Buna! Am revenit cu un fic nou si zic eu original. In mare ficul va fi hidasaku iar actiunea se va petrece in Paris. ( sunt foarte curioasa voi ce parere aveti despre aceasta pereche).
Stiu ca nu am postat de mult dar am citit noile reguli si sper ca nu am omis nimic.
Sper sa va placa!
Lectura placuta!
Varsta minima: 12
Gen: romanta , drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Hidasaku ( HidanxSakura )
Tipul de comentariu solicitat: simpla ( scriu de placere )
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari
Cap I
Regula de aur a unei aventuri e ca gazda se trezeste singura de dimineata. Asa ca tot ce-ti ramane de facut e sa te ridici si sa pleci si asa a si facut. Totusi n-am putut pleca fara sa-l privesc o ultima data. Dormea crezand ca eu sunt acolo sub imbratisarea lui calda. Spre deosebire de vraja mea, a lui nu se termina dimineata. El continua sa fie la fel de superb. Parul lui grizonat era mai stralucitor , mainile lui la fel de puternice, fata mai masculina ca a oricarui barbat, cu trasaturi bine pronuntate. Era idealul. Aceasta noapte petrecuta impreuna fusese un vis devenit realitate. Stiu ca ar trebui sa regret, dar nu pot. Imi placuse ce se intamplase intre noi. A optsprezecea mea aniversare avusese loc aseara. Fusese tandru, atent, dragastos, posesiv, rabdator toate in acelasi timp. Ma simtisem atat de bine in bratele lui. Nici o secunda nu ma simtisem in pericol, desi sa fim sinceri era un strain. Avusese grija de mine, macar o noapte simtisem cum e sa fi in centrul universului. Ce pot spune, fusese primul iar eu eram mai mult decat fermecata. Acum insa era timpul sa ies din acesta vraja. Mi-as dori insa sa-i mai vad ochii cu acele lentile de contact ce-i faceau sa para aproape violet.
M-am ridicat in asa fel incat sa nu-l trezesc si l-am mai privit odata. Am luat un biletel si l-am asezat pe frigiderul lui. Era pentru prima data cand fac asta . “Multumesc!” parea atat de putin fata de ce simtisem eu in aceasta seara. Am deschis usa si am iesit incercand sa nu privesc in urma mea. Era dificil. Incercam sa nu ma atasez, sa ma conving singura ca oricum nu-l voi mai vedea niciodata. Parisul e mare si el e strain. Mi-am dat seama dupa accentul lui si faptul ca-mi facea complimente pe o limba greoaie, pe care nu o intelegeam insa simteam ca sunt niste cuvinte frumoase, pentru ca ma strangea la piept tot mai tare cand le spunea. Nu consideram necesar sa stiu ce spune, nu doream sa-l intrerup pentru a nu distruge vraja dintre noi. Imi inchideam ochii si-l vedeam cum ma privea, cu acel zambet in coltul guri. Incercam sa-i uit figura, dar nu puteam. Mama avea dreptate, femeile sunt slabe, se ataseaza de primul mult prea tare. Nu m-as fi atasat de el daca nu ar fi fost atat de perfect! “ Imi chemati va rog un taxi?” spun eu apropiindu-ma de receptie si zambindu-i frumos domnului de la receptie. Era un batranel carunt, usor grasut, si zambitor. Ochii lui imi zambeau parca subliniind aprobarea cererii mele.
Nu imi prea aminteam mare lucru de asta noapte. Insa acum, asteptand taxiul langa portar aveam timp sa-mi aduc aminte. Nu pot sa cred ca reusisem sa-l cuceresc. Mi se parea ireal. Nu facusem nimic special, si iata-ma aici. Vad taxiul in fata si imi vine cu greu sa ma urc in el. Doamne ce e cu mine. Celva ma tragea inapoi la el. Intru repede in taxi. M-am saturat de zambetele astea. Ce-i cu ele? Sunt bucuroasa? Parca nu dorisem sa plec nicaieri. E oribil sa simti ce simt eu acum. Vai imi era deja dor de el, dar nu regret ca am plecat, nu doream sa-mi faca vant de acolo, nu ? Oricum fusese un prim ideal.
................................................................................................................................................
- Deci! Domnisoara Haruno comportamentul tau nu e potrivit unei tinere de varsta ta.
Priveam in stanga si in dreapta,in cautarea dirigintelui meu. El era intr-un colt al camerei, evitand sa priveascain directia mea. Nu dorea sa ma vada? Directoarea imi tinea o morala lunga, numai ca eu nu o auzeam. Privirea imi era indreptata spre Kakashi care isi mai trecea mana prin par, si peste fata. Isi incorda pumni, batea usor un ritm alert cu piciorul. Era suparat. „Imi pare rau,Kakashi-sensei!” spun eu intorcandu-ma spre el. Toti profesorii ma priveau socati. Nu-mi prea pasa ce zicea directoarea, pentru mine conta parerea dirigintelui meu. Nu-l dezamagisem niciodata pana acum si nu doream sa aiba el de suferit in urma faptelor mele. S-a ridicat incet de pe scaun apoi a venit spre mine. Privea in jos gandindu-se ce sa spuna, in timp ce eu ma intorceam inapoi spre directoare care ma privea furioasa. „Acum Sakura nu mie trebuie sa imi ceri scuze! Ce crezi ca vor zice parinti tai? El? El ce va zice? Ce vor crede ei despre toata nebunia asta? La scoala iti promit ca am sa fac tot posibilul ca povestea asta sa nu te afecteze, dar cred ca tu trebuie sa remediezi situatia cu parinti tai.” Asta era el. Coboara si-mi saruta frunte apoi imi face un semn subtil sa ma intorc in clasa. Urma sa se lupte el cu dragonii din sala profesorala. El era autoritatea suprema pentru mine. Era un simplu profesor de arte, dar cel mai important un bun prieten.
Nu pot sa nu observ privirile dojenitoare a tuturor colegilor mei. Ma priveau atenti, susotind cate ceva. Mai mult de jumatate de scoala nu stia ca exist. Ce-i cu schimbarea asta de atitudine? Ah, da... acum toti stiau ce facusem eu sambata seara cand parintii mei nu fusesera acasa. Oh Dumnezeule ma vor pedepsi pe viata! Si ce cuvinte urate imi vor spune! Stiu clar ce va zice tata - de fapt sunt sigura ca nici macar nu imi pot imagina. Viata mea e distrusa. "Hidan Akatzov, director general al Akatsuki, aventura amoroasa cu pustoaica de liceu." Mai ca tipa una din colegele mele. Parul ei roscat se scutura in ritmul pasilor ei. Isi aseaza buzele in aceiasi pozitie, falsa. Aceasta era pozitia buzelor ei, isi incorda buzele pentru a parea mai mari. Ii spulg de-a dreptul ziarul din mana pentru a vedea pozele de pe prima pagina. Eram eu si el in noaptea aceea, iar mai apoi eu iesind din apartamentul lui. Incep sa ma bucur ca nu plansesem. "Mama Sakura da ai dat lovitura! Cine ar fi crezut?"De ce totul se intoarce impotriva mea? Nu sunt prima care a facut asa ceva si nici ultima. De ce ? Toate fetelea astea au mai multa experienta in domeniu decat mine si totusi nu le-a zis nimeni nimic. Ele fusesera discrete si (poate sunt suparata) profitoare atat, insa eu chiar l-am iubit pe acel grizonat, ii dadusem tot. "Oh, nu te uita sa la mine! E vina ta! Pacatele se platesc mai devreme sau mai tarziu!" Fusese un pacat? E un pacat sa te distrezi? Sa te daruiesti cuiva trup si suflet? Da, bine e! Insa chiar atat de mare?
Ma astepta in fata liceului in fata unui "tanc" nervos din cale afara. Mai treceau cateva colege pe langa el si se fastaceau pentru ai atrage atentia, dar cred ca era atat de nervos incat nici nu le mai vedea gesturile. Ma privea doar pe mine scotand flacari pe nari. Mi-a deschis usa apoi a intrat si el.
- Tu ai planuit asta?Sau... Cine te-a angajat? Ce vrei? Bani? Sa te lansezi cu ceva? Spune! intreaba el calm nedezlipindu-si ochii de la drum.
- Despre ce vorbesti habar n-aveam cine esti! Cum poti sa crezi ca as fi dorit ceva de la tine? Eu as fi vrut la fel de mult ca tine sa nu ne mai vedem niciodata, sa nu afle nimeni .... Nici nu stiu ce vrei de la mine. Daca regreti asa de tare, trebuia sa te duci la prima jurnalista si sa negi tot.
Bine deobicei ma prindeam repede, dar acuzatia asta a fost cea mai oribila jignire pe care mi-o adresase cineva vreodata. Tot ce se intamplase intre noi fusese atat de frumos si acum el, la fel ca restul, distrugea tot. Nu neg ca ar exista asemenea femei insa el ar fi trebuit sa fi simtit ca nu sunt asa. Nu simtise el legatura aia orbitoare dintre noi? Stiam ca nu eram speciala, dar... oare nici macar ca oricare alta?
- Nu-mi vorbi tu asa mie! Eu nu regret nimic, dar tu? Ai dat bir cu fugitii de dimineata! Si uite asa responsabilitatea a ramas numai pe umerii mei. Stii cat are imaginea mea de suferit?Stii?
- Nu esti singurul care are probleme. Eu risc sa fiu exmatriculata. Vrei sa empatizezi putin cu mine? Cand am ajuns in fata directoarei habar n-aveam despre ce vorbeste, de unde stie ea. Nu crezi ca ar fi trebuit si eu sa stiu ca esti o persoana publica? Esti asa un ... egoist. spun aproape rabufnim in lacrimi. Imi feream privirea de a lui, defapt incercam sa-mi ascund dezamagirea. Te rog opreste masina, vreau sa merg acasa!
hey
bun vad ca nu am nici macar un singur comentariu
mi-ar placea sa primesc macar unul - adica, referitor la poveste, personaje etc
oricum lectura placuta & astept comentarii
Cap II
Asta imi mai lipsea! Nu! Pur si simplu era imposibil! "Suspendata doua saptamani? " De parca discutia cu ai mei de aseara nu fusese destul de dificila. (Discutie? Fusese un dezastru. M-am straduit sa ii conving ca acest eveniment nu va avea repercursiuni asupra viitorului meu si acum? ) Dumnezeule ma vor omora! Ce ma fac? Daca sunt exmatriculata? Sunt distrusa, viata mea s-a terminat! Efectiv nu pot vedea mai departe de discutia cu parinti mei. Cat mi-as dori sa dispar acum! As vrea sa ma pot opri din plans pentru a putea iesi din scoala macar. Nu doream sa ma vada nimeni plansa, si asa nu aratam prea bine dupa o noapte plina de lacrimi. Cand l-am vazut intrand pe poarta scolii mi-am dat seama cat de mult imi doream sa-l imbratisez. Dar asta ar insemna ca sunt slaba, ca renunt la toata mandria mea si-l implor sa imi rezolve problema. O parte din mine se ruga „ Doamne fa-l sa ma scape! Te rog !” in timp ce cealalta imi limenta lacrimile cu fraze gen: „Da sigur doar asta-i mai lipseste, sa te ajute. Oricum dupa discutia de ieri nu te astepta la un mai mult decat un cuvant urat. Il stii deja bine.” Da il auzisem de zeci de ori aseara.
Aveam privirea intetosata de atata plans, il vedeam ca pe o umbra cum se apleaca la nivelul meu . Nu stiu ce spune, nu-l pot auzi. Stiu Doar ca incerca sa se apropie de mine, iar eu aveam alte griji. As da orice sa pot cadea acum in bratele lui si sa dorm, sa nu mai simt nimic. Mi-a luat mana apoi fara sa zica ceva m-a sarutat puternic si apasat. Nu era chiar atat de greu sa-ti dai seama ca nu dorea sa fie respins. Ma tinea atat de strans ca abia puteam respira.
- Imi pare rau! Eu nu trebuia sa iti vorbesc asa. Lasa-ma sa vorbesc cu parintii tai! I-as putea convinge ca...
- Ca ce? S-a terminat. Sunt terminata! Viata mea s-a dus de rapa! Nu spun ca e vina ta, dar cred ca mi-ai face mare favoare daca m-ai lasa in pace. spun eu indreptandu-ma spre casa.
Nu doream sa-i aud scuzele. Nu doream sa-mi vada lacrimile. Ma durea asa tare ce spusese ieri, iar sarutul de azi ma hipnotizase. Doamne, chiar trebuia sa-l evit! Altfel o sa sfarsesc iubindu-l patimas mai ceva ca pe Sui. Adevarul e ca simtisem asta de la inceput, dar acum cu toata sitoatia asta incepea sa-mi placa mai tare, sa vreau si mai mult ca el sa ma placa. Ce e cu mine, imi place sa sufar? Nuu, sunt doar orbita de .... De ce sunt orbita? Nici macar nu suna convingatoare scuza asta daca nici nu stiu de ce sunt orbita. De dragoste ar fi prea mult? Oare confund asa de usor pasiunea cu dragostea? Si de ce ma gandesc la prostia asta? Plangeam pentru ca fusesem suspendata, nu? Adica nu din cauza faptului ca nu primisem suportul lui, nu ? Dumnezeule oare chiar nu-mi pasa decat de viata mea sentimentala? Nu trebuie sa-mi pese si de scoala insa recunosc un pic mai superficial.
..............................................................................................................................................................
Am intrat tiptil in cladire. Nu observasem in prima noapte insa era un loc foarte scump. Pe jos era marmura si covoare rosii. Avea fotolii, masute de cafea si reviste chiar vizavi de receptie. Paseam speriata de moarte. Nu stiu de ce imi era asa frica, de oamenii care se agitau prin holul principal, sau de faptul ca voi fi respinsa. „ Buna ziua! Hidan Akatzov este aici?” intreb eu speriata de un eventual raspuns negativ. Daca ar spune nu aceasta doamna, ar trebui ori sa o rog sa-mi dea numarul lui de telefon ori sa-i spuna ca l-am cautat si sincer nu sunt sigura ca mi-as mai putea aduna desptul curaj pentru a vorbi cu el.” Da! E sus, tocmai a ajuns! Sa-i spun ca urcati?”Am dat dezaprobator din cap apoi i-am cerut doar etajul apartamentului sau. „Cinci.” Aveam cinci etaje sa-mi exersez discursul. Stiam exact ce trebuia sa-i spun. Trebuia sa-i multumesc pentru donatia oferita scolii insa nu-mi place sa fiu datoare, decii.... Usile liftului s-au deschis fulgerator. Asta e, nu pot da inapoi...
Flashback
Nu pot sa cred. Sunt asa fericita! Cum? Cum de directoarea a hotart sa renunte la exmatriculare?
- ... Trebuie sa-ti marturisesc ca prima data am crezut ca e un dobitoc, ca din cauza lui vei fi suspendata insa, este de apreciat. Nu oricine ar veni cu o suma atat de mare si cu un discurs atat de bine pregatit in fata directoarei.
- Hidan? Te referi la el? Dar de ce ar face asta?
- Nu stiu. Cert este ca suma e incredibila si modul in care a venit la directoare si i-a spus ca daca acest incident nu iti va afecta negativ rezultatele si modul in care esti privita, va dona inca o transa la final de an scolii. Era socant!
- Stai sa inteleg. A venit, a negociat cu directoarea, i-a dat banii si apoi a plecat?
- Da!
Endflashback
Ce sec! Plecase fara sa spuna nimic. La inceput am crezut ca e suparat si nu vrea sa ma mai vada dupa ce i-am spus ieri, apoi mi-am zis ca poate a facut-o ca sa nu se simta vinovat- dar atunci de ce m-ar fi sarutat? Trebuiau lamurite cateva lucruri, nu? De aceea sunt aici.
