Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Doriti un al doilea sezon al ficului?
Da.
100.00%
32 100.00%
Nu.
0%
0 0%
Total 32 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] Angel without soul - sez.1

#21
DEEEEEEEECCCCIIIIIIIIIIIIIIIIIIII: Ideia e devina! Faza asta ultima cu privirea celor doi, ca se cunosteau si starea aia ciudata care mi-a oferit-o si ...WTF! Esti un geniu22
Nu am cuvinte, am ramas masca, nu credeam ca o sa ma uimeasca atat de tare, deci pentru acest capitol postat , esti pentru mine un geniu! A fost nu am cuvinte, ideia in sine, mi se pare superba . Sunt inca in stare de soc. Nu stiu cum sa explic , ideia fiind atat de mareata dandu-mi atatea emotii si stari de spirit diferite si la urma m-am simtit de parca eu as fi fost personaju principal sie u vedeam privirea celor doi! Eu...eram acolo si privirile lor impregnate in mintea mea si eu ma simteam k dracu22
Serios! Deci..wow22 Vreau nexu! Urgent!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#22
auu, am pierdut un capitol, dar aveam impresia ca inca nu ai postat. xD ma rog, frumoase ambele capitole, si lungute de altfel. ^ ^ nu stiu daca a fost lungimea capitolului sau modul in care ai descris, dar si sa te felicit. xD am remarcat printre randuri ca Inaru si-a schimbat comportamentul, e mai grijuliu, e tandru, nu pare sa-l foteze pe Matsu. Ahh, deci cei doi se cunosteau pana la urma. Urat, pacat de increderea lui Matsu in Kiru. Destul de incalcite ultimele doua capitole; atat pentru personaje, cat si pentru mine. Mi-au placut. ^ ^ Cam atat ar fi pentru moment, am sa incerc sa ma interesez mai des daca ai postat ceva. ^ ^ Succes! ;33
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#23
Saptamana a fost cam ocupata si de aceea postez acum. Sper ca nu am intarziat foarte mult 9 So... capitolul asta o sa fie ceva mai lung, dar a meritat asteptarea 3 O sa vedeti la ce ma refer !


~Capitolul 7 Secrete~


Ploapele imi erau grele dar am reusit sa le deschid intr-un final. Am stat sa meditez cateva secunde cat sa imi dau seama ce se intampalse inainte sa adorm. Inima mi se oprise in loc cand acele momente intime cu Inaru mi se derulasera in fata ochilor, apoi cand Kiru a aparut la usa. Am dat negativ din cap, ridicandu-ma in capul oaselor. Nu putea fi adevarat, sigur visasem, fusese un vis frumos ce s-a terminat cu un cosmar, dar macar nu fusese ceva real. M-am dezvelit de cearsaf, ridicandu-ma de tot in picioare. Ochii imi erau atintiti spre trupul meu gol, ramanand masca. De ce eram in halul asta? Unde imi erau hainele? Am inceput sa ma studiez mai bine, realizand ca intr-adevar eram gol. Singurul lucru de care imi era teama era acela ca toate cele petrecute nu s-au intamplat in vis, ci in realitate. Imi iau rapid ceva de imbracat pe mine fara sa mai tin cont de culoarea sau cat de confortabile erau hainele si am deschis usa, pasind discret pe hol. Doua voci ce imi pareau cunoscute, se auzeau din bucatarie, reusind sa imi atraga atentia. Inaintez cat se poate de incet, ajungand in fata treptelor ce duceau la parter, aproape de bucatarie. Zaresc pe a doua treapta un pachet de tigari urmat de o bricheta mica ce ma facura imediat sa cred ca ma inselasem amarnic. Inima incepu sa imi bata din ce in ce mai tare iar picioarele mi se inmuiara cand am vazut doua siluete asezate la masa din bucatarie, pe doua scaune. Mi-am scuturat usor capul, dorind sa mai fac cativa pasi dar am cazut acolo, in genunchi, tinandu-ma strans de balustrada scarilor. Priveam atent acele doua siluete, fiind sigur ca blondul era Kiru, iar cel brunet era chiar varul meu, Inaru. Mainile incepura sa imi tremure odata ce am reusit sa deduc o parte din convorbirea lor.
