AnimeZupCăutare

[Naruto] I'm not only your drug +14 (ItaSasu, SasuNaru)

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari
Am facut un fic cu un yaoi mai fin deoarece nu stiu ce va iesi,sper sa va placa :*

I'm not only your drug




Capitolul 1
*** Flashback *

Este putin trecut de miezul noptii si nimeni nu mai pare sa umble pe strazile prafuite ale Konohai. Doar latratul cainilor se aude si linistitul cantec al greierilor. Insa, undeva, pe langa resedinta Uchiha, lumina este aprinsa la una dintre camere si chiar se vede o silueta deplasandu-se. La intrarea in casa familiei in stil japonez, se sprijini de gardul de beton, un tanar care arata deplorabil. Baiatul era descult, imbracat in pantaloni de a nuanta gri si largi, tricou negru . Isi aseza mana dreapta pe un colt mai nefinisat si macinat al gardului imens, apoi se intoarse si se rezema cu spatele , rasufland greu. Ameteala il cuprinse si se vedea asta in ochii lui profunzi si negri. Arunca o privire repezita la casa mare a clanului Uchiha, apoi isi trecu mana tremuranda prin parul de un negru ca pana corbului. Fata baiatul este rotunda si plina de sudoare. Se simti slabit si cuprins de caldura, acea caldura fiind cauzata de betie. Cu chiu cu vai si cu pasi lenesi, urca scara si deschise usa. Imediat dete in camera cu lumina aprinsa. Acolo un baiat mai mare ca el de vreo 21 de ani, ce plimba o oala cu ramen. Acesta era Itachi Uchiha, iar individul care ii aparuse in prag, era fratele sau mai mic , Sasuke de 18 ani. Itachi Uchiha ii semana mult lui Sasuke la fizic, doar ca avea o stralucire aparte in privire si se purta cu parul prins in coada, peste obraji avand lasate doua suvite de par.
Fratele lui Sasuke purta un sort peste pijamalele purpurii, o tinuta destul de nostima. Vazandu-l pe fratele sau in starea jalnica, puse oala pe masuta joasa si il apuca de brat pe brunet.
- Sasuke, ce-i cu tine la ora asta? se rasti Itachi
- Vezi-ti de ale..tale! spuse Sasuke repezit printre sughituri.
Itachi ii simti mirosul puternic de alcool si urmara cateva secunde de liniste. Pe urma o palma se auzi si o zdruncinatura puternica. Sasuke cazu pe podea, cu obrazul inrosit de urma palmei lui Itachi.
- Cine te crezi.. nenorocitule? Tu.. sa dai in mine !?
- Lasa tonul jos cu mine! Sasuke uite ce ai ajuns, un betivan notoriu. Esti mai rau ca un vagabond, vii beat si descult acasa ! Imbecilule !
Sasuke nu mai rosti niciun cuvant, fratele sau mai mare ii intoarse spatele si reveni la prepararea ramenului.
- Si ce? Oricum tata mereu te-a iubit doar pe tine !
Itachi se simti ofensat si in acea clipa parca un gol ii se aseza in stomac.
- Tu asta ai vazut ! Dar tata mereu zicea de tine in fata mea...datorita tie m-am razbunat pe clan.
Intre cei doi se aseza o patura de tacere. Nu-si vorbira clipe bune. Sasuke se ridica si porni in camera sa sa doarma, Itachi il privea pe furis cu coada ochiului. Brunetul , stapanit de influenta alcoolului se impiedica in propriile picioare si cazu pe pardoseala. Fratele sau tresari si ii sari in ajutor.
Itachi il intoarse pe spate cu mainile intr-o maniera asa gingasa, aproape copilareasca. Il privi suspicios pe Sasuke si il acapara o senzatie de caldura launtrica, nu paru sa fie deranjat de mirosul de alcool.
'' Am sa-ti iau si ultima picatura de mandrie, frate! Asa cum mi-ai facut tu mie''
Il apuca lejer pe Sasuke in brate si il duse in camera lui. Bunetul intredeschise ochii si il vazu pe Itachi in fata lui cu o atitudine hotarata si stranie.
- Ce faci Itachi ?
Brunetul se simti fortat de o stransoare, Itachi il prinsese de ambele maini. Dupa un contact vizual rece, Sasuke se simti apasat de fratele sau. Era un sarut fortat... Itachi il saruta profund si apasat, apoi usor isi intredeschise buzele, strecurandu-si tiptil limba printre buzele lui Sasuke. Brunetul se zbatea, dar in zadar. Cu toate ca se impotriva, tanarul Uchiha simti prin sarutul fratelui sau mai mare o senzatie usturatoare de placere. Il apuca tremuratul si inchise ochii crezand ca e un vis. Itachi intrerupse sarutul si il musca de buze, apoi de urechi. Sasuke incepea sa se umple se sudoare. Itachi isi plimba limba pe gatul lui mangaindu-i totodata pieptul fratelui sau aflat in comanda sa pe urma usor se ridica deasupra brunetului.
- Ai sa regreti tot !
Sasuke se inspaimanta si totodata simtea si un complex de sentimente : furie si caldura :
- Ce ai de gand ? Profiti ca sunt ametit ? Profita daca ai tupeu! Iti jur ca daca mergi mai departe, te omor in chinuri!
- Sa te vad... Uchiha
Urmatoarele momente s-au petrecut intr-o maniera grabita. Itachi isi lapada pantalonii, iar pe ai lui Sasuke ii rupse. Totul se derula rapid. Sasuke incepu sa tipe si sa geama de durere si ii cerea sa inceteze, iar fratele sau aproape animalic si satisfacut de peisaj, continua miscarile de dute-vino. Intr-un final, brunetul il cuprinse pe fratele sau mai mare de gat. Itachi se opri pentru moment. Sasuke era transpirat si avea ochii impanziti de lacrimi, continuand stransoarea la gatul brunetului.
- Indraznesti...sa ma ucizi ? Fa-o ! Nu pentru asta te-am lasat in viata? Nu pentru asta acum ti-am luat si demnitatea de Uchiha ? Haide, tu traiesti din ura si razbunare!
Sasuke atunci izbucni de furie :
- Taci dracu' odata !!
Reusi sa-l dea pe Itachi jos de pe el si sa se acopere cu o patura. Brunetul satisfacut isi lua pantalonii si se ridica in picioare.
- Esti prea beat sa ma lovesti ! O sa ne revedem si atunci sper sa fii destul de puternic ca sa ma omori cum te lauzi!
Sasuke nu putu sesiza plecarea lui Itachi, vazu doar luminile stingandu-se si atipi deindata ametit de bautura. Dimineata urmatoare, brunetul se trezi cu o migrena incredibila si o durere de posterior. Se uita sub patura si vazu ca era gol de la brau in jos. Se ridica speriat si buimac si isi lua niste pantalonii in graba, apoi porni prin casa. Nimic ! Itachi plecase, dar isi aminti clar ce cuvinte rostise brunetul


*** sfarsit de flashback***


Sasuke se rezema de un stejar meditand si tinand mainile incrucisate. Brusc simti nevoia sa se uite la cer.
- Nu voi uita niciodata ce mi-ai facut! Itachi, iti jur ca am sa te ucid ! Indiferent !




edit : Imi cer scuze daca mai sunt greseli, eu am incercat sa le corectez pe cat posibil :(
Hei, Deny! Cum ti-am spus si pe mess, trec pe aici putin :3
Mie ideea imi place, iar titlul suna bine. Sper sa se lege cu povestea in sine (si uite ca fac rime heheh) *giggles*. Nu suport violurile, insa scena respectiva nu a fost chiar asa de...oribila, deci e ok.
Totusi mi-ar place mai multa descriere a sentimentelor personajelor si nu stiu, poate chiar a peisajului? o.o (bre, cred te innebunesc cu descrierea!)
Am observat niste greseli de tastare, dar e in regula, sunt minore. Oh si acel '' isi lapada'' pe mine, sincer, ma cam seaca o.o Nu stiu, mi se pare ca suna urat.
Hmm, cam atat. Astept next-ul, desi banuiesc ce va urma~
Ceau, ceau! Cred ca citesc pentru prima oara un fic yaoi naruto, nu de alta, dar nu prea m-am omorat cu ele, dar al tau mi-a captat atentia. Defapt primul capitol, descrierea, modul tau de a te exprima prin cuvinte.
Nu ai avut greseli, sincer eu chiar nu am vazut. Poate ca undeva ai omis o virgula, ceva, dar in rest impecabil, plus nu este foarte lung si ai avut timp sa-l corectezi. Deci pentru mine este ok.
Un lucru am de spus, nu ca imi pasa mie asa de tare cum si ce folositi ca sa aratati secvente din trecut, dar decat sa te folosesti de acel flashback, ti-as propune sa pui gandurile si desigur fragmentele din trecut intre ghilimele cu italics. Arata mai bine si asa se foloseste deobicei, eu cel putin asa am vazut in carti.
In rest ca sa ma leg de felul in care ai descris, pai ai facut-o intr-o maniera frumoasa, nu te-ai grabit, deci actiunea sincer este bine pusa la punct, iar la final chiar daca se putea mai bine sa dezvolti acea parte a 'violului' cu inca cateva detalii, ai facut o treaba buna, adica nu ai grabit tu neaparat prin scris, dar ai scos in evidenta scena care s-a derulat fugitiv - sper ca se intelege ce vreau sa spun. :]]
Sasuke beat, interesant, ma intreb ce are sa urmeze, iar faptul ca in titlu apare si Naruto, ma gandesc ca poate Sasuke sa aiba o relatie si cu el? Poate, nu stiu, am o vaga impresie doar, insa astept nextul. Succes!
Multumesc tuturor de commuri :* Am sosit cu noul capitol care zic eu are niste parti destul de picante si socante :)) Spor la citit !



