Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

#21
sooo... am mai citit si inainte, dar mi-a fost lene sa las comm, ca, na... lenea ^.^

ma bucur sa citesc inca un fic CB in ciuda a ceea ce spun unii oameni (si ma limitez la atat). am fost insa putin surprinsa la inceput de felul in care ti-ai modelat personajele. adica, nu mi se prea pare ca seamana cu cei adevarati^.^ nu ma leg de asta, in orice caz, ar fi dragut sa vezi un Kiro care sa-si exprime mai mult sentimentele, si un Yu care sa se sperie de filmele de groaza. asta ar fi ceva :)) in plus, Yu mai e si putin infantil (sau cel putin asa mi s-a parut), ceea ce il face si mai dragut :X

cu siguranta (sorry) ai avut greseli de tastare, dar eu stau prost cu memoria pe termen scurt si nu mi le amintesc ^.^' la nivelul exprimarii stai bine, nu am vazut greseli de genul asta, iar descrierea se imbina bine (of, limba asta romana!) cu naratiunea. dialogul e... ok. cum ma stii, sunt o perfectionista, si m-as fi asteptat sa pui putin mai mult suflet in el. un lucru as fi putut fi mai bine realizat: descrierea sentimentelor; mi s-a parut un pic cam superficial (si sper ca nu vrei sa ma injuri). cel putin, asa mi s-a parut in comparatie ce alte lucruri pe care le-am citit de la tine.

sincer, si acuma mi-e lene si creierul meu are nevoie de ceva stimulent, deci nu am chef sa comentez prea mult ultimul capitol. mi-a placut ideea din final, cand vine Yu in patul lui Kiro si Kiro il saruta ca un copil care face o pozna. a fost dulce :)

ei, acum astept si eu sa vad ce se intampla mai departe, asa ca fa bine si i-ati contu' inapoi!:)) chuu* si iti doresc multe multe idei, my love. bye!
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde


Blog - October Nights

#22
Problema cu logarea a lui Angelique nu s-a rezolvat^^"

Capitolul 7 – Sex de relaxare

Îmi simţeam genele cum se îngreunau în fiecare clipă. Nu am vrut să-mi închid ochii, deoarece îmi era frică să visez. Oare aşa te simţi când nu mai ai sulfu şi trebuie să te opreşti din alergare? Dacă da, de ce nu pot spune stop?
Tavanul alb mă îmbia să adorm, dar am făcut-o. Gândurile mele haotice se plimbau nestingherite prin cameră, cântând în armonie cu bâzâitul pe care îl auzeam în adâncul urechii. Nu îmi mai simţeam mâna, dar ştiam că era întinsă undeva lângă mine. Pieptul, pe de altă parte, îmi tremura incontrolabil, iar inima, singurul lucru pe care îl mai am, e pe cale să se stingă.
Sunt obosit, dar nu îmi e somn. Ceea ce e în mine acum e acel gen de moleşeală care, dacă te cufunzi cu tot avântul în ea, îţi taie şi ultima fărâmă de viaţă. Nu vreau să mor, nu încă. Atâta timp cât mai am forţă, voi contraataca atunci când Moartea va veni după mine. Sunt ca un nebun care se luptă cu un fir de aţă...

„Vreau să am steaua mea
Vreau să ajung la ea
Vreau să o pot avea
Căci eu n-am atins nici o stea!”

Aud clanţa, dar nu mă mişc. Aud paşi, dar corpul meu nu vrea să se întoarcă. Simt o răsuflare rece pe faţa mea, dar ochii mei nu pot să se deschidă. O mână se aşează nestingherită pe obrazul meu stâng. Atunci mă ghemuiesc în braţele musafirului, iar din ochii mei curg şiroaie de picături cristaline. El suspină, iar buzele lui se presează pe obrazul meu stâng.
Sunt aici! Îmi şopteşte o voce, ce părea a solistului.
Odată ce I-am auzit glasul, un fior de încredere oarbă mi-a traversat alert şirea spinării. M-am asigurat cu ambele mâini că era lângă mine şi apoi mi-am deschis încet ochii.
M-a întâmpinat acelaşi zâmbet şăgalnic şi larg, ce m-a făcut şi pe mine să surâd discret. Atâta timp cât îl aveam pe Strify lângă mine, mă simţeam bine, nu în siguranţă, dar bine. Nu am rezistat şi am ţiapt uşor când I-am văzut toate lucrurile pe jos şi micuţul de “Siro”, maimuţica de la care îmi primisem porecla, care stătea întins pe covor.
- Gata! A spus el ferm. Nu mai plec de aici până nu îţi revii la normal!
M-am bucurat atât de tare să aud cuvintele acelea din gura lui perfectă şi găurită! Totuşi, nimic din lumea asta nu m-a făcut să zâmbesc mai larg decât casetele pe care le închiriase Strify pentru a-şi sărbători reîntoarcerea în dormitotul roz, cum îl numeau băieţii.
În timp ce ne uitam la un film cu Marilyn Monroe, I-am povestit solistului cât de prost mai simţit atunci când Yu m-a lăsat singur în cameră după noaptea fierbinte, oarecum, pe care o petrecusem. Atunci avusesem un soi de deja-vu, doarece într-o dimineaţă mă despărţisem şi eu de prietenul meu, şi tot după o noapte epică. M-am simţit respins, îndurerat şi, cel mai tare, mă simţeam trădat. Strify a înţeles tot din ce I-am spus, dar nu a venit cu o soluţie. Totuşi, din cât am priceut, Yu fusese cel care l-a trimis pe solist înapoi cu mine în cameră.
După o bucată de vreme, tot din mintea colegului meu de cameră a răsărit o idee salvatoare. O fărâmă din mine tânjea după plăcere, aşa că el s-a oferit să-mi dea ceva ce Romeo numea “Sex de relaxare”. Nu implica sentimente, ci doar pasiune pură. După părerea lui Strify, meritam asta mai mult decât oricine, mai ales după ce făcusem pentru el şi pentru Shin.
Buzele lui au început să-mi dezmierde gâtul imediat ce ecranul televizorului s-a făcut negru. Am gemut uşor, cu toate că nu aveam de gând să mă las aşa uşor excitat. L-am dezbrăcat încet, fără să-l opresc din lucru. Peste sfârcurile mele întărite a trecut un val de căldură alături de un corp solid şi umed, ce îmi provoca o plăcere înfinită. Nu am remarcat că am rămas fără tricou până când partenerul meu de ocazie şi-a îndreptat atenţia spre abdomenul meu. Limba lui descria forme geometrice pe pielea mea sensibilă, iar eu alunecam spre o lume unde plăcerea nu are margini. Nu îmi amintesc perfect cum am rămas amândoi dezbrăcaţi dar ştiu că, odată ce m-a simţit dornic, şi.-a coborât buzele înspre mândria mea şi m-a pregătit pentru ceea ce urma să vină.
Pura sa ambiţie l-a făcut pe solist să mă facă să ejaculez înainte să termine treaba, dar nu a vrut, după cum mă aşteptam, să se oprească aici. M-a obligat să mă întorc, iar eu am făcut întocmai, curios de cum se simte bărbăţia lui Strify înăuntrul meu. Am scos un scâncet de durere când a intrat în mine, dar pe urmă, încet-încet, plăcerea a început să mă acapareze iar şi, înainte să îmi pot da seama, amândoi ne-am eliberat şi am căzut obosiţi pe suprafaţa moale a patului.
- Cum a putut idiotul ăla să de despartă de tine? A întrebat Strify, pe jumătate râzând.
- Ce vrei să spui? L-am întrebat eu, pe acelaşi ton jucăuş.
- Eşti o partidă mai bună decât ţi-ai putea imagina! A continuat el, extenuat.
I'm Kira.

