Varsta minima: {+16} Gen: actiune, comedie, drama etc. Limba: romana Observatii cu privire la continut: _ Tipul de comentariu solicitat: doresc orice fel de critica deoarece vreau sa ma perfectionez Not Children
Sakura's point of view
" Fiecare secunda , fiecare minut , fiecare ora ! Nu mai suport , am si eu nevoie de liniste ! V-ati gandit la asta macar un moment ? ........ ma gandeam eu ! . Nu spun ca nu te iubesc , ba chiar din contra , dar ati intrecut masura ! . Copilaria mi-a fost marcata , traume ramand in urma , adolescenta insa nu te voi lasa sa mi-o distrugi . Imi voi trai copilaria ramasa cu speranta ca te voi uita Am incercat de atatea ori sa nu bag in seama , sa fiu o persoana nepasatoare , dar ochii vostrii plini de sulite sangeroase ce-mi intra direct prin inima ma fac sa renunt , sa ma dau batuta !
Cu o durere in inima imensa va spun ca am luat decizia finala : PLEC ! "
"P.S: Tata , sper ca intr-o buna zii iti vei aduce aminte ca ai avut o fiica . Te iubesc !"
Pun foaia de hartie pe patul care pentru, cam a patra oara in viata l-am aranjat. Ma mai uit odata prin camera ca nu cumva sa fi uitat ceva. Imi inchei fermuarul de la geaca, imi iau ghiozdanul in spate, telefonul e in buzunar si eu sunt gata de putina liniste . Certurile lor nu ma mai lasa nici sa respir in plus cand “tata” consuma ceva ce contine alcool, mai am norocul sa primesc minim o palma sau din partea mamei un picior . Sunt putin speriata , stiu foarte bine ca nu este bine ce fac , ca nu voi mai avea cale de intoarcere , dar viata iti pune piedici sau iti da oportunitati.
Caut un loc mai accesibil de evadare , ochii obositi rotindu-se prin camera . Am gasit ! . Merg in cea mai mare liniste catre fereastra deschisa de vant , zambind diavoleste . Dau perdelele maroni la o parte apoi increzatoare pun piciorul pe pervaz . Mana mea aluneca usor pe langa perdea , acum fiind singura mea sursa de sustinere . Ridic si celalalt picior de la sol fiind foarte greu sa pastrez echilibrul . Un pas gresit si adio libertate .
Ies , fara sa arunc o ultima privire casei in care candva , ma jucam alaturi de parintii mei . Durea , durea extrem de mult sa stiu ca imi voi abandona parintii , dar este singura cale prin care voi putea supravietui . Pur si simplu , am o senzatie de gol in stomac cand ii vad certati mereu . Acele certuri ce cu fiecare momente deveneau dese , tot mai dese . Vantul caldut de iunie se batea usor de fata mea , pacalindu-ma uneori , jucandu-se la firele rozali de par . Strazile pusti , imi aduc aminte de plimbarile nocturne alaturi de familia mea . Trag aer adanc in piept , pe fata mea palida apare un zambet de satisfactie si dorinta de putina adrenalina sau cel putin de a iesi din conturul monotoniei ce inconjoara micul NewBerry . Este un oras linistit din Michigan , cu oameni foarte draguti si prietenosi , dar tot mai bine este acel " necunoscut "
Este totul atat de vag . Nu stiu unde unde sa merg sau ce sa fac . Oftez , hotarand sa caut in lista de telefoane ceva cunoscut . Ma asez pe iarba moale , turceste si incep ami storci mintea de idei . Daca ma gandesc mai bine , planul asta nu a fost gandit cum trebuie . Haide , Sakura ! . Gaseste o solutie ! . Ochii mei cauta cu disperare un nume , un nume care imi aduce multa bucurie doar cand il aud . Incep sa ma panichez stiind daca am pierdut numarul , am pierdut si planul . Rasuflu usurata cand numele acelei persoane se arata scris cu majuscule in lista mea de telefoane . Ma gandesc daca sa-l sun sau nu . Daca este ocupat , daca nu raspunde ? . Aceste intrebari invadau cu forta mintea acum plina de ganduri negative si pesimiste .