Capitolul 2


Dis-de-dimineata soarele arzator si auriu se ridica inaltator si parca mandru peste tinuturile Konohai. Desi se dovedi a fi o ora matinala, deja arsita incepu sa impanjeasca Satul Frunzei, dandu-i un aer pustiu si fierbinte asemenea unui desert. Pe strazile prafuite ale satului nu se vedea urma de om. Insa la hanul cu ramen al batranul Mutsume era intotdeauna cu noaptea in cap cineva. Batranul Mutsume era om in varsta la prag de pensie, cu chelie, fata supta, ochii mici si fiind putin dolofan. Mai mereu purta capul acoperit cu o baioneta alba si un sort alb, gata sa serveasca o portie de mancare calda si afisand un zambet primitor.
In dimineata prea insorita si calda pentru un inceput de zi, la micul restaurant al domnului Mutsume, se zari tanarul Uchiha care era in trecere. Imbracat intr-o pereche de pantaloni albi largi si o bluza rosu cu negru ceva mai mulata pe corpul baiatului si fara maneci. Cu o privire rece si o atitudine nepasatoare, totodata atras de falsa senzatie de racoare de la teiul micut de langa restaurant, Sasuke porni sa apuce un loc direct sub pom, sperand sa prinda o adiere de vant. Trase scaunul si se aseza lenes, apuca un pahar gol si il tot rasucea cu degetele. Domnul Mutsume banuia ca e el si de aceasta data il vazu mult mai ingandurat ca niciodata. Il intreba scurt ce ar dori, iar brunetul raspunse ca o portie de ramen, dupa care facu o scurta pauza de vorbire si adauga si un mic pahar de coniac.
Batranul ii indeplini comanda. Sasuke savura portia de ramen, apoi pleca si lasa banii pe tejghea. Facu cativa pasi si sesiza pe langa el trecuse o fata cu parul rozaliu si scurt imbracata intr-o rochie rosie. Brunetul nu arunca decat o privire ironica apoi zambi la fel :
- Ce bucurosi si lipsiti de griji pot fi unii !
Sasuke merse buimac fara vreo destinatie in gand vreo doua ceasuri , pana cand realiza brusc ca ajunse la cascada celor patru Hokage. Isi puse mainile pe balustrada de fier si admira peisajul. Simti prin curgerea cristalina a apei cum il cuprinse nostalgia, clipele cand invatase tehnica focului. Dupa ce isi incheie meditarea, auzi un pleoscait in apa. Nu paru un sunet bizar incat sa-l afecteze. Apoi venira mai multe sunete. Sasuke se intoarse si vazu cutite kunai indreptandu-se spre el.
- Ce e asta ? spuse el sarind si ferindu-se.
- Ne revedem deci... Sasuke !
Se auzi o voce, dar nu se vedea cel care rostise acele cuvinte.
- Iesi la lumina !
Printre crengile copacilor se ivi un alt baiat, imbracat intr-o perelina neagra cu nori rosii, semnul clanului Akatsuki.
- Itachi !?? Sasuke se repezi infuriat la culme si realiza tehnica Chidori, apoi porni ca un animal salbatic la fratele sau care statea calm. Brunetul tot alerga ca un disperat si tot peisajul calm fu acoperit de un nor de fum si tacerea fu sparta de multe bubuituri.
- Te.. omor ! Te distrug !
Cand fumul se risipi , cei doi Uchiha erau unul in fata ceiluilalt cu mainile intinse. Itachi avea un firicel de sange la coltul drept al buzelor, iar Sasuke era si mai sifonat. Brunetul facu un pas si ii trase un pumn fara prea mult efort, aruncandu-l pe Sasuke intre copaci. Abia se putu ridica in picioare si scuipa cateva picaturi de sange , apoi isi sterse buzele in semn de sfidare.
Itachi nu fu impresionat si se repezi asupra lui Sasuke trantidu-l de pom. Il apucase de gat si de brau, simtindu-i caldura corpului si chackra puternica.
- Asta numesti tu puternic ! ii sopti Itachi fratelui sau langa ureche. Trebuie sa ma urasti mai mult! Sa traiesti din ura !
Brunetul se apropie si il musca pe Sasuke de buze, i le supse usor , apoi incerca sa-l faca pe tanar sa lase garda jos. Isi intredeschise buzele umede si il saruta adanc pe brunet, se juca cu buzele lui Sasuke prin atingeri perverse cu limba, apoi il mai saruta odata usor. Sasuke se simti neputincios la atingerile lui Itachi, devenise marioneta de joaca a fratelui sau si uneori nu se putea impotrivi. In clipa aceea in minte ii reaparu scena in seara cand Itachi facuse dragoste cu el, mai degraba batjocura. Isi reaminti clar si raspicat vorbele fratelui sau : '' Indraznesti sa ma ucizi ? Fa-o ! ''
Sasuke se trezi ca dintr-un vis, acele vorbe ii raspunara in minte puternic ca un clopot si ii se reaprinse furia si ura. Isi reactiva sharinganul, iar cu mainile si picioarele, aplica o lovitura si il inlatura pe Itachi.
- Mi-ai prins slabiciunea ! Dar vorbele pe care le-ai spus sunt mai importante! Te omor ! Am sa te omor ! Iti jur Itachi !
- Mai vedem ! Te astept fratioare ! spuse Itachi disparand dupa un nor de ceata jutsu.
Sasuke ranit mai mult sufleteste si dezamagit , cazu in genunchi, lovind pamantul cu pumnul drept. Se ridica cu greu, apoi se indrepta spre cascada. Isi privi chipul in miscarile inelare ale apei si pentru el acea fata trista si sifonata avea sa-i schimbe pentru totdeauna identitatea.
Isi trecu mana prin par , apoi degetele prin apa atat de limpede. Cu cateva miscari , sorbi niste apa si dete si pe chipul sau murdarit de la batalie. Ramase o clipa neclintit, apoi se uita iarasi la acelasi cer albastru si lipsit de nori :
- Voi deveni mai puternic ! Chiar daca mor incercand, voi da tot ce am ! De acum inainte, traiesc doar din ura !




stiu ca e cam scurt :(
Ceau, ceau! <3
Da, este scurt si nu prea e interesant ca sa spun asa. Totul mi se pare prea brusc mie - apare de Itachi, se lupta putin, pleaca Itachi si Sasuke ramane cu acel gust de ura in gura... Dar inainte ca ace gust sa apara, el ce simtea? Presupun ca aceste raspunsuri le voi primi prin alte capitole.
Mie una cel putin mi s-a parut cam sec acest capitol, ai avut descriere si mi-a placut cum ai formulat in mare unele propozitii, cu exceptia acesteia -->> "In dimineata prea insorita si calda pentru un inceput de zi, la micul restaurant al domnului Mutsume, se zari tanarul Uchiha care era in trecere.Imbracat intr-o pereche de pantaloni albi largi si o bluza rosu cu negru ceva mai mulata pe corpul baiatului si fara maneci" - cuvantul ingrosat este probleme, nu era necesar punerea lui acolo fiindca se sub intelegea despre cine era vorba.
In rest nu stiu daca ai mai avut greseli, acum sincer am fost putin introdu-sa in text si nu am mai cautat greseli, cred ca ai lucrat impecabil.
Oricum tot ce ar fi trebuit sa faci tu era sa dinamizezi si sa introduci mai multe idei in capitol, caci asa actiunea e destul de seaca, nu mi se pare interesanta nici lupta dintre cei doi. Trebuia sa ii dai ceva volum de substanta prin detalii, mai multa descriere.

Hmmm... sa mai spun ceva? Nu stiu, chiar si asa mie imi place cum scrii, foarte frumos si ordonat, trebuie doar sa faci capitolele ceva mai interesante si sa le dai volum cu detalii. (desigur nici in exces, potrivit)
Succes cu nextul! *hug*
MULTUMESC DE COMM! :* sper ca acest cap sa fie mai bun si mai apetisant :* :->



