Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

O trecem pe feminin

#11
Uau . Vă mulţumesc pentru comentarii O_O .
Mă bucur că vă place! Şi sper să vă placă în continuare :]]. Sper să nu vi se pară chiar atât de grăbită acţiunea, vreau să conturez viaţa.. Şi aşa se întâmplă uneori lucrurile, trec zilele peste noi şi nu ştim când s-a întâmplat asta. Eu încerc să conturez realitatea, şi uneori se întâmplă prea ulte deodată. Aşa cred eu. Enfin, sper să vă placă în continuare Mirabela. :]] O puteţi numi cum vreţi voi. A, şi cât despre Silviu, o să vedeţi voi D: .
Lectură plăcută!

[center]Capitolul Trei[/center]

- Unde naiba ai fost?
Am făcut o greşeală fatală. Am plecat de acasă fără a lua cheia, aşa că m-am trezit apăsând soneria . Curând, femeia cu care mă certasem mai devreme apăru. Desigur că a început să urle la mine. Îşi strânsese părul într-o coadă strânsă, pentru a fi mai lejer şi purta un şorţ de bucătărie. Expresia ei vroia să fie rece.
- Am fost să mă plimb, sau şi asta o să îmi interzici?
M-am trezit răspunzându-i pe acelaşi ton ridicat, s-a uitat urât la mine dar am decis să o ignor. Aveam şi eu o viaţă. Descălţându-mă am fugit în dormitor, însă a trebuit să ies pentru a folosi baia. La naiba , e atât de urât să fi fată uneori. După ce m-am schimbat la pijama, am auzit-o strigându-mă.
Trebuia să mă conformez, pentru că trebuia să aducem problema asta într-un anumit punct, să o rezolvăm. Deşi pentru mine doar într-un fel se termina complet. Dacă nu coincidea cu deciziile ei, fugeam de-acasă.
Mda, sunam exact ca un copilaş mic care nu ştie ce înseamnă să fi singur în lume, şi totuşi! Nu puteam suporta ca ea să îmi controleze existenţa. Persoana mea era doar pentru mine, şi pentru că m-am născut aşa, şi pentru că sunt eu, trebuie să am grijă de mine. Doar nu o să stau să mă ţină ea de mână mereu şi să îmi spună : nu face aia, du-te acolo, mănâncă aia! Şi aşa mai departe, nu . Pentru că vroiam să fiu independetă. Dacă nu înţelegea asta, nu îmi păsa.
Am intrat în bucătărie şi privirea mamei m-a izbit. Mi-a analizat ţinuta. O pijama gri compusă dintr-o pereche de pantaloni scurţi şi un maieu.
Aşezându-mă, am început să mănânc.
- Poftă bună.
Am adăugat pentru a nu părea chiar mai nervoasă decât eram. Deşi din tonul meu se înţelegea că fierbeam de furie. Chiar şi inia mea bătea mai tare şi să nu mai zic ce luptă se ducea în minte pentru a mă abţine.
- Mirabela, trebuie să înţelegi. Nu te pot lăsa să locuieşti singură. Ce fel de mamă aş fi?
Mă abordase cu acel ton blând pentru a mă înmuia. Da, poate că acesta ar fi mers cu ceva timp în urmă dar acum era altceva. Cât de mult mi-aş fi dorit să fiu băiat şi să dau totul undeva fără să-mi pese.
Dar gândind asta am realizat că nu trebuie să fiu la genul masculin pentru a face ceea ce vreau, ceea ce simt eu că trebuie să fac. Aşa că nu conta cât de dur ar fi sunat sau cât de nesimţită eram, căci era viaţa mea. Puteam să fac ce vroiam eu cu ea, uite-aşa!
- Ei bine... Nu ştiu , dar uite şi întrebarea mea : ce fel de mamă ai fi dacă mi –ai lua fericirea, care se află aici, şi m-ai trimite tocmai în... Eu ştiu unde, la tata unde o să mor de plictiseală. Ah, să nu mai zic că singura mea distracţie va fi învăţatul. Omul ăla nu –mi va da voie nici să vorbesc la telefon. Şi ştii cât de mult mă distrează şcoala, nu ? Oh, sau aş putea atât de uşor să merg la Cristi şi la Ana, aşa nu ar mai trebui să facă alţi copii! Nu, chiar mai minunat de atât – ce-ar fi să mă închizi într-un internat doar de fete unde o să devin lesbi şi peste câţiva ani o să te întrebi „ cu ce am greşit” ?
Am spus acele propoziţii aproape fără să respir şi am realizat că mă ridicasem în picioare. Privirea ei era tot blândă, parcă implorându-mă să termin. Nu, nu mulţumesc. Nu aveam de gând să părăsesc locul ăsta. Mă săturasem de atâtea schimbări, vroiam şi eu odată în viaţă un singur lucru stabil! Unul singur, nimic altceva nu îi cerusem vreodată .
- Dar Miri.. Cum să te las eu singură... Aici? Aş putea să te iau cu mine... dar...
Nu am lăsat-o să vorbească.
- E uşor. Ţi-am zis : mă descurc singură. Fără tine, sau tata sau altcineva. Plus că l-aş avea pe frăţiorul care ar veni non stop să mă verifice. Nu mă fă să fac altceva mamă . Crezi că dacă mă duci la cineva acasă o să rezolvi? Hai să fim serioşi, dacă nu vreau să stau acolo, fug. Aşa că mai bine lasă-mă aici. Nu mă mănâncă nimeni.
Era clar că nu se aşteptase la o ameninţare din partea mea. Dar vremurile grele cer măsuri disperate, şi eu aveam de gând să accentuez fiecare detaliu pentru ca ea să cedeze. Am adăugat ceva ce a durut-o.
- Dacă tu vrei să pleci la sora ta, nu mă târî şi pe mine în dorinţele tale. De ce eşti aşa de egoistă? Fă ce vrei cu viaţa ta, şi eu o să fac la fel cu a mea. Oricum întotdeauna ai făcut ce ai vrut , cu noi toţi. Tu şi tata. Hai să ne mutăm în X , hai să ne mutăm în Y, hai să plecăm în Z . Hai să stăm la casă, nu hai să ne facem domiciliu la apartament. Întotdeauna cum aţi vrut voi doi. Ei află că eu nu am chef să fac ce vrei tu, rămân aici şi punct!
Nu am mai aşteptat să zică ceva, ci am plecat în camera mea. Atmosfera se încinsese şi cred că am auzit-o plângând dar nu m-am întors. Era groaznic să îi fac aşa ceva mamei mele, dar nu conta. Pentru că şi eu plânsesem de multe ori din cauza ei. Era contra cost, nu aveam de gând să cedez. Deşi , recunosc, aproape că m-am întors în încăperea aceea să o îmbrăţişez şi să o rog să mă ierte.
Acum mă bucur că nu am făcut-o. Aş fi stricat totul.
Ajunsă în dormitor, m-am aruncat în pat şi mi-am verificat mesajele. Aveam unul de la Aura.
[center] Bună Ela! Oh, e atât de frumos aici. Ador marea, şi Raul s-a purtat atât de bine.... Nu-mi vine să cred că părinţii mei chiar îl acceptă. Nu e minunat? : ) .
Oh, tu ce mai faci? De abia aştept , pe o parte, să ajung acasă. Să te văd, evident. Îmi pare rău că nu eşti aici. Poate anul viitor? Oh, am înţeles de la tati că venim acasă în septembrie, deci tocmai când începe liceul : ( . O să îmi lipseşti mult.
Trebuie să fug, mergem în club. Ţi-l imaginezi pe tata în club? Eu nu! De abia aştept.
Te iubesc şi ai grijă de tine ! Da? [/center]