#23
Heya girls and guys! I am kinda back... I think...

Sper că va fost dor de mine şi că veţi citi în continuare (şi veţi şi comenta... nu-mi place să mă simt fără greşeli...).

Thanks to Mousy care a ţinut acest thread alive.

So, enjoy the chapter!

Capitolul 8 – O greşeală

Nu pot concepe cum să faci sex fără a implica ceva sentimente. Dragostea acaparează la un moment dat toate stările sufleteşi posibile şi aşa ajungi să iubeşti pe cea mai neportivită dintre persoane. Aşa am ajuns să-l ador pe Strify, uitând cu totul de iubirea fierbinte pe care o simţeam faţă de Yu.
De vreo câteva săptămâni, solistul se mutase înapoi în camera mea, şi de atunci am început să fim foarte tandrii unul cu altul. Ştiu că Strify mă iubeşte, sunt absolut conştient de acest fapt, tot ceea ce nu înţeleg este cum pot eu să îl iubesc? Sentimentele mele pentru el au fost destul de înceţoşate până acum câteva zile, când şi-a mărturisit fără sfială dragostea pe care Shin nu a acceptat-o.
La început, mi-a părut rău că nu a rămas cu Shin, dar ştiam prea bine că toboşarul avea nevoie de timp să se obişnuiască cu relaţiile homosexuale, chiar dacă el însuşi afirma că “Se distrează cu oricine.” Totuşi, când se implica într-o relaţie serioasă, o lua încet, expresie de care Strify nu era conştient. Astfel că, bănuiesc că Shin l-a respins pe solist din cauza spontanităţii lui.
Am continuat să mă las vrăjit de farmecul ascuns pe care nebunaticul meu coleg de cameră îl poseda, şi m-am lăsat purtat de multe ori pe valurile plăcerii, împreună cu el. Totuşi, ce aveam noi nu se putea defini ca o “relaţie serioasă”, deoarece amândoi mai flirtam cu unul sau cu alta, de teamă ca micul nostru cuibuşor să nu fie descoperit. Era mai interesant ca relaţia noastră, adică micile noastre partide să fie secrete.
Nu cred că greşesc când spun că idealul meu masculin se afla în persoana lui Strify. Pe lângă caracterul deosebit de puternic pe care îl avea, coprul lui era exact aşa cum doream. Nu am suportat niciodată băieţii cu cinci capete mai înalţi ca mine, iar solistul era absolut perfect din punctul de vedere al înălţimii. Dacă ar fi să îl descriu ca un obiect, ar fi un pistol mereu încărcat, învelit într-o folie sclipitoare de staniol fin.
- Vrei să luăm prânzul în oraş, frumosule? M-a întrebat, urcându-se pa pat, lângă mine.
I-am prins buzele într-un sărut uşor şi am dat negativ din cap. Azi era oricum rândul meu să gătesc. M-am uitat la el cu o privire pătrunzătoare şi oarecum erotică, dar nu i-am dat voie să mă atingă, deoarece ştiam prea bine ce avea să urmeze. Mi-am amintit brusc de prima oară când Strify a încercat să aibă o relaţie cu mine, dar eu l-am refuzat şi l-am cuplat cu Shin. Acum nu mai aveam de gând să fug. Eram fericit în braţele acoperite cu pudră ale solistului.
l-am împins uşor jos din pat şi l.am tras după mine până în bucătărie. Ştiam exact ce voiam să gătesc. I-am împins o tigaie cu diametru mare şi i-am indicat sticla umplută cu un lichid gălbui, vâscos. După bunul lui obicei, Strify s-a uitat la mine ca la felul paişpe. Mi-am dat ochii peste cap şi am turant puţin din uleiul din sticlă pe fundul tigăii. L-am rugat apoi să aprindă focul la aragaz, o sarcină destul de simplă, pe care el a îndeplinit-o excelent. Merita nu sărut pentru asta, nu? După ce mi-am dezlipit buzele de pe ale lui, puţin dezamăgit că nu puteam prelungi acel moment de fericire fiindcă unul dintre băieţi s-ar putea să afle, am pus în tigaie nişte felii de cartofi tăiaţi rondele.
Nu aveam de gând să trişez, deci am tăiat muşchiul din frigider în bucăţele mărunte şi l-am pus la cuptor, împreună cu apă şi ceva mirodenii din dulapul de sus. În tot acest timp, Strify stătuse pe un scaun şi îmi analizase toate mişcările. Deja îmi imaginam limba lui dulce cum îşi făcea drum pe conturul buzelor. „Oh, Junior, tu chiar n-ai somn?” întreb eu în gând, uşor exasperat când remarc umflătura din pantaloni.
- Pot să am eu grijă de amicul tău, mi-a şoptit Strify senzual.
- N-am negat niciodată asta, am râs eu, aşezându-mă confortabil în braţele lui şi mângâindu-i faţa plină de machiaj.
În scurt timp, buzele lui fierbinţi îmi parcurgeau gâtul cu mare îndemânare, lăsând din când în când şi căte un mic semn. Nu m-am opus, în primul rând pentru că nu am avut puterea necesară. Îmi plăcea al naibii de mult ce făcea afurisitul ăsta cu mine!
- Mai încet cu gemetele, şoricel! A râs el, făcându-mă să roşesc. Nu vreau să se bucure şi alţii de sunetele astea. Sunt ale mele!
Am chicotit şi eu când am remarcat posesivitatea exagerată pe care o manifesta faţă de mine. După câteva momente, am auzit şi alte gemete, mai scurte, pe fondul gemetelor pe care eu şi partenerul meu le scoteam. Nu am vrut să-l îngrijorez pe Strify, aşa că nu am spus nimic şi l-am lăsat să se joace cu sfârcurile mele, până când sunetele străine s-au amplificat. Atunci m-am dat jos din braţele solistului şi am ieşit din bucătărie, spunându-i că am nişte nevoi urgente. El a înţeles şi a promis să îngrijească mâncarea în locul meu.
Gemetele încă se auzeau, de pe undeva de prin living. Nu am vrut să îi întrerup băiatului momentul de plăcere, fiindcă eram sigur că era un membreu al trupei, aşa că am privit de la uşă. Pe canapea era întins Yu, cu picioarele larg desfăcute şi cu mâinile acoperindu-i mândria. Ochii lui erau strâns închişi, iar faţa îi exprima plăcere pură. M-am uitat puţin şi la televizorul ce stătea aprins înaintea chitaristului şi am observat un decor cunoscut. M-am apropiat încet de televizor, încercând să nu-l trezesc din euforie pe Yu. Pe ecran, doi băieţi, unul blond în totalitate, iar unul doar cu bretonul vopsit în galben, erau întinşi pe un pat şi şi-o trăgeau. Nu era ceva nou pentru mine, homosexualitatea şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex. Acest filmuleţ totuşi avea ceva cunoscut.
Am auzit gemetele băiatului complet blond, atunci când a atins plăcerea absolută, iar după câteva secunde a adăugat „Te iubesc, Strify!”.


P.S. - Promit că mă apuc de scris capitole mai lungi.
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#24
Mai da cati fani frate... :))
Oricum, stiu ca suteti destul de multi cei care imi citit ficul, asa ca voi posta fara sa fac fite cu privire la comentarii. Totusi, asa cum am mai spus, chiar nu incearca nimeni sa ma comenteze la sange?
Sankyu dennnny_kiro de comentariu si ma bucura foarte tare faptul ca iti place ce scriu. Si nu, filmul nu era ShinxStrify, era chiar KiroxStrify, dar a fost greseala mea ca nu am accentuat bine faza aia, astfel incat fiecare a inteles ce a putut. Mai multe detalii nu iti dau, dar iti mai spun ca deciziile lui Kiro vor lua o intorsatura cel putin neasteptata.

