18-12-2013, 02:38 AM
Capitolul 1
Toamna... Un anotimp atat de mort si totusi atat de frumos... Frunzele cad, se sparg in mii de bucatele sub pantofii trecatorilor. Destul cu descrierea ca deja am intarziat. Ma trezesc de multe ori visand cu ochii deschisi la ce va fi si pierd timpul aiure. Scoala pare ca nu se va termina niciodata, avand in vedere ca a trebuit sa repet un an din cauza nenorocitului de bac la sport, pe care l-am picat. Clopotelul suna neincetat in linistea pustie, iar eu alerg ca un bezmetic pe scarile cladirii. Prima ora, 8:30: mate. Iubesc matematica, sunt mai ciudat de felul meu si putin antisocial... De fapt nu am decat un prieten: nu prea vorbesc, nu pentru ca...
-Tyby! La ce te gandesti? ma intrerupse Seby (singura persoana de care-mi pasa, il cunosc din totdeauna).
-Euh... Bah...
-Inceteaza cu prostiile si scrie-ti numele! Tine o foaie, avem control. De multe ori ma intreb ce ai in cap!
-N-ai vrea sa stii...
-Incetati sa vorbiti si incepeti sa rezolvati exercitiile interveni profesoara deja enervata.
Din cand in cand raman uitandu-ma in gol, daca nu ar fi el nu stiu ce m-as face. Tot timpul este atent la ce fac si ma ajuta sa ma exteriorizez. E mai inalt decat mine, ochii verde deschis, patrunzatori si foarte expresivi (eu am impresia ca e capabil sa-mi citeasca gandurile, de aceea mi-e si teama sa-i privesc). Se enerveaza repede, in principiu pe mine. Da, e mult mai pragmatic, de fapt suntem perfect opusi. Are parul lung, blond, parca a stat prea mult cu capul in soare. Corp atletic, muschi, nu-i de mirare avand in vedere ca alearga in fiecare seara.
Eu, pai... slab, inexpresiv, saten cu ochii negrii, ce pot sa spun, un oricine care trece neobservat prin viata. Hobby-uri, da am desi nu sunt interesat de prea multe, mate (cum v-am spus) si desenez.
-Vii la mine dupa ore? Vedem un film, facem ce vrei in fond, mi-e indiferent.
-Ok, vedem un horror pe care il aveam in calculator de saptamana trecuta si n-am avut timp de el.
In sfarsit s-a terminat si ziua asta... Acum suntem in drum spre casa lui. Nu va imaginati ceva fantastic, e un apartament normal, 3 camere cu peretii pictati in alb (parca esti la salonul de psihiatrie). Ne-am asezat pe canapea si am inceput sa mananc pizza comandata inainte cu 10 min de mama sa. O femeie draguta, care tot timpul face aluzie la cat de "pura" e prietenia noastra. Parintii lui au plecat la lucru, detin un bar de noapte intr-un alt cartier din oras. Deci am ramas singuri... nu pot sa inteleg de ce sunt asa de stresat, doar am mai stat la el de atatea ori.
-Vrei sa mergem sa luam ceva de baut si... ciocolata, prajituri... mancare? ma intreba entuziasmat, cu o sclipire in ochi, ca si pisicile atunci cand le e foame.
-Bine, dar eu vreau alcool, stii ca nu-mi plac dulciurile.
La ora 0:00 eram deja putin cam beti, filmul fusese un esec, iar toata seara am stat sa catalogam marimea sanilor fetelor din clasa. Acum ne uitam unul la altul si radem ca prostii...
-M...ma duc sa fac...un dus...Trebuie sa m...ma trezesc putin...
-Chiar ti-e greu sa pronunti cuvantul "ma", pufnii eu de pe canapea.
...
Trecuse deja o jumatate de ora si el nu mai iesea odata. M-am ridicat si m-am dus sa vad ce face.
-Eh! Esti inca in viata? Ai de gand sa mai stai mult? M-am plictisit...