Mă bucuram că era atât de fericită. O merita, şi foarte bine că Raul se purta drăguţ cu ea. Deşi ceva îmi spunea că nici dacă ar fi tratat-o urât nu mi-ar fi zis în circumstanţele de faţă. Şi apoi , cum era să o trateze? Era într-o călătorie cu familia ei. Chiar a fost curios că a acceptat. Poate totuşi ţinea la ea, şi ar face bine să o îndrăgească, că de nu o să aibă de-a face cu mine şi corniţele mele.

[center] Oh, ce drăguţ. Mă bucur pentru tine scumpilici. Ai grijă ce faci pe acolo. Cred că salivează toţi văzându-te în costumul ăla de baie. L-ai purtat, nu ? Aşa sper!
Eu m-am certat cu mamaşa azi, dar o rezolv eu. O să cedeze ( SPER! ) .Şi eu te iubesc, acum merg la nani. O să îmi lipseşti.
Te pup . [/center]

Au trecut trei zile întregi în care nu am vorbit nici cu mama nici cu altcineva. Doar cu Aura la telefon. Am stat închisă în casă, mai precis în camera mea şi mi-am văzut de „ lucrurile ” mele. Asta doar pentru a nu interacţiona cu fiinţa ce mi-a dat viaţă. Poate că avea nevoie să se gândească la ce o să facă cu mine, şi nu avea decât să o facă. Eu nu participam, nu vroiam să mă mai complic mai mult de atât.
Totuşi, trezi zile aşa de stat în casă, nu sunt sănătoase. Era miercuri dimineaţă, şi m-am trezit destul de brusc realizând că lumina iar a intrat în camera mea. Mi-am trecut mâinile în jurul ochilior şi i-am închis-deschis de câteva ori.
- Hai –hai, trezirea. Trebuie să mă ajuţi cu nişte cumpărături.
Avea acelaşi ton obişnuit pe care îl posedase şi înainte de cearta noastră.
- Eh, ţi-a trecut supărarea doamna Irina?
A râs şi m-a tras din pat, aşa că m-am simţit nevoită să mă ridic şi să mă schimb. După o vizită la baie, obişnuită, m-am întors în dormitor şi m-am îmbrăcat. Era o zi de august foarte plăcută, aşa că am decis să mă îmbrac cu o rochiţă roz şi o pereche de sandale asortate. Părul mi l-am lăsat dezlegat şi mi-am mai privit un pic fizionomia în oglindă.
Mă puteam bucura de o siluetă subţire, nişte sâni destul de generoşi şi un fund drăguţ. Eram puţin narcisistă, ca să recunosc dar nu mă deranja acest lucru. Mă întrebam doar cum o să arate părul meu lung şi drept , tuns. Încă nu mă gândisem cum urma să îmi scimb look-ul, dar chiar doream asta. Simţeam nevoia acelei schimbări. Probabil că Aura urma să facă crimă de om după asta, dar ata ete.
- Deci, ce cumpărături?
Am întrebat-o urcând în maşină, pe scaunul şoferului. După ce şi-a pus şi ea centura de siguranţă şi a accelerat, mi-a vorbit.
- Păi e destul de simplu. Trebuie să mă aprovizionez cu nişte lucruri. Plec prin septembrie, şi e deja jumătatea lui august. O să trimit lucrurile cumpărate, ca să nu trebuiască să le „ car ” . Sunt puţin entuziasmată, oh se vede? De abia aştept!
Mi-am dat ochii peste cap şi am scos un oftat. Cine o mai înţelegea pe femeia asta?
- Åži eu?
- Şi tu ce? S-a uitat mirată la mine. Ochii săi străluceau. Ce negri păreau în această ipostază.
- Eu ce fac?
A râs.
- Treaba ta. Eu o să îţi las bani, îţi mai trimit. La fel faci şi tac-tu, că de – de asta e bun. Şi o să îţi mai dea şi Cristi dacă ai nevoie. În fine, nu îmi pasă mie cum te descurci tu. Eşti fată mare.
Ok, era bine că îi dădusem o pauză de trei zile. Uite ce se poate întâmpla ! Sincer, nu am putut să cred că ceea ce îmi zisese era real, aşa că am exclamat ceva de fericire. Dar nu am înţeles nici eu sunetul produs. Pentru că nu credeam că va ceda. Nu cu adevărat, nu atât de uşor. Decisese să fie indiferentă faţă de mine? Da, aşa ar fi părut la prima vedere. Însă, probabil, urma să mă sune cât de des putea şi vorbise cu tot cartierul să mă supravegheze. Nu se putea să fi căpătat aşa o mare încredere în mine, atât de brusc. Eram fericită.
Îi vorbisem Aurei despre discuţia pe care am avut-o cu mama, şi aceasta fusese destul de supărată. Aşa că i-am trimis un mesaj cât de repede am putut pentru a-i împărătăşii sentimentele mele.
Când am ajuns acasă, era destul de târziu. Se înserase şi mama a decis să meargă la culcare. Eu i-am zis că voi ieşi puţin pe afară.
- Cu cine?
- Cu Alice. O voi suna să văd dacă nu are alte planuri. Probabil mergem să ne plimbăm puţin, sau nu ştiu. Stă doar la trei blocuri de aici, aşa că nu văd care e problema.
A dat din cap.
- Să nu vi prea târziu, bine?
Era rândul meu să aprob. Oricum va adormi.