So, cadou de 8 martie pentru toti cei ce citesc si pentru cei ce nu citesc, dar se gandesc la mine (de bine, de rau, cum o fi). Whatever, 8 martie fericit tuturor!
Capitolul 9 – Reacţionez contrar naturii umane

Orice om normal şi-ar ieşi din minţi când s-ar vedea pe el însuşi când făcea dragoste cu cel mai bun prieten al său, cu care avea o relaţie secretă. Orice om sănătos la minte ar înnebuni dacă ar observa că una dintre cele mai apropiate persoane ale lui se uită la filme porno cu el şi cu un altul, cu care avea o relaţie de care se presupune că nu ştia nimeni. Doamne, când am devenit aşa de anormal şi de ieşit de pe orbita raţiunii?
În loc să sar pe Yu şi să-i distrug telecomanda din mână, ca mai apoi să scot DVD-ul şi să îl arunc la gunoi, m-am aşezat pe canapea, şi l-am rugat pe chitarist să mai pună filmul odată.
Yu m-a privit uimit, iar eu de-abia am remarcat ce alb era la faţă. Am râs de expresia lui, am luat telecomanda şi am apăsat singur pe „replay”. Nu îmi amintesc când trenul conştiinţei mele a deraiat în halul acesta, dar acum eram sută la sută sigur că umanitatea lipsea total din acest trup firav, de 1,65 înălţime.
Contrar oricărei legi a fizicii, nu simţeam nicidecum dezgust când mă uitam la propria mea prestaţie în pat, iar cu atât mai accentuată ar fi trebuit să fie această stare cu cât vizionam filmul cu „fratele meu mai mic”. Cred că nici dacă ar fi fost o legătură de sânge între noi, nu l-aş fi împins pe Yu de lângă mine în acel moment. Ba chiar, pe parcursul peliculei, am reuşit să fac câteva remarci cu privire la trupul meu, pe care îl consideram mic şi fără vlagă. Probabil că brunetul m-ar fi contrazis, dar în momenul de faţă nu mai avea cuvinte. Am chicotit din nou când i-am văzut faţa precum varul, acoperită de transpiraţie, şi l-am lovit uşor cu pumnul în umăr.
Pe fondul gemetelor mele, am reuşit să conştientizez un detaliu foarte important, pe care l-am omis, sau l-am exclus, din laşitate. Până acum mi-a fost frică să mă gândesc că poate simt acelaşi lucru pentru solist precum simţeam pentru fostul meu partener, iar asta îmi dădea doar o durere de cap şi o groaznică senzaţie de deja-vu. Puteam să afirm că toată viaţa mea se derula dintr-o dată mult prea repede. Ba eram singur, ba iar în braţe la Strify, iar asta mă făcea să mă simt ca o târfă ieftină.
Remarcam, bineînţeles, că atunci când era vorba de iubit, eu eram cel pe care îl îndrăgea toată lumea. Mă simţeam puţin exploatat, dar poate că nu aveam nevoie chiar acum de relaţii şi de sex. Poate că singurul lucru ce mă putea vindeca era prietenia.
Am fost prea pofticios pentru a spune „nu” plăcerii ce a venit din toate părţile, iar acum eram nici mai mult nici mai puţin decât o jucărie, la care tu alegi dacă îi oferi dragoste sau nu. Spre norocul meu, Strify mi-a oferit şi iubire, şi tot ce aveam nevoie, dar asta nu îl scotea din ipostaza de păpuşar.
Ştiam că nu o face din rea intenţie, dar chiar şi aşa, dacă într-o zi mă va lăsa în pace, voi suferi mai mult decât pentru fostul meu, iar numai gândul ăsta îmi dă nişte migrene înfiorătoare.
M-am decis să rup legătura asta foarte plăcută cu solistul, şi o să o fac repede, ca nimeni să nu sufere. Dacă mă iubeşte îndeajuns mă va lăsa să fiu eu, aşa cum vreau să fiu.
M-am grăbit spre bucătărie, deoarece am remarcat că Strify era singur cu mâncarea, iar asta nu era foarte sigur pentru prânzul nostru. Înainte să apuc să ating tigăile, o voce suavă, dar ruptă parcă în două, mi-a şoptit dulce:
- Şoricelul meu, trebuie să ne despărţim!
În loc să oftez relaxat, deoarece nu mai trebuia să îmi aleg eu cuvintele, mi-am lăsat mâinile să cadă, iar acestea au întâlnit din întâmplare suprafaţa nu tocmai rece a tigăilor. Cred că am ţipat, dar nu sunt sigur, căci singurul lucru de care eram conştient e că nu mai pot sta în picioare.
Ciudată e fiinţa umană, şi atât de imprevizibilă. Din nou, contrar aşteptărilor mele, mă simţeam trădat. De ce mama naibii nu mă relaxez? Aşa trebuia să se întâmple, nu? Totuşi, vocea aia coborâtă două octave pentru a anunţa mesajul semăna izbitor cu o altă voce ce acum câteva săptămâni mi-a şoptit, e drept, ceva mai rigid: „It is time to move on!”
Prin faţa mea se perindau câteva trupuri pe care privirea mea înceţoşată nu le putea distinge. Simţeam mâinile cum mă ating suav, apoi din ce în ce mai dur, dar dintr-o întâmplare nefericită, nu mă puteam mişca să le răspund. Totul în capul meu mergea în reluare, iar când eram mental pregătit să mă ridic de joc, fizicul mă trântea înapoi la pământ. Nu a mai durat mult şi şi ochii mi-au slăbit, iar, deşi am încercat să păstrez legătura cu cei din jurul meu, am căzut secerat într-un somn adânc.
O lumină puternică mi-a pătruns în ochi, iar pleoapele mele s-au contractat, ferindu-se de raza strălucitoare. Totuşi, nişte degete aspre m-au forţat să-mi ţin ochiul drept larg deschis, în ciuda protestelor trupului meu.
După câteva secunde am distins o siluetă mică şi îndesată, de bărbat, ce nu se chinuia să îmi zâmbească. Nu era îmbrăcat într-un halat alb, aşa cum mă aşteptasem, ci din contră, avea pe el o geacă din denim negru.
- Haide, ridică-te! Doar n-o fi venit sfârşitul lumii! Mi s-a adresat, cu o voce extrem de nepoliticoasă.
Înainte să mă ridic de tot, o figură destul de cunoscută mi-a ridicat uşor bărbia. Ochii ei atât de feminini, dar întunecaţi din pricina fardului închis la culoare şi aplicat anapoda, mi-au zâmbit, la fel şi restul feţei, încredibil de pudrată. Semăna oarecum cu Megan Fox, din pricina irisului ei albastru şi a părului lung, la fel de întunecat ca şi o noapte fără stele, dar cercelul inestetic din buză o făcea să arate ca sora mai mică a lui Frankenstein. Ador piercing-urile, dar ei chiar nu îi stătea bine.
M-a ajutat să mă ridic, iar eu i-am zâmbit binevoitor. Spre mirarea mea, eram în livingul apartamentului nostru, iar abia după ce am făcut primii trei paşi am remarcat că, undeva în uşă, era adunată toată trupa, îngropaţi parcă într-un morman de şerveţele şi cu lacrimi în ochi. Nu m-am putut abţine şi am chicotit, cu toate că vibraţiile abdomenului îmi dădeau nişte migrene înfiorătoare.
- Vai, Kiro, am crezut că ai ...uhm... ştii tu.... Scuze! A sărit Strify, gata-gata să cadă în genunchi.
Am zâmbit şi i-am spus că nu e din vina lui, ci problema a fost de cu totul altă natură decât emoţională. Speram ca concluziile domnului cu lanterna să se potrivească cu minciunile mele. Apoi am privit subtil către brunetă, astfel încât doar solistul să mă observe. Acesta a luat-o de braţ pe fată şi a adus-o în faţa mea.
- Kiro, ea e Chantelle, vecina noastră de la apartamentul de vizavi, al cărei tată lucrează la Spitalul Central, la secţia de Urgenţe şi care se prezintă mai nou cu titlul de prietenă a lui Yu, nu-i aşa? A întrebat Strify curios, făcându-i fetei cu ochiul într-un mod foarte sexy.
Mă simţeam gelos. Pentru o clipă am crezut că doar mie îmi poate adresa solistul asemenea priviri pline de pasiune şi de dorinţă, iar apoi am realizat! Nu mai eram un cuplu!
-Încântată de cunoştinţă, Kiro, a răspuns politicos bruneta, întinzânu-mi o carte de vizită, unde scria că Chantelle lucrează la un magazin de muzică, din mall-ul din partea de Vest a oraşului. Dacă ai nevoie de ceva... dar oh my god! A tresărit, scuturânu-şi într-un mod foarte enervant mâinile şi dându-şi ochii peste cap pe parcurs ce îmi povestea o chestie pe care nu mi-o amintesc, într-un jargon tipic american, astfel că am înţeles cam o pătrime din ce încerca ea să-mi explice.
Strify ne privea zâmbind, iar când Chantelle a izbutit să se oprească, m-am întors spre solist şi i-am şoptit, aproape râzând:
-Eine Hure!
El m-a aprobat, chicotind. Înainte să-mi dau seama, purtam o discuţie în engleză cu tipa din vecini, noua jucărie a lui Yu. Tatăl ei ne-a întrerupt, anunţând solemn:
-Îmi pare bine că vă simţiţi bine, dar nu se ştie pentru cât timp! M-a fulgerat ceva, ca o presimţire. Cauza acestui leşin e destul de subiectiv depistată, deci dacă greşesc, îmi asum vina. Totuşi, tind să cred că nu este ceva pur şi simplu obişnuit, în privinţa dumneavoastră, ci un semnal de alarmă. Spuneţi-mi, s-a întâmplat vreodată să mai aveţi asemenea stări?

