Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Nemurire Sfasiata

#1
Sper sa va placa aceasta poveste. Astept critici, oricat de sangeroase ar fi... >.<

Capitolul 1

Ultima raza rosiatica ii atinse chipul neted si alb ca petala unui crin. Statea cu ochii inchisi, lasandu-se mangaiata de adierea usoara a vantului de seara. Cerul sangeriu ce I se oglindea in privire, prevestea inca o noapte patata de moarte si suferinta.

De cateva zile, ziarele si stirile de la televizor anuntau disparitii ciudate. Presupusele victime erau infractori cautati de oamenii legii. Se parea ca o persoana misterioasa a hotarat sa se joace de-a judecatorul supreme si lua dreptatea in propriile maini pentru a-I pedepsii pe nelegiuiti. Criminalii erau gasiti cu mult mai tarziu la marginea unei sosele sau intr-o rapa, lipsiti complet de sange.

Pentru o fata de 19 ani, stirea asta nu trebuia sa ocupe un loc in planurile ei de adolescenta, dar Noemi parea oarecum atrasa de acest mister ce tulbura oraselul care, devenise noua ei casa de patru luni pana in prezent.

Fata ridica mana pentru a-si inlatura suvita neagra precum taciunele de pe chip, tinandu-se cu cealalta mana de pervazul pe care statea in fiecare seara pentru a contempla apusul. Ochii ei de un verde smarald tradau durerea ce se parea ca o copleseste de multe ori.

Un zgomot o trezi din reverie, si intorcand capul spre usa, intalni privirea suparata a mamei sale. O femeie scunda, care in ciuda staturii parea destul de dura la prima vedere� si asta datorita tuturor greutatilor pe care a trebuit sa le infrunte in ultimul an. Dupa moartea sotului ei, din cauza datoriilor prea mari, ea si fiica ei au fost nevoite sa vanda casa si sa se mute intr-un apartament micut aflat la oras.

De cate ori va trebui sa intru in camera ta si sa te gasesc atarnata de pervazul ala? E de-ajuns ca l-am pierdut pe tatal tau, spuse femeia incercand sa zadarniceasca suvoiul de lacrimi ce ameninta sa izbucneasca. Nu vreau sa te pierd si pe tine� asta-i tot, draga mea! afirma Stella, cuprinzand chipul fiicei sale in palme si sarutand-o tandru pe frunte.
Tragand adanc aer in piept, Noemi luase mainile mamei sale si le saruta respectuos, dupa care spuse zambind amar:

Stai linistita, mama! Doar stii ca sunt atenta� Ce rau mi se poate intampla?

Dar acum stam la etajul zece� nu mai stam la casa�
spuse femeia necajita.

Cateva minute mai tarziu, dupa ce imbracase rochia alba de noapte si stinse lumina, Noemi se intinse in pat, privind luna de sidef ce se profila pe cerul noptii, aruncand umbre diforme pe peretii camerei ei. Inchise ochii si din pieptul fetei iesi un suspin prelung.
�Stiu ca urmeaza sa mi se intample ceva� simt� dar ce?�

Noemi deschise ochii si tresari cand, prin fata lunii trecu fulgerator o silueta intunecata.
Dupa ce se convinse ca imaginatia ii joaca feste, fata se adanci in lumea viselor. Un vis ce o bantuia inca de cand, impreuna cu mama ei, s-au mutat in micul oras parca uitat de Dumnezeu. Un mic suras isi facu aparitia pe buzele ei trandafirii.

<< Pasii o purtau prin ruinele cimitirului distrus de trecerea timpului si nepasarea oamenilor. Se simtea mult mai sigura acum, decat in primele nopti cand a avut acest vis.
Ajunsa in fata unei cladiri ruinate, dar totusi impozante, incepu sa urce treptele de granit macinate din loc in loc. Parea a fi o veche biserica, ce acum servea mai mult ca adapost pentru fugari, decat lacas de cult.
Desi praful era destul de gros, pasii lui Noemi pe podeaua de marmura provocau un ecou surd in cladirea pustie.Se opri in fata altarului pentru a privi vitraliile strapunse de razele lunii ca niste sulite aruncate pentru a purifica ce a fost odata un refugiu pentru credinciosi. Inchise ochii pentru a inspira aerul timpurilor pierdute si simti cum doua brate o cuprind de brau. Noemi se rasuci pe varful picioarelor si privi chipul celui pentru care venise aici. Fata simtea cum se pierde in abisul ochilor lui si spuse:

-In fiecare noapte traiesc cu teama de a veni aici si sa nu te gasesc�

Baiatul o mangaie pe obraz si prinzand-o de barbie isi apropie usor chipul de al ei si isi apasa buzele pe gura fetei, sarut ce ii facea pe amandoi sa tremure de dorinta, de placere. Stransoarea lui se transforma in mangaieri constante. Cu fiecare mangaiere ei se pierdeau tot mai mult de ceea ce ii inconjura.