Capitolul 3



Konoha fu invaluita de razele difuze si diafane ale lunii,o luna clara, rece inconjurata de nori. Imprejurul ei , o multime sclipiri lumineaza negura noptii ca niste licurici. Satul frunzei sarbatoreste Hanabi. Strazile prafuite fura pline de lume, toti imbracati in kimonouri traditionale divers colorate. Sasuke se plimba si el imbracat intr-un kimono albastru cu triunghiuri galbene, fara maneci si legat la brau cu un cordon de aceeasi culoare. Jocul de lumini se reflecta pe pielea lui rozalie si fina. Isi trecu mana prin par ca un gest superficial si zambi cand vazu atata pace si distractie. In dreapta si in stanga erau numai tarabe cu suveniruri, dulciuri de hanabi si artificii. Deasupra lui pluteau in bataia agatate de sarma , numeroase felinare japoneze si luminite. O adevarata atmosfera de sarbatoare !
Brunetul se plimba printre tarabe destul de buimac o vreme, dar admira aceasta destindere simtand inauntrul sau o satisfactie si o usoara detasare de toate gandurile rele. Admirand in toate partile, sesiza cu greu ca mersese mult incat ajunsese la finalul tarabelor si la periferia Konohai. Ajunse la o prapastie ingradita cu un gard de fier. Acolo se opri si medita o clipa, apoi inalta privirea si zambi deschis la cer. Stelele parca ii trimisesera in suflet un strop de armonie si placere si decise sa se bucure de Hanabi. Se intoarse hotarat , cu zambetul inca atasat pe buze si porni in goana. Alerga pana ce intra din nou in aglomeratia tarabelor si de atata entuziasm, se impiedica si cazu peste un satean. Deschise ochii si isi simti buzele peste buzele baiatului peste care cazuse. Un sarut accidental.
- Hei, vezi pe unde mergi!
Sasuke se ridica cerandu-si scuze superficiale si ramase uimit cand vazu persoana peste care aterizase. Era Naruto Uzumaki. Naruto era un baiat de aceeasi varsta cu Sasuke, blond , un par tepos, ochi albastri cu o nota copilareasca mereu in priviri, buze subtiri si fata rotunda. Blondinul purta un kimono portocaliu simplu fara imprimeuri si legat cu un cordon de rau.
Baiatul ii afisa lui Sasuke un zambet foarte larg.
- Sasuke, ce mai faci amice? rosti Naruto inrosit, adoptand o atitudine de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
- Naruto !? Ce faci prostancule ? zise Sasuke pe un ton glumet la fel de imbujorat.
- Eu, ma plimb pe aici! Nu te-am vazut de ceva vreme ! Apropo, n-ai iubita de ai tabarat pe mine?
Sasuke il privi pe blondin cu o privire dispretuitoare , mereu inrosit si rusinat de sarutul accidental. Totusi simti lautric o usoara senzatie de caldura placuta. Se intreba ce este cu acest sentiment, insa refuza sa creada ca poate ii placuse faptul ca daduse peste Naruto.
Blondul se ridica si dete mana cu brunetul, ambii zambind in semn de revedere. Naruto puse mana pe umarul lui Sasuke si ii sugera sa faca o plimbare.
- Sasuke , a trecut ceva vreme.. Tu esti bine?
- Sunt bine, vreau sa-mi implinesc misiunea.. Trebuie sa imi razbun clanul
- Mda, nu te-ai schimbat deloc ! Ei, macar astazi bucura-te , e Hanabi. Mergem la Prapastia Hokage sa privim artificiile.
Cei doi mersera la prapastia unde Sasuke admirase stelele. Ridicara ochii la cer sperand sa porneasca artificiile. Trecura cateva minute insa nimic.
- Naruto... eu zic ca artificiile sunt mai tarziu.
- A da! Vrei sa aduc sa mancam ceva una alta? Fac cinste!
Sasuke nu apuca sa dea un raspuns pentru ca blondinul deja plecase sa ia o gustare. Brunetul intoarse privirea la cer ingandurat de noua senzatie pe care o simtise fara de Naruto.
''Cred ca e din cauza ca nu l-am vazut de ceva vreme. E un amic de treaba " isi spuse in sinea lui. Blondinul se intoarse cu doua mere glazurate pe bat si incepura sa savureze, uitandu-se unul la altul putin dubios. Dupa cateva clipe incepu jocul de artificii. Numeroase culori luminau cerul noptii si dansau in fata lunii conferind o adevarata splendoare ochilor, ceva ce te scoate din monotonie.
- Grozav!
- Da, a fost frumos! zise Sasuke calm si prietenos. Amandoi decisera sa se duca acasa. Pe drum , Naruto se simti complexat de o multitudine de sentimente. Il privi pe furis pe Sasuke toata intoarcerea spre casa. Isi freca barbia in semn de confuzie. Brunetul mergea tacut si cu o atitudine de usoara nepasare. Clipele trecura repede si ajunsera la casa lui Naruto. Langa usa era un copac batran, un castan care tinea loc de racoare. Naruto se rezema de copac meditand. Brunetul il observa si se apropie de el. Tanarul privi in ochii negri ai brunetului, scufundat in intunecimea calma a uitaturii sale. Deodata isi aminti de accidentul de mai inainte si o caldura usoara puse stapanire pe el. Inchise ochii imbujorat, iar Sasuke ii remarca gestul.
- Ce ai? Ti-e rau ?
- Nu...Nu.. Sunt bine! Serios! Sunt in regula, doar ma gandeam !
Sasuke simti ca starea lui Naruto era un agitata si nesigura si se apropie de el ducandu-si mana pe fruntea blondinului. Naruto se uita la el uimit si timid. Brunetul stramba usor din nas si zise un ''hm'' prelungit, apoi isi plimba mana pana la obrajul drept al lui Naruto.
- N-ai febra ! Dar esti cald.
Naruto paru putin ofensat de replica sa, dar il privi cu ardoare pe brunet de parca ceva se aprinsese in el. Se uita din nou in ochii lui negri si profunzi, se apropie de el mecanic vesnic rapit de acea privire. Sasuke ii urmari miscarile confuz nestiind care era planul blondului. Naruto se apropie foarte mult de chipul lui Sasuke si realiza cei cativa centimetrii diferenta de inaltime. Se ridica pe varful degetelor si il saruta repezit pe brunet pe obrazul drept, apoi uluit zise :
- Trebuie... sa plec !
Sasuke ramase socat si se uita cum Naruto alerga pe scari indreptandu-se spre casa. Bulversat, dete din cap si se intoarse si el acasa. Ii paru putin deplasat gestul lui Naruto, desi acea caldura launtrica reveni si mai intensa si mai placuta. Sasuke ofta si zambi usor indreptandu-se lent spre casa...
Nu ai pentru ce! *hug*
Si acest capitol e scur si are ceva mai multe greseli decat celalat, insa nu are nimic. Oricum ti le voi enumara:
"Stelele parca ii trimisesera in suflet un strop de armonie si placere si decise sa se bucure de Hanabi. Se intoarse hotarat , cu zambetul inca atasat pe buze si porni in goana." - nu stiu, dar mie nu imi place cum suna propozitia aia unde e acel "si"... Poate puteai sa o formulezi altfel, oricum poate si asa e corect, dar mie tot nu imi pare ca suna bine...
"superficiale" - superficial.
"un cordon de rau" - brau.
"obrajul" - obrazul.
Si altele...
De asemenea am remarcat si cateva greseli de exprimare. Si ai grija si in general, totul poate sa se corecteze, trebuie doar sa iti mai treci odata ochii peste text.
Si iti voi spune ce mi-a placut foare mult la acest capitol - ultimele parti, atunci cand Naruto parea mezmerizat de ochii lui Sasuke si nu mai stia ce simte, la fel si Sasuke. Amandoi prinsi intr-un joc confuz. Mi s-a parut ca ai descris acolo destul de bine.
Acum in mare vreau sa-ti spun ca ar trebui sa pui accent mai mult pe descriere si detalii, iar actiunea sa fie ceva mai incetinita fiindca aici chiar ca s-a petrecut prea repede.
Cand vorbesc de detalii, nu ma refer sa-mi spui ca spicul de grau e galben si ca atunci cand il atingi e moale din cauza tesutului sau de nu stiu ce fel. Nici de cum. :)) Adica sa nu te lalai, insa este necesar sa spui cum se simteau personajele, ceva reactii daca se poate si legatura lor cu peisajul natural si legatura intre ei. (Naruto-Sasuke sau mai stiu eu)

Cam atat, nu mai am ce spune cred... Oricum te las cu bine, astept nextul, succes!
Hello>:D<
Dupa cum ti-am mai zis, e primul fic yaoi pe care il citesc^^.
De obicei ce scriu eu e fara sens, deci nu ta astepta ca acest comm sa aiba prea multa logica:)).
Eu cred ca lungimea capitolelor e in regula. Adica, da, sunt prea scurte, dar daca ar fi mai lungi mi-ar fi lene sa citesc:)). De asemenea ai putea sa dai nume capitolelor, ar arata mai bine, cred eu. Greseli de tastare/ exprimare nu cred ca am vazut. E posibil sa fie, dar cum eu citesc doar noaptea, destul de tarziu, abia imi mai amintesc ideea a doua zi.
Legat de titlu nu stiu ce sa zic. Nu e cel mai interesant pe care l-am vazut vreodata, dar nici cel mai sec. E oarecum special.
Acum, ideea in sine e captivanta. La inceput era putin plictisitor, pentru ca era vorba de ura, subiect pe care m-am saturat sa-l aud in anime, dar apoi a devenit mai interesant. Itachi e un nemernic si Sasuke... saracu' de el, prin cate a trecut. Imi place ca ai pus cele doua cupluri intr-o antiteza destul de evidenta. La ItaSasu se vad doar aspectele negative ce pot aparea intr-o relatie, in timp ce NaruSasu emana o inocenta aparte.
Cam atat am avut de zis, anunta`ma cand pui nextu'.
Buna :) am decis sa arunc si eu un ochi peste fanficul tau. Ca prima impresie, mi s-a parut destul de captivant si pentru mine reprezinta o lectura light (nu cred ca este un cuvant mai potrivit in romana).
Cat despre greseli, nu am stat sa analizez dar ceva m-a cam deranjat. Ai tendinta sa folosesti cuvinte din aceeasi famile lexicala ca in "Sasuke il privi pe blondin cu o privire dispretuitoare".
Nu prea ma dau in vant dupa ItaSasu, ca si cuplu dar, in schimb NaruSasu e unul dintre OTP-urile mele. Cand descrii sentimentele lui Sasuke cu privire la Itachi te raportezi doar la ura -un sentiment supraapreciat si frecvent utilizat in mai toate fanficurile care il includ pe Sasuke. Sunt sigura ca e capabil sa aiba emotii mai variate (fiind victima unui viol... trebuie sa fie si ceva mai profund, pe langa razbunare) si aici ma refer doar la relatia celor doi frati pentru ca in cea cu Naruto se schimba treaba -e mult mai vulnerabil si senzitiv. Eu personal sunt adepta fic-urilor SasuNaru dragute, inocente cu dulcegarii -nu in exces,bineinteles- desi stiu ca sunt in afara caracterului lor initial.
Cand postezi urmatorul capitol, ai putea sa ma anunti? :3 Spor la scris!
Mutumesc de commuri si de acum inainte capitolele vor avea titluri multimita unei sugestii, aceea a lui Ayumi :*. Multumesc din nou tuturor si cititorilor ! >:d< :x sper sa va placa acest next.