traduceri:
---- Eine Hure = O c**va

Hope you enjoyed it and if you think that the logical side of my brain it's pretty stupid, tell me. Cu toate ca nu pare, totul in acest fic se intampla cu un scop iar tot ce tine de sentimentele persoanjului principal este asezat cat se poate de logic, tinand cont de evenimente.
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#25
era chiar cu kiro filmul :blink:
waw, daca eram in locul lui imi iesam din minti... da cine i-a filmat pe ei in momentele alea... yu :|
si chiar nu inteleg de ce strify s-a despartit de el... chiar daca kiro vroea sa se desparta, totusi il inteleg ca a fost socat..
... tipa din vecini si mie mi se pare putin pitzi dupa cum a descris-o... cred ca Yu a acceptat-o doar pentru a-l face pe Kiro gelos :chuu:
imi place mult comparatia folosita pentru a o descrie: "la fel de întunecat ca şi o noapte fără stele"

Kiro mi se pare ca nu stie inca ce vrea, nu numa mi se pare, asa si e... dar cu timpul presupun ca totul in mintea lui v-a devenii mai clar, si v-a sti defapt pe cine iubeste ...

"Cu toate ca nu pare, totul in acest fic se intampla cu un scop iar tot ce tine de sentimentele persoanjului principal este asezat cat se poate de logic, tinand cont de evenimente."- observ ca ai dreptate prin ce ai spus aici... toate au un sens, iar daca sunt nelamuriri in privinta sentimentelor lui, totul cred ca se va lega mai bine pe parcurs... acum bietul de el e nehotarat :ha:

iarasi nu am gasit greseli de ortografie, sau nu am fost eu suficient de atenta.
cu fiecare episod acest fic devine mai interesant, si te felicit pentru profresele treptate pe care le faci...

abea astept NEXT-ul :pls:

#26
Ti-am zis cat de lene imi e in ultimul timp? Ei bine, vreau sa ai lenea mea pe constiinta:))

Honey, o sa am grija sa faci capitolele mai lungi ^_____^ Ce o sa ma mai distrez ;))
Jur ca imi vine sa il omor pe Yu! Cum sa se uite la asa ceva? Nu se gandeste la sentimentele dragului de Kiro? Si cica are si iubita. Sa zica mersi ca nu sunt eu in locul lui Kiro.
Stii ca eu am o obsesie pentru finaluri dramatice:))
Citat:-Îmi pare bine că vă simţiţi bine, dar nu se ştie pentru cât timp! M-a fulgerat ceva, ca o presimţire. Cauza acestui leşin e destul de subiectiv depistată, deci dacă greşesc, îmi asum vina. Totuşi, tind să cred că nu este ceva pur şi simplu obişnuit, în privinţa dumneavoastră, ci un semnal de alarmă. Spuneţi-mi, s-a întâmplat vreodată să mai aveţi asemenea stări?
Angel, sper ca nu ai de gand sa il bagi in spital pe bietu` baiat O.O
Inca ceva, daca mie mi-ar fi zis cineva "Soricelul meu, trebuie sa ne despartim" probabil scumpul de el (fie si Strify) si-ar fi luat adio de la toata lumea, nu doar de la mine. Pe langa asta, ce motiv o fi gasit solistul sa se desparta? Asta tot nu pot sa pricep.
Am gasit un lucru care imi place la tipa din vecini: numele. Chantelle suna asa tare @.@


Bun, capitolul a fost interesant(dar scurt) Sper ca urmatorul sa fie mai lung si sa vedem cat de curand ceva si intre Kiro si Yu:) So, spor la scris. Ja-ne!:bye:
I'm Kira.