Stau cu telefonul in mana , privesc acele litere ce formau un nume dragalas , dar totusi serios . A spus ca pot suna pentru orice problema imi trece prin cap . Este momentul perfect pentru ai cere asta ! . Mana incepe sa transpire din cauza caldurii , udand telefonul zgariat in unele parti . Ridic un deget , iar cu o atingere usoara a ecranului , reusesc insfarsit sa sun . Un zumzait facut de telefonul meu , incepe sa se auda . Am mari emotii , astept cu nerabdare sa raspunda ca mai apoi sa-i zic uimitorul meu plan . Toate gandurile se destrama precum panza de paianjen de cum s-a auzit casuta vocala . Acum , orice sansa de a scapa de proprii mei parinti s-a facut praf . Singurul meu prieten care stiu ca nu ma v-a da de gol , nu raspunde . Gandul ca v-a trebui sa ma intorc acasa si sa suport bataile parintilor mei , ma inspaimanta . In niciun caz nu pot sa ma intorc , nu este o optiune . Cad din nou pe ganduri , caut o idee care sa ma scoata din acest infern , dar nu pot face nimic . Sunt o adolescenta de 17 ani , ce pot sa fac ?
Atentia imi este atrasa de drumul plin de masini grabite . Oare sa fac asta ? . Auzeam injuraturile soferilor grabiti si nervosi care probabil doreau sa ajunga cat mai repede "acasa " . Era o optiune total gresita , dar viata merge inainte si eu o urmez . Ma ridic increzatoare de pe iarba , lasand mainile sa cada usor pe langa trup . Incep sa alerg spre strada plina cu diferite masini care mai de care mai scumpe , frumoase . Un camion se zareste, poate am noroc. Fac cu mana , dar acesta trece pe langa mine ca si cum nu as fi existat acolo. Rasuflu prelung si merg incet pe marginea drumului poate, poate o sa am noroc. Mai vine o masina , farurile ei puternice m-au lasat fara vedere umpic , dar cand a revenit masina disparuse , lasand in urma ei o dara de praf . Off.... ghinionul este de partea mea astazi !
Ma plimb pe marginea acestui drum prafuit de 3 ore . Daca ma vede tata aici ma v-a tara pana acasa si acolo imbatranesc . Am inceput sa fredonez o melodie care aminteste de clipele petrecute alaturi de cel mai bun prieten al meu . Desii el are acum 20 de ani , ma inteleg foarte bine cu el . Acum este in Beverly Hills , creeaza diferite aplicatii pentru telefoane . Imi doresc atat de mult sa merg in acel oras , mai pe scurt orasul visurilor mele . Acolo pot macar sa am parte de putina liniste . Incep sa imi pierd putina rabdare pe care o detin , o noua masina. Imi bag telefonul marisor in buzunar, ma aranjez putin, imi dau cu mana prin par si imi asez hainele pe mine. Este un Audi Q7 negru, exact masina ce am vrut sa mi-o cumpar eu daca mama nu imi lua banii , dar asta este o alta poveste, ii fac cu mana si spre surprinderea mea ,opreste. Deschide geamul si la volan era ,,, supriza !
Fac ochii cat cepele si schitez un zambet sceptic . Asta trebuie sa fie o gluma ! . Nu poate fi el ! . Parul blond era acoperit de o sapca stil rapper , lasand sa se vada putinele fire de par libere . Ochii lui albatrii ce stralucesc in lumina lunii , ma privesc bland si pe fata imediat ii apare un zambet ironic . Stia , ca asa se v-a intampla , ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu . Acum totul era mult mai clar , ma duc sa locuiesc cu el . El este singurul care ma intelege cu adevarat , singurul care ma cunoaste . Atentia imi este atrasa de vocea lui plina de etuziazm , care ma amuza umpic .
-Rozalio , ce onoare sa te intalnesc din nou . Unde mergi ?
- In minunatul Beverly Hils , ii raspund eu simplu . Se uita la mine foarte ciudat , ochii lui albastrii au o stralucire aparte , niciodata nu l-am mai vazut asa . Nu s-a schimabt de loc , acest nebun . Tu , Naruto , unde mergi ? . Il intrreb eu , acum foarte serioasa . Nu apuc sa spun nimic , aud usa masinii deschizandu-se si apoi simt imbratisarea lui calda . Il imbratisez si eu la randul meu , lacrimile facandu-si aparitia . Cu el ma simt in singuranta chiar daca este cel mai bun prieten al meu . Blondul spune ca voi locui cu el de acum inainte si nu am sa ma intorc niciodata aici .
Nu mai stau pe ganduri , ma urc sus in fata , iar apoi vine si el langa mine . Ghiozdanul il arunc pe bancheta din spate langa multitudinea de hartii . Nu ii dau prea mare importanta , sunt prea bucuroasa ca nu v-a mai trebuii sa ascult plictisitoarele certuri ale parintilor mei .
Masina porneste si astfel imi las in urma tot ceea ce nu imi placea, tot ceea ce nu ma inghitea pe mine si pornesc intr-o vacanta cat mai placuta alaturi de bunul meu prieten , sper, dar asta doar dupa ce ajung la destinatia finala.
