AnimeZupCăutare

[Naruto] Puppet girl, your strings are mine.

pai nu am mai scris nimic de proportii de vreun an sau asa ceva dar nu sunt incepatoare deci...

Disclaimer: nu detin nici un personaj din anime-ul naruto si nu fac profit de pe urma acestora

Tip critica: oricare
Varsta: +14 (o sa modifc daca o sa fie cazul)
Genul fic-ului: romantic, life-story
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: nem..

prolog



‘Nu stiu al catelea pahar de whiskey il golisem, dar e cert ca depasisem numarul care mi-ar fi permis un control macar partial asupra cuvintelor sau faptelor mele. Atunci el m-a tras de mana, cu putere, gata sa ma raneasca pentru propriul meu bine, soptindu-mi un “inceteaza” la ureche. N-as fi putut niciodata accepta insa asa ceva, era clar si pentru el acest fapt. Continua insa sa-si supraevalueze importanta ce o avea in fata mea, ca un copil care nu intelege ca nu primesti ciocolata doar pentru ca ti-o doresti din toata inima.
N-a durat mult atingerea mainilor noastre, cel putin asa cred, pierdusem notiunea timpului la acel punct. Imi amintesc cu ce forta surprinzatoare chiar si pentru mine mi-am tras mana dintr-a lui. Mana lui murdarita de corpul altei femei. Cel putin asa credean in acea zi, acel moment, acea secunda, cu creierul scufundat in alcool si gata sa cred orice poveste l-ar fi facut un om mai jalnic, mai de nimic.
L-am privit cu ura, ura pura, cum nu esti capabil sa simti decat o singura data in viata, fata de o singura persoana. Acea persoana careia te daruiesti cu totul si care sterge cu tine pe jos. Dar totul a durat chiar mai putin decat atingerea mainilor de inainte. Apoi i-am zambit, i-am pus doua degete sub barbie si l-am privit rece.
-You’re my slave baby, not my king!
Inca ii zambeam, sadic, rece, neomenesc. El ma privea speriat, ingrijorat… sentimente ce le consideram la fel de false ca si promisiunile lui in clipa aceea.’


Retraiesc acea seara in fiecare noapte, fiecare sentiment, fiecare privire, bantuindu-ma ca un obsedat nebun de care doar moartea te poate scapa. Si orice incercare de desprindere ma aduce mai aproape de el, de propria-mi naivitate, ajungand sa ma urasc, sa-mi ucid sentimentele fara mila daruindu-le noptii pentru a le arunca in groapa comuna.





lungimea se datoreaza faptului ca nu voiam sa prezint toata situatia din prima :))
Buna^^
Chiar ma intrebam daca o sa mai postezi ceva pe aici. Ma bucur foarte mult ca ai reluat aceasta activita, mie chiar imi place cum scrii. Nici eu nu am mai dat un comm de mult, deci nu o sa fie unul prea 'inteligent'. Sa incepem...
Cum am intrat pe Zup la ficuri am vazut ca nu se postasera prea multe lucruri, dar am zarit un titlu interesant, "Puppet girl, your strings are mine". Cand am vazut ca e scris de tine eram ceva de genu' :yes:. Nu ai scris foarte mult, dar e suficient cat sa capetze atentia cititorului. Nu prea am ce sa spun la dialog, a fost o singura replica destul de bunicica. Descrierea a fost ok, desi uneori mi s-a parut cam fortata. Se vede putin ca n-ai mai scris de ceva timp, dar e ok, sunt sigura ca urmatorul capitol va fi mai 'lucrat'.
Pai sper ca o sa vad continuarea cat mai curand. O zi buna ^^
A trecut ceva timp de cand nu am mai citit ceva scris de tine, oricum nici nu ai mai postat. Acum chiar ma bucur ca ai venit cu ceva nou. Ca intotdeauna stilul tau e fluid si frumos, ma capteaza cu fiecare cuvant sii nu ma indoiesc de nimic, sigur o sa fie super povestea.
Am totusi impresia ca persoana care povesteste este la masculin, o fi, nu o fi, oricum nu e yaoi, de asta sunt sigura. XD
Nu ai scris prea multe, deci nu prea ma pot pronunta, astept sa aduci urmatorul capitol. Succes! *hug*
imi cer scuze ca am reaparut asa de tarziu pe aici, am o gramada de chestii in cap si nu prea am ocazia sa-mi las imaginatia sa-si spuna cuvantul :P
multumesc de comentarii fetelor >:D<

pana la urma am lasat drept prolog ce am scris inainte si acesta va fi capitolul 1
@Bishop, e din perspectiva unei fete, voiam sa iasa putin mai dur, poate a iesit prea nefeminin :))