#27
Capitolul 10 – Confesiunea

- Nu.... cred....
Conversaţia cu doctorul-minune ajunsese la un punct destul de îndepărtat de subiectul boala, mai înainte întrebâdu-mă dacă avusesem contacte sexuale în ultima perioadă. Bineînţeles că spre binele meu a trebuit să mint, căci nici domnul Karrs, nici fica lui, Megan, nu păreau nişte persoane de încredere.
Deşi am decis să dau crezare teoriei doctorului, aceasta începea să mi se pară din ce în ce mai imposibilă, odată ce întrebările dânsului derivaseră atât de mult de la subiectul iniţial. Cred că a remarcat şi el că teoriile lui nu aveau mare importanţă în creierul meu nu foarte strălucit, dar care urma nişte stereotipii bine întipărite în memorie şi era adeptul ideilor preconcepute, aşa că m-a lăsat în pace, aşa pe moarte cum sugera el că eram.
Într-un fel m-am simţit uşurat când am rămas cu prietenii mei în camera de zi, lungiţi unul peste altul pe canapeaua ce devenise dintr-o dată mult prea neîncăpătoare. Din întâmplare, telefonul mi-a sunat chiar în mijlocul distracţiei, aşa că a trebuit să întrerupem sesiunea de divertisment pentru mica mea convorbire telefonică.
Înainte să spun „alo”, sau ceva de genul, o voce masculină ce îmi devenise atât de cunoscută mi se adresă pe un ton foarte prietenesc, căruia îi era adăugat un gram de entuziasm tipic pentru un copil:
- Hallo, Kiro-star! Wie geht’s?
- Ah, Kristian, tu erai! Am exclamat eu, relaxat. Uite, mă pregăteam de un somn de după-amiază, aşa, în spiritul zilei de marţi. Tu?
- Tocmai m-am întâlnit cu nişte fane obsedate de-ale voastre. Se pare că toată lumea a aflat de despărţirea voastră. Păcat, nu-i aşa? Poate că dacă n-ar fi fost povestea ta de dragoste şi apoi despărţirea….
- Normal că toată lumea ştie, Edison! Strify a postat scrisoarea pe MySpace! I-am tăiat eu vorba, incapabil să mai aud istorisirea ia idioată. Dacă tot conversaţia asta n-are început sau sfârşit, te sun mai încolo! Tscühs!
Am închis într-un mod obraznic telefonul în nas propriului meu frate. Eh, asta e viaţa, dacă nu ştie să-şi ţină gura atunci când trebuie!
Scuzându-mă elegant, am părăsit livingul, simţindu-mă nervos şi intrigat. Acum, va să zică, dădeau vina pe mine pentru că trupa nu mai este? Am decis în unanimitate că aveam nevoie de o pauză, iar acum, la o lună după decizie, mi se spărgeau mie toate oalele în cap. Tipic pentru fratele meu, să mă acuze de ceva numai ca să scape el!
Deşi Kristian nu făcea parte oficial din trupă, el era persoana din spatele tuturor albumelor noastre şi care, dând dovadă de multă înţelegere şi sprijin în special pentru mine, ne-a ajutat mereu cu înregistrările şi cu vocile de fundal după plecarea lui Luminor. A avut, până la urmă, şi el un câştig în toate acestea: cea mai frumoasă lună din viaţa lui, în care a experimentat o relaţie fierbinte cu micul şi nu prea-inocentul nostru Shin.
Stând întins pe patul pe care îl împărţeam cu solistul, mi-am adus aminte de strigătele disperate ale fanilor şi de dorinţa lor de a ne atinge. Sincer să fiu, nu găseam nimic sexy în felul meu de a fi, chiar dacă încercam cât de mult să provoc, rămâneam mereu acel petrecăreţ drăgălaş pe care toată lumea îl adora.
Totuşi, fanele mele mă vedeau altfel. Privirea lor mergea de multe ori dincolo de haine, şi la propriu şi la figurat, iar cele mai nebunatice dintre ele îşi doreau nopţi de vis cu mine şi cu posteriorul meu de cinci stele, după cum spuneau.
Pentru un moment m-am gândit că ar fi minunat ca toată lumea să mă vadă aşa cum sunt, deoarece, recunosc, reprezint tipul de băiat ce nu ar putea avea o relaţie cu o fată ca lumea, din cauza înălţimii şi ale trăsăturilor destul de feminine pe care le am. Asta totuşi nu mă împiedică să mă întâlnesc şi cu femei, ba din contră, am avut o listă lungă de doamne şi domnişoare ce au simţit pe pielea lor cât de masculin eram într-adevăr. Pentru toţi ceilalţi, însă, eram Kiro.
Un zgomot idiot mi-a întrerupt meditaţia cu nonşalanţă, iar eu m-am ridicat nemulţumit din pat, gata să sar la gâtul celui ce îmi întrerupe gândurile ce tocmai căpătaseră o nuanţă narcisistă.
Cu mare grijă şi anticipându-mi toate mişcările, Yu a intrat în cameră, ocolind cu tact pernele ce le-am aruncat înspre el şi închizând uşa în urma lui. Am oftat când mi-am dat seama că trebuia să vorbim, expresie ce se citea uşor din ochii lui îngrijoraţi, şi l-am invitat să se aşeze pe celălalt colţ al patului.
A luat o gură mare de aer, oxigenându-şi mintea înainte să mă asalteze cu o poveste lungă şi plictisitoare. Am încercat să fiu atent la ceea ce părea să fie un exemplu al unei teorii pe care nu avea de gând să mi-o destăinuie până ce termină de istorisit. Bineînţeles, m-a cuprins o stare generală de moleşeală şi nu am mai ascultat niciun cuvânt, până am decis că ceea ce spune e important.
-Ştiu că nu ai înţeles mare lucru din ce ţi-am povestit eu acum, spuse el, pe un ton mai rigid care mi-a captat atenţia. Totuşi, Kiro, cred că în adâncul inimii tale, ştii că şi tu simţi la fel pentru mine.
-Ce? Cum? Unde? Am sărit eu ca ars, când am auzit noţiunea de „sentiment”.
Yu a oftat şi şi-a plecat capul, jucându-se cu inelul din buză. A stat aşa vreo câteva secunde, timp în care m-am calmat şi mi-am apropiat corpul de el. Fără nici o jenă m-am lipit de pieptul lui, ascultându-i inima. Bătăile neregulate se simţeau din ce în ce mai tare, pe măsură ce şi respiraţia mea o lua razna.
Am auzit din nou vocea cuprinsă acum de relaxare a chiatristului ce mi-a şoptit cu eleganţă la urechea dreaptă:
- Ich denke, dass ich schmerzlich sterben werde.
Am chicotit încet, încercând să-mi păstrez calmul. Yu şi-a ridicat capul până când feţele noastre au fost la acelaşi nivel. Ne-am apropiat mai tare unul de altul, iar nasurile noastre aproape că se atingeau. Ne priveam în ochi, căutând curajul de a merge mai departe. M-am mai deplasat câţiva milimetri în faţă, iar acum buzele noastre ardeau de dorinţa de a fi împreună. Mi-am închis ochii şi l-am lăsat pe el să facă acestu ultim pas.
Cred că de când eram mic nu am mai simţit plăcerea unui sărut atât de simplu, dar care îmi făcea şi măduva spinării să tremure. M-am desprins repede, căci aceste pupicuri pe gură nu erau foarte longevive şi oricum cred că am stat acolo chiar mai mult decât a trebuit, numai pentru a avea plăcerea de a-i simţi respiraţia caldă în faţă şi de a-i dezmierda buzele tensionate.
Mi-am lăsat fruntea peste a lui şi i-am spus, accentuând cu grijă fiecare cuvând:
- Sorgen Sie sich nicht, ich werde Ihren Schmerz erträglich machen.

Traduceri:
- Ich denke, dass ich schmerzlich sterben werde. = Cred ca voi muri in chinuri groazice.

- Sorgen Sie sich nicht, ich werde Ihren Schmerz erträglich machen. = Nu te ingrijora, iti voi face moartea suportabila.
- Tscühs! = Pa!
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#28
Scuzati intarzierea, eram in crizele mele obisnuite de imaginatie :-"