-Ar fi bine sa nu ii spunem, rostise Inaru, strangand usor din pumn.
-Tu chiar esti un idiot. Dupa tot ce i-ai facut ai pretentii sa-l las aici la tine? In niciun caz, o sa il iau acasa. Va sta cu mine, ii raspunse hotarat Kiru, facandu-ma sa par din ce ince mai interesat de conversatia lor.
Din discutia lor am dedus ca o mare parte o pierusem si ca am venit sa ascult cam tarziu, caci nu intelegeam mare lucru, mai ales ca eram foarte derutat. In orize caz vorbele lor ma speriau si nu puteam intelege cine este personajul negativ si cel pozitiv din aceasta poveste. De ce sa merg la Kiru acasa? De ce sa stau cu el? Am dat negativ din cap, nemaisuportand sa stau si sa ii privesc fara sa inteleg ceva.
-Eu nu plec nicaieri, am tipat, atragand privire celor doi asupra mea. Am ramas in aceeasi pozitie, pe trepte, uitandu-ma nervos la ei. Speram ca unul sa imi povesteasca tot, de la inceput pana la sfarsit, astfel nu aveam cum sa inteleg ceva.
-Te-ai trezit asa repede? intreba brunetul, parand cam agitat in privinta asta, ca si cum ascundea ceva.
Chiar daca nu mi-a pasat niciodata de el ii cunosteam comportamentul. Era si normal tinand cont anii pe care ii petrecusem alaturi de el.
Pleoapele mele greoaie cazura brusc, ochii inchizandu-se. Doream un moment de liniste pentru a ma calma si a nu izbucni in plans. Cobor usor treptele, cu ochii intre-deschisi si privirea derutata. Trupul meu ametiti se tara usor pana ce ajunse in fata lor. Mi-am ridicat pumnul cu putere si am lovit masa, acolo unde cei doi stateau.
-Voi.Vreau sa imi spuneti imediat ce se intampla! am urlat din toate puterile, neputand absolut nimeni si nimic sa ma controleze in acel moment.
Uram cnd totul decurgea asa, cand toti stiau un secret si mi-l ascundeau. De ce trebuia sa fiu eu cel mai mic? Privirea lui Kiru se facuse iarasi trista si cu toate ca avea chipul bland nu puteam avea incredere in el. Inca ii uram pe amandoi, pe brunet ca imi tinea atatea secrete, ca pana acum a profitat de mine si azi, totul s-a schimbat. Iar pe Kiru, pentru ca tipul ala a incercat sa ma distruga, sa imi distruga niste sentimente, sa ma minta, sa intrerupa orice moment placut. Am cazut slabit in genunchi, in fatal or, chipul meu fiind patat cu lacrimi sarate, nereusind sa ma opresc. Acele picaturi mici ce curgeau din ochii mei devenira incontrolabile, iar inima-mi atat de puternica incat o simt cum iese din piept.
-Va rog, am zis aproape fara vlaga, nici propria-mi voce nereusind sa mi-o aud.
Inaru sari imediat si ma apuca de brat, tragandu-ma dupa el, in picioare. Ii facu semn blondului sa plece iar acesta s-a supus, facandu-se imediat o liniste nespusa atunci cand parasi incaperea. Plecase undeva. Unde? Chiar nu ma interesa atata timp cat nu-i mai vedea chipul prin preajma. L-am apucat pe Inaru de material, strangandu-l la pieptul meu, lasand lacrimile sa se intalneasca cu bluza cea noua pe care o purta acum pe el. Nici macar nu ii luasem seama ca s-a imbracat, atat de derutat eram. Incepu sa se joace cu cateva suvite satene din parul meu, putand sa ma calmez cat de cat. Macar nu mai eram asa deprimat cand isi apropie buzele caldute de fruntea mea, unde-mi putea simti pulsul chiar si in acel loc. Nu mi-am scos chipul din pieptul sau nici dupa ce m-am oprit din plans. Ma simteam protejat, ceea ce mi-am dorit din totdeauna.