- Bună Ali, ce faci?
- Hei . Tocmai mă pregăteam să mă bag în pat, la tv. Mi-e cam rău... Tu ce faci?
Oh, la naiba.
- Eu bine. Aveam chef să ies pe afară ,dar se pare că lăsăm pe altădată.
A chicotit.
- Cred că pot face un efort...
Åžtiu ÅŸi apreciez.
- Nu, stai acolo şi fă-te bine, da? Ieşim noi altădată. O să stau şi eu la TV, sau la calculator. În fine. Vorbim, te pup. Ceao.
Am închis după ce mi-a spus şi ea „ pa ” şi am decis să fac o baie lungă. Nu ştiu cât timp am fost închisă acolo, în apa fierbinte şi plină de spumă, însă am avut o senzaţie minunată când am ieşit. Eram „ fresh” şi totodată adormită. Era un moment bun să adorm, da. După ce mi-am uscat părul, m-am băgat în pat şi mi-am verificat telefonul.
Aveam un apel de la un număr necunoscut. Încercase să sune cu zece minute în urmă.
Am presupus vag cine ar putea fi, dar nu puteam fi atât de sigură aşa că nu am apelat. Dacă avea nevoie, mai suna şi altădată.
Peste cinci minute, când tocmai mi se închideau pleoapele, zgomotul provocat de mobil m-a făcut să tresar. Acelaşi număr pe care nu îl cunoşteam . L-am lăsat să sune până era gata să se închidă apelul, şi am răspuns.
- Alo?
Am zis pe cel mai firesc ton posibil şi am întâlnit o voce caldă şi sigură pe sine.
- Bună Mirabela. Sunt Silv.
Evident că eşti.
- Ăăă... Silv?
Ar trebui să reţin fiecare nume ? Ei bine, nu . Dar îl ştiam, însă încă îmi probam metodele.
- Da... Silviu. Ne-am întâlnit în parc, eram cu Daniel... Ă, acum câteva zile.
Vocea îi devenise puţin mai neîncrezătoare. Am vrut să par puţin mai entuziasmată, şi se părea că mi-a reuşit.
- Ah, Silviu! Da... Nu îmi aminteam de „ Silv” .
Am vrut să subliniez aici că nu îmi zice eş mie cum să mă port şi cum să îl numesc. Ha!
- Ah... Da, sper că nu te superi că am luat numărul tău de telefon. Chiar... Vroiam să ne cunoaştem mai bine . Şi oricum sunt mai nou în oraş , şi nu prea cunosc locurile.
Mda, adică vrei să îţi dai întâlnire cu mine. Iar eu sunt curioasă în câte zile te pot termina. Jucăm uşor jocul tău, că oricum nu am o altă preocupare. Şi arăţi bine.
- Ă, da. E ok, nu îţi face probleme. Nu mă deranjează că ai numărul meu.
- Nu ai vrea să mergi cu mine la film, sâmbătă? Rulează un film drăguţ, mergem ca amici. Vreau să zic, mai vorbim, ne mai cunoaştem.
Mda, ştiu eu ce înseamnă „ amic ” în vocabularul vostru. Dar chiar nu mă deranjează.
- Hm, nu ştiu dacă am ceva de făcut sâmbătă... Ăă, da .. Da, e ok. Sper să fie drăguţ filmul. Vorbim atunci?
- O să te mai sun eu zilele astea, e ok?
Ai căzut în plasă ca un prostănac. Atât de uşor. O să îţi sucesc minţile, o să vezi.
- Poate. Pa – pa .
Înainte să mai zică ceva, am închis . Era o metodă destul de drăguţă de a-l lăsa în ceaţă. Putea să interpreteze ce vroia şi probabil acum fierbea gândindu-se cum să mă cucerească , să mă dea gata şi să mi-o tragă cât mai repede posibil . Sau să încerce s-o facă.
„ Nu mă face pe mine orice târfă.” Probabil că asta şi gândea, ca orice alt cretin de vârsta apropiată a mea, un băiat fără scrupule care nu se gândeşte niciodată la sentimentele unei fete. Unul care se crede superior. Sau poate că nu era aşa, dar ce îmi păsa mie? Dacă avea sentimente, cu atât mai bine pentru că urma să i le calc în picioare.
Am adormit gândindu-mă la Aura şi la ceea ce făcea aceasta. I-am dat un mesaj înainte de a mă culca, spunându-i că s-ar putea să am o întâlnire. Încă nu îi spusesem planul meu, aşteptam să vină acasă.
Viaţa era chiar distractivă uneori. Gândul mi-a zburat uşor la perioada din Grecia şi la Will. Mi-am amintit şi zâmbetul lui seducător, mi-am dorit să îi pot tăia gâtul. Păcat că nu puteam, probabil nu aveam să îl mai văd vreodată.
Dar aveam să mă răzbun şi pentru asta, cândva aveam să o fac.

#12
Nu , nu ai grabit actiunea , din contra mi-a placut acest capitol . Ma bucur ca scrii mult si destul de repede , lucru pe care eu nu il fac .
Am mai observat cateva greseli de tastare : ,,dar ata ete'' - cred ca voiai sa zici ,, asta este ''
,,nu îmi zice eş mie'' - ,,el mie ''. Aaa si forma corecta e ,, voiam'' , nu ,,vroiam''
In rest, alteceva nu am mai vazut .
Cat imi place modul in care comporta cu Silv , de abia astept sa vad ce se va intampla in cei doi si ce planuri are Ela . Sa sufere si baiatul ca merita cateodata . Ma bucur ca Mirabela are un caracter puternic si nu cade in plasa primului baiat si ca mama ei a decis sa aiba putina incredere in ea si ca Ela nu a cedat .Imi place ca este hotarata si stie ce vrea .
Astept urmatorul capitol !

#13
Pot sa stiu si eu cand Dumnezeu o sa pui continuarea?:D

A da...imi cer scuze scumpa k nu am citit mai devreme dar nu ca ar fi vina mea( :-w, oare a cui e? hm?)

Doamne cat imi place fata asta e superba:DImi place cum gandeste si ma bucur ca maica'sa a lasat-o sa locuiasca singura,cred ca e un vis( cel putin pt mn)Mintea mea bolnava deja proceseaza si proceseaza si navigheatza in continuare dar cel mai important se intreaba in legatura cu acest Silviu?:-" vreau sa aflu mai multe despre el si te rog eu mult sa te grabesti cu capitolul urmator.


