[Terminat] Prizonier intre vis si realitate

[onu']

Atentie! in realitate nu stiu cum e viata de student si care sunt demersurile pe acolo. totul e din capul meu, pur fictional. Deci, nu vreau sa aud remarci rautacioase ci doar critici constructive.
Enjoy!


Prizonier intre vis si realitate

Cap1 Pura pasiune sau dragoste nestavilita?

Examenele luara sfarsit. Toti adolescentii asteptau in fata panoului, colesiti de emotie, listele admisilor la facultate. Mihai, ceva mai in spate, se autosugestiona cu o formula compusa chiar de catre el: Voi reusi. Am depus mult efort. Sunt inteligent si merit sa evoluez intr-o noua etapa a vietii mele. Isi repeta formula aceasta de mii de ori in gand pentru a nu se lasa prada emotiilor si temerilor.
In sfarsit, mult ravnitele liste au fost expuse. Dupa ce marea majoritate se vazura studenti au inceput sa scoata, care mai de care, sunete de bucurie si implinire. Mihai ramasese ultimul alaturi de buna lui camarada, Cristina.
-Haide! Ce faci?! Nu te uiti? Il intreba destul de nerabdatoare si la fel de gatuita de emotii ca cel de langa ea.
-Dar tu?
-Nu-ti face griji pentru mine. Sunt pe locuri fruntase acolo unde mi-am dorit.
Mihai, modest din fire, incepu sa citeasca de jos in sus.
Sudoarea devenea din ce in ce mai abundenta pe fruntea lui iar bataiile inimii i se accelerau pe masura ce nu-si intalnea numele.
-Am reusit! Tresari el.
-Unde? Spuse fata calma si destul de usurata datorita reciclarii panicii ce pusese stapanire pe ea cu cateva momente in urma.
-Uite aici! Ii indica Mihai cu degetul, putin mai sus de mijloc.
-Dom’ doctor… m-ati lasat fara cuvinte. Glumi ea.
-Si acum incotro, doamna ,,architect’’?
-Nu am idee… ma bucur atat de mult, pentru amandoi! Sublinie fata.
-Diseara Marius da o petrecere la el acasa in cinstea tuturor. Ce zici?
Fata incuviinta dand afirmativ din cap.
-Deci, te rapesc pe la opt? incerca el o gluma.
-Cred ca da haiducule. Intra ea in jocul baiatului.
-Haide! Te conduc pana la castelul tau printeso.
Mihai ii deschise portiera masinii ca un adevarat gentleman iar fata ii accepta invitatia. In drumul spre casa nu se infiripa nici un fel de discutie intre cei doi. Buzele lor nu gaseau cuvinte destul de demne pentru a fi desprinse si conduse in aer pana la auzul celuilalt. Fiecare isi traia clipa fericita, inteorinzandu-se. In fata casei ei Mihai ii striga din masina caci ea iesise deja:
-La opt!
-Da, la opt! Sa nu uiti!
-Cum as putea?
Mihai ramase nemiscat in fata ei, precum o stana de piatra. Parca astepta ceva… de fapt, nici el nu stia ce. O privea cum isi unduia corpul de felina tanara pe scarile vilei. Cristina ii facu un semn de ramas bun cu mana si deschise usa de la intrare, lasandu-l pe el cu o expresie tampa.
,,Chiar e frumoasa’’ gandi el. ,,Si desteapta.’’
Ar fi laudata-o la nesfarsit si orele ce aveau sa treaca pana la ora stabilita de cei doi i se pareau o vesnicie. Isi aminti, insa, ca trebuie sa se indrepte spre camin pentru ai anunta si pe parinti de reusita sa.
Patrunse in camera sa micuta ce o impartea cu un alt coleg, Sebastian. Se aseza confortabil pe patul sau si isi canaliza energie in buricele degetelor sale lungi, ce alunecau pe tastele telefonului mobil. Raspunse mama sa lundu-l ,,tare’’ din prima. El o linisti confirmadu-i ceea cei promise inainte sa-si paraseasca satul natal, pentru asi putea continua studiile. Intr-un final inchise si se cuibari mai bine sub patura subtire, in scurt timp atipise.
Se trezi buimac si frecandu-se la ochi cu mana dreapta isi aminti de petrecere. Intra sub dus si lasa apa rece sa-l revigoreze. Picaturile mici se izbeau cu brutalitate de corpul sau, parca sculptat in marmura. Dar asta nu-l deranja, din contra. Il readucea cu picioarele pe pamant din cauza viselor fara noima din timpul odihnei. Dupa ce termina, se imbraca cu ce avea el mai bun. O pereche de blugi cu croiala dreapta, inchisi la culoare si o camasa in carouri asezata in mod intetionat neglijent. Il ,,prindea’’ destul de bine stilul acela de baiat rau. Atata timp cat era vorba doar de haine. Se parfuma mai ceva ca o dama, isi lua cheile si mobilul de pe noptiera fara sa observe ca amicul sau, Sebastian, isi facu aparitia. Acesta il privea cu un soi de ura pe Mihai, poate chiar invidie. Nu arata extraordinar fata de colegul sau. Mihai detinea infatisarea dupa care toate fetele se topeau. Parul negru si putin lung cu reflexii albastre era dominat de o stralucire stranie. Dar tocmai asta il facea in ochii femeilor un tip misterios. Mama natura il inzestrase cu o pereche de ochi patrunzatori, enigmatci. O combinatie intre albastru marin, vede crud si reflexe galbene.
-Ce faci amigo? Il ataca Sebastian.
- Imi pare rau. Sunt presat de timp.
-Da’ pentru cine te-ai ,,gatit’’ asa? Ai vreo intalnire?
-Da! ,,Ce faci prostule?’’ isi spuse el in intimitatea gandurilor sale. ,,Nu ai intalnire de genul ala. E o simpla amica. Nimic mai mult.’’
Desi in subconstientul sau ar fi vrut sa fie mult mai mult de atat. ,,Una ca ea nu s-ar uita niciodata la tine! Esti un proaspat student de la periferie ajuns la oras.’’ Ii spuse un gand malefic nascut de nesiguranta si teama specifica unui baiat de la tara.
-Nu, nu am intalnire. Ma duc la o petrecere oarecare.
-Aaa, distractie placuta atunci. Si ai grija ca puicutele nu prea se dau in vant dupa pictorasi. Fii mai barbat, fa-le sa sufere.
-Da, da… ii spuse Mihai croindu-si drum afara din camera.
-Du-te invartindu-te. murmura Sebastian mai mult pentru sine.
Ajuns in fata vilei Cristinei, astepta cuminte rezemat de capota masinii tinand un frumos buchet de trandafiri rosii-sangerii in mana. Cristina cobora scarile purtand o rochie neagra, vaporoasa, ce-i venea ca turnata. Sandalele fine, cu tocuri subtiri se potriveau perfect cu rochia, cu tenul ei creol. Parul saten cu reflexe aurii si usor ondulat in mod natural, ii cadea in cascade peste bretelele rochiei. Machiajul simplu si totodata sofisticat ii scotea in evidenta ochii ei mari si negri.
-Haiducule, se pare ca nu ai uitat sa vii.
-Cum puteam sa uit sa rapesc o printesa atat de frumoasa? Spuse el in timp ce-I inmana florile.
-Merci. Si mai lasa complimentele ca o sa mi se urce la cap.
-Daca as aduna toate complimentele, nici unul nu ti-ar ajunge nici pana la genunchi, continua el.
-Iar intreci granita amicitiei, il atentiona ea. Sa mergem! Ii porunci apoi.