Capitolul 4
~Fragmente de minciuna~


Naruto se avanta in patul sau japonez dezordonat. Nici nu se deranjase sa aprinda lumina si se intoarse cu fata in sus admirand tavanul simplu fara nimic aparte. Inchise ochii si framantarea lui interioara incepu sa se exteriorizeze sub forma unor perle lacrimare marunte ce se strecurara repezit pe sub pleope. Blondinul isi trecu mainile peste ochi si se zbatu in pat destul de speriat.
'' Ce se intampla cu mine? Acum cativa ani Sasuke mi-era amic si dusman in acelasi timp. Cand il vedeam ma cuprindea gelozia si dorinta de a-l confrunta, iar acum... cand s-a intors ma simt ciudat... Of Naruto, prostule! Nu trebuie sa-ti pese!''
Isi repeta in gand ca nu-i pasa insa se mintea pe sine, sentimentul de a-l revedea pe brunet reprezinta un sentiment nou neexperimentat pana acum care trece dincolo si de barierele logicii si prieteniei. Credea ca daca il va revedea pe Sasuke, nelinistea sa sufleateasca avea sa se sfarseasca un timp, dar e foarte tarziu, probabil a adormit deja. Naruto isi aseza mainile pe piept si intoarse capul inspre fereastra deschisa. Nu prezenta interes pentru atmosfera nocturna, ci pentru fotografia echipei sale facuta in urma cu 3 ani , asezata pe o noptiera maronie cu 2 usi. In poza se aflau Sasuke, Sakura , Naruto si senseiul lor Kakashi. Fetele nostime din micul portret il facura pe blondin sa zambeasca. Medita pret de cateva clipe, apoi auzi 2 voci de baieti pe strada. Curiozitatea il impinse sa se ridice si sa arunce o privire pe geam. Se inselase, pe strada pustie din fata casei , se plimba un baiat cu parul castaniu prins sus si cu ochii negri departati si usor ascutiti. Purta un kimono verzui cu o jacheta de aceeasi culoare trasa peste tinuta de hanabi. Il zari pe blondin pe geam si ii dadu din cap in semn se salut. Naruto aproba usor cu mana si din priviri parca il intreba ce cauta la acea ora pe strada.
- Pe tine te caut! Am sa-ti dau asta! spuse baiatul aruncandu-i lui Naruto printr-un jutsu un avion de hartie.
- Multumesc Shikamaru! O si inceteaza sa o mai faci pe bufnita!
- Da da! zise Shikamaru intorcand spatele si facand un semn superficial cu mana.
Naruto deschise avionul de hartie si sesiza un scris destul de dezordonat. Incepu sa citeasca micul bilet cu o atentie sporita si ramase uimit. Lasa bratele moi si scapa foaia sifonata din maini, aterizand ca o frunza uscata la podea. Primise o veste legata de Sasuke. Naruto se incrunta putin, simtand in sufletul sau o amaraciune usturatoare si un gol abisal. Amaraciunea se intensifica si inceta printr-o lovitura usoara in perete cu pumnul. Blondul porni apoi hotarat pe usa gata sa afle adevarul...
**
De cealalta parte a orasului Konoha , la etajul 1 al unui bloc ninja, locuia Sasuke. Brunetul isi schimbase hainele, purta un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti rosu cu negru simpli. Isi pregatea rucsacul foarte relaxat deoarece are sa plece in misiune inafara satului o perioada de timp. Paru foarte indiferent asupra situatiei si chiar uitase de accidentul cu Naruto. Aproape terminase de impachetat, cand privi pe masa asezata langa patul ordonat si acoperit de o patura visinie si 2 perne mari albe pufoase. Zari tabloul cu echipa 7, aceeasi poza pe care o avea si Naruto pe noptiera. Brunetul capturat de tablou se apropie incet si il cuprinse in mana dreapta. Il acapara nostalgia vremurilor bune cand incercasera sa ia de la Kakashi clopoteii. Ce amintiri inocente! Brusc privirea ii cazu pe Naruto care purta in fotografie bandana albastra si un costum portocaliu de trening. Privirea copilareasca a lui Naruto il facu pe Sasuke sa se simta straniu. Parca ii statu inima in loc si nu mai facu nici un gest, doar se holba la tablou. Apoi parca trezit din reverie, puse din nou mica pastratoare de amintiri inapoi pe masa, dar o aseza cu fata in jos. Ochii negrii ai brunetul afisara o nota de confuzie, incepu sa se dea o batalie in inima lui. Mintea ii ordona sa plece, caci Itachi astepta razbunarea mult promisa, iar inima il implora sa ramana macar putin sa se relaxeze, acum ca-l regasise pe Naruto.
Din nefericire balanta se inclina spre gandul mintii, acel al razbunarii. Hotarat, Sasuke apuca rucsacul si pleca pe usa, apoi rasuci cheia in broasca si o baga la o ascunzatoare.
'' Imi pare rau Naruto..."
Baiatul se indrepta acum spre iesirea din sat,tot drumul simtindu-se urmarit. Deasupra printre crengile copacilor si camuflajul nocturn, Naruto il pandea din umbra destul de frustrat. Sasuke mai facu cativa pasi pana la poarta cea mare ce dadea spre padure si arunca cateva cutite kunai.
- Iesi afara! Stiu ca e cineva acolo!
Din negura noptii iesi dezamagit cu o privire melancolica , Naruto. Brunetul ramase uimit cand il vazu pe blondin si adopta o atitudine rece.
- De ce m-ai mintit? rosti Naruto printre cuvinte.
- N-am mintit pe nimeni! Nu e treaba ta sa stii ce fac! Am o misiune Naruto, n-am timp de jocuri copilaresti! spuse Sasuke pe un ton aproape rastit si indiferent.
- Minti! Te minti pe tine! Nu te mai juca Sasuke! Vreau sa te intreb : de ce n-ai reactionat urat cand te-am pupat pe obraz.
Brunetul se imbujora si adopta tacerea. Naruto se simti din ce in ce mai furios.
- Stii Sasuke? Acum ceva timp te-am dispretuit...am vrut sa fiu mai bun, dar de cand te-ai intors in sat, pot spune ca vreau sa fim prieteni si poate chiar mai mult...
Sasuke ofta si analiza cu atentie cuvintele blondinului. Isi dadu seama ca era singur intr-adevar, familia lui biologica fusese distrusa, iar pe familia lui de suflet o parasise: Naruto, sensei Kakashi si Sakura.
- Trebuie sa plec in misiune 2 luni... Voi fi plecat din sat.
- Te vei intoarce... pentru mine? Pentru ceilalti? spuse blondinul aproape suspinand si emotionat
- Nu stiu sigur... Probabil... Mai vedem.
- Probabil ? Naruto se napusti asupra lui Sasuke si il cuprinse intr-o imbratisare repezita pe la spate. Amandoi erau uimiti, dar blondinul se desprise rapid, imbujorat si confuz.
Sasuke era si el inrosit si impartea aceleasi sentimente. Imbratisare? Ce mai insemna si acest gest? Totul asa de repede.
'' Oare Naruto simte nevoie unei familii la fel ca mine? " Brunetul puse totul pe seama acestui motiv banal, dar simti ca poate e ceva mai mult si totusi se incapatana sa-l creada. Surprins de gestul blondinului, Sasuke se apropie de Naruto batandu-l cu palma pe umarul stang.
- Ma intorc eu...
Naruto afisa un zambet larg si ar fi sarit intr-o alta imbratisare, dar ii paru deplasat gestul, insa Sasuke timid si inca inrosit, se apropie si il saruta incet pe frunte pe blondin. Dupa aceasta Sasuke analiza diferenta de inaltime la fel cum facuse Naruto, blondul era mai scund. Intre cei doi se instala tacerea , iar brunetul porni spre poarta lasandu-l pe baiat in urma sa putin dezorientat de gest, dar cu o speranta zidita in inima... speranta ca se va intoarce in sat...
Ma bucur ca am putut ajuta si eu cu ceva. De asemenea ai putea pune numele capitolului, cat si numarul lui, centrat. Si aspectul este destul de important:P.
Asta a fost un capitol destul de interesant. Mi-a placut partea in care Naruto era confuz, intrebandu-se ce se intampla cu el. Eu una apreciez cand personajele spun intrebari de genul asta. Ar fi fost plictisitor daca lui Naruto i-ar fi placut de la inceput baietii si mica lui atractie fata de Sasuke nu i s-ar fi parut ciudata. Imi place mult cum gandeste si brunetul. A incercat sa dea vina pe lipsa familiei, ca sa isi scuze comportamentul fata de blond. O sa incetez acum cu parerile despre personaje, pentru ca probabil deja aberez:)).
Descrierea este destul de ampla, esti atenta la detalii si chiar 'desenezi' un tablou frumos. Chiar pui accent pe sentimentele personajelor si astfel ficul devine mult mai interesant, frumos si toate cele. Nici dialogul nu e sec, dar nu arata foarte estetic acele puncte de suspensie, apar mult prea des si uneori fara rost. Actiunea decurge normal, naratiunea e buna. Referitor la final... Putea sa fie un sarut mic, dar daca n-a fost sa fie:)).
Cam atat, anunta`ma cand pui nextu'.:bye:
[/color][/b]
Nextul~ Chiar l-am asteptat. Ok, sa trecem la treaba.
---
Te felicit pentru un capitol impecabil, sincer, nu am zarit greseli de tastare sau exprimare - defapt una parca sau doua, dar in rest curat ca lacrima.
Trecand peste asta o sa ma leg si eu putin de felul tau de a aseza in pagina si alte aspecte.
Cum a spus probabil (asa am inteles de la tine) Ayumi, ca ar fi bine sa dai titlu iti spun si eu urmatoarele - centreaza, scrie cu litere mai mari, nu boldate, mai mare putin numele si al cifra capitolului. De asemenea ti-as sugera ca atunci cand insirui ganduri, franturi din trecut, mai stiu eu si sunt puse intre ghilimele - punele cu italics. (e doar o sugestie)
De asemenea cand treci de la o idee centrala la o alta, nu mai pune stelute (adica asa ai putea pune ce vrei, nu conteaza neaparat) ,ci lasa doar un rand liber, pentru ca asa nu prea isi au rostul, zic eu. Dar sunt doar sugestii. <3
Sentimentele vad ca incep sa prinda culoare, apare acea tulburare si confuzie emotionala, lucru care e foarte interesant, de asemenea si celelate elemente din jur incep sa aiba contact cu cei doi - partea cu poza.
Iti spun o chestie -> incearca sa detaliezi si sa mentionezi si cateva reactii, gesturi, indiferent cat de marunte ar fi, fiindca asa dinamizezi si transpui totul mai viu, mai real, mai palpabil. Si sa te joci mai des cu (,) cuvintele, propozitiile... etc.