Bye bye, kissu:*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#14
Here I am XD ... Silviu ; chiar nu stiu ce sa mai gandesc despre el . Maybe nu e la fel ca orice baiat din vremurile noastre , cum il considera Ela , dar cine stie . E nevinovat pentru mine pana la proba contrarie :)) .
Chiar imi pare bine pentru prietena sa Aura , Raul seems a good guy ( now ) . Ma bucur ca mama sa a inteles ca a crescut si ca poate avea si singura grija de ea .
Ela e foarte misterioasa , ne lasa mereu cu cate o intrebare intiparita in minte ... ma intreb ce planuri are in legatura cu Silviu . Oricum , a fost un capitol bun si actiunea nu mi s-a parut grabita .
Astept nextul ! Hugs >:D<

#15
Heeei >:D<. Gata am ajuns la zi cu cititul :))
Este cel mai tare fic non-yaoi pe care l-am citit in viata mea ( de parca as fi citit prea multe, insa acelea pe la care am trecut nu mi-au lasat aceeasi impresie ca asta).
In primul rand imi place realismul actiunii.O adolescenta care gandeste si se comporta exact asa cum ar face-o oricine la varsta ei.Si care este inconjurata de persoane care o iubesc, urasc, plac, invidiaza dupa caz.
Cred ca fiecare (fata) se poate regasi in ea, iar pt mine asta este cel mai important.Atat timp cat personajul are macar ceva in comun cu mine, atunci pot mult mai bine sa il inteleg...complicata treaba :))
Apoi, imi place modul in care povestesti actiunea (care nu este deloc grabita,desi poate tie asa ti se pare).Ai destul de mult dialog, insa nu stiu de ce, dar mi se pare mai relaxant asa.Poate ca m-am saturat sa citesc fragmente interminabile pline de descriere, iar ficul asta este intr-adevar pe placul meu.
Cam asta ar fi...tine-o tot asa ca faci bine ceea ce faci :D.
pa pa :*
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#16
UAU O_O Dec.. uau. Nu îmi vine să cred că vă place :]]. Chiar mă bucur pentru asta şi vă mulţumesc tuturor pentru comentarii. AŞ putea să vă iau pe fiecare în parte, dar aş spune acelaşi lucru. Mulţumesc că citiţi şi sper să vă placă în continuare. Pun capitole mai repede pentru că pot pune doar în weekend.. şi mnoh D: oricum, sper să vă placă şi acest capitol şi să nu am prea multe greşeli.
Sunteţi ză best >:D<mulţam încă odată :x .
Cât despre Ela... well o să vedeţi ce şi cum o să fie .Chiar asta vreau să evidenţiez, adolescenţa . Deşi.. o să existe evoluţie. Dar asta pe parcurs. Vă las pe voi să descoperiţi D: . Şi o să găsiţi şi rivalitate, invidie.. chiar mai multe în următoarele capitole. Enfin.

Lectură plăcută!

[center]Capitolul Patru[/center]