Petrecerea era foarte zgomotoasa. Mai mult urlete si tot felul de manifestari nefiresti. Mihai privea cum multi dintre baietii o invitau la dans pe Cristina. Chiar aveau curajul sa-I faca avansuri uitand ca aceasta tinea un alt barbat de brat. Ii venea sa-I rupa pe toti cu bataia, insa Cristina, politicoasa si foarte bine educata, nu le acorda nici ceamai mica atentie. Asta il mai linistea pe Mihai. Nici macar nu avea garantia ca era a lui si deja avea mare concurenta.
-Hai intr-un loc mai retras. O ruga el pe femeie.
Luara loc amandoi la masuta de pe tereasa selecta. Acolo muzica salbatica se auzea in surdina si nimeni nu le putea da atentie. Au stat acolo si au discutat banalitati. Insa petrecera era in toi. Spre miezul noptii Mihai isi aduna tot curajul si o invita pe Cristina la un dans de societate, tango. Se lasa purtata de catre Mihai pe ,,ring’’ si incepu a dansa, mult prea pasional si prea aproape pentru doi simplii amici.
-Parca mi-au crescut aripi si pot zbura. Ii sopti el la ureche.
-Si eu. Ma simt bine ca am trecut bacaloreatul.
Atunci Mihai o stranse la pieptul sau masiv si ii sopti din nou:
-Nu de asta ma simt bine...
-Dar de ce? Intreba fata mirata.
-Nu mai suntem boboci de-a noua, poti intelege la ce ma refer.
Cristinei i se puse un nod in gat pe care cu greu il inghiti. Se indeparta de trupul baiatului si-l intreba prosteste:
-Ce vrei sa spui Mihai?
-Sincer, am sentimente puternice fata de tine. Ai observat ca in ultima vreme…
-Nu vreau sa aud! Nu sunt pregatita pentru asa ceva si nici tu. Vreau acasa!
Izbucnii ea asemena unui vulcan in eruptie dar avand in vedere comportamentul ei mai ciudat fata de celelate fete, era de asteptat. Crsitina era o fata destul de ,,salbatica’’ atunci cand venea vorba de sexul puternic, barbatii.
Mihai dadu afirmativ din cap fiind destul de amarat in momentul respectiv. Toate visele lui erau pe cale sa se spulbere intr-un morman de ruine.
In fata casei ei, brunetul se pregati sa-I spuna ceva dar ea i-o luase inainte:
-Nu vreau sa aud ,,basme’’ din gura ta. Declaratii de dragoste dupa atata timp in zona amicitiei… nu e pentru noi doi. Intr-o zi vei regreta pentru confesiunile astea neaprobate de inima ta. Si nu vreau sa sufar si eu din cauza ta.
-Dar sunt foarte sigur! Simt ca te iubesc…
-Uita! E o simpla pasiune. Va trece la fel de repede precum a venit. Eu nu am timp de baieti! Se rasti la el.
-Ma minti.
-Nu te mint. Nega ea. Si inafara de asta... tu ai pictat fata ideala pentru tine. Ai uitat? Cu pielea laptoasa, parul blond, mica si firava in totala contradictie cu mine. Facu o pausa urmat de un oftat scurt apoi continua relaxandu-si muschii incordati: eu sunt convinsa ca fata asta o vei gasi intr-o zi. Mai rabda putin.
-Erau doar vorbe batute de vant! Doar vise prostesti de-ale mele.
-Asta imi vei spune si dupa ce vei realiza ca nu avem viitor impreuna?
Baiatul amutise. De ce ea nu putea sa accepte pur si simplu? De ce femeile erau atat de complicate?
-Bine… te las. Daca asta e dorinta ta o voi respecta.
-Vreau sa fim ce-am fost si pana acum. Simplii prieteni.
-Da… simplii prieteni. Repeta el ca un ecou.
-Iarta-ma pentru ,,iesirea’’ de mai ’nainte.
Cristina ii ura o noapte buna in continuare, el se urca in masina si gonind de nebun pe strazile pusti. Se intreba daca ea avea dreptate sau poate se insela.

SFARSIT! ...... glumeam:P

[CyBeR]

Ca de obicei, ca se pare ca mi se duce vestea, Bold si paranteze. Iar comentariile le poti accepta sau nu.

Atentie! in realitate nu stiu cum e viata de student si care sunt demersurile pe acolo. totul e din capul meu, pur fictional. Deci, nu vreau sa aud remarci rautacioase ci doar critici constructive. (Sa ti se zica sa te documentezi e in opinia ta rautacios? Interesant.)
Enjoy!


Prizonier intre vis si realitate

Cap 1 Pura pasiune sau dragoste nestavilita? (Titlu de film de la ProTV?)