Pentru final iti spun ca mi-a placut capitolul, chiar daca nu s-au petrecut foarte multe, insa sper ca nextul sa fie ceva mai lung si mai plin de actiune. Oricum succes in continuare si multa inspiratie! *hug*
Ti-am citit ficul, a foat dragut, imi place ideea x-trem <3.
Pai, greseli de gramatica si ortografie nu am vazut pana acum, pot spune; daca sunt trebuie neaparat sa-mi iau ochelari sa vad mai bine, caci eu nu am zarit nicio greseala [ inafara de cele enumerate de Nix`].
Am mai vazut multe fic-uri cu ideea de clanul Uchiha si ca a foat ucis de Itachi, iar Sasuke .. Dar, la tine vad ca este mai original, nu stiu cum sa-ti explic, mai profund. Desi, in capitolul aceasta nu s-au intamplat nimic special sa zicem, mi-a placut mai ales cum gandeste tanarul Sasuke. As vrea sa vad daca vor exista si scene fierbinti dintre cei doi, me perversa mare. Yeah. Naruto, baietelul acesta copilaros. Doamne, cat il indragesc eu. Este primul, sau nu, al doilea- al treilea [ eh, asta nu conteaza ] care imi place [ fic cu persoanje din Naruto ]. Nici nu sti in act suspans mai "inghesuit" * laughs *, caci deja astept sa vad ce au de gand sa faca Itachi si Naruto. De Saske nu mai zic. Mi-a placut, din capitolul anterior pupicul si timiditatea dintre cei doi.

SoOo, astept cu nerabdare next-ul, si daca ai putea sa ma anunti cand il pui. Nu vreau sa pierd nimic, sa fiu la curent cu toate, intelegi ? ;;)
Multumesc tuturor de commuri si sfaturi privind estetica si continutul capitolul. Am venit cu nextul si sper sa fie pe masura asteptarilor chiar daca e putin mai banal :* Incepand cu urmatorul capitol deja intram in branza, deci promit mai multa actiune :* >:D<


Capitolul 5
~Drumurile noastre paralele~


Dimineata urmatoare il prinse pe Naruto inca dormind pe patul ravasit, cu asternuturile aruncate pe jos si hainele imprastiate. Soarele isi strecura firele de aur lucioase prin geam si prin perdeaua simpla si veche. Camera era inecata in linistea diminetii, iar in coltul unde baiatul avea patul, era un usor semiintuneric, un unghi unde se dadea batalia discreta dintre lumina diminetii care dorea sa patrunda si intunericul unei noptii sfarsite. Blondinul se trezi cu o usoara migrena ca dupa o betie, desi el nu se atinsese nici cu buzele de bautura. Fusese o noapte agitata, adormise foarte tarziu in jurul orei 4. Baiatul se ridica din pat, frecandu-si ochii cu podul palmelor. Cateva clipe facu miscari mecanice, monotone: isi facu patul, aranja hainele, apoi se indrepta captivat spre fereastra. Inlatura perdeaua intr-o parte cu mana stanga si privi prin sticla diafana. Nu-l incanta peisajul foarte mult, dar apoi concentrarea ii cazu in reflectia sa geam. Isi privi chipul vag , nederanjat de soare. Incepura parca in minte sa-i deruleze toate scenele de azi-noapte, repetandu-se mereu momentul cand Sasuke ii facuse promisiunea si il sarutase pe frunte. Acest gest ii lasase blondinului urme in suflet, una ca se bucura ca brunetul reactionase calm, alta ca acest gest era mai mult de natura frateasca, nu de prieten. Privi in gol minute in sir, clipind foarte rar si concentrat asupra clipelor cu Sasuke. Naruto insa dintr-odata stranse perdeaua cu mana si ofta, deoarece mintea care mereu da comenzi, ii ordona de aceasta data sa accepte ca Sasuke il considera ca un frate. Totusi inima ii soptea in sine ca gestul justificat al brunetului nu-i decat un gest inocent de a-si ascunde si el mica atractie si atentie pentru Naruto. Blondinul simti iarasi un complex de sentimente si se confrunta iarasi cu o enigma.
In cele din urma se intoarse spre pat si imbraca un costum de trening portocaliu. Pantalonii ii rasfranse , isi puse in picioare incaltaminte lejere , albastre ninja si hotarat porni pe usa. Lasase in mod intentionat bandana acasa, bretonul sau blondu fluturand in bataia vantului. Alerga pana la standul lui cu ramen, unde servea domnul Mutsume vesnic purtand halatul de bucatar alb imaculat. Intui dorinta lui Naruto si ii servi acelasi meniu. Tanarul clientul avu licariri sprintene in ochii sai albastri de la atata foame matinala, semn ca farfuria cu ramen constituia un deliciu. Savura portia de ramen multumit, apoi uitandu-se la ceasul de pe perete vazu ca e tarziu. Naruto se panica putin, apoi porni spre antrenamente lasand banii pe masa pentru comanda primita. Alerga cateva minute pana ce ajunse la padurea Konohai unde intalni un batran dolofan de vreo 50 de ani cu parul carunt si lung prins intr-o coada. Fata lui prelungita arata cateva semne discrete de incretituri pe frunte si in jurul gurii, in rest nu-i dadeai varsta. Purta o vesta ninja albastra, manusi negre stil ninja si pantaloni largi verzui. Incaltamintea , deasemenea adecvata misiunilor nu lipsea din tinuta sa. Din priviri , Naruto simti ca batranul e putin increzut si libidinos.
- Buna ziua, bunicule ! spuse Naruto pe un ton glumet.
- Pe cine faci tu bunicule? Obraznicule! Atentie cum se vorbeste cu cei mai mari ! se rasti batranul.
- Dumneata esti Jiraya! Incepem antrenamentul odata?
- Ce nerabdator esti ! Prea bine!
Jiraya ii arata tanarului lectia pentru ziua respectiva. Batranul ii dete ideile si sfaturile de baza pentru lectie cu o indiferenta banala incercand sa mentina relatia elev-mentor. Naruto il asculta cu o atentie desavarsita si remarcand raceala pe care o pastra profesorul sau. Zambind, se apuca sa exerseze.
Batranul plecase la pandit de femei, cum isi are vechile obiceiuri lipsite de gust. Se facu trecut de amiaza, soarele era mai puternic, stapandind satul cu razele si caldura sa. Blondinul, in pauza de masa, medita la jutsu si sesiza un cuplu in trecere. Erau doi tineri care se tineau de mana si la un moment dat baiatul dadu sa-si ia la revedere de la iubita sa. O saruta foarte repezit pe buze si mai lung pe frunte, lansand-o pe fata fara vorba privindu-l indelung indepartandu-se. Tanara paru putin dezamagita, parca astepta un raspuns pe care nu-l primise. Naruto asista involuntar la aceasta scena putin dramatica si siropoasa, dar isi aminti cu stupoare ca si el traise aceeasi intamplare. Dintr-odata cheful de antrenament pieri, isi inclesta pumnii pe genunchi si se musca de buze. Starea sa de nervozitate se intensifica atat de tare incat simti ca explodeaza. Se ridica si o lua la fuga cu ochii incetosati de mici perle lacrimare care cadeau pe obraz cu randul. Ajuns acasa, tranti usa si se arunca in pat.
'' Uite Sasuke ce mi-ai facut... La dracu nu cred.. Nu imi vine sa cred ca vreau sa te vad. Ca ma simt atras de tine !''
Blondinul disperat , invadat de o caldura insuportabila ca o febra, decise sa faca un dus rece. Se dezbraca de haine si se indrepta spre baie. Porni robinetul si o multime de bobite de apa ca o ploaia ii cazura pe trup , stingand monstruoasa caldura corporala.