„Buna!” Spun eu zambitoare la auzul usii deschise. Asteptasem ceva vreme pentru a deschide usa. In prima faza credeam ca nu dorea sa-mi deschida insa trebuia sa vorbesc cu el. Am asteptat! A deschis.Era agitat. Ma analiza din cap pana in picioare.Ii vedeam ochii plimbandu-se pe mine si pot spune din mimica lui ca-i placea ce vede. Nu trebuia sa spuna ceva ca sa stiu ca isi reamintea imagini din acea noapte. Si-a oprit privirea pe buzele mele apoi pe camasa mea crem. Daca nu as fi deja pe tocuri m-as ridica pe varfuri pentru al face sa ma priveasca. Trebuie sa recunosc, chiar daca dau dovada de frivolitate, ca iubeam faptul ca ma privea in acel fel, ca isi amintea si ca ii placea ce vede. Mi-a luat mana asteptand o reactie. Dar ce puteam face inafara sa zambesc asa cum zambisem si atunci cand el ma luase prima data in brate. Acum mi se parea penibil dar nu stiam ce sa fac.„ Te rog, intra!” Vocea lui era rece, nu emana dragoste dar mie imi dadea fiori. Cred ca era imposibil sa negam ca fiecare gest ne aducea aminte de acea noapte.
Nu dadusem mare importanta apartamentului in prima seara. Atunci el fusese centrul universului meu. Apartamentul lui era mare, grandios, specific cladirilor din aceasta parte a orasuli, specific frantuzesc, cu usi duble din tavan pana-n podea frumos stilizate, cu pereti de culoarea perlelor cu detalii auri, ferestre mari si luminoase. Intrai si te intampinau trei usi pozitionate in semicerc, dintre care el a deschis-o pe cea din mijloc dintr-un gest cu ambele maini. Totul era asa pretios. Imi era jena ca priveam totul cu ochii mari, ca un salbatic pus pentru prima data in fata unui calculator. Cred ca in spatele zambetului acela smecheresc pe care-l afiseaza se amuza copios pe seama mea. Ciudat e ca nu-mi aduc nimic din tot ce ma inconjoara. Tot ce tin minte e el. As recunoaste oriunde - Taille d'Hercule. Maini mari, brate puternice, un spate perfect, inalt, grizonat, pasional.... " Ia loc!" si-mi face semn spre canapeaua alba din camera a care-i usa tocmai a deschis-o. Trebuie sa recunosc ca ma simteam ca o printesa. Mi-a luat paltonul si geanta si l-a asezat pe un fotoliu apoi mi-a cuprins din nou mana asteptand sa spun ce am de spus.
- Multumesc! Apreciez sincer ce ai facut pentru mine, insa acea suma e foarte mare. Nu stiu cum ti-o voi putea inapoia. spun eu incercand sa-i ignor privirea.
- Uite situatia este dificila, dar cred ca putem iesi din ea cu imaginea curata amandoi. Ce s-a intamplat intre noi afecteaza imaginea companiei. Eu te plac si ceea ce s-a intamplat aici ma face sa cred ca si tu ma placi sau cel putin ma placeai... Intrebarea e : Ce-ar fi daca mi-ai inapoia suma prin simpla ta prezenta la bratul meu?
Nu stiam ce sa spun. Stiam ca unele femei stau la bratul barbatilor pentru sume de bani, dar .... Eu? Da imi place de el si ma ajutase atat cu banii si nu numai, iar idea lui nu era rea deloc. Am dat afirmativ din cap apoi l-am lasat sa ma traga in brate. Era bine ce faceam? Imi placea, ba pot fi chiar curajoasa si sa spun ca il iubeam, dar ... Ce vor zice ai mei despre asta? Ce parere vor avea ai lui despre asta? De fapt ce cred ei despre mine? El ce crede? Ma saruta aparat, strangandu-ma puternic la piept. Ma luase in brate si acum ma plimba direct spre dormitorul lui. Da, de aceasta parte a apartamentului imi aduceam bine aminte. Era si acum intuneric, patul era si acum frumos aranjat. Il simteam cum se napusteste asupra mea. Incerca sa ma imbete in atata pasiune. Era prea devreme si totusi eram amandoi nerabdatori pe acelasi pat persistand in gresala noastra.
-De ce m-ai luat acasa atunci?
Nu ma asculta parea sa fie atat de procupat de nasturii camasii mele. Probabil nici nu auzea ce spun. Aici il cunosteam, parca de o viata. Stiam ca-i place sa ma sarute, sa ma admire si cand ma abandonam total in bratele lui. Imi placea si mie. Imi placea sa-l trag mai aproape, sa-i sarut umeri, sa-mi plimb mainile prin parul lui sau pe spatele lui - dar cel mai mult faptul ca ne potriveam atat de bine.
- Pentru ca trebuia! Imi placi! Am .... Adica.... Asta urma! Tu de ce ai plecat?
Socanta! Puteam spune ca eram atat de surprinsa intr-un sens pe care nu-l mai cunoscuse. Eram fericita si speriata si suparata - toate odata. Fericita pentru ca ma intrebase si-i vedeam ochii stralucind intrebatori. Speriata pentru ca buzele lui erau in pozitia de " Sunt nervos!" a tuturor barbatilor. Si suparata ( e adevarat intr-o mica masura) pentru ca plecasem. Dumnezeule cat ma bucuram ca spune asta, ca era atat de nervos.... Nu doream sa spun nimic, de fapt sa deschid gura pentru ca stiu ca primele cuvinte vor fi : "Te iubesc!". Imi muscam buzele si-i mangaiam usor fata transpirata. Brusc a inceput sa-mi faca complimente pe care le mai auzisem si atunci. "Frumoasa!", "Fragila", "Pasionala!" " Frantuzoaica mea!" Ma musca fara vlaga, ma intorcea de pe-o parte pe alta, se juca cu mine ca si cu un ursulet de plus. E bine sau macar acceptabil ca suntem brusc ata de intimi? Vreau sa spun ieri dimineata ii spusesem sa iasa din viata mea ,iar acum?
A fost un capitol interesant....si acesta si primul...desi trebuie sa recunosc ca ma socat putin ca personajele tale principale sunt Sakura si Hidan...deci Woau...
Dar in orice caz a fost un capitol dragutz...
Cu sinceritate iti spun ca mi-au placut mai mult celelalte ficuri ale tale...pt ca nu prea imi place Hidan...
Nu ai vrea sa incerci si o combinatie SasuSaku...?ar fi dragutz
Hey^.^, as vrea in primul rand sa te felicit pentru ficul cu Hidan si Sakura, mai ales ca este primul fic cu acest cuplu in romana pe care eu il vad. Imi place cum ai conturat-o pe Sakura si nu pot sa cred ca l-ai cam facut pe Hidan mos - rade in hohote. Adica tipul are in anime 22 de ani, dar e ficul tau, actiunea nu se petrece in lumea Naruto si iti respect orice decizie pe care o iei. Chiar si asa, eu respect orice decizie a autorului, dar mi-ar placea sa nu apara cuplul SasuSaku, ca mie una, mi s-a cam urat sa ii vad in fiecare fic, care nu e SasuSaku.
Lasand asta, imi place cum e structurat textul, dar vezi ca am vazut cateva greselute de tastare si ai papat in cateva locuri niste virgule. Data viitoare fi te rog mai atenta.
A fost un capitol interesant....si acesta si primul...desi trebuie sa recunosc ca ma socat putin ca personajele tale principale sunt Sakura si Hidan...deci Woau...
Dar in orice caz a fost un capitol dragutz...
Cu sinceritate iti spun ca mi-au placut mai mult celelalte ficuri ale tale...pt ca nu prea imi place Hidan...
Nu ai vrea sa incerci si o combinatie SasuSaku...?ar fi dragutz
Nu, te rog nu incerca SasuSaku. Esti mult prea originala, te rog. In regatura cu acest capitol, e foarte interesant si mi-ai captat atentia. Ai talent si sti cum si cand sa pui cuvintele. LAsi actiunea sa decurga excelent. Imi place. Continua tot asa si o sa ai mult succes.
buna si multumesc pentru comentarii - nu uitati ca astept in continuare pareri, comentarii, sfaturi
imi pare rau sa-i dezamagesc pe fanii sasusaku dar sasuke nici nu apare in acest fic
ah aproape am uitat: nu l-am imbatranit pe Hidan groaznic ( veti vedea mai tarziu varsta lui)
cu aceste lucruri spuse : Lectura placuta!
Cap III
- Un frappe de capsuni ! spun eu zambindu-i prietenos noului meu " iubit".
Saptamana asta eram suspendata, asa ca ma invitase sa iesim azi. Ieri imi promisese dirigintele la telefon ca imi va trimite zilnic lectiile. Cum sa explic eu? Scoala incerca sa prinda doi iepuri de-odata; sa ma suspende pentru a arata luni cat de pedepsita sunt si sa ma protejeze pentru a primi cea de-a doua transa de la Hidan. Poate ca pana la urma eu iesisem cea mai avantajata din toata treaba asta. Adica nu mergeam doua saptamani la scoala, nu pateam nimic, ba mai mult ieseam cu el care parea sa nu se mai sature de mine. Azi am dorit sa mergem la Louvre, tocmai veneam de la Turnul Eiffel cand a inceput sa se innoreze si sa ploua. " Je connais un petit restau sympa!" i-am zis apoi m-a urmat pana la ea. Uite asa am intrat amandoi in local si am atras toate privirile. El dadea vina pe mine. Spunea ca eram eleganta, si frumoasa si aveam parul vopsit roz - nu vedeai asta zilnic. Dar nu cred ca asta era. Cred ca toti vazusera pozele cu noi; doar era destul de greu sa nu - mai ales ca toata lumea isi dadea cu parerea despre situatia noastra. Lui Hidan nu-i placea asta. Ii vedeam obrazul tremurand - era nervos. "Toti se uita la tine!" spune el ducandu-mi mana la buzele lui. Dadeam din cap negativ zambidu-i si aratandu-i parul meu.
- Ti se pare! Doar tu te uiti! Cei de-aici sunt obisnuiti cu parul meu.
- M-am nascut in Sankt Petersburg, dar locuiam la un conac int-un satuc apropiat. Am trei frati, din cele trei casatori diferite ale tatei. Unul e mai mare si e casatorit, are si un baietel de trei ani. Ceilalti doi sunt mai mici. " Tatal tau a fost casatorit de atatea ori? "- intreb eu sorbind din bautura. Da, nu prea are noroc in dragoste. Toate l-au parasit pentru diversi parteneri de afaceri, si toate au plecat fara sa ceara custodia copilului ei. Am studiat la Moscova si dupa i-am cerut tatei sa lucrez intr-una din filialele firmei lui si asa am ajuns in Paris. Tu?
- Ah, o sa te plictisesti! Totul e normal! M-am nascut aici si locuiesc intr-un cartier normal. Tatal meu e brancardier la spital, iar mama lucreaza la receptia unui cabinet medical particular. Eu invat la un liceu de arte. Si cam atat! " Nu eu am spus tot, spune si tu! Ce cautai in club in seara aia? ". Era aniversarea mea si in fond eu si patronul ne cunoastem asa ca mi-a facut cinste de ziua mea. Ne distram destul de bine impreuna.
Am stat si ne-am privit cateva momente fara sa scoatem un sunet. El ma privea asteptand sa spun ceva dar eu habar n-aveam ce subiect sa abordez. Singurul lucru pe care imi venea acum in cap era :" Zambeste!". Si uite asa ii zambeam ca o proasta asteptandu-mi frappeul. Ok trebuia sa spun ceva nu? Dumnezeule nu aveam nici macar cea mai penibila intrebare in cap. "Te macina ceva? " intreaba el sarutandu-mi tandru mana. Da faptul sunt confuza. Stiu ca am ajuns la un grad de intimitate mare din prima seara, dar de discutat despre ce putem discuta? Ce-i place? Ce se intampla aici? Cum sa-i vorbesc? Ii place de mine si dupa ce deschid gura sau ...."Oh, nimic. E doar situatia asta usor ciudata. Nu prea inteleg nimic, si acum pot sa spun ca ii inteleg pe ai mei care sunt in ceata total. "A ridicat o spranceana apoi confuz, dar m-a intrebat daca ma putea ajuta cu ceva. In prima faza am dat negativ din cap doar ca aveam nevoie de putin ajutor si in fond il privea in mod direct. Parintii mei sunt singurii care ne puteau impiedica intalnirile. " Lasa asta pe seama mea!"
..........................................................................................................................................................
Flashback
"Nu cred ca aveam voie sa trecem pe aici." spune Hidan usor speriat de modul in care treceam strada. Era asa de dragut. Mergeam amandoi spre Ladurée Bonaparte o patiserie extraodinara si scumpa in care imi dorisem sa intru de mult timp. Era frumos si scump aici, nu imi permiteam decat o cutie de Macarons pe luna. Mi s-a luminat fata cand l-am vazut iesind cu 4 cutii. " Ciocolata, menta, lamaie si fructe de padure, nu? " "Si eu care credeam ca nu ai bagat in seama ce spun."
EndFlasback
Asa retinuse si placerile parintilor mei. Facuse programare la restaurantul Maxim’s. "Dumnezeule!" , spun eu vazandu-ma in fata restaurantului. Hidan era deja acolo, ne astepta cu un zambet calduros pe fata. Le-a zambit si parintilor mei apoi s-a prezentat singur pentru ca eu eram inca vrajita de coada din fata restaurantului. „C'est un rêve!” (E un vis!) Spun eu lasandu-i undeva in urma. Acum constientizam ca ajunsesem in fata unui restaurant scump, cu prestigiu, acum nu conta ce mutre faceau parinti mei, nici ce credea Hidan despre ei, nimic nu conta. Eram eu intr-un palton negru, o rochita rosie, cu pantofii mei negri eleganta gata sa traiesc ceva extraodinar. Te iubesc Hidan! Nu o sa pot niciodata sa iti multumesc indeajuns pentru toate oportunitatile pe care mi le oferi. Sunt oportunista? As da orice sa stie .... „ Ma bucur ca-ti place!” spune el oferindu-mi bratul lui. Cum sa nu-ti placa? Decoratiunile erau adevarate bijuterii, muzica era extraordinara, meniul era scump dar bun si chiar cand crezi ca totul merge bine de-o saptamana in coace apare intrebarea: „ Ce fel de relatie aveti?” As fi vrut ca tata sa taca, sa nu scoata un sunet precum facea familia fetei in „Amantul” de Marghuerite Duras. Sa taca si sa inghita situatia asa cum e, pentru ca amantul asta era puternic, si pregatit de orice. Il vedeam ca ma priveste cu un zambet obraznic. Imi era frica de o scena, de reactia lui Hidan – nu ar fi aplecat capul cu nici un pret desi ii explicasem ca eu eram genul care sa fuga de acasa sau sa treaca peste cuvantul parintilor.
Flashback
Ar trebui sa mergem la George al V-lea? Cum ar trebui sa ma comport? Sa-i iau flori mamei tale? Cum sa-i spun tatalui tau? Atatea intrebari fara raspuns. Habar n-aveam ce ar trebui sa faca, daca ar trebui sa-i dea flori sau ce flori sa-i dea mamei, cu atat mai putin cum sa-i spuna tatei; tot ce stiam e ca trebuie sa-l placa sau macar sa-l inghita. „Nu stiu!” spun eu incet aruncand cutia goala de macarons cu crema de lamaie. „ Dar trebuie sa te placa! Trebuie sa intelegi ca parinti mei ma iubesc si asa ca orice parinte pun fericirea copilului mai presus decat a lor. Trebuie doar sa ii convingem ca e cela frumos intre noi si cel mai important stabil.Te rog, incearca sa-i intelegi daca spun ceva ce te deranjeaza o fac sa ma apere. ” continu-i eu asezandu-ma pe canapea si mangaindu-i usor bratele.
EndFlashback
- Stim amandoi ce repercursiuni risca fica mea, vreau sa stiu daca a meritat. Credeti ca relatia voastra e stabila? Ce te face sa crezi ca nu va trece la urmatoarea peste o luna? Intreaba tata intorcandu-se spre mine. Ce ma face pe mine ca parinte sa cred ca fica mea nu va fi presata sa accepte o relatie nesanatoasa? Uite ai fost responsabil si ti-ai asumat raspunderea asupra acelei seri, dar intelege ca ceea ce ma ingrijoreaza e viitorul fetei mele care nici acum nu cred ca intelege intru totul incontienta de care a dat dovada in acea seara.