Sakura's point of view
" Fiecare secunda , fiecare minut , fiecare ora ! Nu mai suport , am si eu nevoie de liniste ! V-ati gandit la asta macar un moment ? ........ ma gandeam eu ! . Nu spun ca nu te iubesc , ba chiar din contra , dar ati intrecut masura ! . Copilaria mi-a fost marcata , traume ramand in urma , adolescenta insa nu te voi lasa sa mi-o distrugi . Imi voi trai copilaria ramasa cu speranta ca te voi uita Am incercat de atatea ori sa nu bag in seama , sa fiu o persoana nepasatoare , dar ochii vostrii plini de sulite sangeroase ce-mi intra direct prin inima ma fac sa renunt , sa ma dau batuta !
Cu o durere in inima imensa va spun ca am luat decizia finala : PLEC ! "
"P.S: Tata , sper ca intr-o buna zii iti vei aduce aminte ca ai avut o fiica . Te iubesc !"
Pun foaia de hartie pe patul care pentru, cam a patra oara in viata l-am aranjat. Ma mai uit odata prin camera ca nu cumva sa fi uitat ceva. Imi inchei fermuarul de la geaca, imi iau ghiozdanul in spate, telefonul e in buzunar si eu sunt gata de putina liniste . Certurile lor nu ma mai lasa nici sa respir in plus cand “tata” consuma ceva ce contine alcool, mai am norocul sa primesc minim o palma sau din partea mamei un picior . Sunt putin speriata , stiu foarte bine ca nu este bine ce fac , ca nu voi mai avea cale de intoarcere , dar viata iti pune piedici sau iti da oportunitati.
Caut un loc mai accesibil de evadare , ochii obositi rotindu-se prin camera . Am gasit ! . Merg in cea mai mare liniste catre fereastra deschisa de vant , zambind diavoleste . Dau perdelele maroni la o parte apoi increzatoare pun piciorul pe pervaz . Mana mea aluneca usor pe langa perdea , acum fiind singura mea sursa de sustinere . Ridic si celalalt picior de la sol fiind foarte greu sa pastrez echilibrul . Un pas gresit si adio libertate .
Ies , fara sa arunc o ultima privire casei in care candva , ma jucam alaturi de parintii mei . Durea , durea extrem de mult sa stiu ca imi voi abandona parintii , dar este singura cale prin care voi putea supravietui . Pur si simplu , am o senzatie de gol in stomac cand ii vad certati mereu . Acele certuri ce cu fiecare momente deveneau dese , tot mai dese . Vantul caldut de iunie se batea usor de fata mea , pacalindu-ma uneori , jucandu-se la firele rozali de par . Strazile pusti , imi aduc aminte de plimbarile nocturne alaturi de familia mea . Trag aer adanc in piept , pe fata mea palida apare un zambet de satisfactie si dorinta de putina adrenalina sau cel putin de a iesi din conturul monotoniei ce inconjoara micul NewBerry . Este un oras linistit din Michigan , cu oameni foarte draguti si prietenosi , dar tot mai bine este acel " necunoscut "
Este totul atat de vag . Nu stiu unde unde sa merg sau ce sa fac . Oftez , hotarand sa caut in lista de telefoane ceva cunoscut . Ma asez pe iarba moale , turceste si incep ami storci mintea de idei . Daca ma gandesc mai bine , planul asta nu a fost gandit cum trebuie . Haide , Sakura ! . Gaseste o solutie ! . Ochii mei cauta cu disperare un nume , un nume care imi aduce multa bucurie doar cand il aud . Incep sa ma panichez stiind daca am pierdut numarul , am pierdut si planul . Rasuflu usurata cand numele acelei persoane se arata scris cu majuscule in lista mea de telefoane . Ma gandesc daca sa-l sun sau nu . Daca este ocupat , daca nu raspunde ? . Aceste intrebari invadau cu forta mintea acum plina de ganduri negative si pesimiste .