Au trecut doua saptamani de cand nu l-am mai vazut pe Kiru, insa nici Inaru nu a mai adus vorba de el. Ma aflam intins pe canapeaua din sufragerie, fiind singur acasa de aproximativ trei ore, verisorul meu mai mare cautandu-si o slujba. Inainte lucra ca barman intr-un club de noapte, iar acum, dupa ce clubul daduse faliment era in cautarea unei noi sluje. Mai nou stateam singur mult timp, dar nu ma deranja asta atata timp cat aveam ce face. Ma aflam in fata Play Station-ului, jucandu-ma diferite joculete pe care ori le cumparasem recent ,ori le imprumutasem de la prieteni, cum ar fi Mizuki. Ca tot adusesem vorba de ea, zilele astea mi-a trimis un mesaj ca bunica ei este la spital si m-a rugat mult sa ii fac o vizita pentru ca ea era plecata cu parintii ei intr-o excursie. Bine ca mi-am amintit !
Imi clatin usor capul, gandindu-ma ca la ora asta, la spital trebuia sa fie deshis pentru vizite si aveam destul timp sa ma pregatesc, plus ca nu doream sa intarzii foarte mult. Trebuia sa ii raspund blondinei ca sa nu se ingrijoreze. I-am promis! Las jocurile deoparte pe moment si urc pana in camera mea, cautand ceva cu care sa ma imbrac. Nu dura mult pana ce am gasit o pereche de blugi mulati, de o culoare mult mai deschisa decat restul pe care obisnuiam sa ii port, un tricou albastru inchis impreuna cu o geaca neagra, de piele pe care aveam de gand sa o port acum, fiind sfarsitul verii. Dupa ce m-am incaltat si am iesit pe usa casei, am privit poteca impreuna cu florile de langa aceasta. Frumoasele flori fusesera luate de vantul nemilos caci majoritatea nu mai aveau aceleasi petale colorate si dese. Se vedea ca vine toamna, lucru ce ma ingrijora pentru sanatatea mea, eu fiind foarte sensibil la raceli.
Vantul imi arunca cateva suvite satene in aer, rascolindu-le ca si crengile unui copac, in toate partile, ciufulindu-ma. Mai bine mi-as fi luat si o caciula ! Pacat ca mi-am dat seama de asta cand am ajuns in fata portilor spitalului. Odata intrat, trebuia sa le spun gardienilor pentru cine am venit, insa nu-mi aminteam sigur numele bunicii lui Mizuki. Mi-am lovit usor fruntea, simtind cum tot sangele mi se urca in cap de nervi. De obicei eram calm, dar probabil era din cauza frigului. Inaintez putin cate putin insa niciun gardian nu-mi sare in cale sa ma ia la intrebari, asa ca am considerat asta pur noroc. O iau drept inainte vazand in fata mea imensa cladire, cu peretii pe alocuri cazuti. Exteriorul deja ma ingrijora, dar interiorul cum o fi fost? De mult nu mai intrasem intr-un spital si consideram aceste cladiri foarte infricosatoare, mai ales cele din orasul nostru unde primarul nu se ocupa catusi de putin de aspectul spitalului in care oamenii bolnavi isi duceau singuri traiul, ajutati uneori de cate o asistenta. Am grabit pasul ca nu cumva vreun gardian sa ma vada si, cand eram gata sa trec de pragul unei usi ce ma ducea direct in spital, il vad pe Inaru cu coada ochiului stand de vorba cu cineva.
Maresc involuntar ochii atunci cand il vad imbracat in costumul de gardian. Eram intr-un fel fericit ca isi gasise o slujba si chiar nu imi pasa ce fel de slujba era atata timp cat el se simtea bine, insa picioarele mi se inmuiara cand l-am vazut stand de vorba cu o persoana cunoscuta, blondul ala, Kiru. Iarasi aparea in peisaj?
Am strans usor pumnul, neavand timp de alte discutii. Prioritatea mea era sa vorbesc cu bunica blondinei apoi, dupa ce reuseam sa o si contactez sa ii spun ca este bine, aveam de gand sa-l iau pe Inaru la intrebari, fiind drepturile mele de verisorul sau mai mic.
