Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
06-05-2012, 03:13 PM
(Ultima modificare: 01-06-2012, 05:52 PM {2} de Daria v2.)
Varsta minima: +18
Gen: Actiune, aventura, ninja, drama si mai vedem
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., jutsuri, hard-hentai sau romance-hentai, membre lipsa si multe lupte.
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.
[center]Nu detin nici un personaj din manga anime-ul Naruto - in afara de rpc-urile mele - si nu fac profit de pe urma lor
Capitolul 1[/center]
Nu-mi venea sa cred ca nu am putut sa opresc moartea lui Sasuke... Moartea ultimului Uchiha in viata... Eram un gunoi! Un gunoi ce nu a putut sa isi ajute propriul prieten, iar acest gunoi nu merita sa ajunga Hokage! Pe cine pacalesc eu... Am ajuns al saselea Hokage din dorinta lui Tsunade si am fost destul de puternic sa il opresc pe Danzo sa distruga pacea. Nu as fi reusit fara tine... Sasuke soptesc in minte, privind poza cu vechia Echipa 7, in timp ce din ochii mei albastri se scurgeau lacrimi de regret, tristete, pierdere... Toti m-au considerat un erou, ce a luptat de unul singur contra lui si nu le-a pasat cand le-am spus ca Sasuke si-a sacrificat viata sa ma salveze si sa il ucida pe Danzo, m-au facut modest...
- Naruto! Ma trezi un glas cunoscut, facandu-ma sa tresar si aproape sa scap fotografia inramata din mana. Ce faci? Iar plangi? Ma intreba Sakura, iar eu abia atunci mi-am dat seama ca plangeam ca un copil mic.
- Conteaza daca plang? Ce vrei? O intreb iritat, fiindca fosta mea colega de echipa a fost prima care a spus ca Sasuke a meritat sa moara ca i-a frant inima, cand el m-a sarutat pe buze si a spus ca ma iubeste foarte mult.
- Naruto..., murmura rozalia, cand m-am intors spre ea cu o privire rece, distanta si nervoasa, fiindca ma enerva simpla ei prezenta langa mine. Ti-am adus niste rapoarte de la luptatori ANBU si o scrisoare de la Shizune...
- Lasa-le pe masa si pleaca, o intrerup, punand poza pe birou, fara macar sa imi ridic ochii spre doctorita sau ceva de genu.
Aud usa biroului inchizandu-se, facandu-ma sa ma simt vinovat ca ma comportam in acest hal cu pirieteni mei, dar ei au fost primi ce i-au intors spatele, asa ca merita. Iau foile, dar nu inainte de a arunca scrisoarea Shizunei la gunoi, fiindca ii stiam continutul din cap. Vroia sa il deshumam pe Sasuke si sa il disecam ca un cobai de laborator, iar eu nu eram de acord sa ii se prelevreze jutsuri, Sharingan-ul si chesti din astea. Vroiam sa il stiu intreg si nu ciopartit. Oftez, trag aer in piept si incep sa citesc raportul luptatorilor ANBU, cu privire la nu stiu ce grota ce se afla intre Tara de Foc si Satul Ploii, unde se zvoneste ca se ascunde Zetsu. Dupa ce l-am oprit pe Danzo, am dat ordin sa fie capturati toti oameni ce aveau sau au avut de-a face cu Akatsuki si mosul ala. Privesc apusul de soare de la geam, gandindu-ma la ultimul Uchiha ce zace acum la un metru si ceva in pamant, destinat uitari si ignorantei fata de prieteni, camarazi, aliati...
- Abtine-te pana ajungi acasa si acolo poti sa plangi ca un copilas, mormai ca pentru mine si ies din birou, fiindca vroiam sa ma odihnesc, dar inainte de asta, sa trec pe la mormantul sau.
- Multumesc, murmur, cand am primit restul de la Ino, fiindca m-am abatut in drum spre cimitir pe la florarie, cumparand un buchet de trandafiri, care erau preferati lui.
- Naruto, spuse blonda, facandu-ma sa ma opresc in prag si intorcandu-mi doar pe jumatate capul spre ea. Sai m-a rugat sa iti spun ca ii s-a parut ca il vede pe Sasuke azi-noapte pe acoperisul vis-a-vis de casa noastra, privind luna, murmura ea, facandu-mi inima sa se opreasca in loc si sa raman uimit.
Zambesc ironic si ii spun ca a fost faina incercarea de a ma face sa ii bag mai mult in seama decat merita, apoi ies pe usa in ploaia torentiala. Nu-mi pasa ca apa imi va uda roba de Hokage si hainele, oprindu-se la piele, riscand sa racesc foarte puternic. Nu-mi venea sa cred cat de mincinos era Sai incat sa ii spuna logodnicei sale ca ii s-a parut ca azi-noapte, iar Ino destul de credula, incat sa inghita prostia aia de minciuna si sa imi spuna si mie. Imi trag nasul, intrand in cimitirul satului, apoi raman inmarmurit, cand pe alee isi face aparitia o siluieta cam subtire si cu cativa centimetri mai scunda decat mine, purtand o mantie neagra. Cand ajunse la doi pasi in fata mea, am simtit ca mi se opreste respiratia in acel moment. Parul tanarului era ud din cauza ploii, se pierdea in gulerul ridicat al mantiei, ii incadrau fata frumoasa, cu barbia foarte usor ascutita, buze un pic carnoase, nas subtire si fin si cu sprancene bine-definite. Ochii negrii, goi, se uitau atent in ai mei, ca si cand m-ar cunoaste si nu prea. O parte din breton il ascundea partea stanga, dar il dadu la o parte, aratandu-si si celalalt ochii. Vru sa mai faca un pas spre mine, dar privi peste umarul meu incruntandu-se, apoi fac un semn din mana si spuse Kai, topindu-se in aer, lasandu-ma masca. Era vocea lui Sasuke, dar pe un timbru de copil de saispe-saptispe ani, dar era Sasuke! Fac cativa pasi, cand aud o voce cunoscuta, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de Gaara, tinand o umbrela deasupra capului, ca sa nu isi ude scutul de nisip. Ochii sai aquamarini ma priveau tristi, dar in ei am putut citi si nervozitatea cu privire la acea fantoma sau ce era.
- Iarta-ma Naruto ca te distrurb, dar am venit aici simtindu-i clona de genjutsu a prizonierului cu care vei face maine cunostinta, imi spuse roscatul, privind locul unde a disparut Sasuke. Daca l-ai vazut aici ca iluzie, in realitate va fi un soc si mai mare, dar iti spun de acum, el este ultimul din neamul sau, mai spuse si pleca de langa mine, lasandu-ma singur.