Momentan viata celor doi era situata pe drumuri paralele, Naruto isi traieste viata ca un baiat ninja singur in cautarea propriului ideal, Sasuke colinda alt drum in cautarea propriei identitatii si implinirea unei promisiuni crude. Brunetul era in misiune, fusese angajat de Tsunade sa urmareasca miscarile unei aliante dintre Konan si Karin in Satul Nisipului. Tanarul Uchiha isi instalase tabara in padurea din apropierea Satului Nisipului. Era seara, negura noptii inghitea lumina soarelui si se raspandea cu repeziciune. Sasuke isi aprinse focul, meditand si planificand miscarile. Se gandi si el la blondin, parca ii vedea chipul inocent si sclipirile albastre din ochii in flacara focului. Se mira brusc si isi duse mana dreapta la inima strangand tricoul.
'' Ce e asta? Senzatia asta? E sufocanta si aprinsa, de parca as fi baut ceva tare''
Infierbanteala ii inmuie corpul si cateva firicele de sudoare ii se scursera pe tampla. Sasuke se simti imbatat de aceasta senzatie si parca era gata sa tipe, deoarece devenise insuportabila.
'' Oare? Mi-o fi dor de el? Ce naiba? Vreau sa-l vad sau m-am imbolnavit? " Brunetul cazu la pamant peste un covor de iarba deasa, verde si racoroasa. Statu neclintit admirand cerul si lasand la o parte gandurile razbunarii. Sasuke, apoi intoarse incet privirea spre locul unde era cortul, in dreapta sa si inaintea lui, era camuflata in iarba bandana cu simbolul satului. Cu miscari rafinate, brunetul apuca bandana si o ridica deasupra lui analizand toate detaliile. Afisa un zambet dragalas ca un copil si clipi de doua ori, apoi aseza bandana inapoi in iarba. Isi aseza mainile pe piept cu degetele inclestate si rosti cald , aproape pasional : Naruto !. . .
Multumesc de anunt ^^ totusi, abia acum apuc sa citesc.
O sa incep cu impresiile generale pentru capitolul patru. Mi s-a parut construit dupa schema arhicunoscuta a plecarii lui Sasuke la Orochimaru, atunci cand Sakura incearca sa-l opreasca... Oricum, nu a fost la fel si mi-a placut mai degraba varianta ta yaoi. Am vazut ca ai incercat sa 'intri' mai mult in sulfletul personajelor si trebuie sa te felicit pentru descrierea complexa si pentru lipsa greselilor.
Mi se pare mie sau capitolul cinci e imbunatatit vizibil? Felul de a nara, de a contura emotiile a evoluat. Faptul ca te-ai axat pe sentimentele personajelor iti acorda multe puncte in plus. Te ajuta felul de a descrie in astfel de contexte. Ma dau in vant dupa comparatiile tale! -"E sufocanta si aprinsa, de parca as fi baut ceva tare''- nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar putea asemana sentimentul acesta cu cel conferit de alcool. Dar daca stai sa te gandesti are sens si e cea mai apropiata comparatie (scuze pentru repetitie). Am gasit cateva greseli de tastare dar o sa citez doar o parte din ele, cele care imi vor sari in ochi la o a doua privire superficiala - "deasemenea adecvata misiunilor" de asemenea; "bretonul sau blondu" blond; "Jiraya" Jiraiya.
Spor la scris si astept umatorul capitol! Sper sa ma anunti cand postezi.
Multumesc de comm Neris :* Noul capitol mai lung , sper sa va placa :*