Am intrat in cladire fiind uimit de mirosul ingrozitor de acolo. Ultima data cand pasisem intr-un spital a fost cand Inaru intrase in coma alcoolica, fusese si pentru prima data si mi-am jurat ca nu mai intru intr-un spital. Faianta alba de pe peretii albastru foarte deschis, rupta pe alocuri si cazuta, scaunele de asteptare de langa usi si persoanele ce umblau prin carucioare imi dadeau mii de fiori pe sirea spinarii. Am incercat sa ignor asta si sa ma concentrez asupra treptelor pe care trebuia sa le urc. Bunica ei statea in sala 178, la etajul doi. Am inaintat nefiind deloc atent la persoanele din jur si nici la tipul din spate ce-mi striga numele. Vocea imi era cunoscuta dar o auzeam atat de slab si fara vlaga incat am crezut ca visez. M-am convins ca inca eram treaz cand ma apuca de brat si ma obliga sa ma intorc cu trupul spre el, realizand in fata mea ca era tocmai Kiru.
-Nenorocitule, pleaca! Tu chiar trebuie sa ma urmaresti peste tot? ma revolt eu, tragand de brat insa fara rezultat, el ma tinea foarte strans.
Nu-mi raspunse, insa incepu sa ma traga de el ajungand pe un colidor prost luminat si “nepopulat” pentru ca nu era niciun pacient sau asistenta pe acolo.
-Trebuie sa vorbim. Calmeaza-te, chiar am nevoie sa ma asculti, imi zise acesta foarte convingator, dandu-mi seama ca din vocea lui nu decurgeau foarte bine lucrurile.
-Nu! Nu vreau sa vorbim nimic! i-am raspuns pe acelas ton ca la inceput, continuand sa-mi trag bratul. In plus am treaba, trebuie sa vizitez pe cineva, am continuat, reusind intr-un final sa scap de stransoarea lui, dar ma prinsese iarasi.
-Chiar trebuie sa vorbim! ma anunta el, impingandu-ma usor incat am facut cativa pasi in spate, asezandu-ma pe scaunul din fata mea.
Am aprobat din cap, facandu-mi deja un plan in minte. Ascultam ce avea de zis apoi puteam pleca linistit in sala 178 pentru a-i vedea bunica blondinei. I-am zis sa inceapa, facandu-i semn ca il voi asculta.
-Stiu ca nu o sa-ti vina sa crezi, dar tu, Matsuro, esti fratele meu mai mic!
Ochii mi se facura cat cepele la acele cuvinte, bufnind apoi intr-un ras usor nesimtit. Am vrut sa ii spun ca se insela amarnic, ca ma confunda sau cine stie, ca nu aveau sa ii mearga glumele cu mine. Eu nu aveam niciun frate, asta era clar ! Nu am apucat sa ii zic aceste cuvinte ca-si aseza degetul aratator pe buzele mele parca spunandu-mi din priviri sa-l ascult atent, apoi sa-mi spun punctul de vedere.
-Stiu ca nu ma crezi, insa am dovada. Bine, dovada nu este la mine, dar vreau sa fac rost de ea cat mai repede. Inaru este un obstacol pentru mine. Si el stie asta si ti-a ascuns tot timpul, iar acum doua saptamani cand am venit acasa la voi si v-am interupt se opri pentru scurt timp si-si drese vocea, tusind pronuntat. Atunci cand m-a vazut a fost foarte socat. Ce-i drept si eu am aflat de la el ca un tip numit Matsuro este fratele meu mai mic. Stiam ca am un frate, dar credeam ca a murit de mult intr-un accident de masina. Nu numai el imi e un obstacol, insa si eu ii sunt lui. Motivele pentru care ti-a ascuns asta sunt necunoscute pentru mine, insa Matsuro, crede-ma, nu vreau sa te mint. Vreau doar sa-mi promiti un singur lucru: nu-i povesti lui Inaru ca ai vorbit cu mine! Tine secret tot ce ti-am zis pana acum sau doar incearca macar. Voi face rost de acea dovada si te vei convinge ca-ti sunt frate.
As fi ramas cu gura cascata la spusele lui daca inca nu-si tinea degetul pe buzele mele. Vorbele sale ma socasera, chiar daca nu pareau foarte adevarate, Kiru era prea convingator. Am vrut sa-l intreb de ce nu mi-a zis pana acum, de unde stia ce ii sunt frate mai mic si de unde avea sa faca rost de acea dovada, insa n-am avut timp caci disparu ca intr-o ceata, lasandu-ma pe mine acolo cu ochii-n soare.