Oftez si ma indrept spre piatra de mormant, unde era scris numele celui care l-am iubit mai mult ca pe un frate si ne-am bucurat de clipe frumoase impreuna. Asez buchetul pe piatra si vad cativa trandafiri salbatici rosii ca focul, pusi intr-o vaza facuta dintr-o sticla de sake. Cine era acel baiat?...
Răspunsuri: 1.404
Subiecte: 58
Data înregistrării: Aug 2010
Reputație:
278
Zupi: 250 z
06-05-2012, 03:16 PM
(Ultima modificare: 06-05-2012, 03:16 PM {2} de Daria v2.)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=29101
Daca ai trece si tu pe aici, ti-ai da seama ca nu ai voie sa scrii comentarii/capitole cu Bold.
Răspunsuri: 41
Subiecte: 3
Data înregistrării: Jul 2010
Reputație:
6
Zupi: 198 z
Am ajuns si aici, cum sa ratez o povbeste cu personajele mele preferate din Naruto? Ideea e originala, nu am ce spune, Naruto hokage, atitudine mai rece....Dar nu il condamn, din moemnt ce toti i-au intors spatele probabil s-a simtit distrus. Dupa ce am citit imi dau seama ca personajele sunt ceva mai "batrane :]], I mean Ino cu Sai logodna, "voce de pusti de 16 ani", corecteaza-ma daca gresesc. Pot spune ca sunt un pic in ceata referitor la acel pusti. Poate fii Sasuke sau nu, dar repet imi place!
Si multa imaginatie in continuare ^_^
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center]Capitolul 2[/center]
"- Sasuke incearca sa ramai constient! Nu te mai misca sau vorbi! Incurand vom ajunge la spital si vei fi salvat! Strigam ca un disperat la brunetul din bratele mele, al carui trup era asa de moale, parca ar fi o papusa din carpe.
- Naruto, iubire... asculta-ma macar de aceasta data, murmura el, facandu-ma sa ma misc si mai repede, cand l-am auzit vorbind. Sti... mai am un frate, continua sa vorbeasca, atragandu-mi atentia spre el, incruntandu-ma usor. Mai am un fratior... mai mic decat mine... - tusi usor cu sange, murdarindu-mi bluza, care si asa era aproape zdrente - cu sase ani. E singur... si speriat. Incearca sa il gasesti... o poza cu el, vei gasi in spatele tabloului de familie din apartamentul meu, spuse, apoi incepu sa priveasca cerul senin, cu ochii goi si peirduti, aratand ca numai are mult de trait. E asa de frumos... ca in nopatea cand... cand...
Puterile numai il sustinusera, iar spiritul ii parasi trupul, stingand si ultima farama de viata din ochii sai ca un abis nemarginit de pasiune si iubire. Il strang in brate, plangand si incep sa urlu ca un nebun, numele sau si ca nu il voi ierta niciodata..."
Tresar ca ars, cand cineva ma atinge usor pe umar, aproape lovindu-l pe Kakashi peste fata. Fostul meu sensei ma informa ca, Gaara vrea sa imi arate acel prizonier misterios ce l-a adus cu el si il tine in permanenta legat la ochi, gura, maini, picioare. Intr-un cuvant imobilizat, ca sa nu poate sa faca vreun jutsu, atunci cum a aparut in cimitir, daca era legat fedeles? Aprob serios din cap, trecandu-mi mana prin parul galben ca aurul, lung pe ceafa si tot ciufulit, apoi ma duc in baie pentru a face un dus si sa ma imbrac pentru a porni spre sala de interogatoriu. Dupa un dus relaxant si barberitul de dimineata, iau pe mine treningul negru si peste tunica neagra cu flacari portocali. Pun bandana pe frunte cu insemnul frunzei si dupa ce ma incalt, pornesc spre cladire, ce se afla la cateva strazi distranta de biroul meu. Oameni ma salutau si imi zambeau, iar eu le raspundeam la zambete si saluturi, chit ca nu simteam fericire sau voie buna in aceasta dimineata.
Nu puteam sa imi iau capul de la fantoma ce am vazut-o in cimitir si vocea ce am auzit-o din gura lui cand s-a topit la vederea Kazekage-ului. Ii era frica de Gaara? Sasuke a inceput sa se inteleaga destul de bine cu Gaara, cand a fost salvat din ghearele lui Raikage, atunci de ce a disparut rapid? Ridic din umeri si trag aer in piept, oftand zgomotos, apoi intru in cladirea de interogatoriu, ducandu-ma la sub-sol, unde stiam ca sunt tinuti cei care urmau sa fie interogati. Il vad pe roscat cum statea calm, sprijinit de perete si cu mainile in san, privind un punct invizibil pentru mine, dar vizibil pentru el. Cand ma vazu, imi zambi amical si imi facu semn spre usa.
- Inainte sa intri vreau sa sti, ca acest baiat seamna mult cu Sasuke, dar are calmul lui Itachi, ma instiinta Kazakage, facandu-ma sa ma intorc spre el, afisand o expresie de stupoare totala.
- Cat de mult seama cu Sasuke? Il intreb si cuvintele imi iesira ca niste mormaituri, ca si cand as injura-o pe Tsunade in fata.
- Aproape ca doua picaturi de apa, cu exceptia ochilor si a frizurii, in rest te-ai uita la un Sasuke Uchiha de saptispe ani, ma lamuri barbatul si intram inauntru.
In mijlocul incaperii se afla un sigiliu limitator de chakra, iar in el se afla o siluieta stand in picioare, invelita intr-o pelerina neagra, ponosita si mai lunga decat el, iar capisonul si umbra acestuia ii ascundea chipul de noi. Avea mainile la spate si peste piept mai tracea o legatura de frangii, cu niste foi pe franghie, luandu-i si mai mult din chakra si asa limitata.
- Aseara a incercat sa te contacteze si de aceea este asa legat, imi spuse tanarul de langa mine, facandu-ma sa ma incrunt. Eliberati-l, ordona la doi ANBU, iar cei doi intrara in cerc.
Il dezlegara si apoi il aduse mai aproape de margine, unde stateam eu. Acum si-a ridicat putin capul si am putut sa vad din nou acea barbie usor ascutita si acele buze apetisante, moi si putin carnoase, asa cum imi placeau mie, plus o mica parte din acel nasuc dragalas. Il dezlegara de franghile de la maini, apoi au iesit din cerc.
- Arata-ti chipul starpitura mica, buna de creeat probleme, rosti cu raceala roscatul, iar de sub manicile largi ale pelerinei isi facura aparitia doua maini cu manusi negre pe ele si aparatori cu placute din otel, dar nu se vedeau.