- Care Silviu?
- Habar nu am. E nou în oraş, ţi-am mai zis asta odată Aura!
Tocmai mă schimbasem şi mă pregăteam să ies afară. Era sâmbătă, şi aveam întâlnire cu tipul acela. Acceptasem să merg la film cu el şi să îi fac imensa plăcere de a mă vedea, da nu era chiar aşa cum suna. Zilele trecute m-am certat destul de rău cu tatăl meu . Nici nu mă aşteptasem să fie de acord cu faptul că urma să locuiesc singură. Şi normal că o jignise pe mama, că doar ea era cea care pleca. Acum era în stadiul de a-mi ordona să merg să locuiesc cu el . Iar eu în starea în care îi reproşam faptul că a avut o amanta şi că acum are o altă familie. Adică, el a fugit de noi. Acum să suporte!
Se putea spune că eram destul de nervoasă, dar Aura reuşea să mă calmeze ca întotdeauna.
- Aham.. Sper să te distrezi. Şi dacă se poartă urât, îl termin. Da?
Am râs gândindu-mă cum ar putea ea să ridice tonul la un băiat. Nici măcar cu fratele ei nu permitea să ducă discuţii contradictorii. Nu cred că era vorba de teamă ci mai degrabă de nesupunere şi neîncredere în forţele proprii.
Asta mă şi deranja, la culme. Pentru că o mulţime de fete erau aşa, plângând după băieţi şi crezându-se bune de nimic, aruncate după ce au fost folosite. Sunt atâtea cărora le este , pur şi simplu, frică de singurătate şi de indepedenţă. Trăiesc cu impresia că ele nu pot face nimic. Şi la naiba că nu este aşa, pentru că nu suntem diferenţiaţi prin inteligenţă. Am decis să las nervii la o parte.
- O să mă distrez, şi încă cum.
Am chicotit.
- Asta nu a sunat prea bine, ce vrei să faci?
- Păi nimic, momentan. Probabil când ajungi tu acasă o să vezi ce am vrut să fac. Dar lasă asta la o parte, ai grijă de tine şi salută-i pe părinţii tăi. Şi pe Raul. Trebuie să fug, te pup. Pa–pa !
Am închis după ce m-a salutat şi aceasta şi m-am uitat în oglindă. Îmi luasem o pereche de blugi închişi la culoare şi destul de strânşi ( cu talie joasă ) şi o bluză cu un decolteu ceva mai discret. Aceasta era portocalie. Am decis să iau o pereche de sandale cu toc şi m-am văzut gata doar după ce mi-am zărit şi părul aranjat. Îmi ondulasem câteva şuviţe.
- Să nu vi acasă prea târziu Mira.
A strigat mama după mine, dar eu deja ieşisem din apartament. M-am asigurat că mi-am luat cheia şi telefonul, după care am coborât cu liftul. Nu aveam chef să cobor de la etajul şase toate acele scări. Am decis să mă întâlnesc cu Silviu în parcul din centru, de acolo mai mergeam puţin şi ajungeam la cinematograf. Era spre sfârşitul după amiezii şi aerul era destul de plăcut. Adoram perioada aceasta din zi, atunci când soarele cobora uşor pentru a se adânci în somnul său plăcut din noapte. Apusul..
Am decis să nu mai visez cu ochii deschişi şi am plecat spre locul de întâlnire. Acolo bineînţeles că l-am găsit pe Silv aşteptând. Am avut grijă să ajung cu cinci minute mai târziu, sau aşa ceva. Deşi îmi dădea impresia că fusese acolo chiar mai devreme. Aşa îmi plăcea .
- Bună.
Am zis veselă ajungând lângă el . M-a surprins privirea lui admirativă.
Şi la naiba, nu puteam să mă prefac la infinit în a fi ceva ce nu eram. Puteam să îl cuceresc şi cu personalitatea mea nebună. Eram sigură că pot.
- Bună Mirabela, ce bine arăţi azi. Ă, mergem?
S-a îndepărtat puţin de mine şi am zâmbit în sinea mea, urmându-l. Apropiindu-mă de el, l-am luat de mână şi l-am surprins atât de tare încât nu şi-a putut asunde privirea. Mi-a zâmbit şi m-a tras lângă el.
- Şi, de când eşti în oraş?
L-am întrebat brusc, în timp ce cumpăram bilete la film. A dat din umeri.
- Vara asta m-am mutat, o să merg la acelaşi liceu cu Dan, deci din câte am înţeles în acelaşi loc ca şi tine. Doar că eu sunt într-a 12a, presupun că nu e vreo problemă.
Bla bla bla. Dacă nu ai arăta atât de bine cred că te-aş trimite undeva.
- Hm, e ok. Cred.
A zâmbit .
- Credeam că o să mă plictisesc în oraşul ăsta.
Asta devenea interesant.
- Şi ce te-a făcut să îţi schimbi părerea?
S-a uitat la mine analizându-mă şi m-a tras după el. Aşezându-ne în locurile noastre, şi aşteptând să înceapă filmul, mi-a şoptit la ureche .
- Se pare că tu.
Hmm. Brusc m-am gândit la ceva total nevinovat. Poate că băiatul acesta nu avea nicio vină pentru că alţii erau nişte cretini şi se comportau ca naiba.
Poate că ... el era diferit, şi chiar îmi plăcea de el. Era drăguţ şi avea o privire de inocent şi „ good boy ” . Am încercat să fiu atentă la film, dar mă plictisea aşa că m-am întors să mă uit discret la Silviu.
Oare ce gândeam? Da, aşa sunt toate fetele. Şi eu sunt fată, deci slabă. Cred că fiecare tip pe care îl întâlnesc este altfel, că acela le iubeşte şi sunt gata să facă orice ca să îl ţină alături... Şi e atât de diferit. Normal că toţi îţi dau senzaţia asta, au şcoală. Sunt specializaţi în asta. Poate că nu e vina lor, ci a creierului lor care este pur şi simplu diferit de al nostru. E dovedit ştiinţific . Cele două genuri gândesc diferit.
Şi totuşi, eu nu aveam de gând să fiu la fel ca oricine. Pentru că , dacă nu pentru mine pentru toate fetele ce au avut parte de decepţii, o să dau o lecţie fiecărui tip. Fără să mă uit înapoi şi fără să arăt dacă îmi pare rău .
La naiba . E o promisiune!
Când s-a terminat filmul, timp în care Silv a încercat să îşi strecoare mâinile PESTE TOT dar evident că nu l-am lăsat, era mai amuzant aşa, am început să mergem spre casa mea. Se oferise, vezi Doamne, să mă conducă acasă. Băgase în program doar un film , aşa că am decis să nu îi ofer şi altceva.
Şi chiar îmi plăcea compania lui, aşa că am dat totul la o parte. Pentru moment am vrut să mă simt bine şi să savurez acel zâmbet. Era adevărat că nu îmi păsa de el, şi mă comportam urât având în vedere că nu vroiam decât să îi suces minţile. Ideea era să te şi simţi bine cu această persoană, şi chiar asta se întâmpla .
- Eşti foarte misterioasă.
Mi-a zis din senin. M-am uitat surprinsă la el, mă ţinea de mână.
- Hm, chiar aÅŸa?
Tonul meu era suspicios.
- Da. Nimeni nu ştie nimic despre tine. Ştii cât a trebuit să caut numărul tău de telefon? Mi-a luat o grămadă.
Am început să râd.
- Åži de unde l-ai luat?
A tăcut.
- E secret.
Nici nu îmi pasă ca să fiu sinceră, făceam conversaţie.
- Ştii, chiar îmi place de tine. Adică poate e prea brusc, dar nu a reuşit să mă intereseze nicio fată din oraşul ăsta, tu ieşi pur şi simplu în evidenţă.
Acum era procesul de îmbârligare, cum îmi place mie să îl numesc. Clipele în care te face să crezi că eşti cea mai importantă şi că eşti singura fată pe care o iubeşte.
- Oh, chiar aÅŸa?
M-am trezit întrebând pe un ton sarcastic. Era prea târziu să retrag vorbele şi reacţia lui m-a uimit. M-a tras lângă el şi mi-a prins faţa în mâini, încercând să mă sărute.
Şi nu, nu vroiam asta. Simţeam nevoia să îi rănesc orgoliul aşa că am început să râd.
S-a retras, puţin ruşinat şi eu am scos limba la el.
- Mai ai multe de învăţat despre mine. I-am zis repede şi am realizat că ajunsesem în faţa clădirii în care locuiam eu.
- Mai vorbim. Am strigat spre el şi acesta mă urmărea cu privirea. Am plecat înainte să mai zic altceva şi acesta mi-a răspuns.
- Pa . O să te sun.
Probabil era decepţionat că nu ajunsese să mă sărute, nici măcar atât? Acum, cel mai posibil, încerca să realizeze : e prea timidă? Nu a avut niciodată un prieten? Se joacă cu mine? Toate întrebările aveau o singură concluzie, nu vroia decât să mă cucerească şi să îmi arate cine e „ şeful” . Bine, termen exagerat.
Desigur, ultima replică a aruncat-o pentru a mă face să mă gândesc într-una la el şi să aştept să mă sune. Ţeapă, n-am s-o fac.
Nici nu am realizat că era înnorat, când am urcat în apartament, am zărit că începuseră picături de ploaie. Se părea că domnişorul o păţise de două ori astă–seară.
Ajungând în dormitor, m-am aruncat în pat şi am văzut că primisem un apel de la un număr pe care nu îl cunoşteam. Dacă avea nevoie, suna el şi altădată. Am apelat-o pe Aura.
- Bună scumpete!
Era zgomot, se auzea muzică pe fundal.
- Oh, iar în club? Fraaate, ce mai petreceţi acolo!
- Bună Ela, scuze nu prea aud ce zici. E chiar tare aici.
Am râs, aproape doar pentru mine.
- Ok, hai că îţi trimit un mesaj. Pa.
Am strigat cât să mă audă , după care am închis şi am tastat sms-ul.
[center] Am ieşit cu Silv la film. A fost „ ok ” dar nimic special.
A fost amuzant. A încercat să mă sărute, şi când a făcut asta am început să râd!
Ha – ha – ha! Sper că şi tu te distrezi, tata mă stresează. Cred că măine o să îl sun şi o să îi fac crize de isterie. Aşa poate încetează, nu? Hm, nu mai contează. Merg să mai stau pe mess şi după mă culc. Vorbim , ai grijă de tine scumpilici. Pa .[/center]
Am aruncat mobilul pe undeva şi am deschis laptop-ul. Imediat ce am intrat pe mess, s-a deschis o căsuţă. Dani m-a băgat în seamă.