Capitolul 1




N-am considerat niciodata singuratatea atat de oribila pe cat tind sa o descrie unii. Cred ca e mai degraba lipsa aceea de afectiune care ne doboara, dorul acela fata de o persoana din trecut care-ti lasa o gaura imensa atunci cand pleaca. Dar nu e singuratate, e dor, si dorul e cel mai oribil sentiment cu putinta, cel care ne face cel mai vulnerabili, care ne roade incet, incet pana ajungem sa nu ne mai regasim in ceea ce suntem. Si atunci devine si mai rau, incercam sa redevenim ceea ce ne amintim ca am fost candva, dar totul pare diferit, parca oamenii nu te mai privesc la fel, iti dai seama ca te-ai indepartat de toata lumea si ca ai fost pierduta pentru mult mai mult timp decat credeai. Si sunt putini aceia care pot sa mearga mai departe, si mai putini cei care reusesc cu adevarat sa redevina in totalitate ceea ce sunt.
Imi incord spatele intr-un gest plin de oboseala atunci cand profesorul de da liber in sfarsit. Ma ridic de pe scaunul ce devenea tot mai inconfortabil cu fiecare secunda si alaturi de alte colege cel putin la fel de plictisite ca si mine ne indreptam spre iesirea din facultate.

Nu ma asteptam sa-l vad astazi, sau cel putin nu in momentul asta, e o ora mult prea tarzie ca el sa mai puna piciorul prin institutia de invatamant. Dar e totusi aici, iesind din masina in acelas stil specific, cu vantul ciufulindu-i parul blond vesnic nearanjat. Printr-un proces inexplicabil, din toata gasca de fete in care ma aflam, am mai ramas doar eu in momentul in care am iesit pe poarta dand aproape nas in nas cu el.
Nu-l privesc in ochi nici macar o secunda, stiind cat de mare e riscul de a ma pierde in albastrul lor. El imi zambeste micut, diferit de cum o facea candva, pe vremuri. Isi desface bratele schitand gestul unei imbratisari si se apropie spre mine. Ma opresc brusc, buimacita, dandu-ma cu un pas in spate. Gestul meu nu-si are insa rostul, el fiind mai rapid isi curbeaza mainile in jurul meu strangandu-ma la pieptul lui fara nici o avertizare. Un sentiment puternic de déjà vu isi face prezenta dandu-mi un tremurici ciudat.


Flash back

Stam imbratisati in patul lui ignorand cu usurinta sunetul arsuzitor al alarmei care incearca in zadar sa ne convinga sa prcaticam cursurile in ziua asta. Piciorul meu strang sta alungit intre ale lui in timp ce cel drept, indoit, ii atinge coapsa fierbinte. Imi tin capul afundat in pieptul lui inspirandu-i parfumul ce pare sa-mi electrizeze fiecare simt, ametindu-ma, facandu-ma sa cred ca acum, aici, voi inebuni. Ii strang tricoul deja sifonat cu mana stranga in timp ce cu cea dreapta ,care pana acum stratea suspendata pe soldul lui, il strang cu putere incercand disperata sa-l aduc mai aproape de mine ca o dependenta in stare de sevraj. El imi saruta crestetul, cu un gest protectiv, oferindu-mi parca ceritudinea ca va fi mereu aici. In momente ca asta realizez cat de mult m-am schimbat, cat de mult m-a schimbat…


End flash back


Nu stiu daca l-am lasat sa ma imbratiseze macar pentru o secunda, dar cu siguranta l-am lovit in abdomen impingandu-l destul de tare incat m-a mirat lipsa lui de reactie la durere.
-Imi amintesc de vremurile cand nu erai atat de respingatoare… Imi spune cu un zambet nostalgic pe fata, dar la fel de micut ca inainte.
Desprinsa din imbratisarea lui mi-am revenit macar pentru moment la normal. Ii zambesc in scarba, dorindu-mi parca sa-l lovesc din nou si din nou, pana toata aceasta ura din mine se va risipi si voi putea sa-l imbrtisez din nou la fel cum o faceam pe vremuri. Dar cat de slaba m-ar face asta sa par in fata lui? Cat de jalnica?
Imi strang pumnul din ce in ce mai tare, neintelegandu-i comportamentul nici macar pentru o secunda. Dar l-am inteles oare vreodata? A fost vreodata ceea ce credeam eu? A fost vreodata al meu?
Trebuie sa plec de langa el cat mai repede. Imi aranjez geanta pe umar si trec pe langa el trecand strada spre statia de autobus. Ii spun doar un ‘pa’ sec, cu jumatate de gura si spre surprinderea mea el nu a mai spus nimic, nici nu a incercat sa ma opreasca, desi pentru o secunda mi-am dorit sa o faca.
Un minut mai tarziu ma reintalnesc cu colegele care par as fi urmarit toata scena ca pe un film de la cinema, sau una din telenovelele lor idioate si singura lor intrebare e de ce-l resping pe ‘frumosul ala’.
N-aveam chef de dat explicatii, nu lor cel putin, care inca-si viseaza probabil printii aparandu-le la usa, furandu-le de la parinti pentru a le oferii regatul lor. Sau cine mai stie ce.
Imi aprind o tigara dar nu apuc sa trag decat de doua ori din ea inainte sa apara autobuzul in fata mea si sa fiu obligata sa o sting, insuficient pentru a ma calma. Noroc ca soferul mi-a facut involunar un serviciu si a mers mai repede ca de obiei. Ajunsa acasa in mai putin de zece minute, imi arunc hainele ce le-am purtat astazi prin toata casa si ma bag direct sub dus, dand drumul doar la apa rece.