Capitolul 11 – Un motiv pentru care să-l urăsc pe Yu

Seara a venit pe neaşteptate, iar ultima bătaie a orologiului, cea de la ora douăzeci şi doi, m-a prins pe undeva prin baie, căutând un tub de fard argintiu. După ce am întors toate dulapurile pe dos, am găsit obiectul ce a provocat atâta vâlvă şi am surâs triumfător. Nu, nu aveam nevoie de fard la zece noaptea, dar pur şi simplu faptul că nu îl găseam mă făcea foarte nervos.
Mi-am mai petrecut o jumătate de oră îndesând restul lucrurilor în dulap, pe urmă m-am retras în dormitorul meu, alături de Strify, cu care încă împărţeam camera aia idioată. Înainte să mă pun în pat, i-am adus solistului o cană cu apă din bucătărie, vizionând puţin din telenovela lui Romeo, care se pare că îşi găsise altă Julietă.
Într-un final, m-am lungit pe marginea dinspre perete a patului, lăsându-l pe Strify în locul în care îmi plăcea mie să stau. Vocea solistului a mai îngânat nişte melodii, ca de fiecare dată când ne duceam la culcare, dar eu am adormit repede, fără ca zgomotul nu foarte puternic să mă deranjeze în orice fel.
Totul era aşa cum trebuia să fie. Strify era întins cu mâinile la piept, cântându-şi serenadele de seară cu seară, Shin era probabil în oraş cu prietenii lui, sau în cameră, giugiulindu-se cu vreo fată pe care a întâlnit-o pe net, Romeo era cu o fată în living, făcând ceea ce face de obicei un bărbat singur cu o fată pe o canapea, iar Yu zăcea pesemne în camera lui, răsfoind reviste şi încercând să pună cap la cap nişte cuvinte încrucişate.
Totuşi, viaţa nu putea să fie aşa de simplă, nu? Mă refer, dacă totul merge bine, atunci de ce încerc să mă mint singur, spunându-mi că am situaţia sub control? Am recunoscut, printr-o confesiune destul de importantă, că îl iubesc pe chitarist, dar de idiot ce eram nici nu îmi trecuse prin cap să mă duc să-i spun noapte bună.
Mi-am deschis repede ochii, străfulgerat parcă de o umbră de vinovăţie şi am remarcat cu fericire că Strify dormea, dar uitase să stingă lumina, ca de obicei. Ciudat, probabil am visat ceva mai mult decât îmi aminteam, căci înainte să deschid ochii, serenadele solistului încă se mai auzeau. M-am ridicat cu grijă din pat, încercând să nu-l lovesc prea tare pe colegul meu de pat şi blestemându-mă pentru că alesesem locul de la perete, şi am ieşit încet pe uşă, lăsând-o întredeschisă în urma mea.
Unu, doi... Am numărat uşile camerelor imediat după ce m-am asigurat că Romeo şi fata lui erau fericiţi în living şi am dat buzna, mă rog, cât de silenţios am putut, dar cu o nerăbdare de proporţii, în camera chitaristului. Mi-am făcut drum printre cărţile aruncate pe jos, ajungând cu greu la patul din partea cealaltă a odăii. Acolo, am zărit la lumina slabă a lunii ce invada prin sticla transparentă a geamului, cel mai frumos peisaj din lume: Yu, dormind cu genunchii traşi la piept şi strângând în braţe o ... revistă Playboy?
- Du bist unheilbar! Am şoptit cu grijă la urechea lui dreaptă, cuprinzându-i buzele într-un sărut dulce.
Sincer, nu mai răsfoisem demult un Playboy ca lumea, aşa că curiozitatea a început să îmi ardă întâi mintea, apoi şi mâinile. Am tras cu grijă revista din mâna chitaristului, atent la fiecare geamăt ce ieşea pe gura lui frumoasă. De cum am văzut obiectul dorit în mâna mea, am zâmbit, cuprins parcă de o adrenalină cum nu s-a mai văzut. M-am cocoţat unde lumina bătea mai tare şi în semiîntuneric am reuşit să desluşesc contururile de pe prima pagină.
Acolo stătea, într-o poză cât de cât reuşită, chiar vecina noastră, Chantelle. Nu mi-a fost greu să o recunosc, deşi era mult mai dezbrăcată decât o văzusem eu, ba chiar goală, cu piciorul stâng îndoit foarte sus pe o bară verticală. Faţa ei avea o expresie de-a dreptul orgasmică, astfel că ochii îi erau închişi. Totuşi, piercing-ul acela avea exact acceaşi poziţie ca şi a lui Chantelle, iar părul aceeaşi nuanţă puternică de negru, pe care nu o întâlneai prea des în stare naturală.
Am gemut, încercând să atenuez pe cât posibil sunetul, când am simţit ceva crescând în pantaloni. Yu s-a întors repede spre mine şi şi-a deschis ochii. Mâna mea încă îmi acoperea gura, iar revista se izbise de podea odată ce privirea lui Yu mă săgetase. Am încercat să respir normal, urlând inimii mele să se calmeze. Pentru câteva clipe, crezusem că eu şi Yu chiar aveam ceva de împărţit, iar că fata aia nu conta. Şocul nu ar trebui să fie aşa de mare, dar cum eu ştiam că Yu e virgin, iar prietena lui actuală poza în Playboy, probabil mă minţise şi cu faptul că nu se atinsese de nicio fată, şi probabil nici nu ţinea la mine.
Am ieşit din cameră cu ochii adânciţi într-o pătură groasă formată de lacrimile ce stăruiau să îmi rămână sub globul ocular, fără a se prelinge pe obraz. În drum, l-am lovit puternic cu umărul pe Romeo, cred, dar nu m-am întors să îmi cer scuze. Nu mai era timp de întoarcere acum.
M-am aruncat în braţele solistului de cum am intrat în cameră, trezindu-l. Plângeam atât de tare, încât ar fi fost nefolositor să mă întrebe ce am păţit. M-a ţinut deci la pieptul lui, aşteptând să mă descarc. Atât Romeo cât şi fata lui au apărut în faţa uşii noastre, cu nişte expresii îndurerate tipărite pe faţă. Probabil că Yu le explicase ce se întâmplase. Brunetul i-a spus lui Strify că merge la domnişoară acasă, iar solistul a aprobat, încă ţinându-mă strâns.
Nu îmi amintesc cât timp am stat aşa, eu cu lacrimile curgând şiroaie, iar Strify cu mâna pe spatele meu, fără să scoatem vreo vorbă. O grămadă de siluete s-au perindat prin faţa uşii noastre larg deschise, incluzându-l pe Shin şi pe noua lui prietenă, o fată foarte ciudată, care nici măcar nu vorbea germană, şi căreia toboşarul i se adresa cu „Mira”. Strify părea că zâmbeşte de fiecare dată când această străină trecea pe hol, iar eu îi dădeam coate în coaste. Bine că eu eram cu inima frântă, iar el se uita după femeia lui Shin!
Tot ce ştiu e că am adormit la final, cu capul pe Strify, care mă acoperi uşor cu plapuma, înainte ca somnul să mă ia cu totul. Măcar în vise, speram eu, aveam să fiu fericit!

Traduceri:
Du bist unheilbar = Esti incurabil

Pareri?
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#29
Cred ca asta e ultimul capitol inainte de Pasti si nu cred ca voi posta in vacanta [trip to Austria :-"], so enjoy!