[center] Daniel : Hello Miri.
Sexy Chick : Hei , ce faci?
Daniel : Bine, bine. Tocmai am intrat în casă. A început să plouă : ( .
Sexy Chick : Åži eu la fel.
Daniel : Am auzit că ai ieşit cu Silviu, tipul a întrebat peste tot de tine. M-a înnebunit.
Sexy Chick : Am văzut un film. Gelos?
Daniel : Aşa cred. Tre’ să ies. Vorbim, kiss.
[/center]

După ce mi-a zis asta s-a delogat iar eu m-am surprins râzând. Aia fusese o glumă, nu? Adică, nu avusesem în vizor să îl cuceresc şi pe Dan, probabil glumea.
Asta trebuia să fie. Am închis laptop-ul, având în vedere că mă plictiseam şi m-am culcat. Asta după ce am făcut un duş şi m-am schimbat în ceva lejer. Mintea mea contura imagini ciudate, gândindu-mă la Aura şi la Raul. Faţa lui Will iar a apărut prin jur, şi eu iar mi-am dorit să am o săgeată şi un arc, să îi pot străpunge capul. Exageram dar satisfacţia nu o puteam şterge.

#17
Cat ma bucur ca ai postat atat de repede !
Se pare ca toti sunt impotriva faptului ca Ela sa ramana singur , sper ca fratele ei sa nu faca si el asta .
Ce bine ca Mirabela nu l-a lasat sa o sarute , nu merita inca , trebuie mai intai sa dovedesca ca este baiat bun . Ma impresioneaza din ce in ce mai mult modul in care gandeste aceasta , este geniala . Si totusi tind sa cred ca nu era o gluma a lui Dan , poate ca o place . Asta ar fi chiar interesant . Si cine e Will ? cred ca voia afla in urmatorul capitol . Pai cam atat am avut de spus . Astept next-ul .

#18
Buna! (din nou :]])

in primul rand, chiar ma uimeste numarul de ficuri incepute, ma bucur sa vad ca ai atatea idei si le impartasesti cu noi toti ( sa nu mai vorbesc de oneshot-uri)
nu am lasat niciun replay pana acum caci am citit pe fuga si poate am avut si putina lene :-", desi citesc acest fic de la inceput (rusinik:">)
pentru inceput, titlul este destul de inspirat cu toate ca nu am inteles inca la ce se refera, dar tot mi-a atras atentia; altceva ce as vrea sa punctez este prologul :X un joc de cuvinte superb si foarte profund formulate chiar m-a impresionat enorm^^
well.. in ceea ce priveste modurile de expunere ( cum mai repetata de n-ori la lucrarile tale) foarte frumos imbinate, descri superb, dialogul excelent, iar actiunea curge lin si narezi minunat la persoana 1; cat despre greseli de tastare:-? poate ca am "intalnit" cateva dar nu le-am dat foarte mare atentie

hmm.. ce pot sa spun despre fic la general inafara ca este printre favorite.. imi place aerul acela misterios pe care il mentii, ma face sa vreau sa citesc sa aflu cat mai multe despre Mira si despre cum va evolua relatia dintre ea si Silv :> si nu prea inteleg ce e cu acel Will, dar banuiesc ca toate la timpul lor, nu?!

anyway.. spor la scris, multa inspiratie si ideei din belsug (nu ca ai avea nevoie;)))
kissuu&byee
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter

#19
Cred ca o sa ramai putin surprinsa sa vezi cine iti lasa comm, lenea in persoana :>
Dar hey, cum.. naiba sa nu iti citesc fic'ul cand are un titlu atat de.. uh la la?
Prologul m-a innebunit, e genial scris fataaa! sunt celebra, atractiva si -bruneta-, fataa =)) scuze nu m-am putut abtine lol O.o'. Deci ala pe bune ca m-a marcat. Ce mi-a mai placut foarte mult a fost ultimul capitol, cu "imbarligatura" =)) si alte cateva faze tari :]

Din cate imi dau eu seama pana acum Mirabela iti seamana TERIBIL de mult. Ai facut-o dupa tine? 'cuz srsly, she rocks the same way you do :> Imi place cum gandeste, chiar am remarcat la un moment dat aceeasi atitudine ca a mea: cand suna cineva si eu vad apelul abia dupa, imi spun pur si simplu ca daca e important mai suna o data =)) A fost dragut sa vad ca si ea gandeste la fel XD

Anyways, astept sa vad ce ispravi mai face Mira cu Silv ala :> si cu Dan, ohoho :>
Si cu.. multi. Toti cei care vor urma :)) Si totusi, am impresia ca-si va gasi ea nasul.. oricum, asa si trebuie.

Mult succes la scris in continuare :* besc. :X
Love me or hate me. Either way I'm on your mind.

#20
UAU O_O . ok, deci comentarii şi aprecieri... mai mult decât merit, aşa că vă mulţumesc. Aylin, com-ul tău m-a făcut să rămân şi mai mască. Merci mult, tuturor >:D<.
Mă întreb ce o să credeţi după acest capitol, şi după următoarele :]] but , aştept doar să văd păreri şi aşa mai departe , că surprizele vin din partea mea . Nu dau detalii ;]].
Lectură plăcută! :X

[center]Captolul Cinci[/center]