Isi dadu jos capisonul, aratandu-si intregul chip. Era baiatul din cimitir, dar avea ochii legati. Isi dadu esarfa de la ochi, apoi ii deschise usor, lasandu-ma masca. In loc sa intalnesc doi irisi negri, am intalnit Sharingan-ul la nivelul trei, ce ma facu sa imi plec rapid privirea, facandu-l pe Kazekage sa rada. Imi intorc privirea spre el pentru a sti de ce rade asa. Imi spuse ca baiatul nu are pic de chakra in interiorul sigilului ca sa isi activeze culoarea neagra si naturala la un Uchiha, iar Sharingan-ul sau este inofensiv in acest moment. Il intreb ce sa fac cu el, iar raspunsul a fost simplu si socant pentru mine.
- Faci ce vrei. E ultimul Uchiha in viata. Ti-l fac cadou, ca si asa l-ai cautat mult un an, noi l-am capturat dupa aceea. O zi buna, Naruto, mai spuse si pleca de acolo, lasandu-ma singur cu baiatul.
Il privesc pe baiat si el se uita la mine, apoi se aseza turceste, dar cu spatele la mine, punandu-si capisonul in cap si asezandu-si mainile ascunse de manici in poala, aratand ca nu ii pasa. Parca ar fi Sasuke nu alta.
- Hokage-sama! Ma trezira niste glasuri, facandu-ma sa deschid ochii si sa imi dau seama ca aproape am adormit in picioare.
In incapere navali Kiba alaturi de Hinata si Sakura foarte speriati. Era sa uit de javra aia puricoasa si paduchioasa de Akamaru, care incepu sa latre la Uchiha, dar acesta nici nu se sinchisi sa se intoarca cu fata la caine, stand mai departe cu spatele la noi.
- Cine este el, Naruto-kun? Ma intreba Hinata, iar eu am pufnit usor, vrand sa ma amuz de ei.
- Este Sasuke Uchi...
- Taci! Ma intrerupse tanarul, facandu-ne pe toti sa incremenim. Numai spune nici un cuvant despre el, criminalule! Tipa, iar in glas se simtea furea, setea de razbunare, durerea. Sasuke Uchiha a murit, iar eu sunt ultimul Uchiha ramas in viata - se ridica in picioare si isi dadu jos mantia neagra, aratandu-si tot trupul tanar si usor slabut - si ma numesc Kanny Uchiha, continua pe un ton rece, calculat si distant, intorcandu-se spre noi.
Isi deschise ochii, iar in loc de Sharingan, se ivira niste irisi negri precum cel mai adanc hau, reci, singuri si lipsititi de viata ca a lui, cand ne-am luptat in Valea Sfarsitului. Chiar erau frati...
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center] Capitolul 3[/center]
Taceam toti patru, masurandu-l pe Kanny din cap pana in picioare. Purta o bluza pe gat, dar cu manici largi, iar peste un fel de echipament de protectie, alcatuit in totalitate din piele neagra. Statea asa de calm si rabdator, incat aveam impresia ca il vad pe Itachi, cand a vorbit cu mine despre fratele sau cel mijlociu inainte sa fie ucis.
- Te rog, mai spune ceva! Striga la el, Sakura, impreuna mainile, facandu-l sa clipeasca si sa se dea un pas in spate. Orice, dar vreau sa iti aud vocea...
- Sakura! Tip pe ea, facand-o sa inceteze, apoi m-am dus la bariera, punand un picior pe cerc si fac niste semne din mana. Kai, spuns si bariera disparu imediat, iar tanarul Uchiha, respira usurat de acest lucru. Sa nu crezi ca te las singur, pana nu iti facem un set complet de analize, spun pe un ton calm, facandu-l sa isi atinteasca ochii spre mine.
Mormai ceva, apoi porni spre rozalie ca si cand ar sti ca ea ar trebui sa il consulte. Rozalia il imbratisa puternic, facandu-l sa se zbata si pana cand Hinata nu o ruga sa ii dea drumul, il sufoca acolo, iar eu nu vroiam. I-am luat pelerina de pe jos si i-am pus-o pe umeri, fiindca era mai sigur asa, pana ma hotarasc cu adevarat ce fac cu el.
- Naruto, vino putin, ma chema Shizune in salon unde il consultau pe brunet.
Intru in incapere si raman placut suprins cand il vad pe Kanny pe jumatate dezbracat de haine. Semana ca si Sasuke la corp, dar muschii ii erau de felina si nu asa pronuntati, dar aveau acelasi tatuaj pe antebratul stang, incat ma facu sa ma cred ca invoca si el sarpele. Cand ma apropii, vad ca era un dragon, cu aripile pregatite de zbor si gata de plecare, cu capul atintit spre incheietura.
- Nu este singurul, imi spuse Sakura, parca citindu-mi gandurile, apoi lua un pieptene si ii ridica parul ce ii atingea omoplatii, aratandu-i ceafa. Vezi, imi spuse, cand se ivi de sub parul de abanos trei capete de dragon, inlantuiti intre ei.
Vreau sa ii ating tatuajul, dar se misca fulgerator, apucandu-mi incheietura si strangand-o cu o forta egala cu a lui Tsunade. Zambesc si il ciufulesc usor, incercand sa il fac sa se simta in siguranta cu mine, dar se pare ca nu ii pasa de acest lucru. Oftez si le spun celor doua femei sa il trimita in partea unde se afla casele clanului Uchiha si sa nu poata pleca din acel loc. Ies din salon, apoi din spital, iar pasii ma purtara ca de obicei spre cimitir, pentru a mai pierde vremea pe acolo. Mereu mergeam la mormantul lui Sasuke cand eram in cumpana si daca ii povesteam unei pietre lipsite de viata ma facea sa simt ca si cand el ar fi langa mine si m-ar asculta, dandu-mi un sfat sau cu o vorba buna. Marai usor cand le aud pe babe cum incepeau sa vorbeasca si sa ma barfeasca din cauza ca imi plac baietii si nu fetele. Nu era treaba lor daca eu eram impreuna cu un baiat sau cu o fata si ce faceam cu ei. Cand ajung raman uimit sa il vad pe Kanny cum statea fara pelerina, proptit cu spatele de un stalp si bratele puse in san, il faceau sa semene cu fratele sau cel mijlociu. Ma opresc in dreptul sau, ii arunc o privire, apoi vreau sa intru, dar vocea sa ma opri:
- Corpul sau nu este in acel mormant, spuse deodata, facandu-ma sa ma intorc spre el, facand mana in pumn.
- Unde este?! Marai la el, ca un caine turbat la stapanul sau. Spune! Tip, fiindca nici nu se sinchisea sa ma priveasca.