#24
Dupa cum ti-am zis:X imi place Inaru21oricat de rau ar fi, mi se pare super ok8 l-as vrea acasa4 Nici Kiru nu imi pica rau, doar ca Inaru imi place , e genul de mr.saxobeat care l-ai lua acasa21indiferent de ce face, tu l-ai vrea:d Mie imi place de el si punct, poate fi cel mai nesuferit om , mie tot imi place, asta e parearea mea.
A si sa nu intelegi ca daca acum imi place Inaru, ii consider pe ceilalti personaje negative21nops. Doar ca Inaru pentru mine straluceste^_^
Dragut capitolul, mister8


Succes la scris si postat! Multa inspiratie! Kissu
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#25
Dododo. Ia sa vedem.. capitol lung, descrierea si alte chestiute sunt bune. Poate ar fi dragut, sau poate e doar o obsesie de a mea, sa avem ceva mai multa descriere a limbajului trupului-este, nu am ce comenta, dar un surplus m-ar incanta. ^^ Ceea ce am remarcat si tineam sa te intreb este ce simte pana la urma Kiru pentru Matso, ca nu mai stiu sigur. Acum spui ca ii este frate, dar cu un capitol, doua in urma, Kiru avea fantezii cu el. xD si inca ce fantezii.. Dupa logica mea deloc sigura, deduc ca el atunci nu stia inca de faptul ca baiatul ii era frate, permitandu-si altfel sa aiba ganduri d-alea cu el. Daca gresesc, te rog sa ma corectezi. O urma de curiozitatea imi aduce acea dovada a faptului ca Kiru ii este frate. La fel de stupefiant mi s-ar parea ca Matsu sa accepte sa se mute cu frate-su, iar acesta sa-si implineasca fantaziile. xD Hah, cam atat pentru moment. Merci ca m-ai anuntat. Succes cu nextu! pupic
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#26
Vin si eu pe aici...ma primiti?
Deci,fic'ul este superb.
Descrierea este una dintre cele mai bune pe care le-am citit Smile .Ai un mod de a descrie pe care nimeni nu-l mai are.Stii cand sa introduci linia de dialog si asta e bine.
Imi place ca nu grabesti actiunea.Este exact la locul ei.
Intamplarile sunt interesante,mai ales ca Kiru este fratele mai mic a lui Matsu si schimbarea de comportament a lui Inaru.Oare ce s-a intamplat cu el?
Oricum,eu il adorrr pe Inaru Smile

Spor la scris!!
Astept nextu' Smile

#27
Hey guys, mersi pentru commuri hug Deci.. sa clarificam, Kiru este fratele mai mare al lui Matsuro ^^ Si, daca sunt frati asta nu inseamna ca nu poate exista incest 19 Nu stiti ce planuri am 33
Sa vedem, lectura placuta .. Ah, da, si vorbesc din perspectiva lui Matsu-chan :3
PS: Sper sa nu existe greseli, capitolul e necorectat 9

~Capitolul 8 File rupte din trecut~


Ramasasem cu acel soc, dar mi-a trecut repede atunci cand mi-am adus aminte de ce ma aflam in acest spital. M-am ridicat de pe scaun si am fost nevoit sa mai urc inca un etaj ca sa ajung in sala unde era bunica fetei.
Dupa ce am intrat in incapere, imediat la o ora dupa aceea am iesit cu un zambet fericit ce-mi alinta trasaturile frumoase ale fetei. Eram bucuros ca bunica fetei se simtea bine. Acum trebuia doar sa ajung acasa si sa o sun, asta pentru ca fusesem neatent si nu-mi luasem telefonul. Am preferat sa iau liful si sa ajung la parter, asa ca am asteptat pe acel colidor lung, apasand pe butonul verde ce chema cutia aceea mica ce te transporta de la un etaj la altul. M-am sprijinit de perete in timp ce asteptam, gandindu-ma la blond. Fratele meu mai mare? Am dat negativ din cap, inca nevenindu-mi sa cred ca acele vorbe fusesera adevarate. Mi-am propus totusi sa nu scot nicio vorba in fata lui Inaru despre discutia mea cu blondul si trebuia doar sa astept sa vad ce se intampla. Poate totusi Kiru facea rost de acea dovada si se afla a fi fratele meu, dar totusi asta nu schimba lucrurile. Tot la Inaru ramaneam, tot acolo stateam, nu ma mutam nicaieri.