Stau cu telefonul in mana , privesc acele litere ce formau un nume dragalas , dar totusi serios . A spus ca pot suna pentru orice problema imi trece prin cap . Este momentul perfect pentru ai cere asta ! . Mana incepe sa transpire din cauza caldurii , udand telefonul zgariat in unele parti . Ridic un deget , iar cu o atingere usoara a ecranului , reusesc insfarsit sa sun . Un zumzait facut de telefonul meu , incepe sa se auda . Am mari emotii , astept cu nerabdare sa raspunda ca mai apoi sa-i zic uimitorul meu plan . Toate gandurile se destrama precum panza de paianjen de cum s-a auzit casuta vocala . Acum , orice sansa de a scapa de proprii mei parinti s-a facut praf . Singurul meu prieten care stiu ca nu ma v-a da de gol , nu raspunde . Gandul ca v-a trebui sa ma intorc acasa si sa suport bataile parintilor mei , ma inspaimanta . In niciun caz nu pot sa ma intorc , nu este o optiune . Cad din nou pe ganduri , caut o idee care sa ma scoata din acest infern , dar nu pot face nimic . Sunt o adolescenta de 17 ani , ce pot sa fac ?
Atentia imi este atrasa de drumul plin de masini grabite . Oare sa fac asta ? . Auzeam injuraturile soferilor grabiti si nervosi care probabil doreau sa ajunga cat mai repede "acasa " . Era o optiune total gresita , dar viata merge inainte si eu o urmez . Ma ridic increzatoare de pe iarba , lasand mainile sa cada usor pe langa trup . Incep sa alerg spre strada plina cu diferite masini care mai de care mai scumpe , frumoase . Un camion se zareste, poate am noroc. Fac cu mana , dar acesta trece pe langa mine ca si cum nu as fi existat acolo. Rasuflu prelung si merg incet pe marginea drumului poate, poate o sa am noroc. Mai vine o masina , farurile ei puternice m-au lasat fara vedere umpic , dar cand a revenit masina disparuse , lasand in urma ei o dara de praf . Off.... ghinionul este de partea mea astazi !
Ma plimb pe marginea acestui drum prafuit de 3 ore . Daca ma vede tata aici ma v-a tara pana acasa si acolo imbatranesc . Am inceput sa fredonez o melodie care aminteste de clipele petrecute alaturi de cel mai bun prieten al meu . Desii el are acum 20 de ani , ma inteleg foarte bine cu el . Acum este in Beverly Hills , creeaza diferite aplicatii pentru telefoane . Imi doresc atat de mult sa merg in acel oras , mai pe scurt orasul visurilor mele . Acolo pot macar sa am parte de putina liniste . Incep sa imi pierd putina rabdare pe care o detin , o noua masina. Imi bag telefonul marisor in buzunar, ma aranjez putin, imi dau cu mana prin par si imi asez hainele pe mine. Este un Audi Q7 negru, exact masina ce am vrut sa mi-o cumpar eu daca mama nu imi lua banii , dar asta este o alta poveste, ii fac cu mana si spre surprinderea mea ,opreste. Deschide geamul si la volan era ,,, supriza !
Fac ochii cat cepele si schitez un zambet sceptic . Asta trebuie sa fie o gluma ! . Nu poate fi el ! . Parul blond era acoperit de o sapca stil rapper , lasand sa se vada putinele fire de par libere . Ochii lui albatrii ce stralucesc in lumina lunii , ma privesc bland si pe fata imediat ii apare un zambet ironic . Stia , ca asa se v-a intampla , ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu . Acum totul era mult mai clar , ma duc sa locuiesc cu el . El este singurul care ma intelege cu adevarat , singurul care ma cunoaste . Atentia imi este atrasa de vocea lui plina de etuziazm , care ma amuza umpic .
-Rozalio , ce onoare sa te intalnesc din nou . Unde mergi ?
- In minunatul Beverly Hils , ii raspund eu simplu . Se uita la mine foarte ciudat , ochii lui albastrii au o stralucire aparte , niciodata nu l-am mai vazut asa . Nu s-a schimabt de loc , acest nebun . Tu , Naruto , unde mergi ? . Il intrreb eu , acum foarte serioasa . Nu apuc sa spun nimic , aud usa masinii deschizandu-se si apoi simt imbratisarea lui calda . Il imbratisez si eu la randul meu , lacrimile facandu-si aparitia . Cu el ma simt in singuranta chiar daca este cel mai bun prieten al meu . Blondul spune ca voi locui cu el de acum inainte si nu am sa ma intorc niciodata aici .
Nu mai stau pe ganduri , ma urc sus in fata , iar apoi vine si el langa mine . Ghiozdanul il arunc pe bancheta din spate langa multitudinea de hartii . Nu ii dau prea mare importanta , sunt prea bucuroasa ca nu v-a mai trebuii sa ascult plictisitoarele certuri ale parintilor mei .
Masina porneste si astfel imi las in urma tot ceea ce nu imi placea, tot ceea ce nu ma inghitea pe mine si pornesc intr-o vacanta cat mai placuta alaturi de bunul meu prieten , sper, dar asta doar dupa ce ajung la destinatia finala.