Teenagers

[Shadow.]

[center]Nu pot sa cred. Ai un fic absolut divin! Stai ,mai bine zis magnific! Si nu... nu exagerez...
Dupa cum a zis si uchiha_blood_angel pe fiecare zi ce trece evoluezi tot mai mult. Dialogul tau este plasat acolo unde trebuie, nu este deloc sec si nu il folosesti in abundenta.
Naratiunea, povestita lent, un lucru minunat, plina de figuri de stil, cum la putine ficuri am vazut, salta de fiecare data.
Descrierea, ca la fiecare capitol, o frumusete. Tot ce iti pot spune este ca nu am mai vazut pana acum un fic asa de frumos.
Capitolele lungi au toate aceste elemente in abundenta.

Despre Teenagers, ce as putea sa mai spun? E un fic care merita urmarit de toti fanii Sasusaku, Naruhina, Temashika, Inosai si pobabil NejiTen.

La adresa autoarei numai cuvinte de lauda pentru idea originala si pentru felul de a relata toate elementele care sunt necesare unui fic reusit.

P.S. Da-mi si mie un P.M. cand postezi nextu, ok?[/center]

[Minnie]

Wouw:-o! Ma simt flatata:blushing:! Mii de multumiri pt laude:*:*>:D<:X! Chiar m-ati lasat fara cuvinte...:blushing:! Ma bucur ca va place! Sper sa nu va dezamagesc in continuare:D! Spor la citit:*!

Cap 9: O surpriza cat o mie de cuvinte...

Nu era chiar o seara linistita, vantul mangaia totul in jur adiand destul de puternic. Luna isi recupera tronul pe cer dominand asupra stelelor ce nu se vedeau din cauza norilor negri ce se imprastiau deasupra orasului.
<<Cred ca in curand va incepe ploaia! Mai bine m-as grabi sa ii duc medicamentele lui Sasuke si sa ajung acasa inainte ca acest lucru sa se intample!>> gandi Sakura in timp ce privea in sus si isi strangea bratele in jur, semn ca incepuse sa i se faca frig.
In mai putin de 20 de minute era deja in fata casei, poarta scotand un sunet destul de tipator cand rozalia o deschise, facand-o sa tresara. Cei doi Uchiha detineau o casa destul de mare, cu etaj mansardat si un garaj subteran. Fata suna la usa, dar vazand ca nu ii raspunde nimeni, mai insista de cateva ori stiind sigur ca adolescentul nu era plecat, mai ales in starea lui. Saturandu-se sa astepte ca acesta sa isi faca aparitia, se hotara sa plece, dar in momentul acela usa se deschise si o lumina orbitoare din casa ii invada ochii, obligand-o pe adolescenta sa isi mute privirea spre acel abis intunecat ce se asternuse afara.
- Wow! Era si timpul! Am crezut ca ai surzit de tot! ironiza fata situatia. Poftim, m-a trimis mama sa iti dau....dar cand isi intoarse privirea spre baiat, amuti.
Acesta abia se tinea de tocul usi. Era palid la fata si picaturi de transpiratie i se prelingeau pe frunte, iar sub ochii sai mari si negri se distingeau cearcanele provocate de noptile pierdute, probabil din cauza racelii. Era acoperit intr-un capod bej ce il tinea crapat lasand la vedere faptul ca era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de pantaloni de trening bleumarin.
- Sasuke! tipa fata cand observa ca acesta usor-usor se prabuseste, prinzandu-l in brate. O, Doamne! Serios, arzi! se alarma cand ii simti tricoul ud de transpiratie.
- Rozalio...ce faci aici la ora asta? reusi sa spuna brunetul privind-o in ochii, iar mana lui dreapta o tinea de gatul fetei pentru as mentine echilibrul.
- Initial, sa iti aduc medicamentele pe care trebuia sa le primesti de la frate-tu, dar se pare ca mi s-au marit responsabilitatile! ii zise chicotind. Haide, trebuie sa stai in pat! si cei doi intrara in casa.
Usa de la intrare dadea direct in living, iar in fata, undeva mai pe dreapta, o alta usa spre bucatarie. Fata in fata cu usa de la intrare, in capat, se afla baia, iar pe stanga era un hol unde se aflau scarile ce duceau la cele doua camera mansardate. Rozalia il ajuta pe Sasuke pana in camera sa, facandu-i semn sa se aseze comod la televizor pana se va intoarce. Aceasta cobora la parter si se indrepta spre bucatarie unde ii prepara un ceai si ii incalzi o farfurie cu supa, dupa care i le duse pe o tava.
Incepu sa il hraneasca precum copii mici, amuzandu-se putin de figura brunetului nemultumit de „tratamentul” aplicat si desi la inceput refuza, se lasa in final pagubas neavand rabdarea necesara pentru a intra intr-o discutie contradictorie. Dupa supa, urmarara ceaiul si medicamentele, apoi Sakura se indrepta spre sifonier, cotrobaind prin lucrurile lui.
- Trebuie sa te schimbi! ii zise zambind fluturand un tricou alb in mana stanga.
Sasuke aproba din cap ingandurat in timp ce o privea patrunzator in ochii. Rozalia se apropie de el facandu-i semn sa isi ridice mainile, apoi ii trase tricoul lasand la vedere bustul lui bine sculptat. Incepu sa il mangaie cu un prosop curat, stergandu-l de picaturile de traspiratie pe umeri, pe spate si pe abdomenul lui perfect. Dupa aceea il ajuta sa se imbrace cu tricoul curat moment care ii apropie surprinzator de mult unul de cealalalt, adolescenta rosind usor. Brunetul care nu o scapase nici o secunda din raza lui vizuala, o trase in bratele lui strangand-o la piept, capul lui rezemandu-se pe umarul ei drept.
- Multumesc, Rozalio...Ma bucur ca esti aici...ii sopti la ureche.
Fata se rupse din imbratisare raspunzandu-i doar cu un zambet cald ce i se imprima pe chilpul ei adorabil, apoi ii indica sa se intinda pe pat. Un traznet puternic o facu sa tresara, indreptandu-si privirea spre geamul ce era lovit puternic de picaturile mari de ploaie, scuturate de norii negri.
- Ah! S-a zis cu hainele uscate pana acasa! se plangea fata.
- Te rog....ramai in seara asta cu mine..! ii spuse Sasuke prizand-o usor de mana avand o expresie rugatoare, ceea ce o facea sa simta cum mii de fiori ii strabateau corpul precum mici socuri electrice.
Rozalia isi indrepta cele doua cristale de un verde pur spre el, facand ochii mari. Nu ii venea sa creada ce tocmai era rugata si ce era mai rau, nu il putea refuza. Sentimentele pentru brunet prindeau contur adanc in sufletul ei, formand o baza ce tot crestea in latime si inaltime. Il privea pierduta nestiind ce sa faca, dar cum inima ei, cea a unui mic ingeras, nu cunostea refuzul, il asigura ca nu il va lasa la greu mangaindu-l bland pe frunte. Simtea pielea lui infiebantata sub palma ei ceea ce a facut-o sa iasa imediat din camera si sa se intoarca in cateva minute cu un castronas plin cu apa rece si o laveta colorata pe care a inmuiat-o in lichidul incolor, lasand-o apoi sa sa odihneasca pe fruntea lui cateva minute, luand de la capat activitatea.
Au inceput sa discute despre diferite teme, pana ce i-a prins tarziu. Nu au simtit cum timpul s-a scurs si nici fulgerele sau tunetele, ce se dezlantuiau afara in acea noapte nu le capta atentia, nici macar putin. Intr-un final, Sasuke a fost prins in minunata lume a viselor unde grijile nu exista, adormind tinand-o pe Sakura de mana si cu fata indreptata spre ea. Aceasta il privea ingandurata, mangaindu-i lin obraji cu mana libera si parca ademenita de buzele lui rosii, se apropia de el din ce in ce mai mult. O cuprinse o dorinta arzatoare de a le uni cu ale ei, dar inainte ca „pofta” ei sa fie satisfacuta se dadu inapoi, scuturandu-si capul, apoi ochii ei tintira geamul ce inca era stropit de ploaia necontrolabila.
<<E clar....isi zise oftand, numai pe el nu mi se punea pata!>>. Isi ascunse fata in cearsaful moale ce acoperea patul, parca dorindu-si sa scape de acele ganduri. Statea in sezut pe podea, iar cu bratele pe marginea patului, tinandu-l inca de mana pe brunet. Incontrolabil, in minte i se derulau scene cu Sasuke ce ii taiau respiratia, iar inima incepea sa ii bata cu putere si astfel somnul o cuprinse si pe ea.
Ziua incerca sa isi faca loc trimitand noaptea la un dulce somn, iar Soarele isi arunca razele sale asupra cerului parca aratand ca niste crapaturi provocate de lava unui vulcan ce tocmai a erupt, eclipsand totodata Luna si voluptoasa ei vapaie.
Un sunet asurzitor si enervant, il face pe baiat nevoit sa se trezeasca, ridicandu-se in sezut in timp ce se freca la ochii.
<<Cine dracu suna la ora asta?!>> isi zise nervos cautandu-si pe noptiera telefonul. Observa ca de fapt ce suna era alarma care il trezea in fiecare dimineata, semn ca o noua zi de scoala a venit, uitand sa il reseteze, avand in vedere ca azi era sambata. Dupa ce il opreste si il pune la locul lui, realizeaza ca rozalia inca ii tinea „prizoniera” mana lui in a ei si se afla in aceeasi pozitie de azi-noapte. Ingrijorat ca va capata o raceala zdravana, se ridica din pat in asa fel incat sa nu o trezeasca, luand-o in brate pentru a o aseza usor pe pat. Aceasta se lipeste mai mult de el, incolacindu-si bratele in jurul lui si ghemuindu-se la pieptul sau, adolescentul raspunzandu-i imbratisarii ca si cum acel moment ar fi durat prea putin, neavand timp sa se bucure de acea apropiere neasteptata. Apoi se acopera cu pilota, adormind in acea postura.