- Un tip cu o carje si bandajat, pe nume Danzo a venit acum doua nopti alaturi de Kabuto sau Orochimaru, nu stiu care dintre ei si cu un Doton* poti lua corpul unei persoane, fara sa lase urme, imi raspunse calm si non-salant, uitandu-se la unghile sale.
Mijesc ochii si vreau sa il apuc de gat, dar am trecut prin el, lovindu-ma cu fata de stalp, spargandu-mi nasul. Fain, n-am ce spune. Ma intorc nervos si iritat ca el putea sa faca acel truc ca si Madara, iar eu nu. Se apropie sa spuna ceva, dar pe urma se razgandeste si se topeste, in timp ce imi zambea fals, fiindca ochii nu ii zambeau, cum ii zambeau lui Sasuke. Scot un strigat de furie, apoi fac stanga imprejur si pornesc in fuga spre casele clanului Uchiha, unde se presupunea ca se afla pustiu pazit de ANBU mai ceva ca un Lord Feudal. In scurt timp ajung la cartierul clanului, unde ma intampina Sai, imbracat ca ANBU si imi spuse ca mediteaza in mijlocul aleii principale. Ma incrunt si intru in cartier ducandu-ma in spatele sau in cea mai mare liniste vrand sa il speri putin. Cand aproape am ajuns la el...
- Daca ma sperii ma poti rani, spuse deodata adolescentul, ridicand capul spre mine, privindu-ma atent in ochi. Nu i-am putut opri, mai murmura, iar ochii sai revenira la normal, incepand sa se umple de lacrimi.
M-am asezat langa el, luandu-l in brate si am inceput sa il mangai pe spate, in timp ce baiatul se descarca, ascuzandu-si fata in scobitura gatului meu. Era doar un copil lasat la voia destinului de frati sai mai mari.
- Nu i-am putut opri, fiindca eram doar o iluzie, iar chakra nu avea flux foarte mare prin bariera in care eram pus, imi marturisi Kanny in timp ce stateam amandoi in sufrageria mare din casa, care am imparti-o un an si cateva lui cu fratele sau.
Aprob calm din cap in timp ce citeam raportul medical adus in acea seara de Konohamaru. Toate analizele lui au iesit foarte bune, dar un singur lucru fetele nu au putut explica. Cum poate sa isi adune chakra sau sa isi trimita chakra prin bariere si sigili, fara sa fie detectate? Il privesc cu coada ochiului pe Kanny. Parea inofensiv, dulce si foarte fricos, dar sub acel invelis se ascundea un asasin de inalta clasa. Care-i povestea ta, Kanny Uchiha?..
___________________
*Earth style sau Pamant.
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center]Capitolul 4[/center]
Sateam pe balconul de la camera mea si priveam luna plina, amintindu-mi cum stateam eu cu Sasuke, seara de seara, la acest balcon si ne sarutam sub clar de luna...
O bufnitura surda imi atrase atentia, facandu-ma sa ma ridic de la balcon si sa privesc in curtea destul de spatioasa. Vad o umbra cum alearga spre gard si acolo dispare, facandu-ma sa incrunt, apoi sa raman socat. Persoana respectiva sari de la balconul camerei de oaspeti unde dormea Kanny si asta inseamna...
- Rahat! Marai, ridicandu-ma repede in picioare si luand un kunai din gentuta ce o aveam pe un dulapior, langa usa camerei mele.
Ies in boxeri pe coridor, alergand pana in capatul sau, apoi lovesc cu putere usa, rupand-o din balamale si intrand in camera ramand masca, fiindca nu il vedeam nicaieri pe brunet. Aud niste pasi pe coridor, urmat de un cascat somnoros, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de un Kanny pe jumatate adormit, purtand un maiou larg si mare de el - eu l-am imprumutat - si o pereche de pantalonasi gri, pe care ii tragea in sus, semn ca fusese sa isi faca nevoile. Cand ma vazu, isi lasa mana cu care se freca la ochi in jos, apoi privi de o parte si alta a tocului.
- Aici nu ar trebui sa fie o usa? Intreba adormit, uitandu-se pe podea. A, acolo a aterizat, mormai, intrand in camera si trecu pe langa mine, ducandu-se la fereastra. Parca era inchisa cand m-am pus sa dorm, continua inchizind-o, dar nu inainte de a privi cateva clipe afara. Deci ce s-a intamplat Rokudaime-sama? Ma intreba, privindu-ma atent, aprizand o veioza de langa pat si asezandu-se pe el.
- Conteaza? Vi si dormi in camera mea, spun pe un ton poruncitor, iar el ofta ridicandu-se din pat morocanos.
Iesi pe coridor ducandu-se in camera mea, iar eu l-am urmat imediat, simtind in aer caldura corpului sau tanar si pur, facandu-ma sa ma gandesc la noptile pasionale cu Sasuke. Imi musc buzele si strangand din ochi, pentru a nu lasa lacrimile sa curga pe obraji si sa ma faca sa par slab in fata pustiului. Intru in camera si raman induiosat, cand il vad pe micutul bagat in pat, acoperit pe jumatate, gemuit si cu o mana sub cap. Trag aer in peipt si ma duc, acoperindu-l pana la gat cu patura calduroasa, iar tanarul mormai ceva, ce ma lasa masca.
- Noapte buna Sasuke onii-chan, mrumura si isi continua somnul cu un micut zambet pe buze.
Mi-am muscat si mai puternic buza inferioara, ranind-o. Ma asez in genunchi langa patul meu, imi pun mainile pe fata si incep sa plang in liniste de durerea ce o simteam in acel moment...
Simt ceva cald si moale pe umerii mei goi, facandu-ma sa tresar si sa privesc adormit in jurul meu. Ma aflam pe patul meu, iar Kanny era imbracat in bluza lui, dar atunci am putut vedea ca era bluza de la un fel de chiminou, negru si un maioul era pe gat, ce il avea pe de dedesupt. Statea cu picioarele incrucisate si cu mainile in san, cu ochii inchisi, bucurandu-se de razele soarelui de primavara, fiindca incurand venea vara, cu acele calduri insuportabile si sufocante. Ma ridic in fund si imi masez gatului, fiindca era usor intepenit, din cauza poziti incomode in care am dormit.
- Scuzati-ma ca nu am putut sa va pun intr-o povitie mai comoda, dar erati prea greu Rokudaime-sama, spuse deodata baiatul, facandu-ma sa ma intorc spre el.
Acesta isi intoarse fata spre mine, deschizand lenes ochii, aratand kekkey-gentaki-ul clanului sau, de mult apus. Incep sa rad usor si ii zic ca el poate sa imi spuna pe nume si la pertu sa mi se adreseze, ca nu sunt bosorog. Cand auzi, miji ochii, parand o felina gata de atac si ma intreba varsta mea.