Incontienta asta ma omoara, doar asta auzeam de o saptamana de la mama si tata. Asa era, stiam ca putea sa ma omoare, sa ma drogheze, Hidan putuse sa-mi faca orice, dar in acea seara nu existaru aceste pericole. Ricasem si castigasem desi Doamne mare era sansa sa sfarsesc tragic. Ce se intamplase cu mine in acea noapte nu inteleg. De obicei ma speriu cand un barbat ajunge prea aproape de mine si-i fac vand, dar cu el ma simtisem atat de confortabil.
- Domnule Haruno fica dumneavoastra inseamna mult pentru mine si va rog sa nu va indoiti de bunele mele intenti. Stiu ca Sakura a dat dovada de naivitate in acea seara dar nici eu nu am fost mai contient de situatie, puteam sa iau cine stie ce boli, ce siguranta aveam ca persoana pe care o aduc in casa e una decenta? Motivul pentru care am riscat amandoi e ca ne-am placut, iar eu inca o plac pe Sakura. De aceea vreau sa va asigur ca vreau o relatie stabila cu ea. Spune Hidan zambind si luandu-mi mana intr-a lui.
- Dar nu crezi ca e prea tanara pentru tine ai 29 de ani, asa ne-a spus Sakura. Sa fim sinceri ai alte nevoi cand ea nu doreste decat sa se distreze, vei vrea seriozitate iar nu va stii ce sa-ti ofere. Trebuie sa intelegi ca relatia nu o sa reziste iar tu si fica mea ati pierde timp din a va gasi adevarata fericire.
Il priveam pe Hidan, nu stia ce sa spuna . Nici eu nu prea stiam ce ar putea el sa spuna sau ce as putea sa spun eu dar am deschis gura pentru ca nu doream ca lucrurile sa se termine asa. Mama ma privea curioasa, simteam emotiile ei. Acea privire calda era o atentionare din partea ei, stia ca situatia poate deveni tare complicata. Mama avea talentul asta special de a fi doamna, de a fi extraordinara. Avea niste ochi mari frumosi, o fata perfecta, neatinsa de ani si mai presus de corpul ei formidabil, avea o un temperament foarte bine cenzurat. O iubeam asa mult, aveam atata noroc ca era langa mine la masa. Imi araja rochita pe care o ridicam precum o fetita de trei ani sub masa si imi facea semne de cum se mananca, cum se bea, cred ca eram dependenta de ea. Puteam eu oare sa spun aceum ceva fara sa o raneasca.
- Da poate ca ai dreptate in privinta varstei dar relatia este consumata, ne e un secret pentru nimeni.spun eu oprindu-mi privirea pe mana lui Hidan si a mea. Il plac, sincer, si as vrea sa incerc.
Il vdeam pe tata uitandu-se la mine nu dorea sa sufar o dezamagire dar eu doream sa incerc. „ Va dau cuvantul meu domnule ca viitorul Sakurei nu va avea de suferit din cauza acestei relati.” Tata si-a plecat capul apoi a spus ganditor : „ Faceti cum considerati ca e bine copii!” .
hey stiu ca a durat ceva dar am venit cu next ul
astept comentari/ pareri/ critici
Lectura placuta!
Cap IV
- Nu pot sa cred ca i-ai convins pe ai tai! Spune Sui alegandu-mi o rochie si asezand-o pe langa mine pentru aprecieri. Da nu prea ai cu ce sa o umpli.
Face-ti cunostinta cu unicul meu prieten. Daca s-ar intampla ceva as stii la cine sa apelez. E printre unicele numere din telefonul meu. Nu sunt o persoana populara si nici nu cred ca voi fi sau ca m-ar prinde rolul. Sui este prietenul meu. L-am intalnit in club si de atunci suntem parteneri de distractie- eu aveam nevoie de cineva care sa ma initieze si sa aiba grija de mione, iar el de cineva cu care sa danseze si sa pacaleasca fetele ca e mare macho. Ha, si acum ma amuza situatia- dar vom vorbi despre alta cu alta ocazie mai bine sa va fac o scurta prezentare. Un baiat de varsta mea inalt, cu un zambet mare si stralucitor, cu niste ochi de un albastru foarte inchis (de fapt nu stiu exact cum sa explic nuanta- nu pare prea sanatoasa) imbracat ca deobicei intr-o pereche de blugi albstri si o geaca neagra. Mare meu maestru. Il iubeam de-adreptul; aveam o relatie foarte speciala cu el. Parca imparteam acelasi creier. „ Ce zici de asta?” intreba el aratandu-mi o rochie clasica albastra. „ E frumoasa si scumpa tot odata. Si in fond nu pentru asta am venit Sui ci pentru evenimentul de caritate pe care il organizezi. Vrei sa te ajut cu ceva?” nu stiu daca am precizat pana acum, Sui nu e numele lui adevarat e doar o prescurtare. Numele lui adevarat e prea complicat pentru mine si prea lung : Suigetsu Hōzuki. Oricum sa trecem mai departe... Vedeti voi Sui a primit cadou de la tatal lui adoptiv, un club la impinirea varstei de 18 ani ( clubul in care eu si Hidan ne-am intalnit). Ah am mai uitat sa explic un lucru, Sui e italian desi are un nume tare aiurea (de fapt si al meu e aiurea dar asta e alta poveste). El a crescut pana la varsta de sapte ani la un orfelinat din Milano, pana a fost adoptat de Orochimaru ( alt mune ciudat- cred ca se merita unul pe altul) un actor si tenor la opera si teatru (un adevarat maiestru daca ma intrebati pe mine) . Imi aduc aminte ce incantata fusesem sa aflu ca e tatal lui Sui sau sa-l intalnesc; il stiam din reprezentatiile la care fusesesem. Acum cu doua saptamani inaintea Craciunului, el tinea o seara de strangere de fonduri pentru un coleg ( de fapt fusese mai mult obligat, nu se oferise).
- O sa vina idiotele alea sa faca tot, dar daca vrei sa te faci utila de ce nu il aduci pe Hidan? Ar fi frumos sa facem putina publlicitate cazului si poate sa domeze niste bani.
- Publicitate cazului si clubului tau... spun eu cu un zambet pana la urechi. Nu ma pacalesti tu pe mine profitorule.
- Hei atat ar putea face si el pentru tine. Te-ai sacrificat destul si in fond profiti pentru o cauza nobila... si un prieten. Spune el asezandu-mi mana pe umar la iesirea din magazin.
Poate avea dreptate, dar nu stiam cum sa-l conving pe rusul meu drag. Tot timpul e asa – de ne atins, nu stiu cum sa-l conving sa faca o fapta buna pana la urma. „ Il suni si va intalniti si-l intrebi... Oh nu mai bine ii spui ca tu mergi si ca daca vrea ai precia sa te insoteasca.” Cum gasea el solutie pentru tot. „ O domnisoara nu suna niciodata un barbat, doar da mesaje.” Spun eu luandu-mi cafeaua in mana. Bunul meu prieten, radea copios pe seama priencipiilor mele „bizare” cum spune el, dar.... „ Intelegi la ce ma refer!” apoi soarbe o gura din cafeaua lui. Da intelegeam si nu stiam ce sa zic. Nu imi era frica de Hidan, insa nu pot zice ca ma simtea prea confortabil cand ii vorbeam simteam cum imi ard obraji si simtem acea presiune cum ca as putea spune in orice moment ceva ce sa nu-i placa sau sa-l faca sa nu ma placa. „ Bine, am sa incerc! Nu promit nimic.” spun eu inchizand ochii si terminandu-mi cafeaua. Poate era timpul sa aflu daca ma place cu adevarat, e mai bine sa aflu acum decat sa aflu mai tarziu ca poate nu da doi bani pe mine, nu?
Azi e miercuri, nu ma asteptam ca Hidan sa-mi intrerupa ora de cafea cu Sui si nici sa-mi ceara sa merg la el acasa urgent pentru ca are sa-mi comunice important. Aiurea situatia, am avut noroc insa ca prietenul meu avea masina. Nu una colosala dar m-a lasat in fatacomplexului unde avea grizonatul apartament mai de voie mai de nevoie. Ce era asa important? Il salut usor pe domnul de la intrare si pe receptionera apoi intru in lift. Nici macar nu stiam daca arat intradevar bine. Sui spusese un simplu : „ Extraodinar iubito!” extraordinar ei. Sunt sigura ca era un extraodinar de prost, era ora doisprezece ma machiasem si aranjasem la la noua jumate si de atunci mai bausem o cafea si-si mai bagase Sui mana in capul meu cam de cinci ori. Ei, asta e.
Mi-a deschis usa in stilul caracteristic cu parul ud si fara tricou ( asa cum obisnuia sa se plimbe prin apartament chiar daca era decembrie). „ Hai intra!” spune el asezandu-mi mana in talie si luandu-mi geanta neagra. Pe deoparte parea acum somnoros sau macar fara vlaga. Ce s-a intamplat spun eu asezandu-ma pe canapea si scotandu-mi botinele negre. Aveam picioarele obosite de la tocuri asa ca el le-a luat si le-a asezat pe genunchi lui.
- Te-am intrerupt cumva cand te-am sunat? Pentru ca am primit un telefon de la nu conteaza cine si spunea ca ai fost vazuta de dimineata cu un tip la brat mergand prin magazine si la o cafenea. E adevarat? Intreaba el masandu-mi usor gambele.
Am inteles acea somnolenta era o incercare de asi pastra calmul sau mascarea unei ignorante. Oare ii pasa? „ Da!” spun eu ridicand capul si zambind tot odata. Si-a apropiat fata de mine apoi nu a mai zis nimic. M-a privit insa indelung ca semn de : „Continua, ce mai stai?”. „ Nu crezi ca discutia asta e penibila? Era Sui, prietenul meu, ce Doamne iarta-ma e asa o chestie? Si tu te vezi cu multe domnisoare la firma si nu e mare lucru.” „ Despre mine nu se scrie in ziar.” Poate pentru ca nu era in public dar in rest situatia mi se parea similara, ce atata tam-tam?
- Care e problema, iubitu le? De ce il suni pe acel cineva sa-i spui:” E doar un prieten de-al ei, nu reprezinta pentru mine o amenintare. Ea ma place doar pe mine!” spun eu atingandu-i usor obrazul.
„ Doar pe mine? Frumos!” Parea sa se fi calmat. Mi-am trecut de doua ori mana prin parul lui apoi m-am ridicat asezandu-ma pe genunchii lui. Era oare momentul? „ Pot sa-ti cer o favoare?” intreb eu sarutandu-i usor barbia. „ Vineri, e o seara de strangere de fonduri in clubul in care ne-am intalnit, ma gandeam.... De fapt eu doream sa merg, ti-ar placea sa ma insotesti?” intreb eu zambind usor aiurea. Oh acum ma simtem prost, ca am intrebat. Nu doream sa creada ca profit, defapt nu dorea sa fie asa. „ Mi-ar face placere sa mergem, dar apoi promite-mi da vei sta macar o ora in plus la mine, bine?” Am dat din cap afirmativ.
.........................................................................................................................................
O ora in plus? Pur si simplu grozav. Parca ma si vad, obosita de tocuri, granita, Sui si parca prevad ca o sa aiba cine stie ce pretenti. „ Stralucitoare ca intotdeauna!” spune Hidan asezandu-si mana pe rochia mea alba. Exagerase zambetul acela cand imi deschisese usa masinii iar eu la randul meu exagerasem imbratisarea pe care i-a acordam in fata clubului. Stiam amandoi ca cine stie ce jurnalist de scandal e acolo asa ca pozam in cuplul perfect. Departe avand in vedere ca ieri facuse o scena groasnica de gelozie? Nici nu stiu cum sa o numesc. Ieri aparuse in ziar pozele cu mine si Sui , iar lui i s-au aprins luminitele. „ Te rog sa stai langa mine in seara asta!” sopteste el prinzandu-mi cotul imediat ce trecem de intrare. Aproape ca nu-i rezistam, era asa de adorabil. Nu-l vazusem pana acum afectat de ceva atat de tare si mai ales de ceva ce privea relatia noastra. Imi venea sa strig : „Te iubesc!” dar imi era jena. Ce ar crede despre mine? Ca pun prea mult semtiment in cateva intimitati? Da. Pana si eu credeam asta!
Flashback
- Asculta, imi placi si de asta o sa-ti dau o tema de gandire. Ori el, ori eu ... nu raspunde acum! Mi-l vei spune dupa iesirea de vineri, bine?
EndFlashback
Un singur strigat de ajutor din partea lui Sui l-au facut sa plece direct spre Kakashi fara sa-mi spuna nimic.
Iar acum sta cu acea fata de vorba.
Nu eram suparata, geloasa sau frustrata, nu aveam de ce. Dar eram deranjata ca o facea asa usor, asa in public. Ce mai conta ca sus pe scena era tatal lui Sui spunand ceva important, ce mai conta ca Sui era langa mine la bar cand el ii cuprindea ei bratul usor. Era frumoasa, o adevarata clepsidra. Avea un zambet spectaculos, avea pistrui pe umeri si pielea fina.... Adica e chiar draguta si mie cred ca mi-ar atrage atentia, e speciala. Imi amintea de mine in prima seara, atunci si eu crezusem ca sunt speciala. Din pacate magia a disparul a doua zi, nu mai straluceam ca o zana. Oare magia ei va disparea la dimineata? Sau Hidan se va gandi luni ca a fost platita de cineva sa-i faca rau sau se va gandi ca a fost cea mai extraordinara fata pe care a intalnit-o.
As vrea sa am curajul sa ma duc la ei si sa i-o prezint. E colega mea de clasa, cea care ma judecase luni dimineata. Oare ar fi ea mai buna pentru el? Ar ajunge sa o iubeasca? Hidan e capabil de asa ceva? Nu, departe de el. El doar avea acel instinct de posesiune foarte dezvoltat, spriritul proprietetii.
- Vrei sa iesim putin? intreaba italianul cuprinzandu-mi talia puternic. Nu pari sa te simti bine, ai albit la fata.
Nu am ajuns pana afara insa pentru ca imi simteam picioarele tot mai grele. Nu ma puteam tine pe picioare asa ca Sui m-a asezat in camera din spatele barului fara sa spuna nimic. Nu avea nevoie sa ma intrebe ca sa stie ce se intampla. Vazuse ochii mei plini de lacrimi dar se multumise cu un simplu: „ Nu merita sa plangi numai pe bani! Ai uitat vorba tatei?”. Si totusi eu nu spuneam nimic. Doar plangeam in pumni ca o proasta la gandul ca-l iubesc atat de mult si ca stiu ca nu imi permiteam nici sa-i spun. „ Lo amo tanto!Sui!”
Cum am vazut un fic Naruto, am decis sa aterizez si eu pe aici !
Ai o idee originala, bravo tie! DAR!
Ai muuuuuuulte greseli in text. In primul rand, ai o multime de gresile de tastare! Inainte sa postezi, reciteste-ti textul. Pe urma. Virgule inexistente! Si, cateodata, acolo unde sunt puse, nu sunt corecte.
O alta mare greseala pe care o faci constant [si sincer sunt putin dezamagita ca nu te-a atentionat nimeni pana acum, sau nu am citit eu cu atentie] este acel dialog fara linie de dialog! Nu pot acum, pentru ca timpul nu-mi permite, dar daca as sta sa-ti corectez textul, ar fi mult de munca!
Atunci cand ai o replica a unui personaj, pune linie de dialog frumos, de la capat! Apropo de asta, fi atenta la alineate. Da-le viata pentru ca pana acum nu exista.
Mi-a fost destul de greu sa-ti citesc textul deoarece sunt blocuri de litere. Lasa un rand spatiu intre paragrafe si bineinteles, incepe cu alineat.
In rest, ideea imi place. Ai grija insa cu actiunea. Nu o pune pe fuga.
Sper sa iei in considerare sfaturile ce ti le-am adus.
hey
scuzati intarzierea, dar asa au fost saptamanile acestea mai incarcate.