Usa baii se deschise, era desbracat de tot, iar picaturile de apa se prelingeau pe pielea sa alba. Am simtit cum tot sangele imi urca in obraji si am plecat ochii vrand sa ma intorc la locul meu de dinainte. Acesta ma prinse de inchieietura, iar intr-o clipa de neatentie ne treziram intinsi pe gresia rece din baie. Dau sa ma ridic de pe el, insa ating din greseala zona sa sensibila care se intareste imediat.
-Ahh..., gemu acesta lasandu-si capul pe spate.
-Imi pare rau..., ma grabesc sa ies din situatia aceea jenanta, il ridic si il acopar cu un prosop.
Noaptea nici unul dintre noi nu a mai scos un cuvant, ne-am dus fiecare in camera sa, dar pot spune ca nu am reusit sa dorm.
Capitolul 2
De la acel incident nu s-a schimbat mare lucru sau... Bine, eu unul nu mai sunt acelasi, ma deranjeaza ca nu mai pot vorbi normal in prezenta sa. Ce vreau sa spun?
-Iar te gandesti? Mi-ar placea sa stiu la ce, esti mereu rosu... In timp spusese asta avea un zambet bizar pe fata de parca ar fi stiut tot.
-Euh...Pai...
Nu apuc sa termin ca se apropie brusc si ma fixeaza cateva secunde (pierd sirul ideilor)... Imi atinge buzele cu mana si ma saruta pasional fara sa ma piarda din vedere. Imi exploreaza fiecare parte libera din interiorul cavitatii bucale apoi inchide ochii si ma imobilizeaza in bratele sale. Isi lasa capul pe umarul meu fara sa spuna nimic. Ramanem asa cateva minute, nu reusesc sa-l resping fiind prea socat de ceea ce s-a intamplat (ori e ceva mai mult? nu stiu...)
-Eu...eu...te iubesc.
Nu stiu ce sa spun, iar de jena alerg sa traversez, fara sa vad ca se schimbase culoarea semaforului. Tipa la mine si ma arunca cat colo cazand amandoi pe trotuar. Eram asa de speriat incat tremuram imbratisat de corpul sau cald.
-Esti idiot sau ce? striga cu fata brazdata de lacrimi.
-Imi pare rau...ii spun si-i strang abdomenul lasandu-mi capul in interiorul jachetei sale.
Cand incearca sa ma ridice...
-Auci! Ma doare!
-Ce te doare? ma intreba ingrijorat stergandu-se cu ambele maini.
-Glezna... Nu pot sa merg, regret...Imi cer scuze... scancesc rusinat.
Ma ia in spate si-mi spune sa ma tin bine. E atat de atent si parul sau imi atinge bland fata...miroase a mere. Ajungem in fata usii sale, o deschide fara a ma lasa jos, apoi ma aseaza pe patul lui cu grija. Cauta tifon si ceva tare pe care il ataseaza piciorului meu. Ia o bucata de material si mi-l intinde spunand:
-Musca, te va durea! apoi strange cu forta pentru a-mi indrepta zona.
-Mph...Ahh...Iti creez numai probleme, de cand ne stim intri in belele cu mine pe cap.
E adevarat, cand eram in clasele primare, i-a placut de o fata si eu ca imbecilul l-am impins peste ea s-o sarute. Va inchipuiti ce reactie a avut, i-a tras o palma si i-a zis ca nu vrea sa-l ma vada niciodata. Apoi, cand a avut un accident de masina, era vara si intrase in spital cu piciorul in ghips. Mi-am zis ca i-ar prinde bine o plimbare (desi nu avea voie) si m-am grabit sa-l ajut sa se ridice. Nu s-a intamplat cum imi inchipuiam, asa ca am cazut peste el si i-am rupt si mana. In final, cand am plecat la munte in vacanta, am vrut sa mananc ceva inainte sa vina trenul. El a avut grija de mine, m-a dus la un bar (care era la 15 min distanta), iar dupa ce am terminat si ne-am intors in gara: ia trenul de unde nu-i. Am asteptat 4 ore dupa urmatorul si am fost nevoiti sa cumparam alte bilete. Revenind la actiunea noastra:
-Esti chiar prost! As muri daca te-as pierde intr-o zi, urla acesta la mine de parca as fi fost surd.
Imi departa picioarele, se alungi peste mine si ma cuprinse intr-un sarut salbatic.