- Am douazeci si trei de ani, atata avea si Sasuke daca nu murea, murmur, plecandu-mi ochii, pentru a lasa sa mi se vada lacrimi in ochi.
Trebuia sa ma obisnuiesc, ca Sasuke a trecut in nefinta si persoana din fata mea era Kanny si nu el, dar... vocile semanau la fel, culoarea parului, dar corpul si asezarea ochilor pe chip, ma ducea cu gandul la Itachi. Intr-un cuvant tanarul era o combinatie intre cei doi frati ai sai mai mari. Cred ca a fost un cosmar pentru el sa stea in umbra celor doi frati mai mari, amandoi talentati si foarte devotati scopului lor. Trag aer in piept si ma ridic in picioare, spunandu-i ca merg sa fac un dus, apoi ma va insoti la birou, dandu-i de inteles ca nu am curaj sa il las singur. Clatina usor din cap, apoi incepu din nou sa priveasca afara, aratand indiferenta clanului Uchiha, cu care eram deja obisnuit de la Sasuke.
Stateam la birou si citeam niste foi, in timp ce Kanny isi ocupa timpul facand origami din hartiile de care eu nu aveam nevoie. Pana acum pe masuta din fata canapelei se aflau diferite animale, urmand sa vina si altele. Cea ce m-a deranjat, a fost cand toti ce ma vizitau il incurcau cu Sasuke, apoi se mai uitau la el ca la ninja zburatori in sutien si chiloti de fete. Dupa un timp, arunc si ultimul document pe birou, oftand si imi masez tamplele cu o mana, ca ma dura capul si ochii de la scrisul marunt din documente. Ma ridic de pe scaun si ma duc langa brunet, asezandu-ma pe canapea si privind cum il face pe Rokubi*.
- Naruto, spuse, terminand pe bijuu* si il puse langa fratii sai, apoi ma privi in ochi. Macar nu s-a chinuit mult sa moara? Ma intreba pe un ton, usor tremurand de durere, iar eu am stiut imediat la cine se refera.
- Itachi a murit cu zambetul pe buze, fiindca lupta cu Sasuke i-a grabit moartea, dar nu s-a chinuit, am spus eu, iar tanarul isi puse mainile pe fata si incepu sa planga in surdina. Iar Sasuke..., ma opresc din vorbit, tragand aer in piept si punandu-mi o mana dupa umeri, tragandu-l la pieptul meu, incepand sa il mangai usor pe spate. S-a chinuit putin, dar a murit cu gandul la tine. Te-au iubit amandoi, mai spun, apoi il pup usor pe par, in timp ce il mangaiam pe spate.
Lacrimile sale amare se pierdeau in capa mea, in timp ce lacrimile mele se pierdeau in aceea mare intunecata din capul sau. Doamne, de ce trebuie sa suferim in halul acesta?...
_________________
*Six tails beast sau limaxul cu sase cozi, e demon ca si vulpea din Naruto.
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center] Capitolul 5[/center]
- Tu numai ramen sti sa mananci? Ma intreba Kanny, cand am comandat a patra portie, pe cand el era abia la prima.
- Mi-e lene sa gatesc, il mint pe baiat, fiindca nu vroiam sa stie tot satul ca nu stiu sa gatesc decat sandviciuri.
- Cred ca nu sti sa gatesti, mormai brunetul privindu-ma cu coada ochiului, apoi reincepu sa manance ramenul, fara sa isi ascunda lipsa totala de placere cu care o manca
Il aud pe domnul Ichiraku cum mormaie ceva despre tanar, apoi imi zambeste dandu-m ia cincea portie din partea casei. Rad si ii multumesc, incepand sa mananc ca un nehalit. Pe tot parcursul mancarii, tacerea dintre noi doi era una mortuara, fiindca riscam sa sarim la gatul ceiluilalt. Deodata aud glasul fostului meu sensei, Kakashi si un barbat de treizeci si cinci de ani, cu aceeasi frizura argintie, fata acoperita pe trei-sfert si bandana ce ii acoperea sharinganu-l din ochiul stang. Cand il vazu pe Kanny se incrunta usor, apoi ii zambi, intinzand mana spre el, iar brunetul i-o prinse cu o oarecare teama pe el, dar prinse curaj, cand sensei-ul isi descoperi sharingan-ul.
- Deci fratiorul cel mic a lui Sasuke. A vorbit atatea despre tine si mi-a promis ca te va prezenta intr-o zi, dar s-a intamplat ce s-a intamplat... In fine. Hokage-sama este chemat de urgenta la birou, iar tu, ce spui sa mergem sa mancam niste dango? Il intreba si baiatul se minuna rapid la fata, aratand ca ii place acele bilute de orez dulci.
Platesc consumatia mea si a baiatului, apoi dispar intr-un vartez de frunze. Doamne nu pot sa am o zi libera?...
Primul lucru care ma intampina a fost mirosul de mancare facuta in casa, ce ma facu sa ma gandesc ca am gresit locuinta. Dupa ce ma asigur ca am nimerit casa care trebuie - am vazut papuci mei de casa - ma descalt si pornesc spre bucatarie, ramand uimit, sa il vad pe Kanny cu un sort alb pe el, in fata aragazului, gaind ceva. Trag scaunul de la masa, asezandu-ma si raman usor impriesionat cand vad masa pusa.
- Te-ai spalat pe maini? Ma intreba baiatul, facandu-ma sa zambesc amuzat si ma ridic, ducandu-ma la chiuveta, spalandu-ma.
Ne asezam amandoi la masa, privind usor trist oala de orez aburinda si multe alte delicatese, ce nu le-am mancat de mult. Nici Sasuke nu facea atatea. Se parea ca, Kanny stia destul de multe despre retete culinare, fiindca imi spunea fiecare preparat din ce sat este.
- Se pare ca ai calatorit mult Kanny-san, spun eu, gustand dintr-o salata specifica Tinutul Ceaiului, ce ma facu sa simt furnicaturi placute pe varful limbii.
Brunetul nega din cap si imi spuse ca lucrase ca ucenic de bucatar inainte sa porneasca in cautarea lui Sasuke, intr-un satuc din Satul Pietrei, ce ma facu sa ma incrunt. Parca Gaara mi-a spus ca l-au capturat, cand l-au gasit in Suna, atunci cum dracu a ajuns de acolo tocmai in Satul Nisipului. Ridic din umeri, continuand sa mananc. Il priveam pe sub gene pe tanar, ca sa nu isi dea seama ca il analizez. Trebuia sa recunosc ca cei doi frati ai lui erau frumosi, dar nici el nu era de lepadat. Era o combinatie intre cei doi, ce ii dadea un aer aparte si enigmatic, intrecandu-l chiar si pe Sasuke...