Examenele luara sfarsit. Toti adolescentii asteptau in fata panoului, colesiti ("coplesiti" cred) de emotie, listele admisilor la facultate (18-19 ani nu inseamna adolescenta, oricine te-ar fi mintit. Odata ce treci de 18 ani, ai intrat in viata de adult taica. Ma mai racaie ceva aici, dar astept pana vad daca mai incolo se redreseaza sau nu.). Mihai, ceva mai in spate, se autosugestiona cu o formula compusa chiar de catre el: Voi reusi . Am depus mult efort. Sunt inteligent si merit sa evoluez (I chose you Pikachu) intr-o noua etapa a vietii mele. (Ghilimele aici, ca ala se gandea si nu face parte din naratiune) Isi repeta formula aceasta de mii de ori in gand pentru a nu se lasa prada emotiilor si temerilor.
In sfarsit, mult ravnitele liste au fost expuse (In general apar online inainte de orice si nu mai stau dobitocii sa se bata acolo. Dar ma rog, nu te intereseaza asta, e mai dramatic asa). Dupa ce marea majoritate se vazura studenti au inceput sa scoata, care mai de care, sunete de bucurie si implinire (Am vazut si romani fericiti deci, avand in vedere ca oamenii nu se exteriorizeaza chiar in halul asta. Sa zicem). Mihai ramasese ultimul alaturi de buna lui camarada (Camarazi de front? N-am intalnit pe nimeni care sa se refere la amicii lor ca si camarazi, in afara unui singur tip care, sa fim sincer, e mai special de felul lui), Cristina.
-Haide! Ce faci?! (Fara !. E doar o intrebare ca altfel personajul ar fi cam isteric) Nu te uiti? (Din nou, fara !. Personajul nu e isteric si sunt destul de sigur ca n-ar exploda lumea pentru respectiva daca ala nu se uita) Il intreba destul de nerabdatoare si la fel de gatuita de emotii ca cel de langa ea.
-Dar tu?
-Nu-ti face griji pentru mine. Sunt pe locuri fruntase acolo unde mi-am dorit.
Mihai, modest din fire, incepu sa citeasca de jos in sus.
Sudoarea devenea din ce in ce mai abundenta pe fruntea lui iar bataiile inimii i se accelerau pe masura ce nu-si intalnea numele.
-Am reusit! Tresari el.
-Unde? Spuse fata calma si destul de usurata datorita reciclarii panicii ce pusese stapanire pe ea cu cateva momente in urma.
-Uite aici! Ii indica Mihai cu degetul, putin mai sus de mijloc.
-Dom’ doctor… m-ati lasat fara cuvinte. Glumi ea.
-Si acum incotro, doamna ,,architect’’ ("arhitect"...dar sunt dispus sa accept c-a zis-o-n engleza de dragul...eh, de dragul a naiba o sti)?
(Stop. Stii ceva, nu te intereseaza cum se face la facultate, dar poate te intereseaza un pic despre procesul corect in care se fac admiterile, mai ales la noi. Doctori si arhitecti in aceasi universitate...mai rar. Chiar deloc ca nu sunt domenii care sa se potriveasca incat sa zici ca da, merge impartit spatiul (Arhitectii fac desen, rezistenta un pic, mecanica si altele...mult mai degraba ar fi cuplati cu o facultate de constructii. La fel, fiecare facultate, cu profilul ei in parte isi afiseaza admisii si respinsii. Poftim si ceva constructiv: faptul ca pornesti pe ideea de prieteni in facultate si la profile diferite e interesat, dar felul in care tratezi tu treaba asta iti deschide drumul spre cam multe "coincidente" fericite pe parcurs, ceea ce-i trist daca iarasi dam in asa clisee. In general prietenii merg unii cu altii la facultati pentru a vedea rezultatele, pentru inscrieri, si mai sus tu ai putea foarte bine sa pui rapid in evidenta amicitia intre Mihai si aialalta pur si simplu zicand in cateva vorbe cum el o acompaniase mai devreme la facultatea ei si aflase impreuna cu ea rezultatele, iar acum se apropiau de afisierul de la facultatea sa, ea emotionata pentru el, iar el aproape o epava a emotiilor, repetandu-si acea mantra. E scurt, e elegant, e uman si arata bine. E o sugestie)
-Nu am idee… ma bucur atat de mult, pentru amandoi! Sublinie fata.
-Diseara Marius da o petrecere la el acasa in cinstea tuturor. Ce zici?
Fata incuviinta dand afirmativ din cap.
-Deci, te rapesc pe la opt? incerca el o gluma.
-Cred ca da haiducule. Intra ea in jocul baiatului.
-Haide! Te conduc pana la castelul tau printeso.
Mihai ii deschise portiera masinii ca un adevarat gentleman iar fata ii accepta invitatia. In drumul spre casa nu se infiripa nici un fel de discutie intre cei doi (Cam bizar pentru doi prieteni buni care aparent tocmai si-au trecut de un hop destul de mare. Dar se poate accepta). Buzele lor nu gaseau cuvinte destul de demne pentru a fi desprinse si conduse in aer pana la auzul celuilalt (Nu e locul aici pentru asa descrieri pompoase, nu ajuta la nimic bucata asta de naratiune. Mai putin ar fi mai mult avand in vedere ca ei erau tacuti conform tie). Fiecare isi traia clipa fericita, inteorinzandu-se (Ai inversat "i" si "o"). In fata casei ei Mihai ii striga din masina caci ea iesise deja:
-La opt!
-Da, la opt! Sa nu uiti!
-Cum as putea?
Mihai ramase nemiscat in fata ei, precum o stana de piatra. Parca astepta ceva… de fapt, nici el nu stia ce. O privea cum isi unduia corpul de felina tanara pe scarile vilei. Cristina ii facu un semn de ramas bun cu mana si deschise usa de la intrare, lasandu-l pe el cu o expresie tampa.
,,Chiar e frumoasa’’ gandi el. ,,Si desteapta.’’ (No shit Sherlock. Parca erati amici)
Ar fi laudata-o la nesfarsit si orele ce aveau sa treaca pana la ora stabilita de cei doi i se pareau o vesnicie. Isi aminti, insa, ca trebuie sa se indrepte spre camin pentru ai ("a-i") anunta si pe parinti de reusita sa.
Patrunse ("Intra" era la fel de bun aici, si nu pare ca si cum ar fi intrat prin efractie sau printr-un proces lung si anevoios) in camera sa micuta ce o impartea cu un alt coleg, Sebastian. Se aseza confortabil pe patul sau si isi canaliza energie in buricele degetelor sale lungi, ce alunecau pe tastele telefonului mobil (Deci isi canaliza energia IN DEGETE si nu in buricele acestora de vreme ce, stii tu, miscarea vine din muschii degetelor si nu din varfurile acestora. Si oricum, exprimare foarte bizara aici, nu-i nevoie de asa ceva sincer). Raspunse mama sa lundu-l ,,tare’’ din prima. El o linisti confirmadu-i ceea cei ("ce-i") promise inainte sa-si paraseasca satul natal (Baiat de la tara, si cu masina proprie. Ar fi interesant de vazut daca folosesti detaliul asta pe undeva, sau e doar neintentionat), pentru asi ("a-si"...ai o problema cu cratima asta) putea continua studiile. Intr-un final inchise si se cuibari mai bine sub patura subtire,(Punct si cu litera mare mai departe; sau bagi un "iar in scurt timp atipi", fara acel "se" in coada caci vrei sa exprimi continuitatea actiunii) in scurt timp atipise.
Se trezi buimac si frecandu-se la ochi cu mana dreapta isi aminti de petrecere. Intra sub dus si lasa apa rece sa-l revigoreze. Picaturile mici se izbeau cu brutalitate (Ce rele-s picaturile astea de apa, sa-l bata pe bietul baiat si alta nu. Cu ce se spala? Furtunu de pompieri?) de corpul sau, parca sculptat in marmura (Salut Edward. Era aiurea acolo, e aiurea si aici). Dar asta nu-l deranja, din contra. Il readucea cu picioarele pe pamant din cauza viselor fara noima din timpul odihnei (Deci dusul il readucea cu picioarele pe pamant folosindu-se de visele fara noima? Cred ca ai sarit ceva ce ai fi vrut tu sa scrii acolo ca asa propozitia nu are sens). Dupa ce termina, se imbraca cu ce avea el mai bun(Doua puncte aici si poti face enumeratia linistita mai departe). O pereche de blugi cu croiala dreapta, inchisi la culoare si o camasa in carouri asezata in mod intetionat neglijent. Il ,,prindea’’ (Incep sa devina iritante aceste ghilimele. Mai devreme nu le-am semnalat ca am zis ca-s un moft "artistic", dar de acum gluma incepe sa se ingroase iar cand naratorul ne tot face cu ochiul in sensul asta cam iti vine sa-i dai una in figura. Doar daca nu-i Terry Pratchett...lui i se iarta, ca omu macar stie sa faca treaba asta fara sa para ca-si considera cititorii idioti. Da, ne prindem si singuri ca "il prindea" are si sensul de "ii statea bine", nu trebuie semnalat de fiecare data) destul de bine stilul acela de baiat rau.(Virgula aici si poti continua cu aia, deoarece la cum ai lasat propozitia aia nu prea se leaga bine de astalalta) Atata ("Atat"...forma de "atata" e in general mai taraneasca si folosita mai mult in viu grai. Pentru un narator impersonal...nu prea merge) timp cat era vorba doar de haine. Se parfuma mai ceva ca o dama (Noi ne dam cu deodorant, nu ne parfumam, multumesc), isi lua cheile si mobilul de pe noptiera fara sa observe ca amicul sau, Sebastian ("colegul sau isi facu"...caci nu suntem grei de cap si tinem minte ca l-ai mentionat pe Sebastian doar un pic mai sus), isi facu aparitia. Acesta il privea (In momentul acela? Creepy! Sa ai un tip care sta in camera si se uita fix la tine cu ura. Eu as cere sa ma mut de acolo, n-as putea dormi cu un asa individ prin camera. Daca e in general, pai, aici se schimba treaba si ar trebui marcat ca atare) cu un soi de ura pe Mihai, poate chiar invidie. Nu arata extraordinar fata de colegul sau (Sebastian sau Mihai? Ca la cum vii din propozitia precedenta, aici zici ca Mihai arata rau comparativ cu Sebastian). Mihai detinea infatisarea dupa care toate fetele se topeau. Parul negru si putin lung cu reflexii albastre (Genul asta de efect nu se obtine mai degraba la par vopsit?) era dominat de o stralucire stranie. Dar tocmai asta il facea in ochii femeilor un tip misterios. Mama natura (Litera mare la "Natura" avand in vedere ca te referi la ea ca la o entitate) il inzestrase cu o pereche de ochi patrunzatori, enigmatci. O combinatie intre albastru marin, vede crud si reflexe galbene. (Asta suna foarte foarte neatractiv ca arata de-a dreptul...oarecum voma avand in vedere ca ai verde cu galben si albastru pe acolo. Era prea simplu sa zici ca are ochi abastri patrunzatori si sa treci mai departe?)
-Ce faci amigo? Il ataca Sebastian.
- Imi pare rau. Sunt presat de timp.
-Da’ pentru cine te-ai ,,gatit’’ asa? Ai vreo intalnire?
-Da! ,,Ce faci prostule?’’ isi spuse el in intimitatea gandurilor sale. ,,Nu ai intalnire de genul ala. E o simpla amica. Nimic mai mult.’’ (Oh Gods...iar incepem cu un pampalau si jumate)
Desi in subconstientul sau ar fi vrut sa fie mult mai mult de atat. ,,Una ca ea nu s-ar uita niciodata la tine! Esti un proaspat student de la periferie ajuns la oras.’’ Ii spuse un gand malefic nascut de nesiguranta si teama specifica unui baiat de la tara. ("Specifica"? Pardon? Tin sa te informez ca nu sunt usi de biserica cei de la tara, si cu atat mai mult o buna parte dintre acestia sunt pusi sa-si demonstreze ca pot mai mult decat majoritatea ce au avut ocazii mai bune. Cei pe care i-am avut colegi atat in liceu cat si in facultate din zone rurale au fost cam toti oameni cu buna incredere in sine si foarte extroverti. Deci acel "specific" e ignorant intr-un context real, ca sa nu zic ca pentru o persoana ce vine dintr-un mediu rural ar putea fi destul de jignit de asa impresii)
-Nu, nu am intalnire. Ma duc la o petrecere oarecare.
-Aaa, distractie placuta atunci. Si ai grija ca puicutele nu prea se dau in vant dupa pictorasi. Fii mai barbat, fa-le sa sufere.
-Da, da… ii spuse Mihai croindu-si (Serios? Trebuia sa sara peste cina de aseara, sa se lupte cu Monstrul Soseta-Murdara, sa obtina Sabia Ghiuvetei Vaselor Murdare si apoi sa invinga insusi Troll-ii Usii, Naprazniciil Iala si Clanta? Nu m-am putut abtine, dar exprimarea asta din topor chiar nu merge acolo)drum afara din camera.
-Du-te invartindu-te. (Litera mare)murmura Sebastian mai mult pentru sine.
Ajuns in fata vilei Cristinei, astepta cuminte rezemat de capota masinii tinand un frumos buchet de trandafiri rosii-sangerii ("rosu sangerii"...primul cuvant e culoarea, al doilea e pentru plural...mi-a luat un pic sa gasesc o forma corecta, avand in vedere ca majoritatea folosesc forma ta. Dar din cate am vazut, opinia predominanta este ca e corect cum zic. Apropo, daca mergi la o petrecere la altcineva, e foarte foarte impropriu sa-i dai cuiva un buchet de flori in prealabil, avand in vedere ca respectivele au sa stea in masina sau uitate intr-o vaza undeva prin casa respectivului, daca n-au sa fie luate de altcineva. Orice baiat stie ca iei flori cand iesi cu cineva tu personal, nu cand mergi la o petrecere undeva. Cel mai rau caz, iei un mic cadou care poate sa-l poarte sau sa-l tina la ea. Da ma rog, Stephenie Meyer a vandut milioane de carti despre o relatie abuziva, violenta, unde personajul masculin era antic si privea minore cum dormeau...oi fi eu mai detasat de omenire) in mana. Cristina cobora scarile purtand o rochie neagra, vaporoasa, ce-i venea ca turnata. Sandalele fine, cu tocuri subtiri se potriveau perfect cu rochia, cu tenul ei creol. Parul saten cu reflexe aurii si usor ondulat in mod natural, ii cadea in cascade peste bretelele rochiei. Machiajul simplu si totodata sofisticat (Contradictie de termeni. "simplu care da impresia de sofisticat"...sa zicem)ii scotea in evidenta ochii ei mari si negri.
-Haiducule, se pare ca nu ai uitat sa vii.
-Cum puteam sa uit sa rapesc o printesa atat de frumoasa? Spuse el in timp ce-I (Tine autocorrectul in frau) inmana florile.
-Merci. Si mai lasa complimentele ca o sa mi se urce la cap.
-Daca as aduna toate complimentele, nici unul nu ti-ar ajunge nici pana la genunchi, continua el.
-Iar intreci granita amicitiei, il atentiona ea. Sa mergem! Ii porunci apoi.