Un miros placut de mancare gatita ii invada narile facand-o sa zambeasca si sa isi deschida incet pleoapele cercetand incaperea. Obseva cum razele Soarelui incercau cu putere sa patrunda in camera, dar erau oprite de jaluzelele inca inchise. Privirea ei se opri asupra ceasului de pe perete, care se afla deasupra televizorului dat pe un canal de desene animate, si indica 3 fara ceva, dupa-masa. Facu ochii mari si sari ca arsa, abia atunci isi da seama ca se odihnea fara nici o retinere pe abdomenul brunetului, iar mana ei dreapta se aflase, ceva mai devreme, in jurul taliei lui. La miscarea neasteptata a rozaliei, Sasuke tresari. Sakura se intoarce cu fata spre el, privindu-l si constata ca nu mai purta aceleasi haine ca aseara, de aceasta data avand un tricou albastru si o alta pereche de pantaloni de trening negri.
- Scuza-ma Rozalio, daca te-am trezit! ii sopti calm cu nelipsitul sau zambet cuceritor.
Se simtea mult mai bine si asta se vedea limpede cu ochiul liber. Chipul sau isi recapatase frumusetea, iar pielea sa nu mai ardea din cauza temperaturii ridicate si asta datorita tratamentului aplicat de adolescenta din seara trecuta.
- Nu...nu m-ai trezit! ii zise pierduta in ganduri. Cum am ajuns in pat? In pat peste tine? De ce nu m-ai dat la o parte? De ce...dar isi inghiti cuvintele cand degetele lui facura contact cu buzele ei.
- Vorbareata de „dimineata”? Si nici macar nu te-ai trezit bine! chicoti baiatul. Haide! o trase de mana dupa el, oblingad-o astfel sa coboare din pat, apoi ii acoperi ochii cu cealalta mana libera.
- Hei! Ce faci? Vrei sa ne jucam baba-oarba? Nu crezi ca suntem cam mari pentru asta?! ii zise adolescenta razand usor.
- Nu e asta! Si oricum nu cred ca suntem cam mari! ii raspunse zambind dupa care o indemna sa mearga inspre locul ghidat de el.
Coborara scarile dupa care iesira pe usa ce dadea spre terasa din spatele casei. Vantul adia usor, imprastiind mirosul florilor din gradina si un alt miros...unul ce ii provoca un „razboi” in stomacul rozaliei. Mirosea a...
- Mancare?! Ai gatit tu asta...pentru...pentru mine?! zise surprinsa adolescenta in momentul in care ochii ei verzi aveau cale libera de a cerceta locul, mutandu-si privirea cand la brunet cand la „mica” surpriza.
Cat timp dormise ea, Sasuke pregatise pranzul. Doua farfuri pline cu mancare, iar langa acestea cate un pahar plin cu suc natural si in mijlocul mesei se afla o vaza cu trei trandafiri rozali, culesi chiar din gradina proprie. Se vedea clar ca depusese efort pentru ca acest lucru sa ii aduca o bucurie imensa fetei.
- Ce dragut! Chiar nu am cuvinte! Multumesc! Nu trebuia! ii zise zambind in timp ce se asezau la masa.
- De fapt...nu ai de ce sa imi multumesti. Eu iti multumesc! Ma simt atat de bine azi, iar raceala e pe duca si asta datorita tie, Rozalio! si o trase sarutand-o pe frunte apoi isi zambira reciproc.
Cat timp au savurat pranzul, Sasuke i-a povestit adolescentei cum ajunsese in pat si cat de mult s-a straduit el pentru a pregati acea minunatie, avand de altfel grija ca lipsa lui sau galagia din bucatarie sa nu o sperie si sa o trezeasca. Se parea ca nici macar in momentul cand baiatului ii scapa printre degete o farfurie scotand un sunet asurzitor cand se uni cu podeaua si se imparti in mai multe cioburi, nu o deranjase, doar se intorsese pe cealalta parte pronuntandu-i numele in somn.

- Cred ca e timpul sa imi iau talpasita. Am zabovit cam mult pe aici si oricum, acum esti mult mai bine! ii zise Sakura dupa ce terminara de mancat si de strans.
Brunetul ii zambi, dupa care dispare la etaj si se intoarce cu bluza ei de trening, ce venise cu ea seara trecuta.
- Multumesc...Banuiesc ca ne vom vedea luni...Pana atunci, ai grija de tine! ii spuse zambind dand sa plece, dar Sasuke o prinde de mana intorcand-o cu fata spre el, imbratisand-o.
- Nici atunci, nici acum nu fac asta de amuzament....simt ceva ce nu pot explica...pentru tine! ii sopti la ureche.
Buzele lui au inceput sa ii sarute obrazul stang indreptandu-se pana la buzele ei rozali pe care i le saruta cu o pofta nebuna. Desi la inceput nu facuse nimic, acum Sakura, din instinct se agata cu bratele de gatul lui, iar mana ei dreapta o baga in parul negru si ciufulit, adancind acel sarut. Mainile lui se plimbau liber pe spatele ei, iar limba lui ce se juca cu a ei si buzele sale umede ii provocau mii de fiori in stomac, iar inima parca voia sa ii iasa din piept la cat de tare ii batea. Se simtea in al noualea cer. Parca se teleportase intr-o alta lume, o lume paralela cu cea in care traise 17 ani. Niciodata nu mai avusese pentru cineva sentimente atat de puternice si care sa ii provoace atata fericire. Mintea ei era invadata doar de cuvintele soptite de baiat „simt ceva...pentru tine!”.
Un moment atat de perfect, ce facu „poc!” precum un balon cu apa intepat de un ac, in momentul in care melodia asurzitoare de la telefonul lui Sasuke ii readuse la realitate. Brunetul ofta dandu-si ochii peste cap, apoi raspunse plictisit.
- Mda...Cine? Mioko? Nu poti sa ma suni si tu altadata ca am treaba! incepu acesta sa se rasteasca, continuand discutia in acele conditii.
<<Mioko?! zambetul Sakurei disparu in secunda urmatoarea la auzul acelui nume. Stiam! Stiam ca asa e! Ce proasta sunt!>> isi zise in timp ce lacrimile ii invadau micile ei smaralde verzi.
Intr-o fractiune de secunda isi lua bluza de trening ce o scapase pe jos cand adolescentul o saruta pe neasteptate si iesi val-vartej din casa. Acesta vazu acea scena si imediat incheie convorbirea fugind dupa rozalie si strigand-o in acelasi timp, dar deja era prea departe, caci fata incepuse deja sa alerge pe strada ce ducea spre casa ei, iar el se afla in ciorapi la poarta privind-o intristat de confuzia ce s-a produs.
<<Ei bine...nu ma intereseaza ca acum ai plecat doar pentru ca ai tras concluzi pripite. Stiu ca si tu ma placi si ma vei asculta fie ca vrei, fie ca nu!>> isi zise in gand cu o urma de speranta bine tencuita in mintea sa, zambind strengar in timp ce facea cale intoarse spre casa.