Cand liftul ajunse la etajul meu am pasit acolo, vazand ca nu sunt singur. Am apasat pe butonul ce arata clar pe el un "P" de la parter. Erau doi tipi in lift ce pareau a vorbi prin limbajul semnelor. Probabil aveam probleme cum erau toti pacientii din acest spital. Am oftat, iesind cat mai repede din cladire si uitandu-ma din nou dupa gardieni. De fapt acum nu doream altceva decat sa scap de Inaru, insa incercarea mea a esuat, simtind o mana greoaie pe umarul meu ce ma obliga sa privesc in spate. Era pentru a doua oara cand se intampla asta pe ziua de azi. Trupul meu se intoarse cu fata spre brunetul ce ma saruta scurt pe frunte. Deja ma obisnuisem cu noul sau comportament si totusi nu intelegeam de ce se poarta asa. Am ramas calm fara a schita vreo expresie anume.
-Ce faci pe aici? Ai venit sa ma vizitezi? ma intreba tipul din fata mea ce era cu putin mai inalt decat mine. Parea foarte mandru de meseria lui, facandu-ma sa zambesc ca-si gasise ceva de lucru intr-un timp asa scurt.
-Da, am mintit, nestiind daca sa ii spun adevaratul motiv pentru care venisem.
Oricum nu l-ar fi interesat si in plus imi era frica ca m-as putea da de gol. Chiar parea al naibii de fericit pentru slujba asta si sincer sa fiu si eu eram mandru de el. Dupa o discutie scurta imi spuse ca se intoarce la treaba lui si ma saruta din nou pe frunte, simtind cum mici fiori imi traversau tot trupul ce incepuse sa se incalzeasca. Ce naiba faceam? De ce de fiecare data cand se apropia asa mult de mine deveneam prea sensibil. Obrajii mi se faceau rosii iar corpul se incalzea, trimitand fiori peste tot. Nu ma puteam, indragosti de el. In primul rand eram baieti si in al doilea rand verisori. Am dat negativ din cap, venindu-mi sa-mi trag cateva palme zdravene. Si ce daca eram baieti? Am dat scurt din umeri, incruntandu-ma apoi. Parca aveam doua personalitati : una indragostita de Inaru si cealalta care nu il agreea deloc.
Am ajuns repede acasa si cum am trecut pragul m-am dus sa imi iau telefonul sunand-o pe Mizuki, insa nu avea semnal asa ca i-am lasat un mesaj vocal.
-Buna Mizuki! Sa stii ca ti-am vizitat bunica, se simte foarte bine si tocmai am aflat ca peste doua zile va iesi din spital. Sper ca si tu esti bine si sa stii ca de abia astept sa ne vedem peste cateva saptamani la scoala.
Imediat dupa asta am inchis telefonul si m-am trantit pe canapeaua din sufragerie. Acum ca brunetul lucra ca si gardian cred ca avea programul foarte incarcat deci cat mai ramasese din vacanta aveam sa stau mai mult singur. Mi-am lasat capul pe spate si mi-am trecut mana peste cateva suvite satene din breton. Mai avea mult pana sa se intunece iar eu nu stiam ce sa fac. Ma gandeam ca va fi foarte placut sa petrec atata timp singur, fara Inaru sau altii care sa ma deranjeze, dar ma inselasem. Era foarte plictisitor sa fiu sincer.
Imediat, cateva ganduri imi zburara spre povestea lui Kiru ce ma facu sa imi cutremur trupul. Am tresarit, ridicandu-ma brusc in picioare si ducandu-ma la etaj, sau mai bine zis in pivnita, acolo unde nu mai intrasem de cand facusem curatenia de vara de acum trei ani. Am urcat treptele cu grija, acea incapere nefiind luminata. Nici nu ma mira ca becul se arsese pentru ca oricum nu umblam niciodata prin pivnita. Doar cand eram mai mic si ma jucam cu Inaru jocurile acelea in care unul se ascundea iar celalalt trebuia sa il gaseasca. Mereu ma piteam in pivnita iar el nu ma gasea niciodata.