Capitolul 6
~Ce imi spune inima sa fac~




Trecusera deja doua zile de la plecarea lui Sasuke din sat si ceea ce considera Naruto, o despatire enigmatica. Se facu seara, soarele se ascunse dupa armata sa de nori luptandu-se cu patura intunecoasa a noptii, ce se combina cu jocul de culorii vii ale apusului. In aceasta confruntare fireasca a naturii, noaptea se raspandise rapid, stergand jocul de culori si acoperindu-le cu intunecime. Nu ze zari nici o stea, nici luna. Nu era foarte tarziu, in jurul orei 9. Naruto simti, pe geamul deschis racoarea noptii si se apropie, apoi se lasa cu bratele pe pervaz. Adierea de vant usor rece il racori pe fata si se strecura domol in parul sau, avantandu-l lin. Aceasta atmosfera ii paru o binecuvantare. Inima ii era linstita, lipsita de zbuciumuri si de caldura insuportabila pe care o avusese dupa plecare brunetului. Totusi... mai ramasese o urma usoara de dor ascunsa in fundaturile sufletului si bine controlata. Racoarea noptii il facu sa uite pentru un moment ce viata, trecut , prezent si viitor. Pentru Naruto tot ce conta era dezmierdarea vantului pe chipul sau si linistea serii. Strada din fata casei sale era pustie si prafuita. Doar greierii indrazneau sa sparga aceasta liniste. Blondul se lasa purtat de acest peisaj nocturn; la un moment dat ceva il indemna sa-si coboare privirea asupra strazii si sa renunte la reverie. In acea clipa trecu pe mica strada prafuita, o tanara bruneta cu un par voluminos si scurt ce purta un kimono lung negru si sandale de aceeasi culoare cu toc gros si numeroase catarame. Naruto isi concentra atentia asupra fetei urmarindu-i miscarile ca un vultur. Tanara, simtindu-se urmarita, intoarse privirea spre blondin, iar ochii ei negri reflectara bucuria de a-l vede pe baiat. Ii facu cu mana si zambi foarte inocent, un zambet aparte afisat pe buzele subtiri si usor arse de soare. Blondinul zambi si el la randul sau foarte deschis in semn de salut.
- Shizune-chan, asteptati putin! ruga Naruto de la geam pe fata bruneta. Baiatul apoi disparu de pe geam si se auzira cateva zgomote grabite. Curand usa de la intrare se deschise si iesi purtand un tricou larg violet cu fructe.
- Da Naruto? Ce s-a intamplat?
- Pot sa va intreb? Bunica Tsunade e la birou?
- Desigur, studiaza niste strategii de aparare. De ce? Vrei sa-i transmit ceva?
- As vrea eu personal s-o intreb.
- In regula. Shizune nu mai apuca sa-si ia la revedere ca-l vazu pe blondin adoptand o atitudine foarte serioasa si pornind tinda spre biroul lui Tsunade. Fata ramase in urma neclintita foarte profund surprisa, dupa ce Naruto disparu in pomi repezit, isi continua drumul meditand. El nici nu-si mai schimbase hainele ca pleca hotarat spre femeia care ii putea oferi informatii cu privire la intrebarile sufletesti. Miscarile lui Naruto se derulara din instinct, el fiind concentrat acum asupra intrebarilor pe care avea sa le adreseze lui Tsunade. Inima incepu sa-i bata iarasi cu putere si cateva picaturi de sudoare limpede ii coborara pe tampla. Baiatul se incrunta, acei ochii negri a lui Shizune ii reaprisera amintirile cu Sasuke. Acei ochi profunzi ai fetei se suprapuneau in mintea blondului peste ochii sclipitori si misteriosi ai brunetului. Inauntrul lui ceva ii dete un impuls, dorul iarasi il invada si focul launtric castiga contra mintii. In cele doua zile Naruto nu primise nici un semn, nici o urma care sa-i aminteasca de Sasuke, timp in care reusise sa-si traiasca viata intr-un ritm normal. Aparitia lui Shizune in aceasta seara ii paru un semn clar. Trebuia sa lamureasca situatia.
Dupa 20 de minute de alergat, ajunse la poarta biroului Hokage. El isi aseza ambele maini pe poarta imensa si o impinse pana se intredeschise. Se strecura foarte calm pe coridorul lung aflat in semiintuneric si ingropat intr-o liniste mormantala. Naruto privi in toate partile si nu vazu decat usi de lemn fara inscriptii. Apoi brusc se opri din mers, intoarse privirea si ochii i se marira. Gasi usa Hokage.
Ciocani politicos si auzi vag un ''intra'', apuca clanta impingand usa cu usoara teama si emotie. In fata sa se afla un birou din lemn maro de castan bine lucrat si proaspat lustruit impanzit de documente si dosare. In fotoliul imens sedea o blonda cu buzele rujate si ochii caprui. Fata ei prelunga era rezemata in mainile inclestate privind fix la usa. Suvitele lungi blonde se prelingeau pe obrajii ei creeand impresia unei fete mai prelungi decat era defapt. Femeia ridica capul tacuta asteptand ca baiatul sa spuna motivul vizitei sale tarzii.
- Bunico Tsunade, vreau sa te intreb ceva, spuse Naruto apropiindu-se usor de doamna blonda.
- Spune ca am treaba piticanie!
- Voi trece la subiect.. Ce misiune ia-ti dat lui Sasuke? S-a dus singur.
- Asta era! Sasuke a plecat intr-o misiune de recunoastere si urmarire a aliantei Nisipului. Cele doua ninja lidere sunt periculoase si sunt suspectate de asasinari platite.
- Unde e acum??
- In Satul Nisipului. Din pacate cei din acel sat sustin ca alianta e urmarita, eu nu cred asta.
Naruto rosti un multumesc slab printre buze si pleca acaparat de dezamagire. Sasuke putea sa sfarseasca sau sa fi fost prins intr-o capcana.
Ajuns acasa, blondul se simti fara vlaga, o marioneta organica din care sufletul pierise. Se arunca cu brutalitate peste pat, iar un gest cu mana, determina tabloul sa aterizeze pe perna. Realiza greutatea pernei si dete sa vada ce e, vazu insa ca e tabloul. Trupul vlaguit acum fu umplu cu suferinta si durere. Durerea intepatoare il strapunse in sine ca un cutit. Sentimentul se exterioriza, mai degraba izbucni inafara cu un siroi de lacrimi amare. Naruto fu cuprins de sughituri si nu putu deslusi propria camera de ceata lasata de micile perle cristaline. Se ridica si stranse tabloul la piept ca intr-o imbratisare duioasa. '' Sasuke.. Sasukeee!''
Parasi tabloul pe asternutul patului, isi lua cateva arme ninja, isi aranja bandana pe brat si imbraca o geaca albastra de fas. Hotarat si cu o strategie planuita porni in cautarea lui Sasuke. Iesi din casa in fuga apoi porni spre poarta de la iesirea din sat si de acolo in padure. Padurea era si mai infricosetoare si deasa sub cerul lipsit de stele. Naruto se avanta tot mai adanc in codru refacand traseul brunetului. Cu fiecare pas facut, tensiunea crestea si cu atat si dorinta de a-l revedea pe baiat. In drumul sau nu avu parte de nici o piedica, doar mici capcane pe care le distruse cu o aruncatura de cutit kunai. Dupa doua ore de mers, Naruto ajunse aproape la intrarea in Satul Nisipului. Cobori si privi imprejur unde fusese tabara brunetului. Incremeni cand zari cateva picaturi de sange, urme in pamant si o bucata din tricoul lui Sasuke. Blondinul simti cum toate puterile parca ii seaca si sperantele se prabusesc. Apuca bucata de stofa si o analiza. Ochii sai albastri erau plini era ingrijorare, demonul frustrarii puse mana pe el si acum cauta sa-l razbune pe brunet. Porni mai departe in cautare de raspunsuri. Intra in Satul Nisipului fara efort. Incercasera doi paznici sa-l opreasca, insa blondinul orbit sa furie, ii rani fara ezitare. Instinctul il indemna sa mearga la cel mai apropiat spital. Naruto se opri pe o creanga de copac pentru a se gandi. Privi in gol, apoi isi privi mainile. Erau patate de cateva picaturi de sange. Vederea substantei rosii pe corpul sau il inspaimanta, dar nu faptul ca ranise oameni, ci ca o facuse din razbunare orbeasca. In fata sa era un geam deschis larg, perdelelefluturau si se auzira cateva voci feminine vagi vorbind despre un pacient din Satul Frunzei ranit. Naruto se gandi ca era vorba de Sasuke probabil. Nerabdator, profita de ocazia cand se facu liniste si se strecura pe fereastra. Colinda cateva clipe spitalul pana ce ajunse la camera de garda. Usa era usor intredeschisa. Impins de curiozitate, blondul intra si cerceta din priviri incaperea destul de simpla, varuita cu alb mobilata cu un pat si o noptiera. Inlemni cand zari cine era pacientul jumatate dezbracat si bandajat la mana si la cap : Sasuke. In inima lui Naruto, speranta invie si simti din nou caldura insuportabila, dar si mila care il cuprinse la vederea unei astfel de tablou. Se apropie usor de brunet si il mangaie pe par. Sasuke deschise ochii usor si privi langa pat remarcandu-l pe Naruto
- Ce..cauti aici, Naruto?
- De ce nu mi-ai zis ca te duci in misiune periculoasa, as fi venit cu tine nu te-as fi lasat singur! il apostrofa Naruto aproape lacrimand.
Sasuke se simti rusinat de gesturile sale, dar si ale blondinului. In ochii sai negri aparura sclipiri de bucurie si incerca sa zambeasca. Obrajii sai capatara o nuanta de rosu si pentru o clipa tacu cand se vazu in aceasta ipostaza. Naruto il ajuta sa se ridice putin, iar brunetul isi puse mai bine perna mare in spate. Lasa privirea si adopta tacerea. Intre cei doi curand se instala pacea, nici unul nu indrazni sa mai zica ceva, sa-si exprime cuvintele sau gesturile. Drumurile lor care pareau parelele acum s-au intersectat, datorita faptului ca Naruto si-a urmat inima si nu mintea. Sasuke il privi induiosat pe blond, incercand sa-si formuleze ideile si sa gasesca scuzele. Stranse patura de nervozitate si avu cateva incercari de a rosti ceva, dar nimic. Blondul remarcand gesturile confuze ale lui Sasuke, se apleca asupra sa si isi incolaci mainile in jurul gatului sau.
- Nu mai spune nimic ! Pentru tine am venit! Zii cum te simti? Mi-ai lipsit Sasuke...
Sasuke il dezlipi pe baiat de langa el, il apuca pe Naruto de ceafa si ii zambi repezit. Se apropie de chipul blondinului si intredeschise buzele cuprinzandu-le pe ale tanarului intr-un sarut. In sfarsit caldura corporala se stinse si cei doi simtira un nou fior mai cald si mai bland. Dupa cateva miscari ale buzelor, brunetul isi strecura limba in lacasul umed al ''adversarului'' sau care reactiona atat de pasional. Jocul suav al sarutului derula putin mai brutal, Naruto avand o usoara reactie de impotrivire. Cei doi se desprinsera incet cu buzele rosii calde de la aceasta scena.
- Naruto, mi-a fost foarte dor de tine ! spuse Sasuke cu o usoara tensiune pasionala in glas in timp ce-l mangaia pe blondin pe obraz.
Buna :) Ai postat extrem de rapid. Majoritatea capitolelor sunt puse intr-un timp scurt si tin sa te felicit pentru performanta. Se pare ca ai parte de inspiratie.
Voi lasa un comentariu scurt dar, sper, cuprinzator. Descrierea e abundenta si binevenita dar mi se pare ca ai tendinta sa te lungesti cu un anumit detaliu si uiti de ce ar trebui sa fie in prim-plan -e doar parerea mea; stilul tau de a scrie e oricum pe placul meu deci raman fan.
Ai avut dreptate, avem parte de ceva actiune. Personajele principale sunt din nou impreuna, se bucura si de un prim sarut. Ai creat o atmosfera placuta, netensionata, avand in vedere ca se intampla intr-un spital. Ai fost 'dramatica' la momentul potrivit desi timpul pe care l-ai ales pentru despartire- doua zile- mi se pare cam scurt, nu stiu daca ar putea isca un asemenea dor, sentiment pe care l-ai accentuat.
Ti-as recomanda sa mai verifici capitolul pentru ca am gasit vreo doua-trei greseli de tastare. Imi pare rau ca nu ti le pot identifica; e a treia oara cand il citesc si nu le pot gasi(poate l-ai rectificat deja).
Sper sa ai inspiratie in continuare si spor la scris! Nu uita sa ma anunti :)
Omg, cat de mult am intarziat:'(. Sincerele mele scuze, am fost cam lenesa in ultimu' timp si am tot zis ca o sa citesc. Ai postat capitolele foarte rapid, de as avea si eu determinarea ta.
Au fost niste capitole frumoase. Sasuke si Naruto confuzi si indragotiti, ai mai bagat si niste personaje feminine, Naruto merge dupa bruneet, totul e bine in lume:)). Marimea fiecarui capitol a fost in regula, insa mi s-a parut ca ai descriu putin cam mult. Sau poate am senzatia asta din cauza faptului ca e tarziu si mi-e somn. Puteai sa iti dai mai mult silinta la dialog, ar fi iesit mai interesant. Povestea in sine decurge lent, iar partile in care cei doi sunt impreuna sunt adorabile si imprevizibile. Sper ca pe viitor sa povestesti mai multe intr-un capitol, ca altfel ma omoara suspansul. Adica pana acum povestea este destul de banala, dar nu aveai unde sa bagi atata intriga, sunt abia 6 capitole. Dar abia astept sa vad ce se intampla mai departe, dificultatile peste care vor trece sau nu. Te rog anunta`ma si data viitoare cand pui nextu' si bafta multa la scrierea lui.
[/size]
Ceau, ceau! <3
Am avut parte de doua capitole interesante si nu regret ca vin acum cu un comentariu, caci am putut savura mai mult decat se putea.
Denisu as vrea sa te rog sa-ti verifici de doua ori capitolele fiindca in aceste ultime cp. ai avut greseli de tastare si exprimare care au cam modificat sensul propozitiilor, chiar si asa daca mai verifici inca odata, atunci iti spun ca se va rezolva problema.
Nu prea stiu ce sa spun, am fost cam ametita cand am citit capitolele, insa mi-a placut ultima scena - sarutul - foarte dragut descris, pacat ca s-a incheiat acolo. Si chiar si in general ai reusit sa te axezi si pe reactii, gesturi, descriindu-le chiar foarte dinamic. Iar actiunea nu mi s-a parut grabita.
Legat de ideile secundare din capitole, ma pe mine nici acum nu prea m-au facut sa tresar, dar nu stiu de ce, chiar si asa ai mai pus accent pe descriere si am vazut ca totusi lucrurile par ca incep sa se infierbante. Cu alte cuvinte incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult.

Nu mai am ce spune, astept nextul si succes in continuare!
Multumesc mult de commuri :*:x si cititorilor de altfel. Voi incerca sa mai dinamizez actiunea. Deja incepem sa intram in branza, deci va urma mai multa actiune.