Pe seara in jurul orei 7, in fata casei familiei Hyuuga, Hinata isi privea ceasul de la mana. Era imbracata intr-o pereche de blugi de un albastru deschis, iar in sus avea o bluza cu meneci trei sferturi, cu dungi orizontale albe si albastre, mulat ce ii punea in valoare un decolteu discret.
Dupa cateva minute bune de asteptat, langa ea se opreste un scuter pe care se afla nimeni altul decat Naruto, blondul hiperactiv.
- Scuze de intarziere, Hin! ii zise zambind, dupa care o saruta pe ambii obraji.
- Stai linistit, se mai intampla! raspunzandu-i la randul ei cu un zambet, iar roseata din obraji nu intarzie sa apara.
- A, da! si adolescentul se ridica de pe scuter, luand dintr-un buzunar o esarfa mov. Asta ca sa nu iti stric surpriza!
- Ce ai de gand sa faci?! intreba putin speriata bruneta cand se trezi legata la ochii.
- Hei! Ai incredere in mine! Nu o sa iti fac nimic, cel putin deocamdata! ii spuse izbucnind intr-un hohot de ras, dupa care o asigura ca doar glumeste cand o vazu ca impietri pe loc.
O ajuta sa se urce si ea pe scuter si pornira la drum, un drum atat de necunoscut pentru ea, dar nu conta asta atat de mult atata timp cat el era acolo, bratele sale tinandu-le strans in jurul taliei lui.

[Bambilici]

Capitolescu :X
deci minunat extra-inchetzata cu caramel! e belea :X
esti cea mai tare! scri minunat, nu prea vad greseli(nu vad deloc defapt), descri cum trebuie, dialogul este acolo unde trebuie.
E perfectiunus :> :X
Astept nextu. si sunt foarte curioasa ce o sa se intample intre nebunii mei preferati.
Si faza cu sasusaku... cu telu ala... hmm... ma abtin :|
nextu :X:X:X:
chuu :X:*

[uselessHope]

Salut, am trecut si eu si ti-am citit ficul.
Imi place ca nu te axezi doar pe un singur cuplu ci pe mai multe, imi place de asemenea ca nu este foarte siropos si ca ai si umor.Ai cateva greseli insa oricine greseste;).
Mi se pare ca ai facut-o pe Karin cam rea, parerea mea si Sakura are un comportament destul de schimbat fata de anime oricum e mai funny asa mai ales ca este foarte impiedicata si tot timpul il loveste si pe Sasuke, saracul o sa ajunga in spital in ritmul asta:)).
Naruto cu inata sunt super draguti:X:X:X.
Spor la scris in continuare:*.

[Minnie]

Salutik:D! Multumesc pentru comenturile frumoase:X! Apreciez :"> si ma bucur foarte mult ca va place:*:*!...Stiu ca a durat ceva timp cu acest capitol, dar nah scoala ocupa timp..in fine:D! Spor la citit:*:*&gt;:D&lt;!

Cap 10: „Un colt rupt din rai”