-Voi fi mereu aici� numai pentru tine. Voi veghea asupra ta pentru totdeauna�

-Te iubesc, Raven�

Sfarsitul noptii fu pecetluit cu un sarut, statuile ingerilor fiind martorii unei noi iubiri� una interzisa�
>>

Noemi
[Imagine: a1fu3.jpg]

Raven
[Imagine: normalkaitu8.jpg]

--------------

Capitolul 2

�Buna dimineata, dragi ascultatori! Este ora 7 am si o noua zi de scoala si tortura va este alinata de Student FM cu melodia Back to School de la Deftones�

Noemi deschise ochii pe jumatate, si privind radioul de pe noptiera se tranti cu capul in perna. Dupa cateva minute se dadu jos din pat si merse spre fereastra pentru a o deschide si a se lasa mangaiata de razele soarelui de dimineata. Inspira adanc aer in piept si sopti ca pentru sine:

Te iubesc, Raven�

Fata inchise ochii si isi atinse usor buzele cu varful degetelor, parca vrand sa mai simta inca o data sarutul apasat al baiatului misterios din visul ei. Tresari la auzul vocii mamei ei de pe partea cealalta a usii camerei sale.
Noemi, o sa intarzii daca nu te grabesti!
Acuma, mama!
striga fata cautand disperata in dulap ceea ce trebuia sa reprezinte uniforma ei de scoala.Isi trase pe ea camasa alba si fusta in carouri, apoi fugi in baie, unde zabovi mai mult de un sfert de ora pentru a se spala si aranja.

Cand intra in bucatarie fu surprinsa la vederea prietenei sale cele mai bune.Era o fata cu parul saten si ochii albastrii, ce acum isi sprijinea barbia in palma fara sa ascunda plictiseala cu care se trezise de dimineata.

Buna, Cathy! Ce-I cu tine aici?
M-am hotarat sa-ti fac o surpriza si sa mergem impreuna la scoala!
spuse fata zambind in timp ce se ridica de la masa.

Cum scoala nu era prea departe si mama lui Noemi exagera in ceea ce priveste punctualitatea la scoala, fetele au profitat de ocazie si au mers impreuna pentru a povesti pe drum.

Hmm�ceva te framanta, draga mea Noemi! Cum il cheama? Stii ca nu-mi poti ascunde nimic, spuse Cathy cu un suras strengar pe buze.

Cred ca glumesti! Stau aici numai de patru luni!spuse fata inrosindu-se.

Hai, nu te mai preface! Am vazut cum se uita Mark la tine saptamana trecuta. Trebuie sa recunosti ca te place� plus ca e cel mai popular baiat din scoala.

Da, dar�
Dar ce? E altul si nu stiam?
o iscodi Cathy pe prietena ei, ce parea sa ascunda un secret ciudat.

Noemi se impacienta la gandul ca prietena ei ar crede ca e nebuna daca s-a indragostit de un baiat cunoscut printre ruinele unui cimitir, si
pe deasupra intr-un vis. Fata isi musca buza si se grabi sa schimbe subiectul tocmai cand intrara pe portile de fier ale scolii.

Nu am timp de asemenea prostii. Mai bine grabim pasul, altfel nu ne vor primi la ore.

Bine, fie� dar inca nu ai scapat de mine!
spuse Cathy prinzand-o pe colega ei de mana si tragand-o iritata spre intrare.

Ziua, la scoala, a decurs fara nici o problema. Asta pana cand la cantina scolii a aparut directorul. Era un om de aproape 50 de ani, dar care arata destul de tanar cu mustata lui frumos ingrijita, ca a unui tanar de 30 de ani. Imbracat intr-un costum negru de stofa si cu o pereche de ochelari cu lentile fumurii pe nas, arata mai degraba ca directorul unei firme importante decat a unei scoli de stat.

Buna ziua! Nu am sa va rapesc mai mult timp decat este nevoie. Consiliul scolii a decis sa sarbatoreasca Halloween-ul in sala de festivitati. Deci, aveti doua zile la dispozitie sa va ganditi la costume ingenioase, daca vreti sa castigati vreun concurs. Va doresc spor la invatat in continuare, dragii mei!