Capitolul 12 – Plăceri carnale

Mi-aş fi putut imagina că mă trezesc cu o sabie la picioare, sau cu un asasin încercând să îmi zdrobească capul, ba chair cu o stripteuză masându-mă erotic şi transmiţându-mi acel tremur în tot corpul, dar nici în cele mai îndrăzneţe vise nu mi-am închipuit că mă voi trezi la fel cum m-am culcat, în braţele solistului.
Mi-am scuturat puţin capul, atingându-mi curios fruntea ce transmitea impulsuri dureroase în tot corpul meu. Strify a căscat uşor, aşteptând a cercetarea mea să ia sfârşit. Îmediat ce am descoperit sursa durerii, m-am întors cu faţa spre micul meu brunet cu bretonul vopsit blond şi l-am pupat pe obraz, în timp ce mâinile mele i-au înconjurat gâtul, strângându-l puternic.
A râs, răspunzându-mi cu aceeaşi intensitate la îmbrăţişare şi sărutându-mi fruntea. Avea lacrimi în ochi, ce îi întunecau privirea aceea melodramatică atât de specifică lui şi o făceau chiar blândă. Dintr-o dată, acea senzaţie de deja-vu mi-a pătruns corpul, devenind mai persistentă decât durerea. Am oftat, împingându-l pe solist şi ridicându-mă de pe pat.
Fără prea multă tragere de inimă, am ieşit din cameră căutând cu disperare bucătăria şi, mai cu seamă, ibricul de cafea şi punga cu praf negru ce zăcea pe raftul cel mai de sus al dulapului, undeva unde eu nu o puteam atinge. Enervat de înălţimea mea de-a dreptul jenantă, l-am trezit fără milă pe Shin, rugându-l să coboare cafeaua de pe „muntele morţii”, cum numeam eu acel dulap gri.
Atât toboşarul cât şi prietena lui au coborât din pat, mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi. Am gonit repede afară din camera lor, lăsându-i să se îmbrace. Contrar gândurilor mele, Shin a ieşit din cameră în boxeri, şi mi-a dat jos „cafeaua vieţii”. I-am mulţumit pupându-l pe obraz, dar asta nu a părut să-l mulţumească. Tot ceea ce vroia era să doarmă. I-am dat liber să facă ce vrea şi mi-am pregătit cu grijă pâine cu Finetti în timp ce cafeaua fierbea.
Bineînţeles, ca un obsedat de dulciuri ce sunt, am avut nevoie de o grămadă de cremă pe pâine. În încercarea mea de a răsturna bolul de Finetti cu susul în jos, pentru a putea vărsa mai bine ciocolata pe pâine, am alunecat şi tot ce încercasem eu să scot cu cuţitul îmi ajunse pe piept. Asta mai îmi lipsea!
Yu, Romeo şi noua lui Julietă au intrat în bucătărie. Săraca fată, cred că a avut parte de cea mai perversă privelişte din viaţa ei. Un Kiro îmbrăcat doar cu nişte minusculi boxeri de culoare roz şi acoprit cu Finetti pe tot pieptul. Am chicotit când i-am văzut expresia feţei, mai mult admirându-mă decât înfricoşându-se. După un schimb de priviri între Romeo şi Yu, chitaristul mi-a prins încheietura mâinii drepte, trâgându-mă în camera lui.
Fără ca măcar să se chinuie să închidă uşa, m-a trântit pe patul dublu pe care îl împărţea cu Romeo. Am constatat că nu îi ardea de glumă când i-am simţit caninii înfigându-se în gâtul meu şi brusc mi-am adus aminte de filmul „Twilight”. Am tremurat ceva timp, până când buzele lui au acoperit locul muşcăturii, sărutându-mi uşor semnul rămas. Au curs câteva firicele de sânge, dar a fost o cantitate atât de irelevantă încât nici eu nici Yu nu nu-am oprit vreo clipă să-i dăm importanţă.
A continuat să-mi parcurgă buzele, dar eu nu i-am dat niciun răspuns, fiind cufundat în acea senzaţie de plăcere ca şi cum ceva mă ţinea departe de lumea reală. Am continat să mă zbat în acele lanţuri invizibile, lăsându-l pe chitarist să-mi dezmierde lobul urechii. Gemetele se intensificau, dar Yu nu vroia să treacă spre piept. Cu tot regretul, l-am împins pe brunet pe pat şi m-am aruncat peste el. Deja mi se făcuse dor de acea lume a plăcerii, dar am hotărât să îi arăt chitaristului cum merge o relaţie între doi bărbaţi.
Am căutat cea mai apropiată curea pe care am legat-o în jurul mâinilor victimei mele, înnodând-o apoi de capătul patului. Am inspirat adânc, iar apoi am lăsat jocul să înceapă. Mâinile mele traversau abdomenul lui plat, oprindu-se pe piept, apoi reîncepând să cutreiere în voie conturul corpului lui. Mi-am ţinut limba în frâu pentru câteva momente, doar pentru a-i admira expresia facială. Extaz combinat cu senzualitate. Asta spunea faţa lui.
Cu un zâmbet larg i-am dat jos pantalonii de trening, iar el şi-a depărtat instinctiv picioarele. M-am aşezat între ele, mângâindu-i coapsele şi acoperindu-le cu Finetti-ul în exces de pe pieptul meu. Când a simţit crema pe corpul lui, Yu s-a holbat la mine cu o privire ce parcă întreba: „Chiar trebuie?”. Am rânjit, lovindu-i uşor coapsele. Imediat ce au apărut primele grimase pe faţa lui, mi-am coborât capul aproape de mândria lui şi ma început să îi ling coapsele.
- Ah! A ţipat el.
- Bitten Sie um Vergebung! I-am şoptit senzual, imediat ce am realizat că coapsele erau cele mai excitate zone ale corpului lui.
- Ich kann nicht! Ich wünsche das! A spus, împingându-mi capul la loc, între picioarele lui.
M-am conformat şi am continuat să ling crema de Finetti de pe coapsele lui, până când l-am auzit spunând că nu mai poate. Atunci, am zâmbit uşor şi mi-am îndreptat atenţia spre boxerii negri ce nu se aflaseră sub atenţia mea câteva secunde mai devreme. Cu o curiozitate de nestăpânit, am tras de elasticul aproape invizibil, până când mândria lui a fost descoperită. Am lăsat afară din gură un ţipăt de uimire, iar Yu a chicotit.
- Hai odată! Nu mai pot aştepta! Mi-a şoptit el.
M-am dezbrăcat şi eu, potrivindu-mă peste chitarist şi lăsându-mă pur şi simplu în jos. Bărbăţia lui ajunse în mine în câteva secunde, iar eu am gemut. Era atât de bine! I-am dat timp lui Yu să se obişnuiască cu poziţia, apoi am început să fac mişcări sus-jos, plăcerea simţindu-se în strigătele mele. Şi brunetul meu a început să geamă, iar în curând am auzit acea voce puternică spunând:
- Sunt aproape!
Nu m-am retras, ba chiar am înteţit mişcările până când am simţit un lichid cald înăuntrul meu. Am zâmbit şi l-am dezlegat pe Yu, a cărui respiraţie parcă era tăiată în o mie de bucăţi.
M-am întins lângă el şi am remarcat că îi pătasem şi eu abdomenul cu lichidul alb, dar am zâmbit fără să mai îmi pese şi am închis ochii.
Din uşă, simţeam că cineva ne priveşte, străpungând cu privirea aceste clipe minunate. Dar cine putea fi?

Traduceri:
Bitten Sie um Vergebung! = Cere iertare!
Ich kann nicht! Ich wünsche das! = Nu pot! Vreau asta!

Scuzati repetitia cu "coapse", dar la alea chiar nu stiu cum altfel sa le spun :-"
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#30
Îmi cer scuze că v-am făcut să aşteptaţi atât, dar lipsa de inspiraţie a fost o stare generală a mea în ultimele câteva luni. Sper ca acest capitol să nu vă dezamăgească şi ţin să vă spun (sau să vă reamintesc, whatever) că mai am puţine capitole de scris, aşa că aştept tot suportul vostru moral să închei ficul ăsta aşa cum trebuie.