Era o seara senina numai buna de o plimbare. Parul lung si negru cu reflexi mov al Hinatei, flutura liber pe spate in bataia vantului ce adia usor. Drumul spre locul-surpriza ales de Naruto a durat in jur de o ora de mers cu scuterul. Cauta cu privirea un loc unde sa parcheze pe care il gasi imediat, apoi o ajuta pe bruneta sa coboare.
- Acum pot sa imi desfac esarfa de la ochii? se aude vocea timida a fetei.
- Nu inca! Mai avem de mers si pe jos! ii zise incantat. Stai linistita ca nu se va intampla nimic de rau! Promit! chicoti acesta, apoi cu o mana o cuprinde de mijloc din spate, iar cu cealalta de mana ei.
La acest gest neasteptat, adolescenta tresari, obraji ei rosindu-se automat, noroc cu intunericul de afara ce ii masca micile impulsuri. Se lasa condusa de baiat, directionandu-i fiecare pas. Simtea si auzea cum mici crengute trosneau sub talpile lor in momentul cand paseau si vantul adia acum un aer mai rece, curat. Cu cat inaintau, auzea sursurul unei ape ce semana cu sunetul unei cascade, apa curgand lin. Simtea cum picioarele i se inmoaie putin in pamant sau mai degraba spus, in nisipul fin.
- Poftim? Nisip? intreba nedumerita oprindu-se in loc, in timp ce Naruto se chinuia sa desfaca nodul de la esarfa.
- Deci, inainte sa deschizi ochii, voiam sa iti spun ca aceasta mica supriza a mea este un fel de a te rasplati pentru tot ajutorul si pentru ca...ei bine...pentru ca esti..esti alaturi de mine cand am nevoie! ii zise aproape soptind ultimele cuvinte.
In momentul urmator, cand blondul isi termina confesiunea, din instinct bruneta deschide ochii, nevenindu-i sa creada ce aude, dar acel minunat peisaj din fata ei o lasa fara suflare neputand sa mai spuna nimic. Ochii ei lila cercetau totul in jur, acea cascada din care apa curgea atat de linistita, isi continua cursul la pas de furnica printr-o mica deschidere facuta de codrul nu foarte des ce inconjura plaja. Luna se oglindea din toate colturile in apa pura, la fel si stele ce o imprejmuiau si straluceau precum licuricii. Nici unul din cei doi nu indrazneau sa rupa acea tacere, ce era precum o melodie suava a unei harpi vechi. Bruneta se apropie de malul apei atat de limpede, apoi se apleaca plimbandu-si degetele fine prin ea. Il aude pe adolescent apropiindu-se si se ridica, ramanand cu spatele spre el, apoi simte cum doua brate ii infasoara in jurul gatului un mic lantisor de argint cu un medalion. Isi duce mana la gat, pipaind bijuteria si observa ca aceasta se deschide, pe parti lasand cate un loc liber pentru doua poze in miniatura.
- Multumesc, Naruto! Chiar m-ai lasat fara cuvinte cu aceasta surpriza care mi-a adus o imensa bucurie! ii zise zambind, iar obrajii ei devenisera rosi precum macul, de aceasta data nereusind sa isi ascunda emotia din cauza razelor Luni imprastiate, luminand acel peisaj binecuvantat.
Adolescentul o saruta indelung pe frunte, apoi o trage intr-o imbratisare asezandu-se pe nisipul marunt.
- De unde sti de acest loc? Este superb! se auzi vocea brunetei cand se elibera din bratele baiatului pentru a-i privi ochii sai senini.
- Unchiul Jiraiya are o cabana pe aproape! Adevarul e ca nu prea a mai dat pe acolo in ultima vreme. Cand eram mic, verile mi le petreceam aici! ii raspunse acesta cercetand bolta cereasca si parca amintirile copilariei reveneau la viata. E neschimbat! Acest loc este foarte special pentru mine si de aceea am vrut sa te aduc si pe tine! ii spuse privind-o in ochii de aceasta data. „Un colt rupt din rai!”, asa imi place sa-l denumesc! ii zise chicotind si rosind in acelasi timp.
Bruneta ii raspunse cu un zambet, apoi isi lasa capul rezemat de umarul lui, privind la fel ca el, stelele.
Ceva mai tarziu, Naruto ii propuse adolescentei o plimbare cu barca, asigurand-o ca totul va fi bine, iar dupa ce aceasta accepta se indreptara spre schela ce se afla intr-un colt al plajei, stiuta de el. Adolescentul se pricepea destul de bine la vaslit, indepartandu-se considerabil de plaja. Au inceput sa discute, amuzandu-se pe diferite teme, o ora se scurse pe nesimtite. In timp ce se intorceau la mal, fata isi stranse bratele in jurul corpului dand de inteles ca frigul incepe sa isi puna amprenta.
Naruto se ofera sa ii dea camasa ce era de culoare gri cu dungi de diferite nuante, el ramanand intr-o bluza neagra ce ii venea ca turnata. Hinata accepta intr-un final dupa o lupta zdravana cu insistentele acestuia. Cand se ridica sa se apropie de colegul sau, deoarece ea se afla la un capat al barci, se dezechilibreaza destul de primejdios. Ingrijorat ca va cadea, avand in vedere ca apa era adanca unde se aflau, baiatul cu parul auriu se ridica repezindu-se sa o prinda, facand totodata o mare greseala. Acea miscare brusca a sa face ca barca sa se miste si mai rau, rasucindu-se cu fata spre apa si o data cu ea, cei doi imbratisati, tipand. Cum mai rau nu se putea, o vasla nezarita, zbura in sus si un capat al sau il lovi puternic in tampla pe adolescent, lasandu-l inconstient.
- NARUTOOO! tipa bruneta cand simte ca acesta se scufunda in apa rece, prizandu-l inainte ca el sa se faca nevazut.
A inceput sa inoate spre mal, cu o mana tinandu-l pe baiat. Noroc cu acele ore de inot pe care le-a luat mai mult obligata decat de placere si acum ii prindeau foarte bine. Ajunsi la mal, adolescenta il trage pe prietenul sau pe nisip, intr-un loc ferit de apa, valurile parca facand intrecere cine va tinti portiunea de uscat cel mai departe.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrajii deja udati de apa, tremurand din toate incheieturile si privind in acelasi timp la el cum zacea cu fata in sus, nemiscat. Bruneta isi aseza capul pe abdomentul lui, continund sa planga vazand ca baiatul pe care il iubeste cu toata fiinta sa nu isi deschide ochii, ca nu schiteaza nici un gest, parca pierzandu-l cu fiecare secunda ce trecea.<<Esti proasta iar?! Chiar vrei sa il pierzi definitv? Lasa plansul pentru copile de 4-5 ani si ajuta-l, doar sti cum trebuie facuta chestia asta!>> parca o alta Hinata se auzea precum un ecou in mintea sa, o Hinata mai curajoasa pe care acum era momentul perfect sa o scoata la suprafata.
Fata isi ridica fruntea ce se odihnea pe trupul baiatului privindu-i chipul angelic, apoi cu o miscare isi sterse lacrimile, dupa care isi impreuna palmele una peste alta apasand usor de cateva ori pe abdomenul lui, iar dupa aceea se apropie de buzele sale, aplicandu-i asa numitul „tratament” – respiratie gura la gura. Relua procesul si in acel moment tacerea este sparta de tusetele inabusite ale lui Naruto ce dadeau afara apa luata la bord. Se ridica cu greu in sezut, uitandu-se nedumerit in jur, apoi cele doua cristale albastre alea sale se oprira pe chipul copilei ce se abtinea cu greu sa nu planga de fericire.
- NARUTO! Ce ma bucur ca esti bine! Slava Domnului! sari Hina in bratele sale, izbuncnind si mai rau in plans.
Blondul o imbratisa si el la randul sau soptindu-i de nenumarate ori „Multumesc! Esti o mica eroina Hin!”, apoi dupa ce o calma spunandu-i ca se afla inafara oricarei primejdi, o intreba ce s-a intamplat mai exact, avand in vedere ca parti din acel episod erau precum niste foi albe, nescrise in mintea sa. Bruneta ii povesti cu lux de amanunte, cutremurandu-se la gandul ca l-ar fi putut pierde, dar bucurandu-se totodata ca o noua Hinata s-a trezit la viata. Cand sfarsi „povestea”, acesta ii pronunta alte laude la adresa ei pentru curajul sau, surprins de ce bijuterie de fata este.
Ajutat de Hina, Naruto se ridica in picioare sprijinindu-se cu o mana de gatul ei, apoi se indreptara spre cabana unchiului sau Jiraiya ce se afla in partea opusa fata de drumul pe care venisera. In mai putin de 20 de minute erau deja in fata casutei. Aceasta era facuta din lemn si avea un singur etaj ce era mansardat. Luminile erau stinse, ceea ce insemna ca nu se afla nimeni acasa, asa ca baiatul cotrobai in locurile stiute de el, in final fluturand victorios cheia in mana dupa care o indesa in broasca si o rasuci de doua ori, usa deschizandu-se cu un clic.
Dupa ce au pasit inauntru, blondul pipai peretele in cautarea intrerupatorului si aprinse lustra ce lumina intregul living. Era o incapere destul de mare, pe stanga se afla o canapea si un fotoliu de diferite nuante de maro si in mijlocul acestora un televizor, iar in partea dreapta se putea distinge o biblioteca plina ochi cu volume de carti vechi si bibelouri. Aproximativ, totul era decorat dintr-un lemn frumos slefui si lacuit, pana si scarile, ce se aflau fata in fata cu usa de la intrare ce duceau spre dormitor aflat in partea dreapta chiar deasupra bucatariei, iar in paralel cu acesta, in partea stanga, se afla baia. Cei doi se indreapta spre scari, urcand spre camera ce nu demult ii apartinuse in totalitate lui Naruto. La o simpla apasare a butonului de la intrerupator, lumina invada camera in care se distingeau un pat de doua persoane, la capatul sau un televizor urcat pe o noptiera, intr-un colt al camerei se afla un sifonier mare cu o oglinda si in coltul opus, un birou pe care se aflau caiete si foi frumos aranjate.
Adolescentul se dezlipi de Hinata luand in primire dulapul cu haine, cautand cate ceva de schimb pentru amandoi, apoi ii inmana fetei niste lucruri facandu-i semn unde se afla baia.