- Hello, toată lumea doarme-n casa asta?
Am ţipat atunci când am realizat că nimeni nu răspunde la fixul ce suna tocmai în sufragerie. M-am ridicat din pat , destul de nervoasă că somnul îmi era deranjat, şi am fugit să răspund . Când am ridicat receptorul , am auzit vocea groasă a tatălui meu.
- Bună dimineaţa. În sfârşit răspunde cineva, e a treia oară când sun.
Da şi e a treia oară când eu încerc să dorm şi tu mă scoli din pat. Of, te-aş face idiot dacă nu ai fi tatăl meu.
- Neaţa . Ce s-a întâmplat?
Auzindu-mi vocea, şi-a înmuiat puţin tonul.
- Bună Ela, ce faci dragă?
Ce stres. Pentru asta m-ai trezit? Am încercat să îmi calmez nervii şi să respir adânc. Dacă ţipam la el, aveam cu adevărat probleme. Aşa , şi ce?
- Acum m-am trezit.
A oftat.
- La ora asta?
Hei, e dimineaţă! M-am uitat la ceasul poziţionat undeva prin sufragerie şi am realizat că era ora doisprezece. Bine , bine.
- AÅŸa se pare. Tu ce faci?
Încercam să schimb subiectul şi brusc am simţit cum capul începe să mă doară. Halal mod de a-ţi începe o dimineaţă de duminică. Am înjurat în gândul meu.
- Uite am sunat să anunţ că vin mâine în oraş, să discut cu mama ta şi cu tine. Lucrurile nu pot rămâne aşa, sper să fiţi amândouă acasă. Mi-o dai pe Irina?
Am realizat vag că mami nu era acasă, având în vedere că nu răspunsese la telefon şi sufrageria era lângă camera ei, era clar.
Şi ce căuta aici? Nu puteam rezolva prin telefon? Mă lăsa să locuiesc aici şi cu asta basta ! Vai, ce să zic. Cât de protectiv era acum.
- Aha, bine . Nu e acas’, cred că e în oraş. Nu ştiu , de abia m-am trezit. Vorbim mâine. Pa.
Fără să mai iau în seamă politeţea, i-am închis. Simţeam că dacă nu fac asta o să încep să arunc cu telefonul şi să îl înjur, să îmi bag şi să îmi scot . Ceea ce nu e deloc frumos, pentru o fată vreau să zic. M-am calmat, bine am încercat să fac asta şi am mers în baie , pentru a face un duş. După ce m-am mai relaxat, am decis să ies puţin pe afară. Am constat că primisem câteva mesaje de la Aura, la care am şi răspuns şi un alt apel de la numărul pe care nu îl cunoşteam. Pe acela l-am ignorat şi am apelat-o pe Alice.
- Bună!
M-a întâmpinat o voce tare entuziasmată.
- Hei dragă, ce faci? Am întrebat derutată.
- Bine . Am auzit că ai ieşit cu Silv aseară, e adevărat? Nu îmi vine să cred, săraca Miki. O să te omoare. A râs după care şi-a dres glasul. Sper totuşi să nu se ajungă la asta.
Îi era teamă să nu ajungă la mijloc.
- Hei , nu îţi face griji. Ai ceva timp liber? M-aş da cu rolele , şi singură nu are haz...
A chicotit şi a părut că se gândeşte, din cauza liniştei.
- E ok într-o oră? Am ceva de rezolvat, ne vedem în parc sau în faţa blocului tău?
- Pentru tine unde e mai convenabil?
- ÃŽn parc!
- Aşa să fie. Am dat replica şi am închis . Mi-am căutat rolele, pentru că nu le mai folosisem de o perioadă, şi după am căutat ceva cu care să mă îmbrac. M-am decis pe o pereche de pantaloni scurţi , de blugi. Şi un maieu alb. Strângându-mi părul, mi-am amintit de dorinţa de schimbare a look-ului. Destul de curând o să fac şi asta. În scurt timp am ajuns şi în locul stabilit şi a urmat o perioadă drăguţă , între fete.
Alice se despărţise de Mari acum trei săptămâni însă se pare că o căutase de curând, şi aceasta cedase. Deşi, din câte ştiam eu, nu avuseseră relaţii intime, ea ţinea mult la el. Şi la drept vorbind, tipul mi se părea ok. Dar nu îl cunoşteam înde-ajuns de bine.
Curând, a apărut şi Miki, de parcă ar fi vrut să îmi strice mie ziua. Cât de tare reuşea. Venise cu Maria, o fată de la a unsprezecea. Foarte simpatică şi ştearsă, cred că şi de-aia o ţinea Mihaela în preajma ei.
- Bună, ce faceţi?
Ha ha ha, ce drăguţ ţi-ai făcut şi tu apariţia. Zâmbind pervers, am răspuns.
- Stăm , şi dăm. La curioşi.
După ce s-a uitat câteva secunde urât la mine, a vorbit doar cu Ali.
- Oh, nu ştiam că vii să te dai cu rolele ! Trebuia să mă fi sunat, aş fi vrut să vin şi eu.
- Aa, scuze. Mira m-a sunat ÅŸi nu am putut s-o refuz .
A dat din umeri.
- Nu contează, acum sunt aici.
- Şi neinvitată, că veni vorba. Am adăugat scurt şi m-am îndreptat spre Maria. Aceasta era de înălţime medie, eu o întreceam cu puţin.
Avea părul tuns scurt, bob şi era vopsită într-o culoare ciocolatie. Ochii săi cred că erau căprui, dar purta lentile de contact.
- Bună Maria, ce mai faci?
A zâmbit şi a început să îmi zică nu ştiu ce chestii, nu am fost prea atentă. Dar am răspuns în acelaşi mod simpatic. Văzând-o pe Miki dându-se atât în spectacol, am zis că era timpul să o întărât puţin.
- Oh, dar n-ai auzit noutăţile?
S-a uitat suspicios la mine.
- Ce vrei să zici?
- Filmul de aseară, a fost superb! Cel puţin aşa zice Silviu.
S-a încruntat.
- Ai ieÅŸit cu Silviu?
- Ah, nu o face pe neştiutoarea. Toţi ştiu, adică el le-a zis tuturor. În fine. Alice, mergem? A dat din cap, salutându-le pe cele două, şi am zburat de acolo.
- Ai fost cam rea.
A încercat să îmi ţină o mică morală.
- Mda, ştiu. E vreo problemă în asta?
Presupun că era, dar nu cred că avea Ali curajul să îmi reproşeze mie ceva. Ceea ce era destul de plăcut, mă cam săturasem, pentru un moment sau două, să mă cert cu toate persoanele din jurul meu.
- Nu cred.
I-a sunat telefonul.
- Ah, e Mari. Scuze Mira, trebuie să plec acasă, o să merg să mă întâlnesc cu iubi... Mai ieşim şi altădată?
Am aprobat-o şi am lăsat-o să plece, şi eu am făcut acelaşi lucru, doar că ea a luat-o pe scurtătură , fugind.