Continuarea data viitoare ca nu mai am idei...
Toamna... Un anotimp atat de mort si totusi atat de frumos... Frunzele cad, se sparg in mii de bucatele sub pantofii trecatorilor. Destul cu descrierea ca deja am intarziat. Ma trezesc de multe ori visand cu ochii deschisi la ce va fi si pierd timpul aiure. Scoala pare ca nu se va termina niciodata, avand in vedere ca a trebuit sa repet un an din cauza nenorocitului de bac la sport, pe care l-am picat. Clopotelul suna neincetat in linistea pustie, iar eu alerg ca un bezmetic pe scarile cladirii. Prima ora, 8:30: mate. Iubesc matematica, sunt mai ciudat de felul meu si putin antisocial... De fapt nu am decat un prieten: nu prea vorbesc, nu pentru ca...
-Tyby! La ce te gandesti? ma intrerupse Seby (singura persoana de care-mi pasa, il cunosc din totdeauna).
-Euh... Bah...
-Inceteaza cu prostiile si scrie-ti numele! Tine o foaie, avem control. De multe ori ma intreb ce ai in cap!
-N-ai vrea sa stii...
-Incetati sa vorbiti si incepeti sa rezolvati exercitiile interveni profesoara deja enervata.
Din cand in cand raman uitandu-ma in gol, daca nu ar fi el nu stiu ce m-as face. Tot timpul este atent la ce fac si ma ajuta sa ma exteriorizez. E mai inalt decat mine, ochii verde deschis, patrunzatori si foarte expresivi (eu am impresia ca e capabil sa-mi citeasca gandurile, de aceea mi-e si teama sa-i privesc). Se enerveaza repede, in principiu pe mine. Da, e mult mai pragmatic, de fapt suntem perfect opusi. Are parul lung, blond, parca a stat prea mult cu capul in soare. Corp atletic, muschi, nu-i de mirare avand in vedere ca alearga in fiecare seara.
Eu, pai... slab, inexpresiv, saten cu ochii negrii, ce pot sa spun, un oricine care trece neobservat prin viata. Hobby-uri, da am desi nu sunt interesat de prea multe, mate (cum v-am spus) si desenez.
-Vii la mine dupa ore? Vedem un film, facem ce vrei in fond, mi-e indiferent.
-Ok, vedem un horror pe care il aveam in calculator de saptamana trecuta si n-am avut timp de el.
In sfarsit s-a terminat si ziua asta... Acum suntem in drum spre casa lui. Nu va imaginati ceva fantastic, e un apartament normal, 3 camere cu peretii pictati in alb (parca esti la salonul de psihiatrie). Ne-am asezat pe canapea si am inceput sa mananc pizza comandata inainte cu 10 min de mama sa. O femeie draguta, care tot timpul face aluzie la cat de "pura" e prietenia noastra. Parintii lui au plecat la lucru, detin un bar de noapte intr-un alt cartier din oras. Deci am ramas singuri... nu pot sa inteleg de ce sunt asa de stresat, doar am mai stat la el de atatea ori.
-Vrei sa mergem sa luam ceva de baut si... ciocolata, prajituri... mancare? ma intreba entuziasmat, cu o sclipire in ochi, ca si pisicile atunci cand le e foame.
-Bine, dar eu vreau alcool, stii ca nu-mi plac dulciurile.
La ora 0:00 eram deja putin cam beti, filmul fusese un esec, iar toata seara am stat sa catalogam marimea sanilor fetelor din clasa. Acum ne uitam unul la altul si radem ca prostii...
-M...ma duc sa fac...un dus...Trebuie sa m...ma trezesc putin...
-Chiar ti-e greu sa pronunti cuvantul "ma", pufnii eu de pe canapea.
...
Trecuse deja o jumatate de ora si el nu mai iesea odata. M-am ridicat si m-am dus sa vad ce face.
-Eh! Esti inca in viata? Ai de gand sa mai stai mult? M-am plictisit...
Usa baii se deschise, era desbracat de tot, iar picaturile de apa se prelingeau pe pielea sa alba. Am simtit cum tot sangele imi urca in obraji si am plecat ochii vrand sa ma intorc la locul meu de dinainte. Acesta ma prinse de inchieietura, iar intr-o clipa de neatentie ne treziram intinsi pe gresia rece din baie. Dau sa ma ridic de pe el, insa ating din greseala zona sa sensibila care se intareste imediat.