Petrecerea era foarte zgomotoasa. Mai mult urlete si tot felul de manifestari nefiresti (Manifestari nefiresti la o petrecere de sfarsit de examene de admitere? Asadar stateau toti intr-un cerc iar cineva citea din Biblie, in timp ce la usa se inmanau inele de puritate si centuri de castitate? Astea ar fi comportamente nefiresti la o petrecere). Mihai privea cum multi dintre baietii o invitau la dans pe Cristina. Chiar aveau curajul sa-I (Autocorrectul iar) faca avansuri uitand ca aceasta tinea un alt barbat de brat. Ii venea sa-I (Autocorrect)rupa pe toti cu bataia, insa Cristina, politicoasa si foarte bine educata, nu le acorda nici ceamai ("cea mai") mica atentie (Educatia ei si politetea ei nu aveau nici un . Asta il mai linistea pe Mihai. Nici macar nu avea garantia ca era a lui si deja avea mare concurenta.
-Hai intr-un loc mai retras. O ruga el pe femeie (Exprimare din topor, poate te-ai gandi la ceva mai elegant decat aia).
Luara loc amandoi la masuta de pe tereasa ("terasa") selecta (O terasa selecta la o petrecere de tineri? Mai dracie, unde fac astia petrecere, la un penthouse al vreunui mogul al petrolului? Uite genul asta de detalii te scot din imersiune. In prima parte a paragrafului zici de cat de salbatica era petrecerea -cu un ton de fetita nevinovata care il arunci si asupra personajului respectiv, ceea ce suna foarte nelalocul ei in tot textul- ca sa treci apoi cum ca ei se aseaza la o terasa selecta, care cum era acolo si de ce...nici o idee) . Acolo muzica salbatica se auzea in surdina si nimeni nu le putea da atentie. Au stat acolo si au discutat banalitati (De ce au mai mers la petrecere daca interesul le era sa stea la o masa nu stiu unde? Cred ca tu ai vrut sa scrii si de o petrecere si de o scena romantica cliche si te-ai gandit sa le combini pana la urma). Insa petrecera era in toi. Spre miezul noptii Mihai isi aduna tot curajul si o invita pe Cristina la un dans de societate, tango (TANGO? LA O PETRECERE DE VIITORI STUDENTI? Ce-i asta, balul de final de liceu? Si nici macar acolo nu vezi un tango. Oricat de mult vrei sa te ascunzi in spatele chestiei astea cu "E povestea mea si e cum zic eu", dar unele chestii oricum le-ai baga NU FUNCTIONEAZA IMPREUNA. Petrecere salbatica si apoi tango. Cum merg astea la un loc? Pana la miezul noptii majoritatea tinerilor la asa chestii sunt beti turta, si asta e cazul cel mai fericit) . Se lasa purtata de catre Mihai pe ,,ring’’ (Iarasi cu ghilimelele degeaba. Cuvantul poate fi folosit foarte simplu in limba romana, si daca vroiai sa zici ca nu era un ring acatarii, puteai sa folosesti "ringul improvizat") si incepu a dansa, mult prea pasional si prea aproape pentru doi simplii (Cu un singur "i" e suficient aici) amici.
-Parca mi-au crescut aripi si pot zbura. Ii sopti el la ureche.
-Si eu. Ma simt bine ca am trecut bacaloreatul (E cu litera mare. Iar examenele de admitere la facultate nu au treaba cu Bacalaureatul, deci cam tarziu sa se mai bucure ea ca a trecut de Bac cand deja e admisa undeva).
Atunci Mihai o stranse la pieptul sau masiv (De marmura, nu?) si ii sopti din nou:
-Nu de asta ma simt bine...
-Dar de ce? Intreba fata mirata.
-Nu mai suntem boboci de-a noua, poti intelege la ce ma refer.
Cristinei i se puse un nod in gat pe care cu greu il inghiti. Se indeparta de trupul baiatului si-l intreba prosteste:
-Ce vrei sa spui Mihai?
-Sincer, am sentimente puternice fata de tine. Ai observat ca in ultima vreme…
-Nu vreau sa aud! Nu sunt pregatita pentru asa ceva si nici tu. Vreau acasa! (Majoritatea fetelor doar se indeparteaza spre altceva. Iar din ce ai zis pana acum din comportamentul lor se vede mai degraba o atractie reciproca, asa ca genul asta de comportament...cam din senin. Dar...din minunile femeilor, ce pot zice)
Izbucnii (Un singur "i") ea asemena unui vulcan in eruptie dar avand in vedere comportamentul ei mai ciudat fata de celelate fete, era de asteptat. Crsitina era o fata destul de ,,salbatica’’ atunci cand venea vorba de sexul puternic, barbatii (Iarasi o exprimare din topor aici).
Mihai dadu afirmativ din cap fiind destul de amarat in momentul respectiv. Toate visele lui erau pe cale sa se spulbere intr-un morman de ruine (Deja ai pus pe la inceput ca studiile erau importante pentru el, asa ca a fi refuzat de amica sa nu vad sa fie o drama atat de mare. Aici dai in melodrama fara mare rost exagerandu-l pe Mihai).
In fata casei ei, brunetul (Nu trebuie sa te detasezi de personaj luandu-l cu "brunetul". Oricum mai sus era vorba tot despre el, deci poti s-o iei foarte usor cu "acesta se pregati" fara sa sune de-a dreptul bizar) se pregati sa-I spuna ceva dar ea i-o luase ("lua inainte" ca suna mai decent iar ea nu i-o lua inainte INAINTE ca el macar sa se pregateasca sa zica ceva) inainte:
-Nu vreau sa aud ,,basme’’ din gura ta. Declaratii de dragoste dupa atata timp in zona amicitiei… nu e pentru noi doi. Intr-o zi vei regreta pentru confesiunile astea neaprobate de inima ta. Si nu vreau sa sufar si eu din cauza ta.
-Dar sunt foarte sigur! Simt ca te iubesc…
-Uita! E o simpla pasiune. Va trece la fel de repede precum a venit. Eu nu am timp de baieti (Dar petrece timp cu unul, se pare destul de mult, deci o dam in comportament melodramatic aici. Plus, chiar si cele mai intepate fete nu le-am vazut cu asa izbucniri dilii)! Se rasti la el.
-Ma minti.
-Nu te mint. Nega ea (Cred ca nu e nevoie sa ne zici ca ea neaga dupa ce ce tocmai a negat. Era destul de clar). Si inafara de asta... tu ai pictat fata ideala pentru tine. Ai uitat? Cu pielea laptoasa, parul blond, mica si firava (Virgula) in totala contradictie cu mine. Facu o pausa ("pauza") urmat de un oftat scurt apoi continua relaxandu-si muschii incordati: eu sunt convinsa ca fata asta o vei gasi intr-o zi. Mai rabda putin.
-Erau doar vorbe batute de vant! Doar vise prostesti de-ale mele.
-Asta imi vei spune si dupa ce vei realiza ca nu avem viitor impreuna?
Baiatul amutise. De ce ea nu putea sa accepte pur si simplu? De ce femeile erau atat de complicate?
-Bine… te las. Daca asta e dorinta ta o voi respecta.
-Vreau sa fim ce-am fost si pana acum. Simplii (Un singur "i") prieteni.
-Da… simplii (Tot unul singur ca nu accentuezi cuvantul) prieteni. Repeta el ca un ecou.
-Iarta-ma pentru ,,iesirea’’ de mai ’nainte.
Cristina ii ura o noapte buna in continuare, el se urca in masina si gonind de nebun pe strazile pusti (Gonind pe strazile pustii -caci sunt doi de "i"- el facea CE? Forma aia a verbului e folosita atunci cand zici de doua actiuni ce se petrec simultan. De asemenea, aici e o fraza SIMPLA si lipsita de sare si piper.). Se intreba daca ea avea dreptate sau poate se insela.