Zicand acestea, directorul Bennett iesi pe usa si se opri sa asculte reactia tinerilor. Un zambet cald ii lumina fata in momentul in care un ropot de aplauze izbucni in sala de mese.

Orologiul scolii batu ora 17.30. Era ora la care toti adolescentii se indreptau istoviti spre casa. Mai putin doua fete, care stateau intr-un colt indepartat al curtii. Satena statea sprijinita de un copac pe pajiste si privea printre crengi la ceea ce parea a fi o fata cu par lung negru si ochi de smarald.

Daca nu te-as cunoaste, as spune ca esti o zgatie innebunita dupa inaltimi, spuse Cathy chicotind usor.

Bine, atunci ar trebui sa ma costumez in ceva ce ar vrea toata lumea� o sclifosita care traieste cu teama de a-si rupe vreo unghie, nu? spuse Noemi stramband din nas si imitand o fetita increzuta care are toata lumea la picioare.

Vai, nu! Te rog! Fara tortura! spuse Cathy cu ironie in glas. Stii� eu ma voi costuma intr-un inger.
De ce?! Se mira Noemi.

Mi-a placut intotdeauna ideea de aripi moi si pufoase. Tu?

Nu stiu� nu m-am gandit. Poate ca imi va veni vreo id�e peste noapte!
afirma Noemi cam indecisa, in timp ce sari din copac langa prietena ei, provocand-o sa scoata un mic tipat.

Anunta-ma cand mai sari asa.

Da, sigur! Si un cavaler in armura va veni sa te salveze, crezand ca esti atacata de un mic dracusor.


Pentru un moment cele doua fete s-au privit, ca apoi sa izbucneasca intr-un ras isteric.

O ora mai tarziu, Noemi statea ghemuita in fata unei cutii, la adapostul camerei sale. Isi plimba degetele usor pe capacul acoperit de catifea neagra, in timp ce o lacrima ii brazda usor chipul oprindu-se pe buze. Fata isi linse buzele si deschise cutia cu mainile tremurande. La suprafata se afla un biletel scris ingrijit. Isi sterse dara proaspata lasata de lacrima cu o clipa in urma si deschise bieletelul zambind amar, in timp ce ochii ei parcurgeau randurile scrijelite cu cateva luni in urma.
�Fetitei mele strengare�
�pentru o seara magica,
Tata�


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cathy
[Imagine: 31se4.jpg]

Mark
[Imagine: l1898444180728a91b1e6d8dr3.jpg]


-------------

Capitolul 3

Frunzele ruginite acopereau pamantul rece ca o manta menita sa-i redea caldura verii ce trecuse. Copii imbracati in costume de poveste alergau pe strazi la colindat, parca vrand sa concureze la premiul pentru cele mai multe dulciuri stranse de Halloween.

Era o seara magica, o seara in care spiritele celor morti hoinareau in lume pentru a-i cauta pe cei dragi, pentru a-si alina durerea.

Pe un dulapior din camera sa, Noemi pregatise un mic altar cu lumanari ale caror flacari se jucau intr-un dans cunoscut numai de ele, conturand liniile si culorile pozei unui barbat.

Noemi lua biletelul din cutia asezata meticulous pe asternuturile patului si, citindu-l inca o data, varsa o lacrima de tristete si zambi resemnata in timp ce privi poza tatalui ei.

Fata se apropie de oglinda mare lipita de usa camerei sale si privi cu tandrete de tatal ei inainte de a muri.

[Flashback]

-Noemi, nu deschizi cadoul tatalui tau pana vine? S-ar putea sa intarzie�
-Nu, mama. Vreau sa fie si el aici. Oricum a sunat acum o ora sa-mi spuna ca vine repede� deci trebuie sa apara! Spuse Noemi, cu ochii licarindu-I de fericire.

Deodata, soneria de la intrare incepu sa sune energic.

-El trebuie sa fie! Striga Noemi, sarind ca arsa de pe scaun pentru a-si intampina tatal.

Fata alerga nerabdatoare, dar cand deschise usa, ramase surprinsa sa vada un ofiter de politie in locul celui asteptat, si simti cum un nod ii oprea respiratia.

-Buna seara! Imi cer scuze ca va deranjez asa tarziu, dar a avut loc o tragedie. Ofiterul ezita, intalnind privirea fetei, dar continua pe un ton cat putea de bland. Imi pare rau sa va dau aceasta veste, dar domnul Daniel Kenneth� a� a murit intr-un accident de masina. Imi pare sincer rau, domnisoara.