***

- Mi-am lasat hainele ude sa se usuce pe o sarma din baie. Sper ca nu te deranjeaza..se aude vocea ragusita a Hinatei.
Statea in pragul usi privindu-l pe Naruto stand in pat, cercetandu-si in oglinda rana de la tampla ce incepuse sa il doara si sa sangereze grav. Acesta isi indreapta privirea spre bruneta si o analizeaza din cap pana-n picioare, parca dorind sa spuna ceva, dar doar ramase cu gura deschisa cuvintele ne facandu-se auzite. Acum era imbracata intr-o pereche veche de pantaloni scurti deschisi la culoare de-ai baiatului, lasand la iveala picioarele ei frumoase, iar in sus avea un tricou albastru ce era mare de ea, dar si asa, formele trupului se puteau distinge. Parul lung si negru il avea strans la spate intr-un coc din care ieseau cateva fire rebele, doar bretonul si cateva fire ciufulite ii mai dezmierdau pielea alba ca laptele. In mana tinea un castronas cu apa si un mic buretel.
- Pentru „semnul” de la tampla! ii raspunse la o intrebare nerostita, dar care se citea pe chipul lui cand isi atinti ochii albastrii in dreptul bratelor ei.
Fata se aseaza pe marginea patului foarte aproape de blond, privita cu ardoare de doua diamante albastre precum oceanul vara si incepu sa ii panseze finut rana pentru a nu-i provoca dureri, dar in ciuda acestui fapt, el schimba fete si fete de disconfort instigate de acea leziune. Isi aprinse televizoru si incepu sa butoneze telecomanda pentru a gasi ceva bun de vizionat sa ii acapareze total atentia pana va termina Hinata de oferit primul ajutor.
- AUCH! Asta a durut Hin...se isteriza Naru, mutandu-si privirea de la tv spre fata, nereusind sa isi termine fraza. Hinata, ce ai patit? se alarma acesta luandu-i din brate castronasul si buretele, asezandu-le pe noptiera de la marginea patului.
Pe obraji ei rosii ca niste petale de trandafir, lacrimile se rostogoleau oprindu-se pe cearceaful moale de culoarea ierbii. Baiatul se aseaza mai aproape de ea, prizandu-i mainile in ale sale.
- Imi..imi pare rau Naruto! Totul s-a intamplat doar din cauza mea! izbucni si mai rau in plans, lasandu-si capul aplecat privind doar la mainile lor impreunate. Daca nu as fi fost eu o neindemanatica, o impiedicata buna de nim...dar isi inghiti cuvintele in momentul cand adolescentul o cuprinse cu o mana de barbie, ochii ei mari lila privindu-i pe ai lui.
Era serios si suparat, din cauza lucrurilor pe care le spunea despre ea care, din punctul lui de vedere, nu erau adevarate. Pana la urma totul a fost un pur accident si oricum, datorita ei, el se afla acolo pe pat, alaturi de ea, imbratisand-o.
- Doar nu vorbesti serios! Hin, nu imi place sa ma repet! Sti foarte bine ca nu e asa! A fost doar o mica neatentie si oricui i se poate intampla! ii spuse incercand sa o linisteasca, mangaind-o lin pe spate. Si acum lasa plansu’, OK? chicoti descolacindu-si bratele din jurul ei pentru a o privi.
Bruneta aproba din cap schitand un zambet, apoi Naruto lua dintr-un sertar al noptierei o batistuta mov, cu care ii sterge obrajii udati de lacrimile ce acum incetasera sa ii scalde fata. In tot acel timp se priveau intens in ochii. Adolescenta se apleaca spre el dorind sa il sarute pe obraz in semn de multumire, dar blondul ii anticipa miscarea si in momentul cand se aflau atat de aproape incat isi simteau respiratia unul celuilalt, isi intoarse capul sarutand-o apasat pe buze. Fata facu ochii mari si ramase precum o statuie, in timp ce el se dezlipea usor din acel scurt sarut, incoltindu-i cele doua cristale lila.
Continuau sa se priveasca, iar in secunda urmatoare, fara sa isi spuna nici macar un cuvant, Naruto o cuprinde de gat, degetele sale atingandu-i lobul urechii si o saruta. Buzele lui se jucau cu al ei, incercand sa i le dezghete de acea timiditate. Bruneta simtea cum mii de fiori ii tranversau trupul, provocandu-i o stare euforica de nedescris, traind acea imensa fericire prin fiecare por si pentru prima data se lasa prada acelor sentimente luand initiativa. Mana ei se urni cu usurinta in parul lui auriu adancind acel sarut. Acum blondul o saruta cu mai multa pofta, mai multa pasiune, limba lui strecurandu-se bland printre buzele ei umede. O lasa domol pe spate in patul mare si moale aplecandu-se deasupra lipindu-si trupul de-al ei , fata ghemuindu-se sub bratele sale protectoare, in timp ce o mana ii explora pielea fina, facand-o sa tresara la fiecare gest. Cu greu se dezlipi de acel sarut lipicios, buzele lui croindu-si drum catre urechea ei.
- Deci nu e o simpla simpatie, e chiar mai mult! ii sopti. Se pare ca ce se auzea nu erau minciuni...se aude din nou vocea lui Naruto in timp ce se ridica in sezut pe pat urmarindu-i reactia.
Hinata nu ii putea nega cele spuse, prin simplu fapt ca avea mare dreptate si oricum acum era decisa sa nu mai dea inapoi, dar nu destul de hotarata cat sa spuna un „DA!” tare si raspicat, ci doar privea rusinata in orice alta parte decat acei ochii albastrii ce o faceau mereu sa tremure de emotie si inima sa ii bata ca o nebuna.
- Stiu...cu temele mereu la zi, mai mereu ieseam nesifonat din probleme, in care intram fara sa ma gandesc la consecinte! Credeam ca Saku este salvatoare mea, dar nu....erai tu! Mereu ai fost tu! Doamne ce prost am fost! Cum de nu mi-am dat seama mai devreme?! isi zise ducandu-si mana la frunte.
- Naru...
- Nu...nu spune nimic, inca...Sakura mi-a dat un mic imbold. M-am dus sa o intreb ceva in legatura cu o tema cica facuta de ea si atunci...

~FLASHBACK~
Alerg pe hol, ajung in fata clasei si o strig. Ce bine! Era in clasa.
- Saku...am si eu o nelamurire aici! deschid caietul la pagina respectiva si ii arat paragraful. Nu inteleg ce scrie pentru ca ai sters de prea multe ori!
- Aaa...me..ma...pff! isi duce mana la cap ciufulindu-si parul rozaliu. Ah! Nu mai are nici un rost sarada asta! O sa ma omoare, dar e spre binele ei! o priveam nedumerit cum vorbeste cu o persoana imaginara. Uite ce e Naru, temele nu eu ti le fac. Niciodata nu ti le-am facut, dar nici nu pot sa iti spun cine este, pentru ca i-am promis! Eu am fost doar intermediarul. Pot doar sa spun ca acea persoana a facut mult mai multe pentru tine fara ca tu sa stii si face asta datorita sentimentelor pe care le are pentru tine! Iar daca vrei sa afli, fa-o pe cont propriu, s-ar putea sa te surprinda chiar intr-un mod foarte placut! imi zise acestea dintr-o suflare sfarsind cu un zambet imens ce ii aparu pe chip.
Am ramas privind-o pierdut, gandu-l zburandu-mi in mii de parti si la alte mii de intrebari. Oare cine este misteriosul meu ingeras?
~END FLASHBACK~