-Ahh..., gemu acesta lasandu-si capul pe spate.
-Imi pare rau..., ma grabesc sa ies din situatia aceea jenanta, il ridic si il acopar cu un prosop.
Noaptea nici unul dintre noi nu a mai scos un cuvant, ne-am dus fiecare in camera sa, dar pot spune ca nu am reusit sa dorm.
Capitolul 2
De la acel incident nu s-a schimbat mare lucru sau... Bine, eu unul nu mai sunt acelasi, ma deranjeaza ca nu mai pot vorbi normal in prezenta sa. Ce vreau sa spun?
-Iar te gandesti? Mi-ar placea sa stiu la ce, esti mereu rosu... In timp spusese asta avea un zambet bizar pe fata de parca ar fi stiut tot.
-Euh...Pai...
Nu apuc sa termin ca se apropie brusc si ma fixeaza cateva secunde (pierd sirul ideilor)... Imi atinge buzele cu mana si ma saruta pasional fara sa ma piarda din vedere. Imi exploreaza fiecare parte libera din interiorul cavitatii bucale apoi inchide ochii si ma imobilizeaza in bratele sale. Isi lasa capul pe umarul meu fara sa spuna nimic. Ramanem asa cateva minute, nu reusesc sa-l resping fiind prea socat de ceea ce s-a intamplat (ori e ceva mai mult? nu stiu...)
-Eu...eu...te iubesc.
Nu stiu ce sa spun, iar de jena alerg sa traversez, fara sa vad ca se schimbase culoarea semaforului. Tipa la mine si ma arunca cat colo cazand amandoi pe trotuar. Eram asa de speriat incat tremuram imbratisat de corpul sau cald.
-Esti idiot sau ce? striga cu fata brazdata de lacrimi.
-Imi pare rau...ii spun si-i strang abdomenul lasandu-mi capul in interiorul jachetei sale.
Cand incearca sa ma ridice...
-Auci! Ma doare!
-Ce te doare? ma intreba ingrijorat stergandu-se cu ambele maini.
-Glezna... Nu pot sa merg, regret...Imi cer scuze... scancesc rusinat.
Ma ia in spate si-mi spune sa ma tin bine. E atat de atent si parul sau imi atinge bland fata...miroase a mere. Ajungem in fata usii sale, o deschide fara a ma lasa jos, apoi ma aseaza pe patul lui cu grija. Cauta tifon si ceva tare pe care il ataseaza piciorului meu. Ia o bucata de material si mi-l intinde spunand:
-Musca, te va durea! apoi strange cu forta pentru a-mi indrepta zona.
-Mph...Ahh...Iti creez numai probleme, de cand ne stim intri in belele cu mine pe cap.
E adevarat, cand eram in clasele primare, i-a placut de o fata si eu ca imbecilul l-am impins peste ea s-o sarute. Va inchipuiti ce reactie a avut, i-a tras o palma si i-a zis ca nu vrea sa-l ma vada niciodata. Apoi, cand a avut un accident de masina, era vara si intrase in spital cu piciorul in ghips. Mi-am zis ca i-ar prinde bine o plimbare (desi nu avea voie) si m-am grabit sa-l ajut sa se ridice. Nu s-a intamplat cum imi inchipuiam, asa ca am cazut peste el si i-am rupt si mana. In final, cand am plecat la munte in vacanta, am vrut sa mananc ceva inainte sa vina trenul. El a avut grija de mine, m-a dus la un bar (care era la 15 min distanta), iar dupa ce am terminat si ne-am intors in gara: ia trenul de unde nu-i. Am asteptat 4 ore dupa urmatorul si am fost nevoiti sa cumparam alte bilete. Revenind la actiunea noastra:
-Esti chiar prost! As muri daca te-as pierde intr-o zi, urla acesta la mine de parca as fi fost surd.
Imi departa picioarele, se alungi peste mine si ma cuprinse intr-un sarut salbatic.
Continuarea data viitoare ca nu mai am idei...