Mi-am scos telefonul din buzunar aceea fiind singura mea sursa de lumina in momentul de fata. Stiam unde sa ma indrept asa ca nu mi-a luat mult timp sa ajung in partea cealalta a incaperii, care bineinteles si ea era prost luminata. Am dat de cateva panze de paianjen dar am incercat sa le evit pe cat posibil. Cu toate ca imi era frica de intuneric si de insectele mici cum ar fi paienjenii, am reusit sa ajung unde mi-am propus. Nu aveam mai mult de doua maini dar m-am descurcat sa tin cutia ce am luat-o de jos intr-o mana si telefonul pentru a lumina, in cealalta. Am traversat cu grija pe langa celelalte lucruri neimportante din pivnita si am ajuns inapoi pe holul luminat. Am lasat cutia jos, inchizand usa in urma mea. Nemaiavand rabdare m-am asezat exact acolo, intr-o pozitia turceasca, pe jos. Mi-am tras cutia mai aproape de mine, strecurandu-mi apoi micutul aparat inapoi in buzunar. Cutia era foarte prafuita, nici nu ma mira la cati ani statuse acolo, in acea camera uitata de mine. Observ cum lacatul era descuiat, asa ca rasuflu usurat. Ar fi fost si culmea ca lacatul sa fie inchis si sa existe o cheie pe undeva departe, m-as fi simtit ca intr-un film horror. Am desfacut cutia maronie si prafuita, privind foarte curios inauntru. Exact cum ma asteptam, pozele vechi din familie erau inca acolo. Am luat tot teancul, incepand sa le privesc pe fiecare in parte. Prin majoritatea pozelor era mama impreuna cu tata la nunta, iar in unele eram si eu. Claritatea era foarte proasta, pozele fiind alb-negru. Trebuia sa ma multumesc cu atat. Insa nu de asta luasem eu cutia din pivnita, ci aveam nevoie de o poza ce imi daduse multi ani la rand sperante si ma pusese pe ganduri, dar odata cu ascunderea cutii in casa asta, clipele acelea le-am uitat, ducandu-se ca apa unui izvor la poalele muntelui, fara a se mai intoarce.
Aveam mult de cautat la cate poze erau, plus ca majoritatea membrilor din acele poze vechi nici macar nu ii cunosteam. Ori se schimbasera atat de mult incat nu le mai recunosteam chipurile, ori nici macar nu avusesem ocazia sa ii cunosc. Aveam mult de munca daca voiam sa gasesc ceea ce cautam.


Aud vagi batai in usa, deschizandu-mi ochii. In jurul meu erau numai fotografii impreuna cu o cutie goala. Doamne, cine ar fi putut fii la usa? Sigur era Inaru, venise de la servic iar pe mine ma apucase somnul tocmai acum. M-am ridicat in picioare si am inceput sa strang pozele, bagandu-le rapid in cutia ce semana cu un cufar. Am impins-o cu piciorul la capatul holului apoi am coborat in graba treptele sa deschid usa. Imediat ce am apasat pe clanta si am vazut ca in fata mea nu era Inaru, picioarele mi s-au inmuiat. Am inghitit in sec, dorind sa inchid usa cat mai repede posibil, dar forta cu care o impingea tipul din fata reusi sa o intreaca pe a mea.
-Ce vrei? ma adresez eu persoanei din fata mea care nu era altcineva decat Kiru.
-Am venit sa vorbim.
-Din nou? In niciun caz. Ar fi bine sa pleci, Inaru poate veni in orice moment, i-am spus, parca izgonindu-l cu acea replica.
-Nu-ti face probleme, am avut grija sa aflu cand ii se termina tura.
Impinse usa si intra in casa fara ca macar sa depuna efort. Nu am avut de ales asa ca am inchis sufrata de lemn in urma lui, privindu-l foarte atent. Oare despre ce voia sa vorbim? Niciunul dintre noi nu mai spunea nimic, asa ca am decis sa sparg eu linistea.
-Ce e?
-Deci pana la urma esti curios, nu? spuse acesta, ranjind slab si apropiindu-se de mine.
Nu aveam de gand sa ii raspund, doar sa inceapa odata sa vorbeasca si sa-mi spuna motivul pentru care venise aici. Mi-am mutat privirea in alta parte doar pentru a nu o intalni pe a lui.