Thanks for waiting! And I hope this will satisfy your pervert tastes... :D

Capitolul 13 – That is amore

Cred că m-am săturat de aerul telenovelistic ce pluteşte uşor prin viaţa mea. Deodată, mă simt ca o jucărie pentru toţi cei din jurul meu. Pentru fostul meu iubit, eram ca un fel de ursuleţ de pluş care te strâge în braţe când ai nevoie, dar care în rest zace sus pe dulapul plin cu borcane de dulceaţă. Praful se aşterne peste ursuleţ şi peste dragostea pe care o simte acesta faţă de stăpânul lui, iar jucăria va spune cât de curând la revedere, şi se va porni pe dulăpior în jos, în căutare de alte aventuri.
Mai nou, am devenit o marionetă. Simţeam atingerile uşoare şi calde pe care Strify le presăra pe corpul meu rece ca marmura, dar nişte fire subţiri şi tăioase mă trăgeau înapoi. Cred că şi solistul s-a prins până la urmă de existenţa acestor chestii, şi a început să tragă nestingherit de ele, precum un copil mic, ce apasă pe toate butoanele, din pură curiozitate.
Şi totuşi, ce eram pentru Yu? Să fi văzut el în mine ursuleţul, sau marioneta? Sau poate că mai nou trăieşte şi o mică prinţesă în inima mea de aur, ce l-a atras pe heterosexualul chitarist. Chiar nu m-aş mira să fie o păpuşă Barbie îmbrăcată într-o rochiţă roz, cu mâneci bufante şi cu pantofiori de lac ce abia aşteaptă să iasă la suprafaţă. Dar, să fim serioşi, poate un om avea chiar atâtea feţe?
Iubesc. Sunt iubit sau nu, nu îmi pasă. Atâta timp cât sentimentele mele sunt pure, nimic nu mai contează pentru mine. Pot să mă îndrăgostesc de un mafiot şi să omor un oraş întreg, dacă inima mea îmi spune să o fac. La mine nu creierul gândeşte, ci acea mică chestie roşie ce nu se opreşte niciodată şi care mă ghidează mereu, la toţi paşii ce îi fac în viaţă. Până acum, nu a greşit de multe ori, cred.
Aşa că, Yu poate să-mi spună că nu dă doi bani pe mine, ci doar pe trupul meu. Eu voi rămâne alături de el sperând ca într-o bună zi să mă iubească la fel de mult cum îl iubesc eu.
Aşa m-am trezit, la fel cum m-am culcat, în braţele iubitului meu chitarist şi stângându-i cu grijă talia. El îmi zâmbea, iar eu îi zâmbeam. Dar până când va dura această falsă fericire? Oare, peste un an, vom fi la fel?
Cred că am acceptat prea uşor unele lucruri, şi mi-e teamă că continui să fiu la fel de uşor de manipulat.
- Hai să bem o cafeluţă, ursuleţ! Mi-a spus, iar eu am împietrit pe pat, auzind acel apelativ pe care tocmai îl folosise. Ochii mi s-au mărit, iar Yu s-a holbat la mine mirat.
Am dat uşor din mână, în semn că nu contează, şi m-am ridicat cu greutate din pat, din pricina muşchilor care s-au hotărât să nu mă mai asculte, şi să facă fiecare ce-l taie tendonul. Proastă decizie, căci eu azi eram capabil să întorc lumea pe dos, dacă chiar vroiam.
Odată ce am coborât de pe suprafaţa moale a patului i-am prins măna chitaristului într-o strânsoare fină şi, împreună, ne-am continuat drumul spre bucătărie.
De la o distanţă considerabilă am putut auzi vocile în diferite tonuri ce se acopereau una pe alta şi mirosul cafelei cu zahăr devenea din ce în ce mai uşor de depistat. Am urmat aceste două elemente indispensabile în toate dimineţile şi am ajuns într-un final în bucărătie. Toţi şi-au întors miraţi capetele. Într-adevăr, îl ţineam pe Yu de mână.
Am remarcat şi un zâmbet uşor întrebător pe faţa Mirei, noua şi îmbunătăţita prietenă a lui Shin, cu care din păcate trebuia să vorbim numai în engleză, căci singurele chestii pe care fata le ştia în germană erau „Hallo”, şi ceva înjurături.
- Ce-i? Am întrebat-o cu vocea tremurândă pe Mira.
- Nimic, puteţi continua!
Cum era de aşteptat, toată lumea a izbucnit în râs. Ce credea duduia asta că avem de continuat? Adică stai, cred că ştiu la ce se gândea fata când spusese această propoziţie, dar nu, nu aveam de gând să mi-o trag cu Yu chiar de faţă cu toată lumea. N-am să le dovedesc că Yu e pastă când vine vorba de imaginaţie în pat. Eh, până la urmă, trebuie să recunosc că eu sunt cel care face toată treaba deobicei. Mda, dacă modestia ar putea ucide, aş rămâne singurul om viu pe planetă. Cred...
Oftând şi cercetând acea ceaşcă cu diametru mare, prea mare pentru gusturile mele, mi-am dat seama că sunt idiot. Da, din nou. Dintr-o singură simplă mişcare a capului m-am întors, lipindu-mi buzele de ale chitaristului şi zâmbind când am simţit că sărutul devine din ce în ce mai pasional.
- Au... m-ai muşcat! Am ţipat eu când acea dantură perfectă mi-a prins buzele, parcă puţin cam prea tare.
Faţa mea revoltată a stârnit, aşa cum era de aşteptat, hohote de râs. Până şi Strify, care cred că murea de gelozie când ne vedea pe mine şi pe Yu împreună, râdea, ce-i drept nu aşa de tare ca restul.
Am aşteptat o reacţie a chitaristului, care s-a jenat imediat şi s-a îndepărtat de trupul meu. Văzând că aceasta nu vine, i-am apucat mâna brunetului şi l-am condus spre masă, aşezându-l printre farfurii goale şi ceşti pe jumătate pline.
-Hai să-ţi arăt cum se face! Am chicotit eu, mângâindu-i jucăria deja erectă.
M-am poziţionat atent între picioarele lui desfăute larg şi i-am sărutat gâtul. Odată ce scâncetele şi gemetele lui Yu au devenit destul de puterinice cât să se audă până la săracii noştrii vecini, care mai erau şi credincioşi, uşa de la bucătărie a început să se deschidă, semn că spectatorii se retrăgeau, lăsându-ne singuri.
De cum am observat că nu se mai auzeau alte şoapte decât ale noastre, l-am ajutat pe Yu să se aşeze mai comod pe masa de plastic şi i-am tras în jos pantalonii, care nu s-au opus de fel. Am început apoi să mângâi şi să sărut acea zonă interzisă, lăsându-mi liberă limba care atingea pielea sensibilă din acea parte. Cu degetele îi căutam neîncetat intrarea, care se deschidea tot mai mult când îmi simţtea organul întărit aproape. Ştiam că dacă prin mintea mea trecea o idee cum că arată absolut penibil dacă eu îl pătrund pe Yu, toată emoţia va dispărea, aşa că mi-am lăsat frâu liber doar imaginaţiei perverse, şi nu celei logice. L-am pătruns imediat, fără să-l las să mă aştepte prea mult.
I-am simţit lacrimile chitaristului pe obrazul meu care era lipit de al lui şi am oftat, retrăgându-mă uşor din el, fără să-i cauzez durere.
- Ce faci? Întrebă brunetul, exasperat de reacţia mea.
Văzându-mă că nu am de gând să-l mai iubesc din punct de vedere fizic din pricina temerii că aş putea să-l rănesc, s-a lăsat cu totul pe masă, prinzându-şi cu grijă organul întărit. În scurt timp, cele mai suave gemete curgeau din gura chitaristului precum lichidul alb ce ieşea pe alte căi aluneca de-a lungul bărbăţiei lui, provocându-mi o sete de neimaginat. Îmi ţineam coapsele strânse, frecându-le una de alta şi creându-mi astfel plăcere, chiar dacă în capul meu ştiam că acea satisfacţie nu se putea compara cu ceea ce îmi putea da chitaristul, care intenţionat şi-a ridicat posteriorul, lăsând la vedere intrarea spre paradisul meu.
N-am mai rezistat tentaţiei şi am făcut-o. L-am iubit aşa cum nimeni nu l-a mai iubit înaintea mea şi, pentru prima oară de când îl ştiu, mi-a spus:
- Du bist alles für mich.
Adevărate sau false, cuvintele lui îmi pătrund tot timpul în inimă, încălzindu-mă.

--------------------------
ObiÅŸnuitele traduceri:

Du bist alles für mich. - Eşti totul pentru mine.
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]







Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] EcstasyLove (Cinema Bizarre+18) NiceBlueExorcisist 14 9.807 31-07-2012, 03:25 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  Cinema Bizarre dennnny_kiro 1 2.141 03-03-2010, 09:50 PM
Ultimul răspuns: AyameXx


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)