- Mai vrei o portie de orez? Ma trezi din visare, glasul sau, iar eu am dat din cap ca nu. Bun, e randul tau sa speli vasele, spuse tanarul, ranjind, iar eu l-am injurat usor.
Habar n-am de cand nu am mai spalat vase, poate din cauza ca nu mananc acasa ci la Ichiraku ramen. Aprob tacut din cap si astept ca baiatul sa puna mancarea in frigider si sa ma astepte sa incep cu vasele, dar soneria imi atrase atentia. M-am dus la usa, deschizand-o, regretand in clipa urmatoare, fiindca in prag se aflau Shikamaru, Kiba, Sai, Lee si Neji. Ii invit inauntru, fiindca in seara asta o petreceam cu asa-zisi prieteni, dar cu ocazia asta ei se pot imprieteni cu Kanny si sa ii inteleaga pierderea...
Stateam intins pe pat, recitind prima carte a lui Jirayia-sensei, aruncand cate un ochi spre brunetul ce dormea in partea cealalta a patului, in pozitia fetusului. Eram sigur ca nu dorame, fiindca a fost foarte nervos, cand l-am trimis la culcare, din cauza lui Sai, caruia nu i-a putut tacea gura. Nu imi venea sa cred cata ura avea fata de Konoha, Danzo, Madara si Suna, incat ne-ar distruge daca ar avea ocazia. Nu-i de mirare ce se spunea despre clanul Uchiha, ca puterea le vine din ura, tradare, durere si friga. Ma mira faptul ca a reusit sa il bage pe Neji intr-un genjutsu atat de puternic, incat i-a pacalit pana si byakugan-ul, care putea sa vada prin orice genjutsu. Kanny, ce fel de sharingan ai? Care este adevarata lui putere? Care este adevarata ta putere? Ma intreb in gand, inchizand cartea si stingand becul. Il aud cum scanceste usor, asa ca m-am apropiat de trupul sau si l-am luat in brate. Cum ma simti, corpul ii se relaxa si adormi imediat, tragandu-ma si pe mine in lumea viselor...
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center]Capitolul 6[/center]
M-am trezit destul de devreme, vrand sa vad cum se trezeste micutul Uchiha, dar pana sa ma dezmeticesc, pustiul aparu in pragul usii, doar cu maioul negru pe trup si cu o paine in gura.
- 'Neata, ii spun morocanos, ridicandu-ma in fund si intizandu-ma ca o pisica cand se trezeste la soare.
- Blabli veglo glamu ckjup, spuse cu gura plina, iar eu ma uit confuz la el. Te cauta doi genini pentru a-ti spune ceva. Sunt in sufragerie, repeta, dupa ce inghiti mancarea din gura.
Ma ridic repede din pat, luand pe mine o pereche de pantaloni si alerg in sufragerie unde erau Mai cu Kenta, stand pe canapea si mancand paine prajita si band lapte. Cand ma vazura, cei doi genini de treisprezece ani din echipa mea - unde era Musagi? - incepura sa imi spuna ca misiunea cu TenTen a fost un rahat, ca Musagi a fost ranit si nu au putut afla ce se intampla cu adevarat in defileul Shinshu. Musagi? Ranit? Puternicul Hyuga din echipa mea ranit? Idioata de TenTen va fi trecuta la sensei de Academie pentru un an de zile, pentru ca nu a avut grija de echipa mea. Acum trebuia sa il inlocuiesc cu cineva, dar aproape toti sunt plecati in misiune si pe deasupra o misiune de cercetare nu este pentru oricine. Aveam nevoie de cineva cu abilitati de vanator, cineva ca un...
- Kanny! Strig si brunetul veni rapid, molfaind si cealalta bucata de paine prajita. Echipamentul tau a fost predat mie o data cu tine. Te echipezi pentru o urmarire si lupta, apoi vi cu mine la putin antrenament, il informez vesel, fara sa ii spun ca va face parte temporar din echipa mea.
Tanarul Uchiha aproba din cap si o zbughi inapoi pe scara. Le spun cel doi copii - mda, copii pe dracu, fiindca unul era din clanul Inuzuka si celalalt din clanul Yamanaka - sa se pregateasca si ei pentru misiune. Aprobara si plecara sa se pregateasca, vorbind despre diferite chesti si mai ales despre nou lor coleg de echipa.
- N-ai spus nimic despre vreo misiune, mormai Kanny in timp ce saream dintr-un copac in altul.
Zambesc usor si ma uit la tinuta sa, ce era foarte diferita. Acum purta pe sub bluza de kimonou acea armura de piele, incat manicile bluzei il faceau sa para ca un vultur de se repede la prada sa pentru a o ucide. Pe langa acest aspect amenintator, mai avea in spate o katana, doua fuuma shuriken si o geanta neagra, destul de mare, asemanatoare cu cea a medicilor-ninja. Parul era prin in doua codite - una in varful capului, cealalta la baza gatului - si o singura suvita era pe langa chip. O vad pe Mai cum se uita cu coada ochiului la el si chicotea usor, facandu-ma sa zambesc amuzat. Parca acum ne-am intors in trecut, cand aveam eu treispre ani in vechia echipa...
- Ai grija! Ma trezi un strigat si niste brate ma apucara de mijloc, tragandu-ma in spate, fiindca era sa pic in prapastie.
- Multumesc mult Kanny, spun si apoi scot din rucsac o harta, ce o pun pe iarba. Din cate mi-a spus TenTen, Musagi a fost ranit aici - si arat un punct de pe harta - iar voi erati in zona aceasta si spuneti ca m-ati vazut pe mine, dar la varsta de..., numai continui, fiindca un kunai cu hartie exploziva ateriza in harta.
Sarim toti in prapastie si incercam sa ne prindem, dar peretii erau prea alunecosii. Deodata aud un puf specific invocarii jutsu si am picat pe ceva tare si rosu. Il aud pe Kenta cum imi spune ca suntem pe un dragon si in clipa urmatoare un Amateratsu lovi stanca pe care am stat, arzand de vii doi shinobi din Satul Sunetului. Ma uit spre sursa acelui jutsu si raman uimit sa il vad pe Kanny, folosindu-l ca si un Katon* obisnuit. Dadu o comanda scurta si dragonul incepu sa zboare cu noi prin defileu, indepartandu-ne mult de acea stanca pe care am stat cu putin timp in urma. Rasuflu usurat, cand am coborat de pe creatura, care disparu in clipa urmatoare. Vreau sa spun ceva, cand o claie de par rosu, prins in doua codite trecu prin fata ochilor mei si sari pe cineva. Ma intorc si raman vazand-o pe Mai sarind pe Uchiha si sarutandu-l pe buze. Pentru o secunda ramase uimit, apoi se smulse din bratele ei, stergandu-si apasat buzele, parca fata ar avea raie.