As vrea sa incep prin ai multumii lui Husk pentru comentariu si ca apreciez faptul ca-i place, ii pasa\ si ca ma sfatuieste pentru a evolua. Vreau sa stie ca acel capitol pe care nu l-am recitit a fost singurul si ca sper ca din acesta am scos toate greselile de tastare. Tot odata as vrea sa-ti multumesc pentru propunerea ta legata de modul in care redactez textul, dar vreau sa raman pe aceasta varianta pentru ca am citit carti care impaca ambele variante de dialog si pentru mine personal au fost mai usor de inteles. Sper sa imi intelegi decizia.
Astept comentarii si lectura placuta!
Cap V
Eram in camera mea singura in intuneric privind tavanul si contempland. Acum sunt eu cea adevarata- nu cea care se alinta in bratele lui Hidan. Aceea nu eram eu pentru ca timpul petrecut cu el nu era real. Era o intelegere intre iluzie si realitate. Idei precum faptul ca m-ar placea erau sperante ce nu mi le permiteam. Stiam ca in gand el are pe altcineva cu care in secret ma compara. Cu siguranta ea era motivul pentru care Hidan ma identifica evident cu momentele intime, dar ce conta? Relatia noastra e un contract de altfel nici nu ar putea fi altfel si daca m-ar placea ar fi fals. Cum ar putea sa ma placa cand cea de langa el nu era decat o Sakura cenzurata, vesnic speriata de o posibila greseala. Imi dau acum seama ca de fapt nu ma simteam cu el comod asa cum ma simteam cu Sui; cu el traiam ca si cum ziua de maine n-ar exista, ca si cum existenta s-ar limita doar la noi. Si totusi ma uit acum in oglinda si vad, sunt singura. Mama auzise sau citise odata ”Omul se naste si moare singur” dar oare si traieste? Pentru mine era o pedeapsa groasnica dar stiam ca asa trebuie sa fie. Cine mi-ar accepta secretul?
Flashback
„Ploua!” spune Hidan asezandu-si mana in jurul taliei mele. Nu aveam nici unul umbrela. Aici ploua in preajma sarbatorilor, arare ori ninge. Deobicei ninge abea in ianuarie. Il priveam oarecum nepasatoare. Ce mai conta o ploaie cand oricum machiajul meu fusese distrus aproape total de lacrimi. L-am tras usor de mana si am pasit fara ezitare in ploaie. Doream acasa, in patul meu sa ma bag sub perna si sa plang ca mai apoi sa ma trezesc de dimineata cu ochii unflati si racita cobza. In seara asta eram aproape depresiva. De ce nu imi permiteam o scena de gelozie? De ce sa nu-l intreb motivul pentru care o ia razna cand ii zambesc italianului cand el e cel care cuprinde fete de talie? „Mi-ar fi placut sa petrecem mai mult timp impreuna.” spune el tragandu-ma puternic in brate.
Nu cred ca ai fi avut acelasi succes daca am fi petrecut mai mult timp impreuna. Spun eu lasandu-l de mana si intrand in masina. Il vedeam cum intra si el, incercand sa nu para deranjat de ce am spus. Nu vreau sa vorbesc despre asta , bine? Acum hai sa mergem la tine asa cum te-am promis.
Asta inseamna pentru tine relatia noastra o promisiune, o datorie?
Asta inseamna pentru tine relatia noastra contact fizic? Trebuie sa recunoastem relatia noastra nu exista. Ai vazut cum ne-am comportat inauntru? Ca doi straini. Tu acolo, eu dincolo. Cred ca ar trebui sa recunoastem ca poate suntem prieteni cu benefici, poate nici atat. Ne folosim unul de celalalt.
Nu suntem impreuna , sau nu stiu exact cum sa explic relatia noastra.Nu stiu decat ca eu il iubesc, dar el? El ma iubeste? Oare vede in mine mai mult decat actutul propriu zis? Si-a mutat privirea vizibil dezamagit de ceea ce spusesem. Acesta era adevarul. Il vedeam nervos, simteam tensiunea din masina, atmosfera asta din ultima vreme eracoplesitoare. Simteam ca nu mai pot duce situatia asta in spate mult timp. Trebuia sa scap de presiunea asta, de haosul din viata mea. Am dorit sa spun ceva, chiar am vrut, dar el ma intrerupea spunand : „ Inteleg, stai listita!”. Asta era clar semnalul ca urma ceva. Nu doar cuvintele ci si tonul lui sarcastic....
EndFlashback
Ii aud pe ai mei susotind in bucatarie, stiam ca vorbesc despre mine si el. Stiam ca vorbesc despre faptul ca ajunsesem mai repede acasa de cat s-ar fi asteptat ei. Stiam ca vorbesc despre atitudinea cu care am intrat pe usa si despre cat de aiurea raspunsuri le dadusem. Acel „ A fost superb! A donat o suma mare pentru caz!” parea putin, nu?
Flashback
Ai fost geloasa pe ea? Sakura, esti fata isteata stii ca nu as face asa ceva in public nu? Si in fond ai fost superba cand ai venit si i-ai spus vreo doua. Iubito suntem impreuna? Nu stiu, dar nu vreau sa te fac sa suferi. Eu nu sunt asa. Tu pe de alta parte ai plecat cu Sui o buna perioada .Pentru ce ma rog? Nu ti-am zis sa stai departe de el? Spune el strigand dintr-o data si apropiindu-se de mine de parca nu eram destul de lipita de geamul rece al masinii.
Hidan te rog , este singurul meu prieten.
EndFlashback
Trist, dar adevarat. Desi in clubul lui Sui aveam atatea cunostinte nu vorbeam cu niciuna inafara clubului. Nu-mi trebuiau. Asa eram eu. Fidela unei persoane fie ca era o relatie amoroasa sau nu. Am invatat de mica ce e loialitatea afectiva, cand ti la o persoana pana la Dumnezeu si inapoi investesti sentimente doar in relatia aia. Bineinteles ca la cat de daruita am fost in relatie atat de distrusa am fost la final. Aveam si acum cicatrici adanci. Stiti cand iubesti o persoana si te concentrezi doar asupra acelei relatii tinzi sa te izolezi de altele. Sui este singurul prieten pe care il am si care nu mi-a cerut niciodata nimic. Poate profitam unul de pe seama celuilalt, dar el nu ma atinsese niciodata, nu ma ranise nici verbal nici fizic si asta insemna asa mult.
Flashback
Recunosc ca eram ingrozita. Persoana aceasta din fata mea, imi fusese candva cel mai de incredere confident, iar acum? Acum il priveam ca pe cea mai mare amenintare spre fericirea mea. Cel ce urma sa pozeze acum intr-o cunostinta mai veche era de fapt un personaj care rasese de mine de nenumarate ori si care ma agresase tot de atatea ori. " Ma bucur sa te revad, Frumusete!" I-am zambit undeva ascunsa sub imbatisarea protectoare a lui Sui. "Nu ma prezinti? " intreaba blondul zambindu-mi in felul lui caracteristic. Era un baiat frumos. Naruto mi se paruse intotdeauna astfel, chiar si acum mi se parea, insa era un nimic. Profitase de mine atata timp, prima data la scoala, apoi la iesiri. Ma lua cu el ca pe un catelus cu care te mandresti in fata prietenilor ca esti un bun dresor. Ma pacalea ca suntem prieteni si ca ma iubea, dar dragostea asta lasa vanatai.
EndFlashback
Flashback
- Nu ma mai baga pe mine in prostiile astea! Crezi ca am timp de pierdut pentru prostiile tale?
EndFlashback
Nu puteam sa-i uit palma sau modul in care ma brutaliza, ma imbrancea si... "Sakura si eu am fost bun colegi in scoala! " Imi facea atata rau sa-l simt atat de aproape de mine. De la prima mea intalnire cu Sui ne indepartasem ba chiar nu mai auzisem nimic unul de celalalt. Reaparuse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mangaindu-ma la fel de curajos ca alta data chiar in fatalui Sui care parea sa observe atitudinea mea. In acea seara Sui m-a salvat, si de atunci amandoi am ramas nedespartiti. Ii datorez atat de mult. Chiar daca la inceput fusesem parteneri de dans si petreceri acum eram confidenti, prieteni.
Flashback
Te implor nu ma pune sa ma despart de el. Stiu ca ti se pare aiurea, dar eu tin la el si el la mine. Eu doar atat iti cer. Relatia mea cu el este strict de prietenie, si nu reprezinta un obstacol pentru tine. As vrea sa intelegi ca .... Esti perfect! Spun eu asezandu-mi mana pe obrazul lui . Si eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.
Tu pleures pour rien. ( Plangi din nimicuri.)
hey
am venit cu un nou capitol
stiu ca a durat ceva vreme dar, am avut un program foarte incarcat si din pacate se anunta saptamani si mai furtunoase
asa ca am profitat de ceva timp pentru a pune capitolul VI
sper sa va placa si sa va exprimati parerea
cam atat. Lectura placuta!
Cap VI
Il vedeam stand in birou inca de cand intrasem pe usa apartamentului in aceasta dupa amiaza, iar acum era trecut de miezul nopti. Ce se intamplase? Era joi, stia ca trebuie sa ajung acasa pana la 2 si ca maine trebuie sa merg la scoala. De ce sta acolo? Deobicei profita intens de timpul pe care-l petreceam impreuna. Stia ca luni, marti, joi si vineri am scoala, asa ca puteam sta la el doar de la sase la unu. Deobicei ajungeam inaintea lui , motiv pentru care aveam cheile apartamentului. Si cum de ajunsese inaintea mea "acasa" ? Se intamplase ceva?
- Esti suparat? intreb eu apropiindu-ma de birou.
Sincer eram foarte ingrijorata de atitudinea lui. Isi aruncase cravata pe un fotoliu, isi tine lantul pe care ii era atarnata crucuilita in gura si isi plimba privirea nervos pe pereti. Nu facea altceva de cand am venit. La inceput mi-a zis: "Rezolv ceva si vin!", dar nu a mai venit, si stia bine ca eu trebuie sa plec. Ai mei acceptau cu greu vizitele astea si asa nu imi permiteam sa intarzi nici macar o secunda.
Si-a lasat pe spate frecandu-si ochii de oboseala. " Esti suparat pe mine? " intreb eu sfioasa oprindu-ma fix in fata scaunului lui. " Nu iubito, e altceva... Nu are rost sa discutam despre niste prostii." Prostiile alea il tinusera departe de mine o zi intreaga, iar eu intr-o jumatate de ora trebuia sa ies pe usa. " Atunci te pot ajuta cu ceva? " spun eu asezandu-ma in bratele lui si strangandu-l puternic. Cred ca azi prima noapte in care ne intalnisem si nu ajunsesem mai departe de un sarut. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca el nu ma presa pe acel subiect dar mie nu-mi placea ca era la kilometri departare. Mi-a sarutat usor umerii apoi cand am inceput sa-l sarut si eu, el s-a oprit. M-am ridicat somnoroasa din bratele lui si mi-am luat geanta negra de pe jos fara sa privesc inapoi . "Bisous!"
-Sakura, familia mea vrea sa ne despartim! M-am intorc brusc pentru al privi; el, ca mine de altfel, era inghetat.
Se apropie si imi mangaie obrajii. Nu spunea niminc. Eu pe de alta parte as fi avut atatea intrebari. Aveam sa ma bucur de tacerea mea atunci cand m-a ridicat pentru un sarut. Era asa de grijuliu acum, ca si cu o papusa de portelan, ca si cum ar vrea sa ma provoace sa-l implor sa stea langa mine. Adevarul era ca idea unei despartiri asa bruste mi-ar frange inima. Recunosc ca il iubeam, poate mai tare decat imi inchipuiam, atat de tare ca ma durea pana la lacrimi. El avea ochii inchisi, si ma tragea puternic in el. „ Stiu ca nu vrei sa vorbesc acum, dar ....” „ Fratele meu va veni sambata la Paris. Vrea sa te vada!”
.................................................................................................................................
Trebuie sa recunosc ca am niste emotii groasnice. Toata noaptea avusesesm cosmaruri cu fratele lui Hidan, era un capcaun care ma fugarea prin intreg Parisul. „ Sunt bine mama?” intreb eu iesind din camera mea pentru evaluarea mamei. „ Draga mea, esti minunata. Dar a sunat doctorul cand dormeai - ti-au venit analizele. Vrea sa mergem acolo cat mai repede.” Stiu ca in mod normal cineva ar zice: pai si Hidan? Si fratele lui? Ce impresie faci? Nu asta era prioritatea mea acum. „Ma duc sa ma schimb.” De ce dorea doctorul sa ma vada urgent? Oare e adevarat presimtirea aia a mea? Dumnezeule , Te rog sa nu ! „ Te rog!” soptesc eu .
- Fi puternica, bine? Orice spune mama e aici, bine?
Mama, normal ca era. Ea avusese grija de mine tot timpul, se speria pentru mine si se bucura cand lucrurile ieseau asa cum trebuie. Uneori cred ca toate lucrurile bune care mi se intampla se intampla pentru ca Dumnezeu sa o rasplateasca pentru bunatatea ei. „Mi-e frica!” spun eu strangandu-i mana la vazul sectiei de ginecologie. „Haide ca nu mergi la taiere!” imi raspunde ea aranjandu-mi parul cu un zambet stralucitor pe fata. Am intrat impreuna, mama era zambitoare , plina de speranta si incredere. Imi era atat de draga , as vrea sa am si eu forta aia a ei, de mama.
- Imi pare rau frumoaso, dar ai avut dreptate. Nu poti avea copii!
Am inghetat un moment apoi mi-am intors privirea. Nu ma puteam gandi la nimic, nici macar la cat de mult imi dorisem copii. Parca paralizasem. Imi simteam mainile grele. Totul se oprise pentru mine. Singurul lucru pe care mi-l dorisem cu adevarat si pentru care as fi facut orice, nu se putea. Un copil. Il vedeam pe doctor cum se apropie de mine si ma ia de mana. Spunea ca-i pare rau. El stia ce e sa nu ai copii, sotia lui nascuse un copil mort si era cat pe ce sa moara si ea. „ Stiu ca nu e corect. Si stiu cat doare. Stiu cum ti se rupe sufletul cand auzi de femei facand avort peste avort, iar alti si-ar da viata pentru a avea macar un copil, macar de a-si simti cum misca daca nu au posibilitatea sa-l vada crescand. Nu stiu de ce ne-a dat Dumnezeu asta dar stiu ca cea mai mare greseala e sa nu te eliberezi acum. Plangi! ” Il strangeam de mana puternic. Unde era tata acum? Nu-l interesa, facuse acel gest socant cand a aflat ca exista posibilitatea sa nu am copii. S-a rupt din imbratisarea mea, ca si de un lepros. „ Era cea mai mare dorinta a mea. Imi doream asta cu disperare. Imi pare asa de rau pentru tot - stiu ca e vina mea pe undeva!” „Sotia mea credea la fel! Spunea ca pacatuise probabil groasnic de primise o asemenea pedeapsa. Dar timpul a trecut, situatia a evoluat, am adoptat un baietel si si-a dat seama ca nesansa ei de a avea un copil a fost sansa micutului noastru de a avea o familie. Sunt multi copii frumosi care asteapta pe cineva, poate e acolo un baietel care te asteapta pe tine ca si mama.” Ma uitam la el printre lacrimi – si el avea ochii rosi. „ Nu credeam ca mai am lacrimi pentru asta!” Nici eu.Nu stiu de ce plang, in subconstientul meu simtisem asta. Asa ajunsesem la ginecolog.
Ciudat a fost cand am primit mesajul de la Hidan. Acel: „ Unde esti?” parea asa un nimic. „ Ajung imediat.”eram in taxi si ma uitam in oglinda. Ochii mei nu mai erau rosi, dar nici fardati asa cum trebuie- buzele mele la fel, mai eram imbracata si extrem de nepotrivit, o pereche de blugi si paltonul meu. Nu mai conta, acum nimic nu mai conta mai ales fratele grizonatului. Traisem o buna perioada de timp din speranta unui copil, traian pentru un viitor copil, iar acum? Acum ce? Ce as mai putea face in viata? Nu sunt tare isteata, nici foarte frumoasa sunt mediocra din toate punctele de vedere. Si parca acum vorba lui Horatiu „ Mediocritatea e aur.” nu mai era asa buna.
