baieti. Le simt privirile speriate pironindu-ma.
Imi dau gluga jos. Stiam ca fata nu mi se schimbase. Parul, ochii… totul era la fel ca ziua. Totul in afara de caninii ce se aratau impreuna cu un zambet plin de ura.
- Axel… , spuse unul dintre baieti cu voce sugrumata.
- Chiar eu, Ralph.
Ridic mana pentru a doua oara. De data aceasta, jetul de lumina alba nu se mai facu vizibil, ci trei bile albe iesira din piepturile lor indreptandu-se spre mana mea. Carnea se lua de pe oasele lor, pulverizandu-se in aer. Scheletele lor cazura cu un zgomot infundat. Pe jos aparu o pentagrama, iar in mijloc aparu cuvantul „Riathamus”.
Am ramas uimit; stiam ce erau bilele albe – sufletele lor. Tocmai absorbisem sufletele celor pe care i-am omorat.
Mi-am tras gluga pe cap si am disparut intr-un nor alb, de fum.
*
Camera de odihna… singurul refugiu in care pot avea liniste si pot medita. Acelasi loc unde gandul ma duce mereu, disparand intr-un nor alb de fum, din amintiri sau ura… Cateodata ma intreb care este rostul meu pe acest pamant. De ce am primit aceste puteri… Dar cel mai important lucru: cand le-am primit. Siruri nesfarsite de intrebari mi se rotesc in minte, ca o spirala fara hotare de spectre.
Mintea… Singurul loc in care ai deplina liniste, unde nimeni nu poate intra. Singurul loc ce-ti depoziteaza amintirile, ce poarta un prieten, ecoul gandurilor mele…
Ma asez pe pat; incurand va trebui sa mai dau o raita pe-afara – n-am omorat inca oamenii ce n-au legatura cu mine. Dar acest lucru mai poate astepta. Imaginea baiatului cu par albastru, zis si Cloud, imi aparu in minte ca reflexia soarelui pe suprafata cristalina a unui lac in mijlocul padurii. Gandul ma ducea mereu la sarutul primit, amagindu-ma, mai apoi fiind inlocuit de intalnirea noastra din parc. Bucatica-mi de rationament ramasa ca un ciob de sticla-n minte, imi arata imaginea palmei mele pline de sange si a momentului in care Cloud imi infinge cutitul in brat. Baiatul acela este un mister, un mister inca nelucidat.
Ma uit la ceas; cred c-ar fi timpul sa merg ‘la vanatoare’ .
*
Ploua. M-am oprit din mers pentru cateva clipe; stropii mari mi se preling pe fata – stau cu capul indreptat spre ceea ce mai inainte era marea de azur. Ma simt ca si cand pacatele mi se curata, ramanand ca un copil de-abia botezat, desi stiu ca am fost, sunt si voi fi un pacatos.
Imi trag gluga pe cap si incep sa alerg in speranta ca voi gasi niste oameni pe strada pe care sa-i pot omori. Rugile mi-au fost ascultate, si dau incurand peste un grup de patru adolescenti ce se pare ca iesisera de curand dintr-un club. Cu o sete nebuna de a le lua vietile, pe care nu o mai intalnisem in sufletul meu pana acum, ma indrept cu pasi repezi de ei. Simt cum parul imi creste, iar fata mi se schimba, transformandu-ma intr-o adevarata fiara – chiar daca nu ma vedeam, simteam cum coltii-mi cresc, ochii mi se schimba radical, iar pometii capata culori ciudate. Buzele mi se arcuiesc intr-un zambet sadic, descoperind caninii.
Am ajuns. Imi ridic mana si incerc un nou fel de atac. Indrept palma catre prima victima: un baiat cam de varsta mea, blond, cu ochii caprui, imbracat lejer. Strang pumnul si-l ridic in sus. Baiatul se ridica-n aer, strangandu-se de gat. Strag si mai tare pumnul, constient ca astfel imi voi da sangele in palma. Gatul baiatului se rupse, cu un zgomot infundat. Capul ii cazu, in jurul sau formandu-se incet o balta de sange. Pe corpul decapitat aparu cuvantul „Riathamus”, pe piept, arzandu-i bluza. Ma intorc catre urmatorii doi: baieti, se pare ca erau gemeni. Ambii cu ochi negri si parul de aceeasi culoare. Hainele, asemanatoare cu cele ale primei victime. Ridic ambele palme; le unesc, apoi le indrept spre ei, desfacute. Din podul palmelor iesira lumini albe, apoi, in timp ce apareau literele cuvantului imprimat si pe primul baiat, apareau urme negre, ca de arsuri, pe corpul lor. Cazura apoi cu un zgomot infundat, intocmai ca cel cu care se rupsese gatul primei victime.
Ma intorc spre ultimul baiat; are parul albastru, ce curge-n valuri pe spate. Ochii ii sunt reci, dar stralucitori, de un auriu naucitor. Ma priveste cu dispret.
Sunt impietrit. Baiatul in fata cariua stau este Cloud. Frica pune stapanire pe mine, nemaiputand face nimic.
Se apropie de mine; buzele i se arcuiesc intr-un zambet. De ce zambea? Tocmai i-am omorat prietenii, iar acum zambeste?! …
Imi trage gluga de pe cap; simt stropii reci de ploaie brazdandu-mi parul. Inima-mi bate mai sa-mi sparga pieptul. Daca nu mai aveam infatisarea ce o avusesem mai inainte? Daca ma descoperea?...
Sirul gandurilor mi se intrerupse cand i-am simtit buzele atingandu-mi-le. Isi incolaci bratele peste corpul meu; de ce ma saruta?...
- Black… , il aud spunandu-mi la ureche.
Sangele mi-a inghetat in vene.
Aburul ma inconjoara, salvandu-ma dn bratele baiatului.
Din nou in camera mea… Ma asez pe pat, tragandu-mi genunchii aproape de piept.
Vremurile se schimba, atat pentru oamenii din orasul asta, cat si pentru mine…
Imi pun capul pe picioare; inima inca-mi mai bate tare. Siruri nesfarsite de intrebari imi apar in minte. Dar un singur lucru le acoperea pe toate…
Stia cine sunt…


Tempora Mutantur inseamna vremurile se schimba, in latineste.
Riathamus inseamna "Regele regilor", cuvantul latinizat al ebraicilor.