- Vrei sa fac puscarie? Sunt major. Am saptispe ani si nu imi pun mintea cu o fata enervanta de treispe ani, care este enervanta si in loc sa isi exerseze tehnicile ninja, sta in oglinda ca sa se faca frumoasa pentru baieti, ii spuse pe un ton rece brunetul, iar eu raman socat de cele auzite.
Parca ar fi Sasuke cand i-a spus asta Sakurei inainte de examenul chiunin. Deci este adevarat ce se zvonea prin sat, ca membrilor Uchiha le erau pe plac doar fetele din clanul lor.Yamanaka incepu sa planga, iar Inuzuka cu Nayna - cateaua lui - se pregatira sa il atace pe brunet, dar m-am bagat eu intre el si asa-zisa tinta, ce privea calm cerul cu ochii lui negri.
- Dar sensei, incepu satenul catre mine, dar chipul meu grav il aduse la tacere.
- Nu vreau sa mai vad cearta intre voi trei. Mai te rog sa te concentrezi pe misiune si nu pe Kanny, ma adresez fetei si aceasta dadu din cap, stergandu-si lacrimile. Kenta numai sari la bataie pentru orice prostie ca o sa fi ucis pentru acest lucru, ii spun baietelului, care mormai un raspuns afirmativ. Iar tu tinere revizuieste-ti comportamentul si limbajul fata de colegii tai de echipa si mai lasa aerele acestea de mare vedeta. Ai inteles? Ma restesc la el, dar Uchiha doar clatina din cap, apoi isi atinti ochii spre mine.
Ridica din umeri, iar eu oftez, fiindca era totuna daca vorbeam cu stanca din jurul meu sau cu el, fiindca atitudinea sa fata de mine si de oameni nu se va schimba sa usor. Sasuke, oare tu daca traiai, l-ai fi inteles?...
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center]Capitolul 7[/center]
- Nu am vazut nimic, ne informa Mia, in timp ce se ridica in picioare, dupa ce a folosit tehnica de transfer a minti in corpul unui vultur.
- Nici eu nu am simtit nimic suspect, imi spuse Kenta, iar eu am aprobat din cap si il privesc pe ochi critic pe Kanny, care privea ganditor harta.
- Ar trebui sa mergem exact acolo unde te-au vazut si de acolo vedem ce facem, isi dadu brunetul cu parerea, iar eu i-am anuntat pe cei doi Genini ca s-a stabilit unde vom merge.
Am coborat cu precautie de pe stanca pe care am stat, folosindu-ne de kunaie - unul intr-o mana, celalalt in cealalta mana - cu exceptia brunetului ce folosea doar un fuuma shiriken. Se vedea pe chipul sau incordarea de la acel atac-surpriza, mai ales dupa ochii in care se afla sharingan-ul, se miscau foarte rapid dintr-o parte in alta, mijindu-se de fiecare data cand vedea vreo pasare pe cer. Cand am ajuns jos, ne-am odihnit cateva minute, apoi am pornit in alergare spre acel punct. Alergam in fata, aratand ca sunt conducatorul grupului, in timp ce Kanny si Mia alergau intr-o parte si alta a mea, iar Kenta incheia rombul format, metaforic, de noi. Trebuia sa recunosc ca Uchiha se misca cu gratia unei feline, intrecandu-si frati foarte mult, dar in acelasi timp raceala si distanta care o interpunea intre oameni si el, era specifica lui Sasuke. De ce mereu cei din clanul Uchiha se inchid intr-o carapace foarte greu de strapuns, incat iti pierzi speranta ca ai sa-i cunosti cu adevarat vreodata. Oftez si ma concentrez pe misiunea prezenta, fiindca in aceasta misiune ma poate costa viata.
- Ai grija! Tipa Kanny si isi trecu fuuma shiuriken prin fata mea, facand sa ricoseze un kunai ce era destinat capului meu. Vin din nou! Striga spre colegii sai de echipa si ma impinse intr-o pestera aflata in stanca.
Ii apuca pe Mia si Kenta de mijloc, refugindu-se in pestera in care eram si eu, ferindu-se de o ploaie de kunaie. Maresc ochii de uimire, apoi ma ridic in picioare si fac un sigiliu, iar langa mine aparura doua clone. Le trimit afara sa vada exact de unde vin atacurile, ca sa stiu unde, dar nu bine au pasit in afara adapostului, ca au fost distruse si nu am putut afla nimic.
- Ma ocup eu de ei, il aud pe Kanny si il vad cum se pune in pozitia lotusului, isi pune palmele pe genunchi si inchide ochii.
Deodata in spatele sau se forma imaginea sa, dar mi-am dat seama ca este o clona de genjutsu. Aceasta iesi afara si se transforma in corb luandu-si zborul spre inaltul cerului.
- Ce facem acum sensei? O aud pe roscata - Mia - cum ma intreba, iar in clipa urmatoare se auzira niste tipete si ploaia de kunaie incetara imediat.
- Hokage-sama ne putem continua misiunea, sunt morti, spuse Kanny, ridicandu-se de pe jos, iar eu am aprobat din cap.
Am iesit din pestera si am plecat mai departe, bucuros ca il aveam pe Uchiha, care sa se ocupe de unele lucruri.
Stateam la geamul unei mici baraci de langa o mina de carbuni, ca in acest defileu au fost mine de aur, de diamante, cariere de piatra si mine de carbuni. Ochii mei priveau luna plina, gandindu-ma in trecut, cand eu si Sasuke ne plimbam prin padure sub clar de luna, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne din cand in cand pe buze. Simt cum din coltul ochilor incepura sa invie si sa lunece pe pometi lacrimi de durere sfasietoare, ce imi manca pieptul si sufletul, strapungandu-mi inima cu varful tocit a unei sulite. Imi duc pumnul la gura si musc din degetul aratator ca sa nu tip de durere si sa-mi trezesc elevi. De ce nu pot sa trec peste asa cum a facut Kakashi-sensei, cand l-a pierdut pe Obito sau pe Rin sau pe tata? De ce trebuie sa sufar atata ca trupul i-a fost furat de porcul de Danzo?...
Niste degete imi atinsera obrazul scaldat in lacrimi, lucru ce ma facu sa imi ridic privirea speriat, intalnind ochii rosii a lui Kanny, cum ma priveau tristi. Il las sa imi starga lacrimile de pe obraji, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma spre coltul unde el a dormit pana acum cateva minute in fund, sprijinandu-se de perete. Ma descheie la vesta de jonin ce o purtam, punand-o intre noi doi, impaturita frumos. Imi pun patura pe mine, invelindu-ma in ea, iar tanarul facu un gest la care nu ma asteptam de fel. Imi desfacu bandana, punand-o frumos peste vesta, isi trecu degetele prin parul meu, ciufulindu-l mai rau decat era de fapt.