SFARSIT! ...... glumeam:P

Ce-i de zis...
Te felicit ca macar gramatica ta e ceva mai buna decat a multora de pe aici, in ciuda unor scapari care nu se pot atribui greselilor de tastare sau orice de genul (in principal faptul ca nu prea stii unde sa pui doi de "i" si unde nu).
Despre poveste in sine, in afara momentelor care nu functioneaza fiindca nah, nu-s stralucit gandite, nu au fost lucruri care sa ma racaie intr-adevar. Dialogul catusi de cat functioneaza pentru ceea ce trebuie, imi place c-ai incercat sa explici reactiile personajelor (pana in extreme pe alocuri...ne dam si singuri seama ca o propozitie negativa este o negare, multumim) in timpul convorbirii, precum si tonalitatea lor. Astea sunt lucruri ce probabil au sa-ti vina mai usor in timp, mai ales pe masura ce exersezi.
Trebuie totusi sa mentionez faptul ca tre sa ai ceva grija la cum suprapui scenele. Conversatie linistita la o petrecere, dans tango la o petrecere fara elemente sociale, trandafiri dusi la o petrecere la un tip acasa...inteleg c-ai vrut sa le bagi si lor ceva timp romantic, dar puteai sa faci ceva mult mai interesant cu scena aia de la petrecere, pe langa sa incerci sa ghicesti despre ce gandeste un baiat.

Si ridic problema de la inceput: daca nu stii nimic despre studentie, de ce NU INTREBI in loc sa te risti sa scrii ceva ce in loc sa fie bun, da in ridicol datorita unor gauri de logica? Exista un topic care a fost realizat chiar in scopul asta.

Problema cea mai mare insa e faptul ca textul in sine nu sfaraie. Ti-am semnalat niste chestii cu care ai fi putut aduce relatia lor mai mult in prim plan, iar Mihai ar fi un personaj mult mai interesant daca n-ar fi inca un natarau plictisitor pe care numai nu l-ai facut taranoi de-a binelea inca din naratiune. Daca faceai relatia lor sa fie ceva mai pregnanta decat faptul ca el e in friendzone de zece mii de ani, ar fi fost mult mai interesant in final.
Ma rog, e un inceput sa zicem, si oricum mai bun decat altele citite in ultima vreme.
Bafta.

[onu']

Prima mea postare din 2012. Nu ca v-ar interesa. (ziceam si eu asa)
Enjoy! (cand criticati, taiati in carne vie, nu fiti timizi) :))

Cap2 Fata din vis

Mihai a început fara chef primele zile de facultate. Nu o mai avea pe Cristina acolo, în clasa cu el, ca în liceu. Ea era studenta la colegiul de arhitectura, călcând pe urmele tatălui ei. Îi ducea dorul. Se obisnuise să ridice nasul din carti si în fata sa să fie ea. Întoarsă la banca si intrebându-l verzi si uscate. Detasarea de liceu i se parea mult prea grea.
Din când in când se întâlneau în weekend purtându-se si vorbind unul cu celalalt de parcă nimic nu s-a intâmplat. Prietenia lor se punea încet, încet pe picioare. Desi, Mihai o simtea pe Cristina mult mai rece si distantă cu el, cum nu mai fusese pâna atunci. Era lesne de inteles că nu vroia să-i mai dea sperante desarte. Nu dorea să-i faca rău lui ori chiar ei. De la început a simţit o mica scânteie din partea fetei dar din acea noapte era tot mai nesigur si confuz.
Cu puţin timp inainte de Craciun, Mihai dadu peste o fata pe holurile universitaţii, şi la propriu şi la figurat. Viaţa sa de zi cu zi şi rutina devenise atat de austera incat putea fii confundat cu un zombie. La prima vedere a fetei, singurul gând ce i-a fulgerat prin minte a fost: ,,Să-mi dau palme’’. Trasaturile feţei si fizionimia corpului erau similare cu fata din visul sau, transpusa pe hartia din sevalet ce prinsese si pânza de păianjen in colţul camerei. Zile la rând a încercat să facă în aşa fel, încat să vorbească cu ea. Aveau cateva cursuri comune iar misiunea lui s-ar fii părut usoară la o prima cugetare. Dar ruşinos din fire nu reuşise nici atâta lucru. Ce putea sa-i spună? ,,Bună’’ ? Si mai departe? S-ar fi blocat. Fata îl luă pe neaşteptate şi îl salută:
-Bună! Ii raspunse el. ,,Ah! Ce prost sunt’’ continua in intimitatea gandurilor sale.
-Mie imi spune Aurora. Tu? Zise fata pe un ton de cochetarie.
Mihai se prezenta la randul sau. Aurora parea in mod misterios foarte interesata de el. Ba’ chiar il invita la o petrecere in timpul sarbatorilor de iarna.
-Mi-ar face placere sa vin cu tine. Accepta el invitatia. Ce avea de pierdut?
Aurora se bucura sincer. Surasul ei cristalin ii producea lui Mihai o mare placere.
In acea zi, spre sfarsitul orelor, Cristina ii facu o vizita la facultate, amicului ei. Mihai nu se asteptase la asta, insa nu-l deranja. Au hotarat amandoi sa mearga la un local din apropiere pentru a lua pranzul. Abia cand se asezara la masa Cristina ii reprosa:
-Nu mai bagi lumea in seama.
Mihai o privi surprins. Ramasese cu ochii pironiti in abisul negru din a lor ei. Nu cu mult timp in urma ea sustinuse tare si clar sa o lase mai moale. Acum tot ea era cea nemultumita…
-Imi pare rau, doar ca…
-Doar ca ce? Am observat. Multe fete te vaneaza pe aici.
-Gelozie? O intreba el mai in gluma, mai in serios. Ar fi vrut sa auda mai mult.
-Nu. Raspunse ea nu prea convisa si evitand sa-i dea satisfactie. Doar ca ai cam uitat ca suntem prieteni la catarama. Ii scapa ei.
Tanjea dupa vremurile din timpul liceului, inainte ca Mihai sa fi facut acea greseala fatala prieteniei lor. Iar acum se afla in fata lui, cedand.
-Nu am uitat. O linisti el. ,,Dar nici acea noapte nu am uitat’’ continua in gand.
Ironia sortii a facut ca si Aurora era acolo, tragand cu ochiul. Ii trimise un semn de salut cu mana iar el ii plati cu aceiasi moneda, fara a se sfii de Cristina insa.
-O noua camarada deci. Auzi el vocea suspicioasa a celei din fata lui.
-Ce? Intra brunetul in panica.
-Ti-a acaparat ceva timp domnisoara acea, nu?
-Nu e…
Cristina isi dadu seama ca discutia a luat o intorsatura nu tocmai buna. Incerca sa remedieze situatia.
-Nu te agita. Inteleg.
Au continuat sa manance, fiecare uitandu-se in farfuria lui.

Cristina tocea din greu fiecare curs. Nu tinea cont ca se apropie sarbatorile de iarna si ar fii trebuit sa o lase mai usor. Fara tragere de inima facea diverse schite. Insa mintea ei nu era acolo, concentrata. Gandul ii zbura la Mihai. Fara sa-si dea seama, parca tot astepta ceva de la el. Un telefon, o invitatie… acestea insa, nu venira.
Lasa creionul de-o parte, si se imbarbata destul pentru al suna ea pe el. Dorea sa-l invite la o petrecere unde era silita sa mearga cu parintii ei.
-Alo? ii raspunse o voce straina.
-Mihai, eu sunt. Cristina.
-Oh, Mihai nu e aici momentan.
-Dar cu cine vorbesc?
-Hmm... sunt o prietena de-a lui.
Vestea o lovi in moalele capului. O voce de fata la celalalt capat al firului. Si nu, nu avea nimic de obiectat. Doar ca ei aveau un grup comun de amici. Ii stia si-i putea numara pe degete toti amicii.
-Umm, as fii vrut sa vorbesc cu el.
-Sa-i spun ca ai sunat?
-Nu.
-O zi buna.
Si persoana respectiva inchise telefonul. Nu mai buna nu avea sa fie ziua acum. Cristina nu mai dorea sa vada nimic, nu mai vroia sa auda nimic. Un singur lucru ar fii vrut. Sa i se explice. De ce raspunse o fata straina, de ea, la telefonul lui mobil? Si faptul ca era seara punea si mai mult paie pe foc. Simtea ceva. Nu stia ce. Poate furie, poate un strop de gelozie. O alta intrebare se pierdu in marea acea banala, imbacsita de multe altele: ,,Ce-i sentimentul asta? De ce imi simt pieptul strangandu-se intr-o durere atroce? Datorita acelui stimul? Vocea acelei fete m-a tulburat ingrozitor. Mi se face greata… sunt scarbita de melodrama asta.’’
Isi lasa trupul mladios sa se prabuseasca fara vlaga pe pat, iar la contactul cu suprafata moale adormi in scurt timp. Trecuse de granita realitatii, pasind sfioasa pe taramul viselor. Il visa pe el, pe Mihai. Iar asta nu era a buna. Ea il privea. El ii intindea bratul stand intr-un gigantic ochi verde cu gene voluminoase. Incerca sa alerge in directia lui, sa-l ia de mana. Dar ceva o tinea in loc. Visa asa pana tarziu. Ringtonul enervant al mobilului o trezi. Ar fii vrut sa fie el. Dar nu era. O colega de clasa o suna in legatura cu o problema personala.