-Imi pare rau ca am intarziat. Poti sa strigi pe mine mai incolo dupa ce rezolvam si asta bine. Spun eu asezandu-mi paltonul pe cuier. Unde e fratele tau ?
-La firma alaturi de inca un frate mai mic. Tata vrea sa vada cum m-am descurcat cu afacerea.... Esti bine?
-"Secretul de a-i plictisi pe altii este de a spune totul." Voltaire! spun eu zambindu-i cald.
Ce mai conta acum, nu se mai putea face nimic? Ce mai conta faptul ca nu pot face copii pentru el? El avea problemele lui, firma, fratele mai mare. Si tocmai pentru ca avea total alte probleme nu avea rost sa-l incarc si cu ale mele, mai ales ca nu-l priveste. Nu-l priveste, adica nu e o boala sau mai stiu eu ce care sa-i afecteze sanatatea. Asta in primul rand, in al doilea rand relatia noastra se va opri inainte de a ajunge la subiectul ala. Nu-i asa?
hey am ajuns si eu cu next-ul
Am cam intarziat (stiu) dar intampinam greutati in a scrie acest capitol.
urmatoarele sunt deja scrise, dar acesta mi-a dat mari batai de cap sper sa nu dezamageasca- ma revansez cu urmatoarele capitole
Lectura placuta si astept comentarii
Cap VII
Asteptam ca un copil mic in biroul lui. Priveam ceasca de cafea de pe masuta si asteptam. Nu doream sa fiu singura acum, nu imi placea sa fiu singura acum. Cand nu aveam ocupatie mintea mea incepea sa proceseze si sa inventeze tot felul de scenarii, fiecare mai ciudate. Bineinteles ca incercam sa-mi iau gandul de la discutia cu medicul gandindu-ma la alta problema- fratele lui Hidan.
Flashback
- ...Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.
Endflashback
Ce a fost in capul meu? Normal ca nu. Uita-te la el inca il conduce familia. Cine a mai auzit la varsta lui sa vina fratele sa-ti spuna cu cine sa iesi si cu cine nu? Nu s-a mai auzit. Ori era un barbat obsedat de familia lui, ori asta era o scuza sa scape de mine. Buna metoda. Eu nu m-as fi gandit, trebuie sa recunosc ca era cu adevarat eficient planul lui si inteligent. Ma intreb ce motiv imi va spune? Trebuie sa fie ceva de sa raman gura-casca.
Mi-am ridicat capul si m-am asezat direct pe birou. "Hidan!" s-a auzit nervos de pe coridor. Mi se oprise inima in loc. Eram speriata, groaznic de speriata.
- Buna! spune un barbat intrand in incapere. Imi zambea plin de incredere, apropiindu-se de mine dorind sa para tot mai impunator. El era? Mi-l imaginam mai... ei bine diferit. Era inalt, usor roscat, cu o privire patrunzatoare. Deci tu esti.... Aha. Inteleg. Hidan! striga el dintr-o data.
"Lasa fata in pace, maniacule!" spue Hidan apropiindu-se la randul lui de mine. Inainte sa imi dau seama au inceput sa vorbeasca amandoi in rusa. Spiritele incepeau sa se incinga si aveam vaga impresie ca motivul as fi eu. Nu intelegeam ce se intampla. Il vedeam pe fiecare expunandu-si punctul de vedere cu patima fara sa-i pese de argumentele celuilalt. " Sa vedem cum va suporta vestea ca pleci." Simteam mainile rosacatului in jurul meu, si privirea .... Spusese cuvintele acelea ca sa ma vada ca sufar.
Stateam pe scaunul lui , cu ceaiul in mana fara sa scot un sunet. As avea atatea intrebari sa-i pun, dar nu doream sa par afectata. Ma gandeam totusi ce sunet sa scot pentru a-l face pe el sa spuna ceva. Am sorbit din ceai absenta, incercam sa nu ma gandesc. Hidan urma sa plece? Dumnezeule ruptura urma sa fie mai rapida decat ma asteptam; ca o ghilotina: " Crac". Mi-am asezat ceasca pe birou apoi mi-am ridicat privirea spre el. Si el ma privea, fara sa spuna nimic, fara sa mimeze vreo stare, se uita la mine.
- Nu te uita asa le mine Sakura, daca ai ceva de spus, spune-o!
Am dat negativ din cap, apoi am privit spre fereastra. Nu puteam sa-i spun sa nu plece; ar fi fost egoist din partea mea sau ar fi spus ca nu am inteleg cum trebuie relatia noastra. " Spune ceva Sakura!" Coborase la nivelul meu si imi mangaia obrazul. Ce puteam spune? Eram mica, afectata si nu doream sa fiu si penibila. As fi vrut sa strig: " Nu pleca!", dar ce rost ar fi avut? I- as fi distrus amintirile cu mine, doream sa fiu o poveste frumoasa la Paris, sa isi aminteasca cu drag de mine.
- Nu, nu am nimic de spus iubitule!
Fata lui s-a schimbat dintr-o data. " Inteleg!" spune el trantind usa in urma lui. Ii placea sa tranteasca usi, dar deobicei nu pentru ca era nervos. De fapt nu tin minte sa-l fi vazut asa nervos niciodata, sau sa i se schimbe starea asa repede. Era genul de persoana calma, care tachineaza ,dar iti face pe plac indiferent ce i-ai cere. Uneori ma simt vinovata ca ma gandesc la el ca la un oarecare, el chiar este un tip serios.
- Hidan! spun eu ridicandu-ma si urmandu-l. Ce aveam de pierdut? In fond sa afli ca cineva apreciaza prezenta ta este un fel de compliment, cred. Hidan, nu vreau sa pleci!
Ma privea indiferent, ca si cum spusele mele nu avusesera insemnatate. Ochii lui ma priveau seriosi iar fata lui nu mima decat nervozitate. Si-a aranjat o data parul apoi m-a tras intr-o camera plina de persoane scortoase; genul de camera cu o masa lunga plina cu oameni imbracati la patru ace fiecare insotit de catre o secretara tanara si frumoasa. Nu pot nega ca ma simteam penibil in fata tuturor; ma priveau toti neintelegand nici ei prea bine situatia. Pot spune insa ca , dupa privirea fratelui grizonatului, toti asteptau prestatia mea ca reprezentatia unui urs la un circ rusesc. „Ce spuneai?” Acum inteleg de ce sunt aici pentru a spune ce am spus pe coridor in fata tuturor acestor oameni, dar mai ales in fata fratelui sau. „ Am spus...ca nu vreau sa pleci.” Brusc mi-am ascuns capul in haina lui Hidan pentru a nu-i vedea pe toti cum zambesc si se amuza pe seama mea.
Bravo! Spune un tip blond ridicandu-se de pe scaun. Trebuie sa recunosc a fost aproape emotionant, iar tu Pein trebuie sa recunosti ca fata il place pe fratele nostru.
Nu asta-i problema mea. Problema mea, Deidara, este ca el pretinde ca o place, dar nu face decat sa se joace cu ea fara sa-i pese de ce repercursiuni are asupra familiei.
Liniste! Spune grizonatrul sarutandu-mi fruntea. Singurul motiv pentru care am acceptat sa veniti este pentru ca doream sa vedeti ca ca o plac. Iubito, spune el intorcandu-se spre mine, nu o sa plec de langa tine si asta pentru ca nu vreau si nu pot. Am aproape 30 de ani, nu am nevoie de cineva sa-mi spuna cu cine pot iesi. Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Spune el asezandu-mi cruciulita lui la gatul meu.
buna
am adus nextul sper sa va placa
astept comentarii si sugestii
Lectura lacuta
Cap VIII
Flasback
- Esti frumoasa!
Dadeam din cap obosita si eu si el eram atat de adormiti . Imi lua mana mi-o saruta, ma mai mangaia putin apoi imi mai facea niste complimente. Doaream sa dorm, doar putin. Era atat de tarziu, ar fi trebuit sa fiu de mult acasa si totusi eram aici langa omul asta care nu credeam ca ma iubeste si caruia ii oferisem tot ce aveam. Ma atasasem de el. Insa ma intrebam adesea, de ce fac asta? De ce, eu si el infloream minciuna asta atat de tare. Nu e ca si cum as astepta sa iasa ceva serios din asta, doar ca.... Ne comportam ca un cuplu adevarat, chiar si in intimitate, rar imi aminteam ca era doar ceva temporar. De fapt imi aminteam, insa prea tarziu. Ajungeam in acele cazuri sa sufar in tacere. Mai ales cand ma lasa asa in toiul nopti singura. Uram sa ma vad in patul lui singura. Stiam ca barbatilor nu le place sa tina femeile in brate in timpul somnului, dar cand am incercat sa ies din bratele lui el ma tragea mai aproape de el.
- Ma duc acasa! spun eu luandu-mi geanta de pe canapea. Vocea imi tremura insa nu din cauza faptului ca abea ma trezisem ci pentru faptul ca eram atat de suparata.
Il vedeam din nou cu acea privire rece si superiara, stand pe fotoliu cu un telefon in mana. Cu cine vorbea atat de des si mai ales la orele astea? Pentru cine ma parasea? " Culca-te!" Spune el facandu-mi semn spre dormitor. Cred sincer ca situatia era penibila. Ma imbracasem deja si in fond imi era prea frica sa raman. Daca ma mai privea mult in felul acesta urma sa izbucnesc. "Noapte buna!" spun eu zmucindu-mi mana dintr-a lui.
EndFlashback
Il strangeam pe Sui langa mine iar el facea la fel. Ma simteam ca prima data cand dansasem cu el. Imi cuprindea fata intre maini , ma invartea admirandu-mi corpul si facandu-mi semne. Ma simteam atat de bine uitand de mine, de Hidan , de tot. Sui era partenerul meu de distractie, dar imi era si un bun prieten. Ne intalnisem intr-un club cand iesisem cu un fost prieten si fetele din clasa mea acum 2 ani. Am dansat atat de pasional prima oara incat atrasesem atentia tuturor. Modul in care dansam se inbina atat de bine incat ne-am apropiat din prima seara. Lui ii placeau bauturile tari, mie cele dulci. El dorea o fata cu care sa se distreze, iar eram tot timpul gata pentru el. Ma plimbase prin cluburi, dansase cu mine, ma mai mangaiase insa saruturile lui nu-mi parasisera obrajii. Pe de-o parte era vina mea, intr-o seara cand se apropiase de mine doritor, eu daduse-m negativ din cap iar el fu nevoit sa renunte. In aceasta seara ma provocase ca intotdeauna. El saluta pe toata lumea iar eu il asteptam la bar. Il priveam cu un zambet pana la urechi, el imi facea cu ochiul apoi disparea ca sa apara in spatele meu . " Sui!" strig eu cand ii simt mana lui imi prinde soldurile cu o foame animalica. Bineinteles ca mi-a raspuns cu zambetul lui stralucitor si cu privirea lui de baiat rau. Eu si el descoperisem lumea impreuna. Ma tinuse de mana cand bausem primul pahar de Tequila, il impinsesem de la spate sa danseze cu toate fetele care i-au placut. Cantasem si traisem impreuna cele mai frumoase nopti din viata noastra. Avem unul in celalalt o incredere nebuna.
- Cand spuneai ca pleaca fratii lui?
- Maine dimineata. Nu pari sa-i placi prea mult. Nici eu, mai ales pe cel mare, roscatul. Hidan mi-a povestit despre el. E casatorit si are un copil, dar are o gramada de aventuri. Iar celalalt , blondul, are un nume tare ciudat cu Deid... ma rog, cert e ca imi facea avansuri si Hidan nu spunea nimic. Poate va avea iar o scuza ciudata.
- Ma amuza fata iubitului tau si a fratilor lui! Oare la ce se gandeste? Pare nervos... spune Sui zambindu-mi.
Mi-am intors privirea spre Hidan care avea deja privirea aceaia ucigasa. Nu dorise sa danseze asa ca raspunsul invitatiei la "joc" a lui Sui fusese atat de natural. Spun "joc" pentru ca pentru mine si el nu era doar dans, era un adevarat spectacol de senzualitate. Azi purta ca de obicei palarie, iar eu muream de placere. Ii luam palaria si ma jucam foarte lasciv cu el. Nu stiu de ce faceam asta, cred ca era in natura mea. Cand aveam un sal la mine , il roteam in jurul gatului lui iar eu trageam de el, sau mi-l puneam in jurul taliei lasandu-i lui capetele; astfel el ma putea trage cat de tare dorea de el. Iar faceam show si fiind prezent aici Hidan ma bucuram ca nu aveam esarfa la mine sau ca nu face ce face deobicei. Poate ca totusi se cenzureaza putin macar in fata noului meu iubit. " Ar trebui sa vorbesc cu el , sa-i explic situatia!" Sui a dat din cap apoi mi-a sarutat usor fruntea.
Simteam tensiunea cu fiecare pas- si nu era din cauza tocurilor. Era privirea aia care ucide si poate sticla de vodka pe jumatate goala. Zambeam si ma simteam ca o proasta cand el era asa serios. Mintea imi era goala ce sa spun cand ajung la masa? M-am asezat langa el si mi-am luat paharul cu martini pentru a nu trebui sa spun ceva.
- Te-ai distrat? Bine! Acum avem lucruri serioase de vorbit.... Marti ne va vizita o jurmalista. Vrea sa faca un reportaj despre noi pentru nu stiu ce revista. Asa ca vei dormi la mine luni si marti si vei...
- Stai putin!? Cum ai putut accepta asa ceva? Nu vreau sa mai apar in presa si nici sa-i spun unei tipe cat de gentil esti tu cu mine. Nici nu vreau sa aud de asa ceva...
"De ce e micuta mea suparata? " intreaba Sui asezandu-se in fata lui Hidan."Nu te priveste"" Ba da. Ar trebui sa ma priveasca si pe mine, doar datorita mie e ea in bratele tale."Am inghetat, grizonatul si-a intors fata spre mine mai nervos ca niciodata. Nu credeam ca lentilele acealea pot atinge nota aceasta atat de dura, rece. S-a ridicat lasand jumatate din banii din portofel pe masa. Simteam ca-il pierd, ca nu pot sa respir, ca ma doare. Am sarit ca arsa de pe scaun si m-am indreptat direct spre el. Cand devenisem atat de slaba? De ce ma ridicasem? De ce ma simteam atat de dependenta de el? " Asa ma crezi tu pe mine? La cel mai mic zvon tinzi sa ma parasesti? Parca trebuia sa trecem impreuna peste toata perioada asta. Daca jurnalista ar fi zis ceva m-ai fi dat afara din casa? " spun eu asezandu-ma in fata lui si privindu-l cu ochii aproape in lacrimi. Mi-a mangaiat usor obrazul apoi a trecut usor pe langa mine.
- Crede-ma! Crezi ca as fi lasat pe cineva sa alega primul barbat din viata mea? Mi-ai placut si inca-mi placi, de aceea sunt eu aici. spun eu sarindu-i in brate si sarutandu-i obrazul.
- Si vei fi si luni la mine daca ma placi asa mult.
Eram pregatita ca pentru un un final de saptamana la o prietena, nu stiam cum urma sa evolueze situatia asta. Nu doream in orice caz sa ne certam, sa il dezamagesc, sa ... ma paraseasca. Iar mi se intampla, prea multe sentimente intr-o singura persoana. Poate ca unele fete au dreptate, tot timpul trebuie sa ai un plan de rezerva. Am intrat in apartament stiind bine ca el nu este acolo inca. " Ajung tarziu in seara asta!" Priveam mesajul pe care il primisem inca de dimineata si aproape radeam. Nu trebuia sa-mi dea raportul, nu eram sotia lui si totusi la o astfel de relatie ma duce cu gandul acest mesaj. Mi-am lasat usor geanta in sufragerie. Ma rasfatasen cu un dus, creme, masti faciale pentru ca timpul sa treaca mai usor, dar el parca nu mai aparea. Era ora zece! Unde e? La femei? Nu eram eu o companie mai placuta decat secretara aia a lui?