- Noapte buna, Naruto-sensei, murmura si ma pupa gingas pe frunte, apoi se infofoli si el in patura lui, razamandu-se de perete si inchizand ochii.
M-am intorsit usor in obraji din cauza pustiului, amintindu-mi ce istericale faceam cand Sai vorbea cu inteles dublu. Zambesc amuzant si il privesc pe tanarul Uchiha cum dormea in patura sa, afisandu-si o fata inocenta, sub care se ascundea a unui asasin cu sange rece, ce nu cunostea mila sau compasiunea pentru cineva. Era exact ca si frati sai, aruncat in lume si lasat sa se descurce singur. Lupta pentru supravietuire, iar el o cunoaste mai bine decat oricine, imi spun in gand, privindu-i chipul de adolescentin ce isi incheie pubertatea. Oare el cum a trecut prin aceasta perioada dificila?...
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
[center]Capitolul 8[/center]
Mergeam linistit prin camion, dar ochii mei se miscau dintr-o parte in alta, pentru a putea sa imi salvez echipa de vreun atac supriza. Nici acum nu imi dadeam seama cum Kanny poate sa faca o clona din genjutsu si aceasta sa ucida fara nici o grija.
- Ce naiba..., incepu Mia, dar se opri cand vazu drumul blocat de o multime de bolovani. Sensei ce facem acum? Ma intreba tanara, iar eu creez o clona, trimitand-o sa cerceteze terenul, mai ales ca nu imi placea acest loc.
- Uchiha, spun calm, trecand pe langa brunet si asezandu-mi o mana pe umarul sau, facandu-l sa tresara usor si sa ma priveasca atent, asteptand indicati, ce ar fi dupa misiunea asta, sa ma ajuti cu prinderea nenorocitilor ce au furat corpul fratelui tau, continui ce am inceput, iar tanarul aproba din cap.
Clona se intoarse si imi spuse ca aceste pietre continua cam trei-sfert din distanta pana la mina aceea. Oftez si imi privesc echipa, ce parea mai putin si ii disparea entuziasmul de tot.
- Naruto-sama, as avea o propunere, se auzi glasul lui Kanny, facandu-ne sa ne intoarcem cu toti spre el. Ati putea sa ii trimiteti pe Genini inapoi in sat, fiindca dupa cum arata, aceasta misiune de gradul C s-a transformat intr-una de gradul A si poate sa treaca usor la cea de gradul S, imi spuse baiatul, iar eu am aprobat din cap.
Ii trimit pe cei doi inapoi in sat, fara sa imi pese de protestele lor, fiindca era prea devreme pentru ei sa moara, la fel cum a fost si pentru el... Tresar cand simt mana tanarului pe umarul meu. Ii zambesc trist, apoi inaintam, catarandu-ne fara nici o dificultate pe acei bolovani, ca si cand am fi niste feline si nu fiinte umane. Aud un sunet distinct a unor shuriken-uri lansate spre brunet, iar corpul mi se misca din propria vointa. Nu! Nu te voi lasa sa mori, asa cum s-a intamplat cu fratele tau! Tip in gand si il imbratisez pe Kanny, protejandu-l cu trupul meu. Simteam fiecare tais al shuriken-urilor cum intra in carnea mea, dar eram fericit ca tanarul Uchiha era bine.
- Naruto-sama..., i-am auzit tipatul panicat, cand am inchis ochii si m-am prabusit in cadere libera in abis.
Sasuke...
Simteam in jurul meu miscare, iar un miros usor de mirodeni imi invadau narile, facandu-ma sa deschid ochii buimac si sa privesc ametit prin jur. Cum am vrut sa ma ridic, Kanny aparu in fata mea si ma ruga sa ma intind la loc, fiindca ranile nu mi s-au inchis inca. Ma incrunt, gandindu-ma cat de grav am fost ranit. Il privesc intrebator, iar acesta ofta exasperat.
- Ma bucur ca ai supravietuit, ca azi-noapte mi-ai facut febra, ai pierdut destul de mult sange, iar una dintre rani, ti s-a infectat, dar acum e bine, ma informa, dandu-si ochii peste cap. Multumit? Ma intreba pe un ton exasperat, afisandu-si o mimica iritata si nervoasa in acelasi timp
- Mersi mult, dar cine...
- Eu, raspunse scurt, dand la o parte patura si incepu sa imi controleze bandajele.
Am ramas cu gura cascata, fiindca nu asteptasem ca el sa stie tehnici de vindecare. Dupa ce imi schimba bandajele, am mancat, mirandu-ma de foamea ce am avut-o in mine. Cat timp brunetul se uita pe harta, eu am cercetat cu privirea pestera in care ne aflam. Era acoperita de praf, buruieni si diferite gangani, ce ma facu sa ma gandesc la Shino si la cat de fericit ar fi, de ar veni aici. Tipul era ciudat rau...
- Sa mergem, ca numai avem mult, ma trezi din visare, glasul sau, venind foarte aproape, chiar de langa urechea mea.
Daca intorceam capul, ii puteam atinge buzele cu ale mele, ce ma ispiteau atat de mult. Scutur din cap si ma ridic in picioare, tragand pe mine bluza zdrentuita si vesta de Jonnin, ce a cunoscut zile mai rele, decat asta. Ne strangem lucrurile si pornim mai departe, lasandu-l pe Kanny la conducere, fiindca se descurca mult mai bine decat mine. La pranz ne-am oprit la umbra unor bolovani, pentru a ne trage sufletul si am imbucat niste merinde, ca sa nu murim de foame si am pornit mai departe. Cand soarele se lasa la orizont, facandu-ne sa se oprim si sa ne facem tabara langa o piatra mare.
- Ma duc sa caut niste lemne pentru foc, tu incearca sa stai cumine si sa nu faci miscari bruste, ma atentiona tanarul si pleca de langa mine.
Ma razam de piatra si privesc cerul instelat. Kanny era asa de diferit de Sasuke si totusi atat de asemanatori. Kanny era mult mai rece, mai stapan pe sine, nu se pierdea cu firea si nu isi arata aproape deloc ce simtea. Zambesc ca un talamb, gandindu-ma la cei doi frati, fara sa il compar si pe cel de al treilea. Sasuke, daca ti-ai vedea fratiorul acum, ai fi foarte mandru de el, soptesc in gand, privind in continuare cerul, pana cand pleoapele mi-au cazut grele peste ochii, trimitandu-ma in lumea viselor si al fantasmelor...
|