[Rose ^^]

Prima mea postare din 2012. Nu ca v-ar interesa. (ziceam si eu asa)
Enjoy! (cand criticati, taiati in carne vie, nu fiti timizi) :))

Cap2 Fata din vis

Mihai a început fara chef primele zile de facultate. Nu o mai avea pe Cristina acolo, în clasa cu el, ca în liceu. Ea era studenta la colegiul de arhitectura, călcând pe urmele tatălui ei. Îi ducea dorul. Se obisnuise să ridice nasul din carti si în fata sa să fie ea. (ar fi mers mai bine o virgulă, pentru că ceea ce urmează are legătură cu prima propoziţie) Întoarsă la banca si intrebându-l verzi si uscate. Detasarea de liceu i se parea mult prea grea.
Din când in când se întâlneau în weekend purtându-se si vorbind unul cu celalalt de parcă nimic nu s-a intâmplat. Prietenia lor se punea încet, încet pe picioare. Desi, Mihai o simtea pe Cristina mult mai rece si distantă cu el, cum nu mai fusese pâna atunci. Era lesne de inteles că nu vroia să-i mai dea sperante desarte. Nu dorea să-i faca rău lui ori chiar ei. De la început a simţit o mica scânteie din partea fetei ( iar virgula ce trebuie pusă este la plimbare) dar din acea noapte era tot mai nesigur si confuz.
Cu puţin timp inainte de Craciun, Mihai dadu peste o fata pe holurile universitaţii, şi la propriu şi la figurat. Viaţa sa de zi cu zi şi rutina devenise atat de austera incat putea fii confundat cu un zombie. La prima vedere a fetei, singurul gând ce i-a fulgerat prin minte a fost: ,,Să-mi dau palme’’. Trasaturile feţei si fizionimia (nu e fizionomia?) corpului erau similare cu fata din visul sau, transpusa pe hartia din sevalet ce prinsese si pânza de păianjen in colţul camerei. Zile la rând a încercat să facă în aşa fel, încat să vorbească cu ea. Aveau cateva cursuri comune iar ( eu am învăţat că înainte de "iar" se pune virgulă) misiunea lui s-ar fii ( cu un singur "i" ) părut usoară la o prima cugetare. Dar ruşinos din fire nu reuşise nici atâta lucru. Ce putea sa-i spună? ,,Bună’’ ? Si mai departe? S-ar fi blocat. Fata îl luă pe neaşteptate şi îl salută:
-Bună! Ii raspunse el. ,,Ah! Ce prost sunt’’ continua in intimitatea gandurilor sale.
-Mie imi spune Aurora. Tu? Zise fata pe un ton de cochetarie.
Mihai se prezenta la randul sau. Aurora parea in mod misterios foarte interesata de el. Ba’ chiar il invita la o petrecere in timpul sarbatorilor de iarna.
-Mi-ar face placere sa vin cu tine. Accepta el invitatia.( prea seacă propoziţia asta. Ori o eliminai - cel mai bine, că se înţelegea că băiatu acceptase - ori o legai de altă propoziţie) Ce avea de pierdut?
Aurora se bucura sincer ( O.o cum să te bucuri sincer? poate se bucura enorm sau zâmbetul ei era sincer, dar nu am auzit aşa ceva până acum). Surasul ei cristalin ii producea lui Mihai o mare placere. ( ce frumos ar fi fost dacă legai aceasta propoziţie de precedenta ca să faci o frază)
In acea zi, spre sfarsitul orelor, Cristina ii facu o vizita la facultate, amicului ei. Mihai nu se asteptase la asta, insa nu-l deranja. Au hotarat amandoi sa mearga la un local din apropiere pentru a lua pranzul. Abia cand se asezara la masa Cristina ii reprosa:
-Nu mai bagi lumea in seama.
Mihai o privi surprins. Ramasese cu ochii pironiti in abisul negru din a lor ei. Nu cu mult timp in urma ea sustinuse tare si clar sa o lase mai moale. Acum tot ea era cea nemultumita…
-Imi pare rau, doar ca…
-Doar ca ce? Am observat. Multe fete te vaneaza pe aici.
-Gelozie? O intreba el mai in gluma, mai in serios. Ar fi vrut sa auda mai mult.
-Nu. Raspunse ea nu prea convisa si evitand sa-i dea satisfactie. Doar ca ai cam uitat ca suntem prieteni la catarama. Ii scapa ei.
Tanjea dupa vremurile din timpul liceului, inainte ca Mihai sa fi facut acea greseala fatala prieteniei lor. Iar acum se afla in fata lui, cedand. ( de ce nu ai legat propoziţia asta de precedenta? că doar au legătură)
-Nu am uitat. O linisti el. ,,Dar nici acea noapte nu am uitat’’ continua in gand.
Ironia sortii a facut ca si Aurora era acolo, tragand cu ochiul. Ii trimise un semn de salut cu mana ( pleacă virgula prin vacanţă) iar el ii plati cu aceiasi moneda, fara a se sfii de Cristina insa. ( bun şi ce e cu acel "însă" de la final? Dacă era pus înaintea lui "fără" pricepeam)
-O noua camarada deci. Auzi el vocea suspicioasa a celei din fata lui.
-Ce? Intra brunetul in panica.
-Ti-a acaparat ceva timp domnisoara acea, nu?
-Nu e…
Cristina isi dadu seama ca discutia a luat o intorsatura nu tocmai buna. Incerca sa remedieze situatia. ( mda... nu prea mă încântă, e prea seacă. Sună a propoziţie făcută de cei mici -.-" - fără supărare -. Ori o scoteai ori îi băgai o figură de stil, ceva legat şi de sentimente. Sigur fata nu vrea să se certe cu Mihai şi să rupă prietenia sau ca lanţul prieteniei să se slăbească, aşa că era foarte bine dacă expuneai acea frică - să zic aşa -)
-Nu te agita. Inteleg.
Au continuat sa manance, fiecare uitandu-se in farfuria lui.

Cristina tocea din greu fiecare curs. Nu tinea cont ca se apropie sarbatorile de iarna si ar fii ( un singur "i") trebuit sa o lase mai usor. Fara tragere de inima facea diverse schite. Insa mintea ei nu era acolo, concentrata. ( şi din nou, ai fi putut lega cele două propoziţii) Gandul ii zbura la Mihai. Fara sa-si dea seama, parca tot astepta ceva de la el. Un telefon, o invitatie… acestea insa, nu venira. ( mama lor de puncte de suspensie. Mai bine şi frumos stăteau după acel "însă")
Lasa creionul de-o parte, si se imbarbata destul pentru al ( a-l) suna ea pe el. Dorea sa-l invite la o petrecere unde era silita sa mearga cu parintii ei.
-Alo? ii raspunse o voce straina.
-Mihai, eu sunt. Cristina.
-Oh, Mihai nu e aici momentan.
-Dar cu cine vorbesc?
-Hmm... sunt o prietena de-a lui.
Vestea o lovi in moalele capului ( unde o lovi? O.o" Tot nu pot să îmi dau seama ce ai vrut să zici ~.~). O voce de fata la celalalt capat al firului. Si nu, nu avea nimic de obiectat. Doar ca ei aveau un grup comun de amici. Ii stia si-i putea numara pe degete toti amicii.
-Umm, as fii ( un singur "i") vrut sa vorbesc cu el.
-Sa-i spun ca ai sunat?
-Nu.
-O zi buna.
Si persoana respectiva inchise telefonul. Nu mai buna nu avea sa fie ziua acum. Cristina nu mai dorea sa vada nimic, nu mai vroia sa auda nimic. Un singur lucru ar fii( un singur "i") vrut. Sa i se explice. De ce raspunse o fata straina, de ea, la telefonul lui mobil? Si faptul ca era seara punea si mai mult paie pe foc. Simtea ceva. Nu stia ce. Poate furie, poate un strop de gelozie. O alta intrebare se pierdu in marea acea banala, imbacsita de multe altele: ,,Ce-i sentimentul asta? De ce imi simt pieptul strangandu-se intr-o durere atroce? Datorita acelui stimul? Vocea acelei fete m-a tulburat ingrozitor. Mi se face greata… sunt scarbita de melodrama asta.’’
Isi lasa trupul mladios sa se prabuseasca fara vlaga pe pat, iar la contactul cu suprafata moale adormi in scurt timp. Trecuse de granita realitatii, pasind sfioasa pe taramul viselor. Il visa pe el, pe Mihai. Iar asta nu era a buna ( ce bine ar fi fost dacă legai cele două propoziţii). Ea il privea ( şi pe mine m-a ucis. Serios, puteai pune o virgula, după un "iar" sau "în timp ce" şi ieşea o superbă propoziţie) . El ii intindea bratul stand intr-un gigantic ochi verde cu gene voluminoase ( unde stă? O_O Cum să stai într-un ochi? Poate era o câmpie sau nori formau un ochi). Incerca sa alerge in directia lui, sa-l ia de mana. Dar ceva o tinea in loc. ( bănuiesc că ştii ce vreau să spun, virgulă şi mai departe se înţelege) Visa asa pana tarziu. Ringtonul enervant al mobilului o trezi. Ar fii ( un singur "i") vrut sa fie el. Dar nu era. O colega de clasa o suna in legatura cu o problema personala.