- Eram sigur ca este aceeasi persoana care ma scoate din belele si datorita careia am reusit sa trec cu brio prin liceu, continua cu o voce linistita. M-a pus mult pe ganduri si faptul ca scrisul de la „meditatile” cu tine imi parea foarte cunoscut, dar cum sunt mai greu de cap mi-am dat seama tarziu ca este acelasi scris ca cel din caietele cu teme primite de la Saku! ii spuse razand usor.
- Imi pare rau ca ai aflat in felul acela...voiam sa iti spun chiar eu. Poate ca esti suparat, dar eu nu vreau ca...incepu timid fata.
- Suparat?! o intrerupse acesta. Cred ca glumesti! Nu as putea fi suparat pe tine! Mai ales acum....
Naruto isi continua povestirea marturisindu-i ca in timpul petrecut impreuna sentimentele pentru ea cresteau fara macar sa observe acest lucru, dar intamplarea aceea cu Karin si tovarasele ei, apoi ce simtise cand o vazuse cu Kiba, facuse ca totul sa iasa la iveala clar in mintea si inima sa, desi nu voia sa recunoasca. O lunga si dura batalie dandu-se in sufletul sau ca acum sa-i spuna...
- ... sunt sigur ca am inceput sa tin la tine, am inceput sa..ezita dupa care continua, obrajii prinzand o culoare rozalie; sa te iubesc...poate nu atat de mult ca tine, dar as vrea sa impart zi de zi cu tine acest sentiment ce ma face asa fericit. Si as putea asta, daca ai accepta propunerea de a fi cu mine...parca ii sopti ultimele cuvinte, in timp ce ochii lui ii analizau fiecare parte a trupului ei.
Hinatei nu ii venea sa creada. Il privea pe baiat atat de pierduta cum se fastacea spunandu-i <ei> ca o place, ca il face fericit. Visase la multe momente ca acesta, dar nu erau nici pe departe atat de speciale, de romantice. Se apropie de el zambindu-i scurt, dupa care il saruta apasat pe buze. Blondul intelese imediat raspunsul ei si transforma acea scurta sarutare intr-unul lung, trantindu-se in pat langa ea. Stateau imbratisati bucurandu-se la maxim de acel moment, dar din cauza oboselii acumulate, somnul ii prinse in mrejele sale mai devreme decat si-ar fi dorit.

[Bambilici]

Deci esti un geniu :X Imi place la nebunieeeee
deci i-a spus ca o iubeste, a sarutato... uuuu :>
greseli nu am vazut, dialog,descriere,naratiune, tooooot exista!
Scri minunat, ai idei grozave! nici nush cum sa te mai laud :|
astept nextu :*
eo sunt fana nr 1!!!!!!!! :*:P

[uchiha_blood_angel]

Am aterizat si eu pe aici :)) si am fost placut surprinsa de noul capitol ;))
Desi nu sunt fana Naruto, mi-a placut foarte mult acest capitol in care ai reusit sa demonstrezi cat de matur poate deveni si cat de mult o iubeste pe Hinata. Chiar si atitudinea Hinatei mi-a placut, era si timpul sa se schimbe ceva in caracterul ei, chiar si pentru o perioada scurta.
Greselute au fost vreo doua dar nu le punctez, iar in rest ai avut de toate.
Continui sa evoluezi si asta imi place la fel de mult. Chiar daca, asemeni altor useri, postezi cand ai timp, esti perseverenta in ceea ce tine de perfectionarea stilului tau de a scrie. Astept continuarea! :*

P.S. - cine stie, poate nextul va fi doar cu TenTen si Neji ;;)

[Minnie]

Mii de multumiri pt frumoasele cuvintele adresate!:*:*:X si pt faptul ca imi urmariti ficul!&gt;:D&lt;
Well...am venit ceva mai repede cu penunltimul capitol! Sper sa va placa! spor la citit!:*

Cap 11: „- Te rog, ai incredere in mine!”

Zorii zilei isi fac cu usurinta loc printre crapaturile noptii lansand razele Soarelui sa incante si sa incalzeasca pamantul si minunatele „decoratiuni” ce il inconjoara. Pentru Hinata era una din cele mai frumoase dimineti ale sale prin simplu fapt ca s-a trezit acolo in bratele baiatului pe care il iubeste, privindu-l cum inca trenul lui din lumea viselor nu si-a facut aparitia aflandu-se intr-un somn adanc.
<<Doarme precum un bebelus!>> gandi aceasta zambind. Il saruta scurt pe obraz la care Naruto ii surade ca si cum ar fi simtit acest lucru prin vis. Cu greu se dezlipeste din imbratisare pentru a nu-l trezi, apoi se indreapta pe varfuri spre baie pentru as face mica siesta de dimineata. In cateva minute se si intoarce, observand amuzata ca blondul se intorsese pe partea cealalta, stand intr-o pozitie ghemuita ne dand semne ca se va trezi curand. Se aseaza din nou in pat si isi aprinde televizorul astfel scapand de plictiseala.
Cu o miscare, adolescentul se intoarce cu fata spre bruneta, acum mana lui odihnindu-se lejer pe talia ei, iar capul rezemandu-l pe umar simtindu-i rasuflarea pe gat. Pielea ei alba se facuse ca de gaina, iar respiratia parca i se ingreuna tragand gurii mai mari de aer ca si cum in curand va ramane fara oxigen. Inca nu scapase de aceste gesturi si oricum nu credea ca se va descotorosi curand de acest „hobby”. Mana ei aluneca usor in parul lui des si auriu, mangaindu-l si jucandu-se in el. In secunda urmatoare se „trezi” cu o sarutare usor apasata pe buzele ei moi.
- 'Neata frumoas-o! Cum ai dormit? se aude vocea suava a baiatului, in timp ce se ridica deasupra ei sprijinindu-se in brate, privindu-i ochii lila dupa care o saruta din nou.
- 'Neata si tie, somnorila! ii spuse razand usor. Pai...cred ca foarte bine si asta datorita unei persoane, prezenta aici de fata! ii spuse surazand, apoi ii cuprinse gatul cu mainile, trangandu-l intr-un sarut prelungit.
- Hmm...nu cred ca e de ajuns ca sa ma pot ridica din pat! ii sopti blondul cand buzele lor se despartira, sarutand-o din nou, dar fura intrerupti de stomacurile lor galagioase care isi cereau drepturile.
Rasera rusinati, apoi coborara impreuna la parter indreptantu-si pasi spre bucatarie. Spre surprinderea Hinatei, frigiderul era plin cu tot felul de delicatese, proaspat achizitionate, astfel afland ca Naruto planuise ca vor petrece noaptea acolo.
- Hei! Doar ca vom lua cina! Nu ma asteptam sa fiu ranit pe „front”! o lamuri cu un suras smecher pe buze, tinand mainile in aer ca si cum s-ar fi aparat de privirea usor serioasa a brunetei. Esti asa scumpa cand esti serioasa! si o saruta iar, molipsind-o cu zambetul lui.
Au gatit impreuna, preparand cate o farfurie plina cu mancare si cate o cana de ceai, la insistentele fetei. Nici nu au savurat pe deplin micul dejun, ca in pragul usi bucatariei isi face aparitia un barbat. Acesta avea un par lung, alb precum zapada si era imbracat intr-o tinuta lejera: o pereche de blugi de un albastru inchis, iar in sus un tricou negru si pe deasupra o geaca inchisa la culoare, iar in mana stanga tinea un mic geamantan.
- Unchiuleee! sare adolescentul ca ars de pe scaun in bratele barbatului.
- Buna dimineata Naruto! ii raspunde acesta la imbratisare. Mi-a spus tatal tau ca aici e posibil sa te gasesc, sa nu ma speri! si cei doi rasera la mica gluma. Dar nu ma asteptam sa te gasesc cu asa o frumoasa domnisoara! spuse de aceasta data privind-o pe Hinata. Buna dimineata domnita, eu sunt unchiul lui Naruto, Jiraiya!
- Hinata Hyuuga, incantata sa va cunosc! se ridica imediat dupa scaun asezandu-se langa blond. Naruto mi-a povestit cate ceva despre dumneavoastra! ii zise timid, dupa care barbatul ii saruta scurt mana.
Cei trei se aseaza la masa bucurandu-se de restul diminetii si povestind una-alta. Adolescentul ii relata unchiului sau cele intamplate cu o seara inainte si cum el si Hina au ajuns sa fie impreuna, dar scutindu-l de detaliile personale.