-N-am facut rost de dovada, dar am ceva important sa-ti spun. E in legatura cu Inaru…
Cand i-am auzit numele verisorului meu picioarele parca mi s-au inmuiat iar bataile inimii erau mai intense decat inainte. Mi-am indreptat privirea curioasa spre el, incercand sa par cat de cat indiferent, cu toarte ca era greu sa ascund asta, mai ales lui, care mi se parea expert in deducerea sentimentelor ce le purtam.
-Nu ai observat nicio schimbare de a lui in ultima vreme?
Se apropia din ce in ce mai mult de mine, prinzandu-ma deodata de brat si tinandu-ma atat de strans de parca nu avea de gand sa-mi mai dea drumul vreodata. Nu astepta vreun raspuns din partea mea si continua :
-Se poarta ciudat. Comportamentul lui nu e asta. Se poarta tandru si pasional, protector si calm, insa…el nu e asa. Nu vreau sa-ti spulber vreun vis dar, Matsuro, el nu e asa. Nu am de gand sa te supar cu ceva, dar vreau sa iti spun adevarul. Inaru se comporta asa pentru ca va veni un moment cand va trebui sa alegi unul din noi si el deja pregateste terenul… Poate va mai dura asta, dar acel moment o sa soseasca mai devreme sau mai tarziu.
Atat avusese de spus, apoi pur si simplu disparu ca si pe holul spitalului.

#28
Heya Sweetie! pupic
So, capitolul.:X
Citat:Si, daca sunt frati asta nu inseamna ca nu poate exista incest 19 Nu stiti ce planuri am 33
- Ohohoo, ce-o sa am de citit! 19 Then, will be so much yaoi. :X Deciiii, deja nu mai judec. Prea mult yaoi strica... Neah`.... 21
Cu toate ca ai zis ca (,) capitolul este necorectat, eu cred ca am observat doar cateva greselute. Astea`s o nimica-toata. ^^
Si in legatura cu planul lui Inaru... Nu sunt deloc de acord. Deci asta incearca el sa faca. 33 Si eu care incepeam sa-l judec gresit, I mean, proasta de moi ii dadea o sansa la iubirea lui Matsu. :[[ Btw, nu stiu ce se va intampla, se pare ca s-a creat un triunghi. I love it! I kiss you and Good Night, dear. :]

#29
Merci pentru clarificare. 21 Am reusit sa citesc aseara, dar n-am putut ramane sa mai las si un comentariu. Deci am avuta dreptatee! ;33 Kiru are planuri! ^ ^ Hm, sunt curioasa cat e de adevarat ca Inaru se preface. Desi e destul de credula chestia, cu atat mai mult cu cat pana nu de mult se purta in halul ala cu Matsu. Ahh, iar micutul chiar incepea sa aiba incredere in el. Y.Y Am observat ca nu ai greseli de tastare, de exprimare nu in minte sa fi zarit, iar asta e foarte bine.. personal, apreciez lucrarile curate. xD Alte minuni de comentat nu prea vad acum..ah, si merci ca mi-ai amintit, mai uit. 108 Ganbatte cu nextu. ;33
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#30
21) Acum pot spune cu siguranta c Inaru e preferatul meu21 Deci putin imi pasa mie ca el se preface si " pregateste" terenul8 Bravo lui, baiat destept71 In schimb eu sunt sigura ca daca chiar nu ai simtii nimic pentru o persoana nu te-ai schimba doar ca acea persoana sa ramana nimic, deci trebuie sa existe sentimente, sau..chiar daca Inaru "credE " ca nu simte nimic, e imposibil sa nu simte, nu stiu..eua m ceva ce el, in gen...ca nu stiu, e asa misterios si pare ca nu stie exact ce vrea, adica la inceput se comporta totusi urat cu Matsu, si acum se comporta frumos. De ce un om ar incerca sa schimbe radical situatia? Si sa luam altfel situatia de ce se culca cu Matsu? Fiindca nu avea ce face? Poate, dar totusi atractia exista, fiindca daca nu i-ar fi placut de Matsuro nu s-ar fi culcat cu acesta.
Deci raman la parerea ca Inaru 8 e 8 super21)

Succes la scris si la postat. Multa inspiratie. Bye bye4
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)