- Am ajuns! - vocea lui. Rusa! Spune ceva in rusa! Dar stie ca nu inteleg nimic.
Mergem spre usa in camasuta mea de noapte cand m-a lovit rasul acela. Rasul acela feminin, cristalin.... Cine era ea? Am ajuns in dreaptul usii! Il priveam zambind si incercand sa par obosita pentru a-mi ascunde socul. De unde aparuse blonda asta?Nu stiu cum sa explic tot ce vedeam. Era el acolo in fata usii, intr-un sacou albastru, o camasa alba si blugi, langa ea care isi strangea paltonul rosu dorind sa isi accentueze formele. Fata asta ma masura din priviri, ochii aia albastri erau cei mai reci ochi pe care ii vazusem vreaodata. Dumnezeule eram clar intimidata. " Hei!" spun eu atentionandu-l ca asteptam un sarut sau macar un zambet. Nu am putut sa nu remarc zambetul de pe fata lui, imi ascundea ceva. Si-a asezat mana pe obrazul meu apoi mi-a sarutat fruntea. Atunci am vazut ce era acel ceva, un bagaj. Al ei?
I-a aratat camera ei- timp in care nu-mi vorbise deloc si nici eu lui. Eram suparata ca vorbea in rusa stiind ca eu nu inteleg nimic sau asta era pretextul pentru care nu-i spusesem nimic. In sinea mea eram geloasa pe aceasta necunoscuta- asta cred ca simteam. Eram nervoasa pe el crezand ca isi bate joc de mine. Eram dezamagita si de fapt ma uram pentru ca aveam senzatia ca sunt fie o proasta care se lasase pacalita ca este unica, fie ca nu il mai atrageam. De ce isi cautase o alta?
Il vad cum isi trece mana prin par agitat, cum tranteste in urma lui usa la baie. Isi schimbase total atitudinea de cand o lasase in camera ei. " Sakura!" striga el iesind, evident, de la dus. Il privean cum se indreapta spre mine. " Vreau sa te muti aici!" Isi sprinjinea cotul de tocul usi dormitorului privind in jos. Parea ganditor si mult mai calm! Ca si cum s-ar fi eliberat de o povara. Mergeam spre el, spre dormitor dar el nu observa. Inca se gandea la acel ceva. Nu stiu daca dorea sa vorbesc, mie mi se parea inutil. Inutila era si intrebarea de altfel. Stia ca ai mei nu mi-ar permite asa ceva. M-a luat in brate ridicandu-ma la nivelul lui si ducandu-ma spre canapea.
- Nu inteleg nimic!
- Dumnezeule! spune el aplecandu-se din nou asupra mea pentru un sarut. Fata asta e o prietena de familie, va sta cu noi doua saptamani apoi va pleca de unde a venit. Promit! Stiu ca nu te-am zis dar pot sa-ti explic. Eu nu stiam, fratele meu mai mare i-a promis ca poate sta aici iar eu a trebuit sa accept. Ma saruta apasat pe umeri stiind ca sa nu voi putea fi atenta la nici un cuvant.
- Nu inteleg de ce imi explici! Nu avem o relatie, tot ce e intre noi e prefacatorie cu mici avantaje pe alocuri, nu?
Brusc si-a oprit ochii pe copul meu. Il vedeam repirans sacadat, frecandu-se la ochi apoi cum imi prinde incheietura si ma trage dupa el in camera noastra. Rectific, acum nu inteleg nimic. Ce e atitudinea asta, am spus doar adevarul. Nu? A trantit usa in urma noastra. Ce s-a intamplat dupa a fost nesteptat....
scuze ca a durat asa mult dar am adus next`ul
lectura placuta!
Cap IX
- Ia uite cel mai nou cuplu din lumea mondena! Sunt asa incantata ca ati acceptat acest interviu! vorbea saraca fata intr-una si zambea insa nici unul nu ne uitam la ea. Eram amandoi tensionati, de ce se intamplase aseara.
Flashback
- Deci nu-ti pasa nu? Atunci banuiesc ca nu te va deranja daca ma duc la ea in camera. spune el sarutandu-mi fruntea. Si daca o sarut uite asa (si-mi saruta maxilarul) sau daca o mangai stii tu, asa cum fac cu tine de obicei. A inceput sa-mi mangaie talia, eram in delir. Spune, te-ar deranja? Mai intreb o singura data Sakura: (vocea lui a devenit brusc mai puternica, mai serioasa, de altfel m-a trantit de pat privindu-ma nervos) Te-ar deranja?
- Da ! (dar el nu ma auzea) Da , m-ar deranja! Nu-mi place deloc situatia. Cine e ea? De ce nu mi-ai spus nimic? De ce e tocmai acum aici?
EndFlashback
Acum stia ca imi pasa si ca sunt geloasa. M-am simtit atat de penibil dupa ce am spus cuvintele alea in timp ce el nu facea altceva decat sa zambeasca invingator. Nu am mai scos nici un sunet de atunci. Eram atat de rusinata de izbucnirea mea de aseara.
- Hai sa incepem cu inceputul! Cine vrea sa povesteasca? Hidan?
- Da, bine... Pai nu e cine stie ce. Eram amandoi in club si am vorbit si mi-a placut. Stii e asa zambitoare, frumoasa si seducatoare , nu aveam cum sa-i rezist.
Da cam asa se intamplasera lucrurile, acum ca privesc in urma nu era ceva foarte special. O fata intalneste in club, in seara cand implineste 18 ani un tip la care merge acasa. Cred ca partea extraordinara vine cand afla ca tipul e foarte bogat dintr-o revista de scandal. Complicatiile le stie toata lumea. M-a intrebat ce am simtit cand povestea a aparut in ziar si alte prostii.
- Multi sunt de parere ca relatia voastra e usor fortata, adica a evoluat repede si multi se indoiesc de sentimentele voastre. Sakura, tu cum le-ai raspunde?
- E normal sa spuna asemenea lucruri. Doar ca relatia noastra chiar e altfel, si chiar merita o sansa. Eu sunt o idealista, poate ca nu am ajuns la maturitate in materie de relatii . Est mon premier amour, dar stii .... Cred ca te potrivesti cu adevarat cu o persoana doar daca simti acel ceva special din primul moment. Eu cred in daruirea totala intr-o relatie.
Hidan se uita ciudat la mine. S-a aplecat asupra mea cu pretextul ca vrea sa-mi traga rochita albasta peste genunchi insa s-a oprit in dreptul obrazului meu si l-a sarutat.
Nu puteai sa nu observi cum il privea pe Hidan; ca pe un zeu coborat pe pamant. Si care mai si saruta o tarancuta. Uram situatia asta. Trebuia sa accept cum el ii zambeste si cel mai rau trebuia sa accept imbratisarile astea sau saruturille chiar daca ceva in mine vroia sa evadeze si sa-l intrebe de ce face asta? Aveam senzatia ca el e atat de tandru doar din cauza tipei acesteia pe care nu o cunosc si nici nu o plac sau poate a blondei de aseara, poate ca acum imi incerca gelozia.
- Unii spun ca sentimentele din adolescenta sunt ca focul de paie stii se duc repede... Credeti ca aveti viitor? Aveti planuri de viitor sau ....
Aici a raspuns el ceva cum ca am lasa lucrurile sa mearga si bla bla bla-uri de-astea. Eu nu scoteam insa nici un sunet, stateam doar cu capul pe pieptul lui si o priveam pe jurnalista. Elle est laide (Era urata) , dar Hidan nu parea sa observe. Dumnezeule cand am devenit asa geloasa? Asa posesiva? Trebuia sa opresc sentimentul asta, cumva, dar cum?
- Am si eu o curiozitate. Am auzit ca fosta ta iubita, superba Ino Yamanaka locuieste acum aici. Cum pot sa supravietuiesca fosta si actuala sub acelasi acoperis?
Am zambit usor si am spus un singur lucru: " A venit aseara, nu am apucat sa vorbim prea multe...." Spuneam asta pentru ca asta era primul lucru care imi venise in minte. Il uram pentru ipostaza in care ma punea. Mi-am intors privirea spre pantofii mei negrii si apoi nu am mai spus nimic. Incepeam sa nu mai vad clar nimic, nici macar rochia mea albastra.
- Ultima mea intrebare este pentru Sakura. Saptamana trecuta ai fost vazuta in fata unei clinici particulare, si am aflat ca ai intrat in cabinetul doctorului Eric Ga-. " Poftim?" spun eu intorcandu-ma vizibil enervata. Nu a continuat ci mi-a pus intrebarea direct. E vorba de o sarcina?
- Am fost la cabinet, insa cu tot respectul, nu consider ca vizita mea la doctor este stire de interes national. Ce discut cu doctorul meu este strict problema mea.
- Cred ca e timpul sa pleci! spune Hidan - nu stiu ce facand. Habar n-aveam pentru ca eram prea concentrata sa-mi reprim plansetul. Am auzit trosnetul usii apoi un singur cuvant: " Sarcina?". Am inchis ochii instinctiv. Ce n-as da sa pot inchide ochi si sa trecem la ziua de maine. Se apropia nervos de mine, simteam asta dupa pasii lui apasati. " Nu vreau sa vorbesc despre asta" spun eu ridicandu-ma de pe canapea si asezandu-mi mainile peste urechi. Stiam ca discutia va trebui doar deschisa iar eu am sa-i spun ca nu pot avea copii. La inceput voi nega orice sarcina, apoi orice avort iar mai apoi voi sfarsi intr-o isterie a suferintei. Nu imi exteriorizasem inca toata aceasta frustrare. " Eu vreau. Stai jos si spune-mi ce s-a intamplat." spune el luandu-mi bratul si fortandu-ma sa stau jos. Era atat de diferit acum, nu era nervos, era ceva in privirea lui ce ma infiora ca un fel de manie iesita de sub control." Lasa-ma Hidan! Nu vreau sa vorbesc despre asta. " Nu stiam daca asta fusese intentia lui insa simteam cum isi indreapta toata forta asupra mea. Imi strangea mana asa de tare ..." Hidan mi-e frica de tine!"strig eu zmucindu-mi mana din stramsoare. "Spune-mi adevarul!" striga el.
Stiam ca plang, stiam. Nu avusesem cum sa suprim aceasta nevoie. Singurul lucru care il doream era sa merg "... Acasa!". M-am ridicat si mi-am luat geanta foarte constienta ca plansesem in fata lui. Nu a incercat sa ma opreasca a spus doar ceva pe rusa ce a facut-o pe blonda sa iasa si sa ma priveasca mirata. Mi-am lasat geanta pe podeaua liftului apoi am inceput sa imi aranjez haina. Simteam ca totul se darama peste mine, ma simteam umilita. Era deja a doua oara cand ma umilise si cel mai important in fata ei. " Vei vedea domnisoara, data viitoare nu eu voi iesi din apartament plangand."
- Te rog! Spune Sui luandu-mi talia si asezandu-ma pe pat. Incearca sa nu mai plagi!
Eram aruncata pe patul lui ametita de la atata plans. Sui era la picioarele mele incercand sa ma calmeze. De cand intrasem in cladire am inceput sa plang. “ Nu ma iubeste Sui! De ai fi vazut ochii aia , privirea aia ….Striga: << Ce ai facut?>>. De ar stii ca nici nu pot ramane gravida. ” spun eu acoperindu-mi ochii rosii cu palmele. L-am simtit pe Italian cum se apropie de mine si imi saruta usor fruntea.
- Eu te iubesc! Priveste-ma! Sunt aici, iar tu esti cea mai ambitioasa fata pe care o stiu. Fata aia nu stie cu cine se pune, maine o sa ne gandim la noi la ceva. Nu plange acum, gandeste-te cum te vei simti cand te vei razbuna.
Stiam ca are dreptate, stiam ca ma iubeste asa cum stiam ca de fiecare data cand plang ma trezesc bolnava. Si eu il iubeam; nu ma indepartese de el cand a aflat ca nu pot avea copii si nici nu ma atinsese necuviincios nici macar o data. Uneori regretam ca nu eram indragostita de el . Regretam ca desi era o atractie intre noi nu se intamplase nimic . ” Ce putem face?” Intreb eu ridicandu-ma brusc. “Ceva la care esti experta. Persuasiune si manipulare. O sa-l vrajesti, o sa-l convingi sa o de-a afara.” Spune el stragandu-ma in bratele lui.
stiu ca vine tarziu dar am avut foarte multe pe cap in ultime vreme
dar in cele din urma a ajuns capitolul 10
cred eu ca ficul o sa vina cu o surpriza placuta ...
lectura placuta - astept comentarii
Cap X
Hidan:
- Sa nu indraznesti sa iesi pe usa aia! Am strigat eu in rusa fara macar sa realizez. ... Sakura! Era prea tarziu.
- A plecat? De ce ? Spune blonda iesind din camera ei si apropiindu-se de mine cu un zambet stralucitor. Vedeam zambetul acela, auzeam cuvintele pe care le spune, dar mintea mea era in alta parte.
- Imi pare rau! Spun eu vazand-o cat de tulburata a iesit din cladire. Plangea, eram singur. Acum realizez ca asteptam nervos aici in fata geamului pentru imaginea asta care ma distruge pe interior. De cand devenise atat de importanta? Din primul moment?
Cred ca de cand am vazut-o zambind prima data am incercat sa o tin langa mine. Imi aduc bine aminte; mi-a zambit, iar eu am venit la ea ca hipnotizat. Am baut ceva ce ea mi-a recomandat apoi am condus-o la mine. M-am intors spre usa . Imaginea primei seri se contura in mintea mea. Era noapte , am deschis usa apoi am aprins lumina si am asteptat ca ea sa intre. Aveam emotii atunci, imi trecuse prin minte chiar sa nu o ating. "Ceva de baut?" intreb eu luandu-i haina si asezand-o pe scaunul din bucatarie." Ceva dulce" Spune ea asezandu-si mana peste a mea. Ne priveam unul pe altul usor ametiti, dar iubitori. Am baut amandoi din bautura dulce pe care o alesese chiar ea din dulap . Am vrut sa o mai servesc, dar m-a oprit. Nu se uita decat la mana mea in timp ce imi lua paharul din mana si-l aseza pe dulapul din bucatarie. Am vazut cum a inspirat o data puternic, isi facea curaj sa-mi sarute maxilarul. Tremura usor sub imbratisarea mea. Era frumoasa, incerca sa ma seduca dar i se putea citi acea temere in privire. Imi repetam in minte :" Sa nu o sperii!" Faceam miscari cat mai lente sau cel putin ma straduiam, pentru ca ea se comporta atat de confuz. Se apropia de mine dar cand in raspundeam tremura.
Mi-am intors privirea spre canapea. Ma vedeam sarutand-o , tragand-o langa mine incercand sa o conduc langa canapea. Acolo am luat-o de mana si am poftit-o sa se aseze in timp ce eu o descaltam.
Cand am ajuns in dormitor era deja relaxata. Statea ca un mielusel sub atingerea mea desi recunosc ca si eu eram speriat. Nu stiu daca era din cauza dorintei mele de nestapanit sau a griji mele pentru ea. Ma ingrijoreaza modul in care se abandona in bratele mele. Nu mai vazusem asta. Imi raspundea si incerca sa ma domine ,dar numai pentru a ma starni.
- Hidan! spune Ino asezandu-si mana pe pieptul meu, dar eu continuam sa rememorez acea noapte. A doua zi de dimineata fusesem distrus cand nu am gasit-o. Doar un bilet pe frigider: " Multumesc!". Pentru ce? Si de ce plecase? De ce asa brusc? De ce m-a ales pe mine? Si de ce a ales sa se intample totul asa? Acum ca ma gandesc mai bine, ce simtisem? Simtisem ca o voi revedea .... Apoi cand a gasit-o acel ziar de scandal am reactionat defensiv. Am gasit-o si atacat-o cu acuzatii pe care nici eu nu le credeam. Cand a coborat din masina ma simtisem vinovat. Plecase de frica mea, si atunci si in acea dimineata. "Iarta-ma!" spun eu asezandu-ma pe pat rapuns de imaginile din capul meu.