***

- ... dupa ce m-a adus pana in fata casei, m-a sarutat, din nou, si a spus ca vorbim la telefon! Si cam atat! sfarsi Hina cu un zambet povestea ce era ascultata cu sufletul la gura de prietenele ei, Sakura si Tenten.
Se aflau in camera povestitoarei, relaxandu-se in patul mare, patratos de doua persoane ce era de mijloc. Televizorul suspendat de un brat sus pe peretele de culoare mov deschis, nu era deloc bagat in seama de adolescente, acestea discutand aprins despre ultimele peripetii.
- Eram sigura! tipa satena. Cand iubi’ mi-a zis ca l-a sunat Naruto sa il anunte ca vei ramane cu el peste noapte, deoarece era prea tarziu sa te aduca, eram sigura ca va veti combina! De fapt...era si timpul! sari aceasta imbratisandu-si prietena.
- Stai...Naruto l-a sunat pe Neji? intreba nedumerita bruneta.
- Da! Iti dai seama ca ar fi fost foarte ingrijorat in privinta ta daca nu afla ceva de tine si la fel si eu. Cand am aflat, am sunat-o pe Saku sa ii spun!
- Iar eu pe Ino, continua fata cu parul rozaliu, si banuiesc ca blonda nebuna a anuntat-o pe Temi! ii zise zambind rusinata. Deci, acum nu mai trebuie sa iti faci probleme ca ar fi cazul sa o iei de la capat cu povestitul! si cele trei izbucnira in ras dupa mica tacere ce se asternuse.
- Mda...de fapt nici nu ma mai surprinde cat de repede circula vestile! dezaproba din cap Hinata privindu-le, apoi se pornira pe o bataie zdravana, armele lor fiind pernele.

***

Weekendul se sfarsi cu repeziciune, dar nici de scoala elevi nu se puteau plange datorita faptului ca mai putin de doua saptamani ii desparteau de vacanta de vara mult ravnita, iar acest lucru facea ca orele sa nu mai fie atat de obositoare. La sfarsitul saptamanii avea loc balul de sfarsit de an, o traditie a liceului Konoha, iar pe holuri conversatiile erau foarte aprinse pe aceasta tema.
Hinata si Sakura tocmai ieseau in pauza din clasa indreptandu-se pe hol spre biblioteca liceului pentru a inapoi niste carti imprumutate, cand o voce feminina cunoscuta ii acapara atentia brunetei, mai ales ca aceasta pronunta numele iubitului ei.
- Hei Rei, ce te-a apucat? Ti-am spus ca nu! se aude in urma si vocea blondului usor nervoasa.
Cele doua se duc spre sursele vocilor care veneau dinspre clasa baietilor si se opresc in tocul usii ramanand precum doua statui privind socate la scena oferita de cei doi, care se aflu singuri in incapere: bratele fetei se odihneau lejer pe pieptul baiatului si nu numai, statea chiar foarte aproape de el, in timp ce acesta se sprijinea de prima banca privind-o socat, iar bratele lui incercau sa o tina la distanta.
Fata nici macar nu purta uniforma scolii. Era imbracata intr-o fusta mini rosie, iar in sus avea o camasa alba descheiata la primi doi nasturi ce lasa o vedere generoasa spre sanii ei si in picioare avea pantofi luciosi ce se potriveau cu tinuta. Parul lung si negru pana sub fund il purta liber pe spate, iar machiajul strident iesea intr-un mod neplacut in evidenta. Cand le vede pe cele doua colege de clasa ale sale, adolescenta le zambeste rautacios apoi isi indreapta privirea spre Naruto.
- Mai saruta-ma o data! ii zise cu o voce de fata usuratica si isi lipeste buzele date cu un ruj de un rosu aprins de cele ale lui.
In acel moment Hin’ scapa cartile din mana, parca tremurand din tot corpul. Simtea furie, gelozie, ura, toate amestecate si poate ca ar fi explodat precum un vulcan, dar singurele care izbucnira fura lacrimile ei ce ii inundasera ochii si acum se rostogoleau libere pe obrajii ei rozali.
- Te urasc...ii murmura cu jumatate de voce parasind acel loc in momentul cand Naruto rupse acel sarut fortat.
- Nu! Hina, stai! tipa blondul vrand sa alerge dupa ea, dar este oprit de Rei care il prinde de brat.
- Ia mana dupa el, lipitoare si distrugatoare de relatii ce esti! isi infipse rozalia mana in parul ei, tragand-o inapoi sub proteste si tipete. Iar tu, daca ce s-a intamplat aici este doar din vina asteia, Hin’ merita o explicatie! isi indreapta privirea spre amicul ei care aproba din cap fugind imediat dupa iubita sa.

Ramase singure, cele doua au inceput un razboi de mai mare frumusetea, dar care spre norocul lor, in special al fetei cu parul precum al florilor de cires, Sasuke isi face aparitia din cauza tipetelor ce se auzeau si le desparte tinandu-i partea rozaliei.
- Mioko?! spuse brunetul surprins privind-o pe fata imbracata in rosu in timp ce o tinea pe Sakura in brate. Ce naiba te-a apucat? Esti nebuna?
- Pe asta o cheama si Mioko? E aia care te-a sunat? se aude vocea surprinsa a fetei cu ochii verzi precum iarba cruda la inceput de primavara.
- Eu? Nebuna? si adolescenta incepu sa rada fortat in timp ce isi aranja parul negru fara sa bage in seama intrebarea colegei sale. Mironosita aia a inceput! Ce, esti cumva geloasa ca nu am incercat sa iti fur si tie iubitul? Stai linistita, ca iti vine randul! Nu o sa ai parte niciodata data de Sasuke, cel putin cat sunt eu prin preajma, m-ai auzit fei...dar nu reusi sa isi termine fraza deoarece indemnata de privirile speriate ale celor doi colegi si un sunet cunoscut de pantof ce lovea podeaua parca asteptand continuarea cu nerabdare, o facu pe bruneta sa isi indrepte privirea spre usa clasei unde intalni ochii caprui ai directoarei.
- Domnisoara Rei, ce este cu limbajul acesta si cu...cu...tinuta asta, de parca tocmai ai iesit dintr-un bar de stripteas! tipa nervoasa Tsunade. Imediat in biroul meu si fara alte comentarii! adolescenta abtinandu-se cu greu sa nu comenteze, parasi incaperea dar nu inainte sa le arunce celor doi cateva priviri in care se puteau citi razbunarea.
In sfarsit ramasi singuri, Sakura se elibereaza din bratele brunetului smucindu-se, dar nu reusi sa faca nici macar doi pasi caci baiatul o prinde de mana si o trage inapoi in bratele sale, sarutand-o apasat pe buze. Aceasta se zbate incercand din rasputeri sa se elibereze, dar Sasuke era mult prea puternic in comparatie cu ea. Se parea ca fortele proprii nu prea tineau cu rozalia, parasind-o la fiecare mica incercare, dar si faptul ca acum sentimentele pentru adolescent se apropiau cu repeziciune de limite. Ar fi mintit daca ar fi spus ca nu ii placea felul cuceritor cum acesta se juca cu buzele ei si usor simtea cum trupul nu ii mai dadea ascultare. Cu putina forta ramasa, mainile ei micute ii strangea camasa, lipindu-si mai mult trupurile, in timp ce mana lui dreapta alunecase usor in parul ei de un roz bombon adancind acel sarut. Inimile lor bateau ca si cum din minut in minut isi vor croi drum afara din piept, iar linistea din acea incapere era inabusita de propriile sarutari.
Sasuke isi dezprinde buzele de cele ale fetei, apoi isi lipeste fruntea de a ei privind-o patrunzator cu ochii lui negri precum un diamant de onyx. Smaraldele verzi ii evita privirea profunda tintind tablourile de pe pereti, obraji devenindu-i precum petalele trandafirilor.
- Rozalio...te rog, asculta-ma! Eu nu am nici o treaba cu aia, ea ma cauta, ma urmareste. Si nu doar pe mine, si pe Naruto, Neji, Garaa, Kiba si lista continua...
O privea cum nu schita nici un gest, cum statea cu capul putin aplecat. Bratele ei nu ii mai inconjurau talia baiatului. Rupse si el imbratisarea, cu o mana curpinzand-o de barbie indreptandu-i privirea confuza spre ochii lui negri precum cea mai intunecata noapte.
- Te rog, ai incredere in mine..! ii sopti privind intens cele doua pietre pretioase de un verde crud.
- ...imi pare rau...nu st...nu stiu ce sa iti spun, ce sa cred...murmura cu un oftat privind in alta parte.
Chipul brunetului ce mai devreme era plin de speranta o data ce lamurise acea neintelegere, acum era invadat de tristetea care isi puse amprenta pana in cel mai adanc coltisor al sufletului sau. O batu de doua ori pe umar privind podeaua apoi parasi clasa fara sa ii mai adreseze un cuvant, lasand-o singura cu gandurile sale. De nervi si suparare isi lovi fruntea cu palma, tacerea fiind sparta de suspinurile ei. Era atat de confuza. Ii era teama ca Sasuke sa nu se joace cu sentimentele ei, dar nici sa il piarda definitiv nu voia, desi vedea ca tocmai acest lucru, constient sau nu, se intampla.