Duminică mă sunase Silv să ies dar l-am refuzat, „ sunt obosită” . De unde? Nu aveam chef să îmi mişc fundul afară, aşa că am preferat să mănânc nişte îngheţată şi să mă uit la un film cu mama.
Când am anunţat-o că apare fostul său soţ a avut o reacţie obişnuită. Încerca să disimuleze faptul că o enerva la culme vizita lui ; nu vroia să îi submineze autoritatea în faţa mea şi nici să mă facă să simt anumite lucruri rele pentru el. Deşi pun pariu că ea îl detesta. Şi cred că odată îl iubise . Ce ironic.
În sfârşit, era luni şi aşteptam să apară cu morala şi cearta lui. Stând în bucătărie, era chiar stresant şi cald. Deşi eram îmbrăcată într-o rochie subţire, tot simţeam cum îmi transpiră pielea. Simţeam nevoia să fac iar duş. Îmi strânsesem părul pentru a nu mă deranja, dar parcă tot aş mai fi vrut să îi fac ceva. Câte-o şuviţă îmi mai cădea peste obraji şi mă făcea să înnebunesc.
Calm, calm. E doar cald. În sfârşit a sunat şi soneria şi am fost să deschid. Un bărbat înalt, cu o burtă mai mare decât atunci când îl văzusem ultima dată, apăru în faţa mea. Avea părul negru şi ochii asemenea, trăsături pe care le găseam şi la mine. Expresia lui era rece.
- Săr’na.
Am adăugat înainte să trântesc uşa.
- Mirabela, bună.
M-a îmbrăţişat şi am mers în bucătărie. S-a salutat absent cu mama.
- Dragă, trebuie să înţelegi că nu poţi locui singură. O să vi să stai la mine.
Da , în cealaltă parte a ţării. Nu mulţumesc nenea!
- De ce aş face asta? Aici am cu cine să stau şi cine să aibă grijă de mine.
Cred că faţa mea contura dezamăgirea.
- Da, dar nimeni nu va putea avea grijă de tine la fel de bine ca un părinte. Înţelege asta, nu accept să ne spui tu ce să facem. O să vi să stai la mine.
De parcă o să se întâmple asta. Ai vrea tu.
- De ce?
- Pentru că aşa e mai în siguranţă
S-a răstit la mine. Iar eu nici pe asta nu am vrut să o accept.
- Uite ce e, eu nu vreau să mă mut nicăieri. Vreau să stau aici , ce nu pricepi? Îmi pare rău că nu vă îndeplinesc dorinţele dar eu nu plec doar că aşa vi se năzare vouă!
Am ridicat puţin tonul dar am avut grijă să îl readuc la normalitate înainte să mă poată plezni şi el. Însă el mi-a răspuns urlând.
- E numai vina lu maică-ta .
A ignorat faptul că era şi ea acolo. Înainte să riposteze, am făcut-o eu.
- Da, oh da ! Ce uşor e să vii aici , în casa noastră, şi să dai vina pe mami. Ea e de vină că tu ţi-ai găsit o amanta şi o altă familie şi că a divorţat? Crede-mă , nu e nici a ei nici a mea sau a lui Cristi. E vina ta . Că dacă nu se întâmpla asta nu vă despărţeaţi şi ea nu pleca la mătuşa Mirela. Simplu ca bună ziua, nu veni tu aici să ne spui că e vina noastră că nu e. Nu vreau să stau cu tine, nu vreau şi cu asta basta!
Acum ridicasem tonul şi , aşa cum m-am şi aşteptat , m-am trezit cu o palmă peste faţă din partea tatei. Nu mai făcuse asta niciodată, mama mă mai pleznise şi cu alte ocazii. O lacrimă micuţă s-a prelins pe obrazul stâng. Cred că oricât de puternic ai fi, nu poţi rezista chiar oricărei lovituri. Şi durea, mai ales în interior. Faptul că nu eram înţeleasă mă călca pe nervi. Celelalte lacrimi le-m înghiţit şi interzis să iasă afară. Inima a început să îmi accelereze, dorindu-mi să arunc cu tot în jurul meu.
- Fă ce vrei, eu de-aici nu plec. Să vin să stau cu tine şi cu fufa ta, i-aţi gândul. Dacă nu vrei să te acuz că mă maltratezi, ai face mai bine să mă laşi şi să îţi vezi de viaţa ta.
Poate că vorbele astea erau prea nepoliticoase, sau poate că nu îl atingeau cu nimic. Poate erau vorbe goale, dar jur că nu îmi păsa. Pentru că nu aveam de gând să îi iert prea curând palma aia. Nu. Eu niciodată nu aş fi ridicat mâna la el şi mereu am evitat să cred ce e mai rău despre el, deşi ca să fiu sinceră nu a fost niciodată un Sfânt. Am refuzat mereu asta, şi el ce face.... Mă jigneşte , fizic vorbind. Nu îl uram, dar nici nu ştiu dacă îl iubeam în momentul ăsta. Am ieşit afară, şi am decis să nu mă mai întorc curând. Mama urma să mă sune când dispărea fostul ei soţ, eu aveam să mă întorc şi nimic nu se întâmplase.
Cum asta nu avea să fie prea curând, seara a venit destul de repede. Am stat în parc, dar nu în cel din centru. Unul mai aproape de casă. Am stat într-un leagăn privind telefonul pe care îl ţineam în poală. Nimic altceva timp de câteva ore, când începuse să se însereze. Am văzut că îmi suna telefonul.
Era Silviu, chiar nu aveam chef să vorbesc. Atât de multe probleme, nu aveam chef de asta. Aşa că nu am răspuns. Am lăsat să sune , privind în vid. Deşi eram aşezată într-un leagăn, nu mă şi mişcam. Brusc, trupul meu a început să se mişte. Am prins mobilul în mână şi m-am întors . Privirea mea era rece, cel puţin aşa credeam.
- Bau.
Un trup înalt, o faţă albă , o pereche de ochi verzi şi părul castaniu. Trăsături pe care le cunoşteam de câteva zile.
- Bună. Am reuşit să scot sec. M-a ocolit, ajungând în faţa mea. Punându-şi braţele pe picioarele mele, s-a aşezat pe vârfuri, în vine , şi m-a privit.
- Ce-ai păţit?
M-am strâmbat, dar nu am putut rezista mult. Ridicându-mă, şi provocându-l şi pe el să facă acelaşi lucru, l-am îmbrăţişat. Mâinile sale mi-au acoperit trupul ce părea mic pe lângă al său, lipindu-şi faţa de a mea. Mi-a căutat buzele, şi uşor – parcă fără să îmi dau seama – m-a sărutat .Am acceptat jocul pasional şi mi-am introdus limba în gura lui, explorând fiecare colţ.
Trebuia să recunosc că inima mea bătea cu ceva mai mare acceleraţie.




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)