" Hidan mi-e frica de tine!"
"Daca regreti asa de tare, trebuia sa te duci la prima jurnalista si sa negi tot."
A plecat si acum din cauza mea. Mi-am intors capul spre camasa de noapte aruncata pe fotoliu. Unde era acum?
- Hidan! Dormi de cand a plecat. Spune blonda coborandu-si breteaua de la rochie. Nu vrei sa stam putin impreuna.
Am privit pe fereastra. Era intuneric. Priveam in jurul meu, o vedeam pe Ino cum ma privea la randul ei. Era superba. Am ridicat usor mana pentru a-i aseza rochia la loc. Atunci si eu si ea am ramas inmarmuriti. Camasa de noapte a Sakurei era in mana mea. Priveam amandoi materialul gri de bumbac decorat cu dantela pe umeri. Moale, parfumata aproape ca o puteam simtii pe Sakura langa mine. Am strans-o in mana. Gestul meu atat de intim o facuse pe Ino sa se indeparteze si sa iasa din camera cu o privire de nedezlusit. Ceva se intamplase.
Apartamentul era simplu dar modern. Camera de zi si bucataria erau unite. Masa rotunda de langa bar pastra inca farfurii cu peste, salate dar si urme ale iubitei mele. Pe masa era asezat impunator un bol cu sorbet de capsuni, iar pe marginea unui scaun era asezat paltonul ei.
- Cred ca o sa faca febra. spune un domn de circa patruzeci de ani iesind dintr-o camera intunecoasa. Avea camasa deschisa, parul negru, cu fire carunte de la tample pana la perciuni, pe care il aranja usor trecandu-si mana prin el. Fata ii era obosita si palida, iar dupa vestimentatie abia ajunse acasa. Ai venit sa o iei pe italianca noastra?
Despre ce vorbeste omul acesta? "Da!" a spus Sui din spatele meu . M-a poftit usor in dormitor cu capul plecat. Era un dormitor modest, cu o masuta de toaleta, un dulap ce acoperea un perete intreg si un pat cu doua noptiere langa el asezate simetric.
Sakura era in mijlocul patului, dormind intre perne. Era prea intima cu acest loc. Am coborat incet pe pat si i-am mangaiat picioarele. Parea ca atingerea mea sa fie minora, asa ca mi-am coborat buzele langa urechea ei si am spus:
- Trezeste-te iubito! Mergem acasa!
Mi-a soptit usor numele ,dar nu se trezise cu totul. Ochii i se inchideau . I-am sarutat apasat fruntea, apoi am luat-o pe sus de-a dreptul. Sui si tatal lui ma priveau si nu spuneau nimic. Nu puteau sa ma convinga sa o las aici nici un minut mai mult.
Era asezata pe un scaun in timp ce eu o imbracam cu paltonul. Ii luasem geanta de pe scaunul pe care o zarisem si o ridicasem pe Sakura in aer cand am auzit vocea lui Sui:
- Ar trebui sa-i dai ceva sa-i treaca febra.
Am privit cum se zvarcolea in bratele mele. Dadusem afirmativ din cap insa mi-am ridicat privirea spunand : " Mergem acasa!"
-----------------------------
Sper ca v-a placut acest capitol !
Astept comentarii !
hey
multumesc pentru comentariu Ema
sper sa va placa continuarea - cred ca voi posta mai des acum ca a venit vacanta
lectura placuta - astept comentarii/ sfaturi
Cap XI
- Hidan... Ce faci? Se incrunta vizibil deranjata de lumina. Dormise, aici, in patul meu cat timp eu fusesem la farmacie. Avea nasul si ochii usor rosii ,dar cel mai tare atrageau atentia buzele ei ( pline) umflate. Parca era suparata. Isi aranja parul trecandu-si mana peste el fara ca macar sa-l imblanzeasca in timp ce icnea.
Flashback
O priveam pe femeia din fata mea cu o oarecare jena. " Pot sa va ajut cu ceva?" Nu stiam ce as putea spune, nu mai fusesem niciodata in situatia asta. "As dori ceva pentru febra" Incercam sa par calm in timp ce ea imi punea tot felul de intrebari. Raspundeam sec: "Da...Nu...Nu stiu" dar inauntru ma simteam cu adevarat inutil. Simteam ca o dezamagesc, simteam ca vorbesc despre un strain. Cat de multe stiam eu despre ea? Sunt sigur ca ea stie totul despre mine, chiar daca nu i-am spus nimic. Ma analiza cu ochii aceia stralucitori. Ea ma iubea, stiam asta chiar daca ea nu o spusese. O stiam dupa felul in care ma privea, dupa felul in care isi musca buza de jos dupa ce imi pronunta numele, dupa modul cum mi se daruia, dupa modul cum desi o faceam sa sufere se intorcea la mine. Sanatatea ei atarna de raspunsurile mele, iar eu incercam sa stau drept in fata farmacistei, sa par rece. "Bine domnule, va aduc imediat cutia si va explic ce trebuie sa faceti." Cand a plecat spre vitrina a inceput sa caute printre cutii apoi a luat o foaie pe care a inceput sa scrie ceva dandu-mi destul timp sa observ un afisier pe care erau asezate mai multe fluturase legate de sarcina. "Dumnezeule!" spun eu in rusa. "Poate sa le ia daca e gravida?" intreb eu cu o atitudine total schimbata. Femeia se uita la mine mirata. A urmat o noua serie de intrebari si apoi intr-un final am primit un medicament. "O data pe zi sau la nevoie." Nu m-am sfiit sa ii cer niste fluturasi de pe afisierul din spatele ei si o cutie din cel mai bun acid folic. Cum am putut uita de sarcina? Nu asta era motivul pentru care eu si Sakura ne certasem? Venisem pana aici pentru copil? Doar pentru copil? Nu! Eram aici pentru Sakura, pentru tot ce insemna ea pentru mine! Poate ca intr-un viitor ....
End Flshback
- Ia asta! spun eu intinzandu-i usor medicamentele pe care mi le-a dat farmacista. Inapoi la culcare acum!
- Buna dimineata! imi sopteste el. Eram inca adormita, dar eram treaza. Stateam amandoi privindu-ne ,dar fara sa scoatem un sunet. Ce ciudata relatie avem amandoi, Hidan. Pretindem ca vrem sa incercam, dar renuntam cu mult inainte ca ceva sa inceapa; eu din frica de a fi umilita. Tu de ce renunti? De ce ai reactionat asa? Ce ai crezut? De ce nu m-ai lasat sa vorbesc? Cum ai reactiona daca ai stii adevarul? Daca ai stii ca nu pot sa-ti ofer copii. M-ai mai dori? Si daca da, nu cumva mai dori doar fizic?
I-am soptit usor numele incercand sa ma ridic din pat. Nu oboseala era cea care ma tinea acolo. Ma tineau acolo sentimentele mele pentru Hidan. Il iubesc!
- Te-am cautat toata noaptea Sakura prin tot Parisul, la ai tai, in club, pe strazi. Imi pare rau, spune-mi orice si voi fi aici promit, doar spune-mi adevarul! Spune-mi iubito adevarul, spune-mi de ce nu vrei sa vorbim despre asta? Ce trebuie sa fac sa te conving ca merit sa stiu?
Ii simteam nelinistea in voce. Se apropie sa ma sarute pe frunte. Nu mai spune nimic, asteapta, apoi vazand ca nu mai scot nici un sunet ma inbratiseaza strans. Nu ma priveste. Se uita la geam si dintr-o suflare ma intreaba daca l-am dat afara. Copilul? Fatul? Ii raspund ca ma jigneste intrebarea lui si ma arat doritoare sa cobor din pat. Ma opreste tinandu-mi mana. Ma topeam.
- De unde vine banuiala asta? Dar privirea asta asa rece? De unde vine atata ura fata de mine? Nu pot sa cred ca esti aceeasi persoana care cu o noapte inainte se ingrijea de sentimentele mele. Hidan, eu n-am fost niciodata gravida. Imi pare rau, dar ieri nu eram in starea potrivita sa vorbesc despre asta, eram suparata din cauza fostei tale iubite. Eu… asculta-ma! Spun eu ridicand plapuna deasupra noastra. Nu vom fi niciodata fericiti asa. Eu te iubesc, daca ma iubesti fa ceva sa fim fericiti impreuna.
- Ma iubesti ….
Si uite asa a inceput discutia noastra. Si el si eu uitasem de la ce pornise discutia. Cuvantul sarcina era undeva uitat in mintea noastra. Te iubesc, ce usor spusesem aceste cuvinte. Ce credea el despre asta? Despre faptul ca il iubeam. Avea el nevoie de asta? De sentimentele mele? De mine? Mi-a spus ca e gata sa investeasca in relatia noastra… Oare spunea adevarul? Spune ceva Hidan! Te rog!
- Ma iubesti? striga el ridicandu-se in picioare si tragandu-ma dupa el.
buna- am revenit cu un nou capitol - stiu ca a durat ceva dar acum e aici
Sper sa va placa capitolul
Astept comentarii si sugestii
Lectura placuta!
Cap XII
Hidan:
- Ma iubesti? strig eu ridicandu-ma in picioare si tragandu-o dupa mine. A dat din cap si s-a lasat mai tare in bratele mele. Puteam jura ca vazusem niste lacrimi in ochii ei. As fi vrut sa nu ma iubesti. "Dar o fac!" spune ea ridicandu-si privirea. Stiu, si asta ma bucura iubito.
Doamne, ce urma sa fac? Intrasem in aceasta relatie fara ca macar sa-mi dau seama. Ea ma iubea si stiam asta de la bun inceput. Dar acum ca a spuns-o ma simteam oarecum presat sa o spun si eu. O iubeam? Ii priveam ochii, buzele, parul... Eram legat de ea, intr-un anume fel. Stiam ca o plac. Chiar foarte mult, dar cum as putea afla daca o iubesc. "Esti suparat?" intreaba ea vizibil ingrijorata. Cum as putea fi suparat Printesa? Ma iubesti. Inca nu imi vine sa cred. "Nu iubito!" spun eu sarutandu-i usor varful nasului.
Am asezat-o din nou in pat si m-am dus sa-i pregatesc micul dejun. Am privit fluturasii primiti la farmacie. Toata povestea mi se parea acum amuzanta. Cum ne certasem pentru un nimic, cum aproape se imbolnavise, cum am mers eu in fata farmacistei nestiind macar ce sa cumpar. "Hidan, eu n-am fost niciodata gravida. " Cand a spus asta simtisem ceva in mine. Nu eram o relaxare - ca si cum ar fi fost o povara, ci o dezamagire. Nu imi displacea ideea trebuie sa recunosc. Decand fratele meu anuntase ca sotia lui e insarcinata ma gandisem ca poate ar fi timpul sa am si eu asa ceva. Nepotul meu este extraordinar, insa aveam nevoie de ceva al meu. Cine stie poate Sakura.... Ce vorbesc, Sakura nici nu a terminat liceul. Gandul asta e cel care ma trezeste la realitate de fiecare data. Era mica. Prea mica, prea inocenta....Pe de alta parte Ino era o femeie in toata firea din toate punctele de vedere. Ar trebui doar sa ma impac cu ea, dar cum sa ma despart de Sakura. Ea ma iubea. Era toata a mea. I-as frange inima si sincer nici eu nu as fi mai fericit. Ino era o femeie frumoasa, dar nu se strangea ca frantuzoaica in bratele mele. Nu era dependenta de mine. Nu ma iubea asa cum ma iubea Printesa, ca pe o minune cereasca. Ma mutasem in Paris si traisem in el si inaintea ei, dar nu-l descoperisem cu adevarat. Ea era farmecul Parisului. Era Parisul!
- Ma iubeste ....
- Deci te iubeste? Oh Doamne! Imi e rau! spune blonda intrand in bucatarie si intrerupandu-mi gandurile. Zau asa, dragule, la varsta ei fetele folosesc iubirea chiar si cand vorbesc despre o inghetata.
Poate nu ar trebui sa ma ingrijorez, dar Sakura o spusese atat de natural. Asta putea insemna orice....
M-am intors in camera. Nu mai era asezata in pat intr-un colt invelita intr-un prosop alb mare cu parul valvoi si ud.. Cauta ceva, in geanta ei; in cea in care isi adusese lucrurile. Din par apa ii cobora spre prosop si mai departe. Era mai mult decat frumoasa. Din cap pana-n picioare. Se ridica. Ma priveste. Hidan! Nu spune nimic dar eu o aud. Imi sopteste numele la ureche apoi imi cere ceva. "Sakura!"
- Imbraca-ma! sopteste ea sarutandu-mi urechea.
Nu stiam ce fac. Am dat din cap si i-am luat hainele din mana, dar ma miscam automat. Acesta era unul din momentele cand Printesa isi arata alta latura, cea care mi-o arata doar mie. Un moment in care se lepada de pudoare unei adolescente, de naivitate, de inocenta si devenea o adevarata maiestra, o adevarata curtezana. Imi zambea in timp ce ii aranjam dresu-ul. Ma analiza, imi cerea indirect sa o privesc. Ii aranjam ciorapul; profitam de ocazia de ai atinge genunchii. Erau frumosi, subtiri, ii puteam simti oasele firave. "Esti frumoasa!" spun eu sarutandu-i talia. Isi infasura mainile in jurul umerilor mei. Imi ridic privirea si ii zambesc. Ma strange mai tare. Fata asta...
- Grabeste-te, imi este frig!
Ma ridic si o trag in brate. E adevarat ce se spune. Privesc dantela alba din mana ei. Frantuzoaicele astea sunt misterioare, dar Sakura in speta face din atractie un joc, o arta. O urmaream pe strada, in club, la cafenea - dorea sa fie admirata. Urmarea privirile barbatilor stiind bine ce gandesc, le raspundea la unii- cu un zambet fabulos. Era dezamagita cand nu era privita, cand cineva pe care ea isi atintise privirea nu ii remarca prezenta. Si, în acelasi timp, daca ii se raspundea, daca cineva o admira se simtea implinita. Spunea des:"Ai vazut cum s-a uitat? Haha... Arat bine!" De aceea repet. Esti frumoasa! Esti superba! Are nevoie de asta - de o aprobare; pentru ea inseamna mult.
O imbrac incet sarutandu-i umerii. Ii iubeam corpul, parfumul, stralucirea aceia din priviri, increderea din zambet. Iubeam?
- Multumesc! spune ea aranjandu-si din nou rochia de culoarea petrolului. Era ciudat. Era imbracata dar parul i era inca ud. "Unde pleci?" intreb eu ridicandu-i parul cu mainile."Acasa! Sambata e Ajunul. Mama lucreaza saptamana asta, iar eu trebuie sa fac cumparaturile si curat prin casa." Curat? Nu mi-o puteam imagina facand curat. Ea era o matroana, o curtezana, poate si o casnica? Sakura mea?
- Te-ai gandit la ce vrei sa faci sambata? intreba ea. Adica ai de gand sa stai aici cu fosta ta prietena? Spune ea intrand in baie cu mine dupa ea. Inca ii tineam parul in sus pentru a nu uda rochia.
- M-am gandit .... Incepe sa-si usuce parul. Nu mai spun nimic. Nu ma mai aude. Isi trece mainile prin par. Il arunca de cateva ori de pe-o parte pe alta. Cand e cu fata spre mine imi zambeste. Se face liniste. Parul ei e perfect acum. Imi face semn sa spun mai departe. Vreau sa te iau undeva in acest sfarsit de saptamana. Ce spui? Doar noi doi... nu asa vrei?
A durat ceva pana sa scriu capitolul asta pentru ca am fost plecata in majoritatea timpului
Capitulul de azi e unul pregatitor
La finalul lui vor aparea cateva secvente din capitolul viitor:
Lectura placuta! ( astept comentarii si sugestii)
Cap XIII
Hidan:
Nu stiu cum s-a ajuns aici, dar priveste-ma…. Stau in fata apartamentului parintilor ei cu trei cadouri in mana printre care si cel al Sakurei. Era ceva special, speram sa ii placa. Fusese distrusa cand o alta femeie plecase din magazin fix cu inelul pe care si-l dorie ea pe deget. Era un inel simplu din argint cu o perla mare incadrata de trei randuri de cristale. Imi parea tare rau cand i-am vazut ochii inlacrimati. “Nu pot sa cred!” a spus ea atunci. Dorisem sa ii cumpar ceva special si sa o fac fericita dupa aceea; asa s-a ajuns aici.