Intre timp, Hinata ajunse alergand si gafaind in curtea scoli. Vederea ii era incetosata din cauza lacrimilor care nu se opreau o clipa sa ii scalde obrajii. Nu o interesau deloc privirile intrebatoare ale colegilor de liceu care se bucurau de ce mai ramasese din pauza. Se opreste sa isi traga sufletul pentru cateva secunde, dar vocea inconfundabila a lui Naruto ce ii striga disperat numele si sa se opreasca, o facu sa se urneasca din nou din loc. Din cauza vizibilitati neclare, la cativa pasi bruneta se impiedica, dar spre norocul ei, blondul ajunge suficient de repede langa ea si o prinde in brate inainte ca aceasta sa se aleaga cu o lovitura zdravana. Adolescenta incerca sa se elibereze, dar stia ca e in zadar, asa ca il lasa pe baiat sa o duca pe una din bancile aflate sub protectia unui copac.
- Te rog...lasa-ma singura...nu vre...dar isi inghiti cuvintele in momentul cand degetele lui facura contact cu buzele ei moi.
Ii sterse obrajii udati de lacrimi, in timp ce o tinea in bratele sale pe banca. Fata isi intoarse in final capul sa il priveasca. Era serios, dar totusi ochii lui senini o faceau pe adolescenta sa se linisteasca si sa ii asculte versiunea povesti fara ca acesta sa ii fi cerut acest lucru.
Blondu ii marturisi ca Rei il cauta de ceva vreme si ca nu era singurul de pe lista ei. Ii mai povesti ca intr-una din dati, asta inainte sa fie cu ea, il luase prin surprindere sarutandu-l pe neasteptate, dar nu avusese nici un efect asupra lui, doar a indepartat-o facandu-i vant. Faptul ca nu ii dadea atentie, ii trezea si mai mult interesul pentru el, iar in momentul cand a aflat ca are prietena a incercat sa isi bage coada in acea relatie precum o diavolita iscand certuri si chiar, poate, o eventuala despartire...
- ...dar spre ghinionul ei acest lucru nu se va intampla! Pentru ca eu nu am de gand sa renunt asa usor! o asigura Naruto sarutand-o pe frunte. Te rog Hin’, ai incredere in mine! Jur ca spun adevarul! ii zise apropindu-se mai mult de fata ei avand o privire ingrijorata.
Hinata se uita in alta parte rusinata. Pe deoparte se simtea vinovata deoarece trasese concluzii pripite, acuzandu-l. Nu putea sa ii mai priveasca ochii sai albastri precum cerul vara, iar cuvintele parca nu voiau sa se faca auzite.
- Bine...si in secunda urmatoare blondul o elibera pe bruneta din bratele sale urcandu-se in picioare pe banca. Poate acum o sa ma crezi! incepu adolescentul sa tipe atragand totodata priviri asupra lui. Imi pare rau daca te-am jignit cu ceva, dar nu vreau sa te pierd Hina! Intelegi? Pentru ca eu...ei bine...eu te iubesc! ii spuse privind ochii ei lila ce exprimau uimire si multa bucurie.
Sub aplauzele spectatorilor neinvitati, cu o saritura Naruto ajunge langa iubita sa ce i se arunca in brate sarutandu-l, murmurand printre lacrimi „si eu te iubesc!”.
- Ti-am spus ca nu imi place sa ma repet, asa ca baga asta la cap, OK?! ii sopti adolescentul razand usor, umpland-o de alte sarutari.

***

Spre sfarsitul programului, in difuzoarele aflate in fiecare clasa se aude vocea doamnei director Tsunade care anunta faptul ca Balul de sfarsit de an va avea loc Sambata seara, la orele 19 la unul din cele mai cunoscute restaurante din Tokyo, numit Top Mizuki. Si ca in fiecare an, va avea loc un concurs de frumusete individual, atat pentru fete cat si pentru baieti.
- Voi anunta participanti, care de altfel nu se mai pot retrage, dar nici alti intarziati nu se mai pot inscrie sau face schimb de loc. Si acum voi enumera numele baietilor care vor participa: Rock Lee, Kankuro, Leon Oswald, Shikamaru Nara, Sai...
- Sai?! Si i-a lamureste-ma Ino, cum de participa si el? o intreaba nedumerita rozalia.
- Eh...eu l-am inscris, din moment ce particip! Doar nu vrei sa il las deoparte, nu?! spuse blonda dand din gene, prietenele ei dezaproband din cap amuzate.
- ...si Sasuke Uchiha! se aude vocea directoarei, urmata de tipetele adolescentelor la auzul numelui. Acum voi enumera numele participantelor: Temari, Ino Yamanaka, Tifa, Kaname Chidori, May Wong si Sora Naegino! Cam atat pentru...a nu stati! Ma scuzati! Am uitat o persoana si anume Sakura Haruno! Bafta tuturor! isi incheie Tsunade discursul.
- CEEE?! se aud strigatele fetelor. Rozalia le privea pierduta ne venindu-i sa creada ce tocmai a auzit si ce era mai rau, nu se putea retrage.
- Nu credeam ca te intereseaza astfel de concursuri! De ce nu ne-ai spus ca te-ai inscris? o intreba Tenten surprinsa.
- Pai...pai...nu m-am inscris! Hai bine, gata! Lasati gluma si recunoasteti! Care dintre voi a fost? le intreba privindu-le serioasa.

[Bambilici]

Penultimul? :O crek faci misto de mine ;)
doamne deci sti ca ador fiecare cuvintel, virgula sau punct din ficul tau. L-am iubit capitol cu capitol :X
Greseli nu am vazut, descriere, dialog, totul este la locul lui.
Imi e greu sa spun asta dar.... astept ultimul capitol. ultimul :( lasa k incepi altul >:)
Succes :*

[uchiha_blood_angel]

Pentru inceput ... :O:O:O cum adica e ultimul capitol :(, tocmai acum cand lucrurile capatau fel si fel de intorsaturi...
Pentru umplutura ... asta e, totusi, revenind la capitol a fost superb, de greseli sa nu ma intrebi pentru ca nu m-am uitat (regretele mele :))) si compozitia textului a fost superba, ma surprinzi pe zi ce trece cu felul armonios in care reusesti sa imbini modurile de expunere, figurile de stil, tot. Este unul dintre ficurile cele mai reusite pe care am avut ocazia sa le citesc si te felicit :*:*:*.
Pentru decor (ar trebui sa ma apuc de facut prajituri :))) vreau sa stii ca eu una nu ma las fara un sezon doi, in fond, ei abia au inceput liceul, nu? ;-)
Astept nextul cat mai repede :X.