După cum am spus am şi făcut. Să o luăm pe rând.
Când scrii numărul capitolului nu pui "Cap2 [...]" ci "Capitolul 2 [...]". Sincer, nu există asemenea prescurtări prin cărţi, cel puţin eu nu am văzut.
De ce la început ai scris cu diacritice ca după se renunţi la ele? Nu arată bine şi asta se observă de la o poştă. Te hotărăşti de la început cum vei scrie, cu sau fără diacritice. După cum bine ai observat, de mai multe ori ţi-am spus să legi, unele, propoziţii între ele sau să le "umpli". Din punctul meu de vedere sunt prea scurte şi prea seci - unele -. Arată ca cele pe care le făceam noi când eram pitici şi totuşi e timpul să schimbăm foiţa.
Îmi plac personajele tale. Aurora zici că e o zgripţuroaică, aşa mi se pare mie, până acum.
Am văzut ca gândurile personajelor le pui între ghilimele, dar ia pune şi un italic, ca să se vadă mai bine.
Încearcă să descrii sentimentele, atât la fată cât şi la băiat. Au sentimente unul faţă de altul, cu toate că fata abia dacă îşi dă seama. Apare gelozia, ce merita accentuată, confuzia din suflet.

Baftă la următorul capitol.
Bye.

[onu']

Capitolul3 Pe aceiasi lungime de unda?

La petrecere isi facura aparitia si Aurora alaturi de Mihai. Se parea ca tatal Aurorei era partener de afaceri cu tatal Cristinei.
Acesta ii zari de cand intrara in somtuoasa vila a domnului Borca, al treilea om de afaceri din acel puzzle, parca pus la punct de catre o divinitate sadica. Ii privea discret din cand in cand fiind roasa pe dinauntru de catre un sentiment ciudat. Cineva din afara putea da foarte usor verdictul, cum ca saraca fata, era stapanita de gelozie. Catagoric, ea nu ar fi recunosct acel lucru nici in ruptul capului. Vroia sa vorbeasca cu el insa tot curajul din seara precedenta murise odata ce il vazu pe Mihai cu alta fat la brat. Nu mai avea chef nici de dans, asa ca se retrasese undeva in fundul livingului pe suprafata moale a canapelei de culoarea unui cappuccino. Privea cum Aurora aluneca usor pe podeaua lacuita avandu-l foarte aproape de ea pe ,,amicul’’ ei. Se purtau gingas si putin cam intim unul cu celalat.
Nu mai stia ce sa creada despre Mihai. Isi coordona mana stanga pe piept in dreptul inimei. Din nou acel manunchi dureros se ramifica, extinzandu-se cu repeziciune in corpul ei, tulburandu-i mintea. ,,Mi-a fost prieten bun atat de multa vreme, apoi a pretins ca ma iubeste, acum sta in bratele altei fete. Nici macar nu m-a salutat in sera asta. Si sunt sigura ca m-a observat, sau poate e numai imaginatia mea? Cred ca devin isterica. De ce ma preocupa viata lui? Odata faceam si eu parte din ea… Oare am gresit in acea noapte? Nu! Am facut ceea ce trebuia.’’
Fara sa observe Mihai se apropie de ea si o intreba daca se simte bine.
Ea tresari ca fripta raspunzandu-i, pe urma inghitind in sec.
-Ai slabit. Constata el. Nici in seara asta nu prea ai mancat. De fapt, nu ai fost activa deloc. ,,Tu mereu esti energica…’’ continua baiatul in intimitatea gandurilor sale.
-Nu prea mai am pofta de mancare in ultimul timp. De cand cu sesiunile… preciza ea falsul motiv.
La cateva secunde, ce parca au durat ore,Mihai ii spuse cu voce scazuta:
-Nu stiam ca vei fi aici.
In acel moment Cristina isi atinti privirea in ochii lui. Ce se ascundea de fapt in spatele acelor cuvinte? Regret?
Acel moment de maxima tensiune fusese zdruncinat de catre Aurora.
-Hei, ce faceti voi aici? Zise ea pe un ton glumet.
-Ne infruptam din paharul diform al nostalgiei. I se adresa Mihai, putin mai inviorat.
-Atunci... sa va aduc niste racoritoare? Nu astepta aprobarea si o porni spre minibar.
Cristina si Mihai continuau sa se fastaceasca asemenea unor copii. Se priveau stanjeniti si probabil ca injurasera in gand soarta ce-i puse in acesta ispostaza. De ce trebuia sa se intalnesca tocmai acolo? Si de ce trebuia sa fie si fata acea cu ,,parul de aur’’ prin preajma? Era o situatie de-a dreptul patetica.
-Poftiti! Se auzi o voce din departare. Unde mi-a fost capul? Sa ma prezint: Aurora. Spuse ea aparent incantata.
-Cristina. Zise in timp ce-i zambea fetei intr-un mod fals. Si nici ca-i pasa daca avea sa observe acel lucru.
Le inmana racoritoarele apoi il ruga pe Mihai sa danseze cu ea.
-Nu te supara dar as vrea sa-i ofer si Cristinei un dans.
,,Nu te supara?! Da’ cine-i ea? Dumnezeu? Esti sclavul ei?’’ Cristina nu se putea abtine de la remarci rautacioase, in gandul ei ce-i drept dar nu i-ar fi displacut sa o puna la zid si sa improaste cu noroi in ea.
Se ridica absenta de pe canapea si-l urma pe Mihai in centrul incaperii. Au dansat tango, la fel ca la petrecerea de sfasit de liceu. Nu se astepta sa o mai invite la dans, mai ales unul ca acela. Dar l-ar fi invinovatit daca nu ar fi facuto.
Spre sfarsitul petrecerii Crsitina se retrasese, la fel si Mihai cu partenera sa.
In fata case ei, Aurora ii depuse un sarut pe obraz, in semn de ,,noapte buna’’.
In masina, in timp ce conducea, se gandea. Tangoul acela cu fosta colega de liceu facuse cat toate dansurile cu Aurora. Dar sarutul acela pe obrazul lui facuse cat tot tangoul cu Cristina.
Era depasit de situatie. Simtea ceva pentru amandoua. Pacat ca nu putea defini ce. Si totusi, era constient ca subiectul ,,Cristina’’ era tabu. Dar Aurora? Dadea semne de simpatie, nu chiar amicala. Era fata din visele lui.
,,Cine stie?’’ isi spuse el ca pentru sine.

[Rose ^^]

Capitolulspace3 Pe aceiasi lungime de unda?

Acesta ->sigur nu ar trebui sa fie pus la feminin? "Aceasta"
somtuoasa -> o_o sigur nu e mareata sau maiestoasa. Adica eu nu am auzit cuvantul si nici prin dictionar nu l-am gasit
om de afaceri din acel puzzle -> care puzzle? Eu nu pricep aceasta figura de stil
Catagoric -> categoric
recunosct -> recunoscut
Ea tresari ca fripta raspunzandu-i, pe urma inghitind in sec. -> asa si ce a raspuns? Nu crezi ca trebuia sa stim si noi?
fata acea -> aceea sau acea fata

Am luat numai unele din capitolul acesta. Ai mai multe greseli de tastare, acum, decat exprimare. Sa stii ca inca iti lipsesc virgule si destul de multe.
Gandurile personajelor incearca sa le mai pui separat, intr-un fragment. Caci, cum pui tu, amesteci doua persoane diferite, cu toate ca pui ghilimelele.
Vreau sa incerci mai multa descriere. De ce nu ai descris acel tango? Tango e un dans al iubiri, pasiuni. Nu era necesar sa descrii miscarile, trebuia trairile celor doi amorezi. Poate te ajuta sa vezi un tango pe net si poate iti venea inspiratia in a descrie mai mult.
Vreau sa incerci sa accentuezi mai mult, avand in vedere ca baiatul deja devine confuz in privinta sentimentelor. Ar fi frumos daca ai exprima si acel sentiment de gelozie mai bine.