Flashback
… Doream sa petrecem timp impreuna doar noi doi, dar totodata… Vrei sa petreci cu mine si cu ai mei Craciunul? Ma gandeam ca asta e o sarbatoare de familie, iar a ta e asa departe… M-ar face extrem de fericita daca ai veni!
EndFlashback
Craciun fericit! Spun eu intrand in apartament primit de tatal ei. Atmosfera era primitoare; parintii ei erau imbracati frumos, bucurosi si dornici sa povesteasca povesti de care Sakura se jena. Imi aducea aminte de casa, modul in care tata ne aduna pe toti, ne povestea ce planuieste sa faca in anul urmator sau ce facuse de-a lungul anilor. Modul in care fratii mei se joaca cu nepotul nostru intrecandu-se in fel de fel de giumbuslucuri. Modul in care stam toti la masa, iar Ana ii explica mici mele cumnate cum preparase cine stie ce aliment pe care noi il apreciam. Avusese mare dreptate Sakura, Craciunul e pentru familie.
Ea era asezata in jurul bradului mutand niste globuri dintr-o parte in alta. Era imbracata cu o rochie crem ce ii urmarea linia corpului pana undeva peste genunchi. Am simtit ceva incredibil cand s-a intors cu zambetul ei glorios purtand la gat cruciulita cu diamante pe care i-o daruisem.
Pot sa imi deschid cadoul Hidan? Spune ea surazand. Bineintles ca nu a asteptat raspunsul meu ci a pornit val vartej zmucindu-mi cadoul din mana. Doamna de la magazine il impachetase intr-o hartie roz si-i pusese o funda cu pietricele in aceeasi culoare. Straduintele ei fusesera in zadar; Sakura a scos panglica si a aruncat restul hartiei fara resentimente. Era grozav de incantata. Se uita la cutie: “ Shourouk”. Ii tremurau mainile. Ma oblige sa deschid eu cutia.
Doamne Dumnezeule era un set, un set Shourouk. Asta costa o avere si era im mainile mele. A ridicat lantul la nivelul fetei mele si a spus:
Cu ochii tai verzi arata extraordinar….
Il iubeam pe omul asta, tare de tot. Mi l-a asezat la gat fara sa se ridice de pe parchet apoi mi-a luat mana pentru bratara. Toat bijuteriile aveau cristale mari albe si smaralde. Stilul lor specific firmei, mari, imperial. Cerceii erau mari ,dar nu ma puteam plangede greutate- Hidan ii aseza cu multa dragalasenie in urechile mele strangandu-ma langa el si sarutandu-mi obrajii. “ Favoritul meu…” spune Hidan luandu-mi cu grija mana. Inelul acesta il mai vazusem intr-o revista, era cel mai frumos lucru pe care il vazusem in intreaga mea viata. Era un inel sa cum ii spunea numele de tarina.
Imi auzeam parinti susotind in spate. Trebuia sa refuz, era o avere, era prea mult asa din senin, dar nu puteam. Le doream, asteptam cu nerabdare sa le port, sa le prezint ca fiind un dar, unul de la Hidan. Un dar atribuit mie pentru calitatile mele de curtezana, de femeie…. Am simtit o mandrie incredibila , eu realizasem asta? Eu? Transformasem un barbat rece si serios, un tip la care altele doar viseaza, bogat, onorabil, inteligent, frumos. Ii iesise la lumina latura asta, era dornic sa ma iubeasca, sa ma faca fericita. Hidan! Il iubeam. Muream de dragul lui, de dragul a ce realizasem….Colegele mele lucrau mult, ore intregi la sfarsit de saptamana si faceau banicei frumosi, dar nu isi permiteau nici macar jumatate din acest inel. Eu nu lucrasem, dar stiam ca ma iubea Hidan (chiar daca inca nu isi dadea seama) si indiferent de ce se intampla prin dragostea lui, pozitia lui puteam sa primesc orice.
Mai am o surpiza acasa! Imi sopteste el tragandu-ma in bratele lui si mai tare. Am inchis ochii, eram gata sa ma abandonez in bratele lui, simteam aici ca voi obtine totul, tot ce imi doream.
Iubitul meu, scumpul meu, singurul meu… Hidan . Cel mai mare cadou e chiar prezenta lui in viata mea. Indiferent cat va dura aceasta aventura aveam sa profil si sa-l fac fericit. Parisul pentru el avea sa fie o amintire superba, eu aveam sa fiu ceva superb. Asta era cadoul meu pentru el, o amintire unica. De asta lucrasem atat la modul in care ma percepea, aveam un anume parfum cu mosc pe care il purtam doar pentru el, purtam rochii, purtam tocuri, totul ca sa ma iubeasca sau macar sa ma doreasca. Ii soptesc un ”Te iubesc!” scurt si apoi ii sarut rapid buzele. Vedea stralucirea din ochii mei? Pentru ca eu o vedeam pe cea din ochii lui! Era asa frumos acest moment, aceasta imbratisare calda. Parintii mei ne priveau atenti, susoteau ei ceva apoi si-au impartit cadourile modest si s-au sarutat scurt. Dragul meu Hidan isi deschisese cadoul… Privirea lui era alta, era socat…
Sakura?! Ce inseamna asta?
Adica nu iti place dragule? Spun eu tragandu-ma mai tare in bratele lui.
Buna
Am revenit cu un nou capitol
Sper sa va placa
Lectura placuta! - astept sugestii si comentarii!
Cap XIV
Hidan:
Priveam cadoul stupefiat. Materialul tralucea frumos, era moale la atingere, era parfumat cu acelasi parfum floral, citric, sensual. Sakura mea!
- Sakura?! Ce inseamna asta?
S-a strans mai tare in bratele mele. Stiam ce facea acum; imi descoperea bratul prin camasa, se bucura de senzatia data de imbratisarea mea, de parfumul meu…. Am mai repetat o data intrebarea desi stiam bine ca nu ma aude. E prea prinsa in lumea sinturilor acum. Dormea aproape imbratisandu-ma puternic. S-a ridicat intr-un final si m-a sarutat pe frunte. Imi luase mana, dorea sa plecam la mine.
Am luat loc pe canapea asteptand ca ea sa iasa din dormitorul meu. Simteam cum tremuram de emotie, dar stiam ca trebuie sa fiu tare pentru ca si ea avea emotii. O vazusem in masina, zambea privindu-ma timid. Era cu adevarat ceva special, micuta asta se gandise la tot. Arata asa de bine …
- Ce e Hidan? Nu iti place?
Sakura :
M-a tras mai aproape de el si m-a sarutat inca o data. Era atent si tandru. S-a oprit brusc si mi-a soptit la ureche: “Surpriza…”. Da acum era randul lui sa isi prezinte surpriza, iar eu eram extreme de incantata.
- Cand ne-am certat datorita sarcinii eram nervos si imi pare rau, dar stii abia de curand mi-am dat seama de ce! Inainte ca eu si Ino sa ne despartim ea a ramas insarcinata. Cariera ei era in plina ascensiune, era mai tanara, s-a speriat si a avortat. Pentru mine a fost un afront, adica mi-a ucis copilul si apoi daca as fi stiut ne-am fi casatorit sau am fi gasit o solutie… De aceea am fost asa agitat cand nu ai vrut sa vorbesti , am crezut ca ai facut acelasi lucru. De aceea am hotarat sa iti fac cadou ceva pe care sa te poti baza oricand, imi doresc ca atunci cand vom avea sau vei avea un copil sa stii ca ai posibilitatea sa-l cresti. Nu doresc sa iti incarci sufletul cu un asemenea pacat Sakura, ca voi fi aici sau, nu vei avea un loc unde sa stai si sa iti cresti copilul. Spune el scotand niste foi dintr-un plic.
Inghiteam in sec. Nu am putut sa processes inca toata informatia. Nu imi placea ca imi amintea de incidental nostrum sau de Ino, dar ma bucura nespus faptul ca spusese atatea cuvinte frumoase si ca mi se confesase. Am luat foaia in mana. “Ce e?” “ Un loc numai bun pentru un copil.”
Nu doream sa o accept, deja primisem prea multe plus ca nu urma sa am un copil prea repedea, dar nici nu il puteam refuza pentru ca fusese sincer si in fond ar fi aparut intrebarea : De ce? Imi va prinde bine candva.
- Multumesc! Spun eu sarutandu-i fruntea.
………………………………………………………………………………………
Am ajuns pe bulevardul George-V. Masina s-a oprit in fata una din cladirile prestigioase ale Parisului. Hidan mi-a luat mana in lift si a apasat : “ Noua ! ”. Am zambit puternic , el ma privea la fel de incantat. Era surpriza lui minunata lui surpriza. Usile liftului s-au deschis, eram acum in fata unui coridor superb ce ducea la o singura usa, usa apartamentului meu. Hidan mi-a dat cheia si m-a invitat sa deschid eu.
- Priveste-l cu atentie si spune-mi ce crezi!
Era superb. La intrare aveai un mic hol din care intrai direct in camera de oaspeti. Apartamentul era asezat pe colt, cu ferestre mari si balcoane din care puteai abmira perfect Turnul Eiffel. Camera era superba, aveam o canapea mare biblioteci pe peretii ce desparteau usile balconului, un semineu electric, un televizor gigant. Apartamentul era foarte interesant, toate camerele aveau aceeasi priveliste si toate camerele erau legate intre ele. Din camera asta puteai intrai in dining room, apoi in bucatarie sau puteai merge spre dreapta si intra in birou apoi in dormitor apoi in baie. Iubeam apartamentul asta. Parea mic, dar era superb, luminos, spatios. Hidan imi aratase si apartamentul pentru oaspeti si imi specificase ca am si loc de parcare.
Priveam in jur, in apartament, totul era al meu! Stateam pe balcon admirand peisajul si contempland. Ma simteam increzatoare, totul de aici imi era la picioare. Ce era munca grea? Eu ajunsesem aici doar prin noroc.... Incepeam sa cred ca totul e posibil, ca poate Hidan nu imi va cere un copil sau poate nu va afla niciodata. Si apoi revenea sentimentul acela bataios ca nu sunt indeajuns. Ca toate visele mele cu Hidan sunt niste naivitati. Asa o fi?
- Meriti fiecare centimetru din apartamentul acesta. Esti importanta pentru mine si atata timp cat consider asta, vei primi tot ce iti doreste inima.
Trebuia sa ma asigur ca sentimentul asta va dura macar inca putin- asa cum obisnuiam sa imi mint sufletul. Mai iubeste-l putin, doar putin apoi lasa-l sa plece.
Scuze de intarziere
Stiu ca a durat mult, dar sper eu ca asteptarea merita... anul acesta voi incerca sa fiu mai activa pe zup ( chiar daca se anunta un an aglomerat).
Astept comentarii si sugestii.
Lectura placuta !
Cap XV
Hidan:
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este strigatul ei. "Hidan!" Ii simtisem in voce disperarea, frica, neputinta.... Unde sunt acum? Intr-o camera cu un tavan inalt si alb. Cam atat puteam sa imi dau seama pentru ca nu puteam intoarce capul, nu puteam inghitii. De undeva din departare am auzit vocea Sakurei, era aproape o soapta. Mi-am intors capul cat de mult am putut, Sakura era pe coridor langa un doctor. In spatele ei a venit imediat fratele meu. Nu se vedea prea bine prin geamul de la usa, dar mi-am dat seama rapid ca el e cel ce a strigat : " Am sa te distrug! ". Ce se intampla? Nu i-am mai putut auzi vocea, acum soptea dar stiam si fara sa ma uit ca este nervos. A imbrancit-o pe Sakura si apoi a a intrat furios in salon. "Priveste-l bine caci e ultima oara cand il vezi !"
Unul din aparate a inceput sa bipaie apoi a intrat in salon o asistenta urmata de un doctor. Pein si Sakura s-au vazut nevoiti sa plece. Bine, Sakura a fost mai mult obligata sa plece; se citea in ochii ei ingrijorarea. Am ridicat mana spre ea fara sa stiu exact ce mesaj doream sa-i transmit. Ca eram bine? Sa nu plece? Sa plece linistita? Nu stiam, dar ea a dat din cap afirmativ ca si cum ar fi inteles si mi-a zambit. Au inceput sa imi scoata toate " accesoriile" nedorite si sa-mi puna tot felul de intrebari. Nu pot spune ca ii ajutam foarte mult, la urma urmei eram prea adormit, dar cumva dorinta mea de a o proteja pe tanara mea iubita ma tinea treaz. Trebuia sa termin repede cu problemele mele si sa-mi iau in primire rulul de prim amorez.
Cumva ma simteam dator sa fac pe cavalerul deoarece ea varsase pentru mine, ca o adevarata domnita la ananghie, rauri de lacrimi. Respir acum datorita fortei cu care o auzisem strigandu-i medicului de pe ambulanta : " O sa il intorci la mine chiar daca va trebui sa te trimit in iad dupa el! Ai inteles?". Pe langa plansete isi gasise forta necesara pentru a muta muntii din loc, de a-i obliga pe toti sa lupte pentru viata mea pana la capat. Ce m-a impresionat cel mai mult insa, e ceva ce nimeni nu stie, ce nu auzise nimeni. " Doamne Dumnezeule mare! Doamne Dumnezeule Bun si Milostiv, nu-l lua de la mine! Hidan, dragul meu, nu pleca fara mine! Ce rost au toate astea fara tine?" Fata asta pe care fratele meu, Pain, nu o putea suporta, care suferea acum datorita calomnierii, era cea care plansese pentru mine, care se luptase pentru mine, care ma implorase sa nu plec .... Citisem carti in care oamenii se chinuiau si reuseau sa descrie atat de frumos fericirea incat nimeni nu-i crede. Credeam pana acum ca fericirea nu poate fi ceva atat de inaltator, dar este... dincolo de cuvinte. Fetiscana asta de 18 ani ma face sa cred in fericire. Daca as fi murit in momentul dupa ce a spus ea asta, as fi murit fericit. Totusi ceva m-a facut sa raman, ochii astia rosii, imbratisarea calda, vocea disperata, cred ca l-au impresionat si pe Dumnezeu si ma lasat in viata.
Acuatiile pe care fratele meu le arunca erau atat de lipsite de logica. Ce rost avea sa faca toate astea? Nu era in interesul ei. Nu ii oferisem nici jumatate din lucrurile pe care le aveam de oferit. De altfel de ce m-ar fi salvat daca ea m-ar fi facut sa trec prin toate astea?
- Stiti ce ati patit? Cineva vrea sa scape de dumneavoastra. Ati fost otravit cu o substanta destul de puternica. Din fericire doza a fost prea mica, iar apartinatoarea dumneavoastra a actionat repede. A facut o pauza si apoi a spus: Doriti sa vedeti pe cineva?
Da, doream. Am incercat sa scot cateva cuvinte insa aveam gura uscata asa ca m-am rezumat la un singur gest si un singur cuvat.
- Roz, spun eu aratand spre usa.
Sakura:
Doctorul i-a strigat asistentei sa o aduca pe domnisoara care plange. Am intrat in salon zambind. Castigasem in fata tuturor. Acum ca venise si Ino parca ma simteam mai victorioasa. Imi permiteam asemenea sentimente acum ca Hidan era bine. Mi-a intins mana pana cand i-am luat-o in a mea apoi a inchis ochii linistit. Inspira si expira ritmic, apoi spunea doar cuvinte fara sa le lege in propozitii. " Sarut...Multumesc....Fericit!" Am suras usor apoi i-am sarutat mana si m-am ridicat sa-i sarut fruntea, obrajii si buzele.
- Te iubesc Hidan! Sa nu pleci ...niciodata.
Mi-a asezat mana pe buzele lui apoi a spus rar dar articulat: " Nu... plec! .... Nu am cum.... esti singura care... ma iubeste... cu adevarat!"