Barbatul mai spuse ceva, dar Noemi nu mai auzea nimic in afara de un strigat mut in interiorul mintii ei, chinuindu-se sa inteleaga, sa asimileze� Simti o durere intense ce nu o lasa sa respire si totul in jurul ei se intuneca. Inainte de a cadea inerta la pamant, nu reusi decat sa sopteasca pentru sine cu o voce gatuita:

-Tata� mort?!

[End Falshback]

Cadoul, o rochie albastra de matase, cu maneci lungi in forma de clopotel ce-I ajungeau pana la genunchi, era frumos completat de un corset negru cu model delicat de trandafiri albastrii. Costumul se aseza frumos pe corpul fetei, urmandu-i fiecare miscare intr-un mod seducator. Noemi lua o masca de un albastru intunecat de pe dulap si inchise ochii pentru a-si ascunde chipul in spatele ei.

-Pentru o seara magica�cita Noemi cuvintele scrijelite de tatal ei cu mult timp in urma.

Arunca o privire pe fereastra pentru a contempla apusul soarelui.Inspira adanc aer in piept, si deschise usa pentru a merge in hol, unde o astepta Stella. Femeia isi privi fiica fericita si spuse printer suspine:

-Arati minunat, draga mea. Sa ai grija de tine�
-Stai linistita, mama! Dupa petrecere voi merge la Cathy si voi dormi la ea. Ne vedem maine la pranz, bine?
-Distractie placuta! spuse Stella sarutandu-I fruntea fetei.

Desi noaptea isi intindea mantaua de umbre asupra orasului, razele lunii ce diminuau acest efect se imprastiau sfioase in drumul fetei. La fiecare pas, frunzele aramii frematau sub picioarele ei. Portile de fier ale scolii se prezentau impozante in fata fetei, drumul pana la sala festiva fiind fiind pavat de-o parte si de alta cu dovleci ciopliti, unul mai ciudat ca celalalt.

Cand pasi in sala festiva, muzica ajungea in fiecare coltisor, parca vrand sa puna stapanire pe mintile tuturor adolescentilor transformati in creature si personaje provenite dintr-o alta dimensiune. Foarte curand, prezenta ei fu observata si multi petrecareti se opreau pentru a o privi inmarmuriti.

O fata cu parul saten acoperit cu sclipici auriu si cu o pereche de aripi albe si moi crescute parca din senin in spatele ei, se apropie de ea si zambi incantata, soptindu-i la ureche:

-Se pare ca avem un castigator, Noemi!
-Despre ce vorbesti?
-Costumul tau, prostuto! Ai uitat de concurs?
-Si ce te face sa crezi asta?
-Priveste in jurul tau, inainte ca toti cascatii sa inunde sala cu balele lor! spuse Cathy, chicotind entuziasmata.

Chipul fetei se inrosi de emotie si incerca sa se ascunda in sinea ei pentru a scapa de senzatia de urmarire. Fara sa-si dea seama, pasii o purtara in mijlocul ringului de dans. Noemi simti cum o cuprinde ameteala, sic and era pe punctul de a ceda, o mana rece si alba ca marmura o cuprinse de brau.

Toate sunetele se estompau si fata privi inmarmurita cei doi ochi negri ce ii transmiteau fiori in tot corpul. Abia reusi sa murmure ceva inteligibil, si singurul suspin ce ii scapa de pe buze purta cu el un nume:

"Raven�"

Noemi isi incatusa mainile in jurul gatului salvatorului ei, de frica sa nu dispara asemeni unui vis.Lacrimi fierbinti ii scaldau chipul rozaliu, facandu-si drum pana la barbie, ca apoi sa picure pe camasa neagra a tanarului misterios.

Raven isi apropie usor buzele de urechea fetei si sopti:

-Vino cu mine�am foarte multe sa-ti povestesc�

Noemi simti cum totul in jurul ei se transforma in umbre, neputand sa distinga formele ce se asterneau in fata ei. Picoarele ei nu mai atingeau pamantul si acum simtea vantul ca niste ace ce se infigeau in pielea ei. Inchise ochii si isi ingropa fata lin pieptul baiatului. Presiunea era prea mare pentru ea si pierzandu-si simturile, lesina in bratele lui.

Raven isi apropie buzele reci ca gheata de fruntea fetei si o saruta usor, spunand pentru sine:

-Dormi, iubito�vei avea nevoie�


-------------

Avand in vedere ca acest post a fost sters am hotarat sa-l scriu din nouT_T...
Sper sa va placa.
Arigatou Gozaimasu...




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)