Bafta.
O seara buna.

[onu']

Ce formos... ultimul meu fic de la proza. In opinia mea, is cam varza la capitolul asta. Raman eu la yaoi-ul meu, ca acolo, nu stiu cum se face, imi curg idei pe bada rulanta. Postez doua capitole. printre care si ultimul;) ( mai are rost sa spun ca l-am facut la 13 ani? eu cred ca da)

Capitolul 4 Plange cerul penrtu noi

Sfarsitul primaverii se apropia cu pasi repezi. Mihai si Aurora devenira prieteni la catarama. Avand aceleasi cursuri si fiind in aceiasi facultate era de asteptat.
Intr-un weekend, evadara putin din arsita oarasului Bacau sa-si oxigeneze creerul. Facura o excursie la munte, acolo s-au distrat pe cinste, numai ei doi.
In drum spre casa, Mihai incepea sa simta gustul vinovatiei deoarece i se parea ca petrecea atat de mult timp cu Aurora. Pe Cristina abia daca o mai vedea. Ii simtea lipsa si asta o observa si tovarasa sa de drum.
-Ce-i cu tine?
-Nimic… ii raspunse el ca in transa.
-Minti!
Dupa acel cuvant se lasa o liniste infernala intre ei. Cu fiecare secunda, simteau cum apasa greoi pe respiratia lor. Ca si cum ii gatuia, ucigand orice sunet care ar fi vrut sa se faca auzit.
Odata cu acel cuvant ,,minti’’ in mintea lui Mihai se derula toate scenele din noaptea de sfarsit de liceu. Noaptea acea, petrecuta alaturi de Cristina. Isi aminti dialogul dintre ei. Unul dintre miile pe care le purtasera la acea petrecere. Din pacate, era si cel vital relatiei lor.
Si el ii adresase acel cuvant, minti…
Linistea se spulbera cand se vazu in fata casei Aurorei. Parca era drogat, nu stia cum si cand au ajuns acolo.
-Te-ai gandit la ea, am dreptate? Chiar si atunci cand sunt langa tine, te gandesti la ea.
-Aurora...
Fata nu-l lasa sa-si continue propozitia. Il ,,puse la zid’’ incepand sa arunce in el.
-Nu-mi mai zice nimic, e de prisos. Nu-si mai putea tine lacrmile in frau, iar ochii ce inbratisasera o culoarea conabie au dat permisiunea lacrmilor sa se prelinga pe obrajii ei inrositi ca un bujor.
Era atat de evident. Dar Mihai parea ata de absent si nici nu era dotat cu niste amarate de replici pentru a o linisti.
Printre sughituri si suspine Aurora ii vorbi din nou. Tacerea lui o aducea in pragul disperarii.
-De ce nu te lasi pur si simplu dus de val?
Baiatul o imbratisa. Aurora intr-un moment de nebunie il saruta pe buze. Ceea ce se vroia a fi un pupic inocent a dat nastere la un sarut in toata puterea cuvantului.
Deja se indreptau spre camera ei. Acolo s-au dezlantuit, facand dragoste ca doi copii aprinsi de patima.

Veni momentul ca Mihai sa plece, atunci fata ii sari in brate marturisindu-i:
-Ti-am demonstrat… Te iubesc.
-Da, si eu.
Pleca in graba catre camin. Se simtea usor euforic, simtea cum o frumoasa poveste de dragoste incepea sa se impleteasca intre el si fata cu parul de aur.

(Peste sapte ani)
In sfarsit, mult asteptatul moment sosise:
-Aurora, vrei sa fi sotia mea?
-Da! Da, vreau. Exploda ea de fericire.
Nunta avu loc la o saptamana dupa cererea lui Mihai. Fusese o ceremonie frumoasa. Chiar si pe Cristina o invitasera, mai cu sfiala, ce-i drept. Da acum erau oameni maturi iar trecutul cu atercatiile sale ramaneau acolo, adanc ingropate.
Au avut mare ,,noroc’’ ca dupa atat de multa bucurie a trebuit sa termine petrecera mai repede deoarece se tinea undeva afara. Iar ploaia nu a intarziat sa apara si ea.
Ploua destul de puternic, cu tunete ingrozitoare. Aurora astepta in masina, tremurand de emotie, pentru asi putea incepe viata alaturi de barbatul iubit. Mihai dori sa-si ia ramas bun de la Cristina.
-Pleci. Observa ea.
-Da.
-Lasandu-ma pe mine in urma.
-Cristina, trebuie sa-mi cer scuze.
-De ce?! Tresari ea.
-Penrtu ca aveai deptate. Daca nu m-ai fi orpit in acea noapte, acum am fi suferit amandoi din cauza greselilor mele.
-Asta regret.
Mihai ramasese mut de uimire. Trebuia sa fie idiot ori foarte bine turmentat ca sa nu poata pricepe adevaratul mesaj din spatele cuvintelor ei.
Fata continua, vazandu-l atat de neputincios in fata ei:
-Am facut o prostie si o voi regreta mult timp de acum in colo.
Barbatul simti cum un bolovan cazu peste inima lui, zdrobind-o cat ai clipi. Il iubea. Il iubea mai mult decat se putea iubi pe ea.
-Tu…
-Pleaca! Nu vreau o scena de prost gust. Te asteata ea, oricum…

Capitolul 5 Al tau pentru eternitate

Aurora si Mihai isi petrecusera noaptea in propria lor casa. Dimineta, el o privea ca pe oricare alta. Nu stia ce cuvinte sa-i adreseze. Facuse o greseala imensa. Era doar fata din visul lui fara a-si da seama ca nu simte nimic special pentru ea. Nici macar nu-i spusese acele doua cuvinte magice. Repeta ca un patefon stricat: Si eu…
Lasa curajul sa vorbeasca in locul lui. Ii spusese in fata ceea ce simtea cu adevarat si cat de orb a fost un timp atat de longeviv. Aurora crezuse ca a glumit. Cum sa divorteze a doua zi dupa ce tocmai si-au unit destinele? Prin acte doar…
Mihai isi facea bagajele pentru a putea pleca la femeia ce o iubise dintotdeuna, Cristina.
-Sunt convins ca intr-o zi vei gasi barbatul si dragostea pe care o meriti, insa nu sunt eu acela iar dragostea mea apartine altcuiva. Evita ai spune pe nume, stia Aurora prea bine despre cine era vorba.
-Nu vreau sa te vad int-o zi intorcandu-te, atunci va fi prea tarziu si pentru tine. Spuse ea cu o calmitate ce numai in alt univers credeai ca o poti gasi. Pleaca Mihai!
Si intr-adevar pleca. Abia atunci incepu sa planga in hohote. Dorise sa fie demna in fata lui, dar nici el nu era atat de prost incat sa nu-si dea seama ori sa intuiasca de ce l-a gonit atat de repede, fara explicatii in plus.
-S-o doara, s-o doara cum m-a durut pe mine. o blestema in gand pe Cristina.
Degeaba insa, fata suferise enorm deja.

In fata vilei Cristinei, Mihai privea nedumerit la ea. Era cu sezutul pe scari, mangaind trandafiri rosii… ca aceia pe care el ii daruise in urma cu sapte ani.
Ea il zari insfarsit. Se uita la el cu ochii ei plansi, ce adaposteau cearcane sub ei. Atunci Mihai isi abandona troller-ul, fugind spre ea. O lua in brate spunandu-i:
-Te iubesc! Iarta-ma... imi pare rau ca...
-In dragoste sa nu spui niciodata: imi pare rau.
Dandu-i de inteles ca l-a iertat i-a pus intrebarea pe care Cristina o astepta de mult timp:
-Vrei sa-ti petreci restul vietii alaturi de mine?
-Mai mult decat orice pe lume.
Baiatul zambi si o prinse intr-un sarut. Realitatea biruise. De cele mai multe ori visele sunt tot ceaa ce oamenii au. Realitatea cruda le distruge incet si sigur. Dar acum? Facuse o exceptie de la regula pentru doi tineri ce au reusit sa pastreze tanara floarea iubirii. Nici o petala nu se scuturase in ciuada a ceia ce li se intamplase. Acum erau uniti pentru totdeuna.

Sfarsit!