Capitolul 7
~Inima ma impinge la nebunie~

Naruto simti o miscare brutala si repezita. Spre mirarea lui, o mana alba si bine definita de baiat de 21 de ani, il cuprinse de tricou si aproape simti prin tot corpul forta bratului brunetului. Il trase de tricou intr-o maniera brutala, Sasuke dorind sa-l apropie pe Naruto de el. Ii aduse chipul blondinului direct in priviri, citind o usoara spaima si confuzie in perlele oculare albastre ale lui Naruto. Brunetul zambi usor pervers, zambetul sau dandu-l peste cap, pe ''mica sa victima''. Blondinul nu riposta, nici nu se clinti, astepta sa vada intentia tanarului. Sasuke se apropie de chipul sau, il cuprinse intr-un sarut pasional, infierbantat de senzatia placerii pe care o avusese in acea noapte neagra cu Itachi, insa aceasta senzatie era blanda si controlabila, nu disperata. Blondul se lasa purtat de vraja jocului, caldura corporala a partenerului se transmisese prin sarut. Inima sa batea agitata ca un ciocan, iar cativa stropi de sudoare se prelingeau pe obraji in jos. Insa brusc, simti o mana rece strecurandu-se pe sub tricou si mangaindu-i fin abdomenul. Aceasta traire ii se paru deplasata, se dezlipi de Sasuke si ii indeparta si mana.
- Sasuke..ce-ce faci? Ai innebunit? se rasti Naruto imbujorat plecandu-si capul spre podea, ezitand contactul vizual cu ochii negri al lui Uchiha.
Brunetul il privi surprins de pe patul de spital, era cu bustul dezgolit afisand nota unui piept alb, abdomen bine definit de la antrenamente. Acesta tacu, considera gestul lui Naruto un refuz. In cele din urma, ridica mana bandajata aratand cu degetul spre usa.
- Du-te si incuie usa si lasa-ma singur!
Blondinul isi indrepta privirea asupra lui Sasuke si se simti frustrat. Refuza sa execute ordinul primit.
- Nu! De ce nu intelegi ca e ceva nou pentru mine! Am nevoie de perioada de acomodare! Sa ma obisnuiesc..cu gandul!riposta blondinul
- Bine. Care gand?
- Tu chiar nu realizezi? Atat de ametit esti? Gandul ca... ma simt atras de tine. Nu stiu de ce, dar incep sa ma indragostesc de tine, prostule!
Aceasta declaratie spontana il surprinse profund pe Sasuke. Ce gandea in sinea lui? Credea ca aceasta avea sa fie o joaca, o aventura, s-ar fi jucat cu sentimentele si dragostea unui copil proaspat devenit major. Medita pentru o clipa, isi aminti ca si Itachi se jucase cu el, mai mult isi batuse joc de el.
- Naruto, tu esti un drog. Eu nu mai pot sa-mi implinesc misiunile cum trebuie, nu mai sunt eu de cand ne-am reintalnit. Multe s-au schimbat de atunci.
- Daca zici ca multe s-au schimbat, atunci mai acorda putin timp acestei legaturi.
Sasuke se simti stabatut de un val de vinovatie, intoarse capul catre fereastra privind in gol, Naruto urmarindu-l si asteptand un raspuns cat de mic. Nimic! Blondinul se ridica de pe pat jumatate trist, jumatate indiferent, acaparat de o dezamagire adanca. Pe el nu-l deranjase sarutul, ci mana si atutidinea brutala care ii inspirau doar dorinta unei aventuri. Intoarse spatele si se indrepta incet spre usa auzindu-se in sec, sughiturile de la planset. Cu fiecare pas facut, tanarul se indoia amarnic ca aceasta pasiune pe care o purta celui din clanul Uchiha sa nu fie o nebunie si mai presus, regretabila. Se opri in dunga usii, intoarse pe jumatate capul si buzele sale rostira aproape ca un ordin :
- Idiotule, nu te mai juca cu sentimentele mele!
Naruto fugi, iar dupa ce sunetul pasilor sai se stinse, Sasuke intoarse privirea spre usa larg deschisa. Constientiza cu stupoare gesturile sale de o ipocrizie neinspirata inclestand pumnii de furie. Stia ca Naruto ii era singurul amic si fiinta care il putea scapa din ghearele singuratatii. Brunetul rupse perfuzia din mana stanga, dete patura la o parte si fugi dupa blond. Tanarul Uzumaki avea ochii sticlosi de la plans, isi sterse cu manecile fata, apoi incepu sa coboare scarile spitalului ce dadeau spre iesire. Scarile erau mari si acoperite de marmura alba si lucioasa. Sasuke aparu in capatul scarilor, rasufland cu greu si mana in care afusese perfuzia se umflase si era inrosita.
Brunetul ii striga numele, iar blondul intoarse capul mirat zarindu-l pe baiat rezemat de perete ca un alcoolic. Naruto se gandi sa urce iar scarile, dar ii era frica ca nu cumva sa se confrunte iar cu durerea si dezamagirea. Isi marturisise iubirea intr-un mod copilaresc si repede, se gandi el.
- Naruto! Asculta-ma. Imi cer scuze, sunt un idiot, nu stiu sa ma port. Eu m-am obisnuit sa fiu singur. Am nevoie de cineva ca tine. N-am vrut sa te ranesc.
Cuvintele rostite se strecurara in sufletul blondinului ca vantul printre ramurile pomilor si se instala in cel mai intim si adanc colt dinauntrul sau. Nu spuse nimic, urca scarile pana la jumatate si Sasuke cazu in genunchi slabit. Ingrijorat , Naruto se intoarse la el si il examina la prima vedere. Brunetul incapatanat, refuza pentru un moment vreun ajutor sau vreo atingere , Naruto se imbufna si ii spuse:
- Asculta si tu Sasuke. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Eu, nu..nu vreau sa sufar intelegi? Am suferit destul de cand au murit parintii mei si tu stii bine cum ma simt. Te rog!
- Bine, cum poti garanta ca esti sincer?
- Fiindca.. te iubesc Sasuke !
Brunetul amuti uimit. Se lasa ajutat si isi sprijini mana bandajata de umarul lui Naruto si pornira inapoi in salon. Naruto il inveli cu patura si mai statu cateva momente sa-i aseze perfuzia inapoi lui Sasuke pe mana. Tanarul Uchiha, pe urma, negasindu-si cuvintele, privi in gol si isi aseza capul lin pe perna alba catifelata. Vazand ca nu obtine nici o reactie sau semn, blondinul zambi frant dorind sa se intoarca acasa. Brunetul atunci se repezi si cu mana bandajata il apuca de tricou, ca un semn de implorare sa nu plece. Naruto se opri, ochii lui Sasuke straluceau intens si se incrunta, parca ar fi vrut sa dea frau plansului, dar ii se parea prea umilitor gestul. Se ridica si il ruga pe Naruto sa se intoarca cu fata.
- Cat de mult zici ca ma iubesti? intreba brunetul imbujorat si foarte serios.
- Atat de mult incat vreau sa fiu mereu alaturi de tine, indiferent ce va fii ! zise Naruto foarte hotarat in glas.
Sasuke zambi si ii facu semn din deget lui Naruto sa se apropie. Blodinul apleca capul, iar brunetul il apuca dupa ceafa, sarutandu-l repezit si cald, apoi buzele sale indreptandu-se spre ureche. Rasuflarea la fel de calda si glasul pasional il facura pe Naruto sa asculte cu desavarsire la ca avea Sasuke de rostit.
- Stii ce? Asculta bine, Naruto! Si eu..te iubesc!
Buna si multumesc de anunt, chiar apreciez ca iti faci timp pentru asta ^^
Iti amintesti cand am spus intr-un comentariu anterior ca sunt inebunita de momentele dulci, care emana afectiune prin toti porii? Ei bine, capitolul acesta mi-a ajuns la inima, datorita detaliului exprimat anterior si a protagonistilor pentru care deja mi-am exprimat adoratia de prea multe ori. M-a incantat sa-l citesc pentru ca nu ai cazut in penibil cu actiunea, exagerand cu dulcegaria si nici nu a fost vorba de melodrama la 'despartirea' de pe scari.
Mi-a placut, probabil mai mult decat trebuia, felul in care ai descris emotiile lui Naruto. A fost simpla dar precisa iar sentimentele sunt conturate clar si foarte apropiate de realitate. Totusi nu prea ma dau in vant dupa momentul de impulsivitate a lui Sasuke -cel in care isi smulge perfuzia- desi e, probabil, cel mai 'corect' mod de a-l convinge pe Naruto sa se intoarca. Declaratia de dragoste de la sfarsit e foooarte reusita.
Nu am gasit greseli de scriere, poate cateva nepotriviri de cuvinte -probabil ai inlocuit cu un sinonim care nu e complet compatibil in expresie.
Astept o continuare la fel de reusita -fara presiune- si sper sa ma anunti. Succes la scris!
Multumesc Neris si tuturor cititorilor ! AM venit cu noul capitol piperat si sper mult sa va placa !:* Am stat destul sa-l scriu , miam facut timp. Spor la citit !


Capitolul 8
~ In sfarsit al meu~



Trecusera doua saptamani si Naruto se simtea vlaguit de orice speranta si mai nou il acaparase dezamagirea si tristetea. Considera marturia lui Sasuke poate o gluma, ca poate brunetul cauta sa-i manipuleze sentimentele. Intotdeauna se juca cu ceilalti si acest lucru il facea pe blondin sa sufere si sa se indoiasca de spusele tanarului Uchiha.
Dupa putin trecut de cele doua saptamani, intr-o dimineata de duminica cand inca soarele nu indraznea sa rasara, Naruto statea neclintit in pat ingenuncheat cu mainile peste genunchi si cufundandu-si fata in poala. Telefonul sau gri asezat pe noptiera inalta, mai inalta decat patul, vibra neincetat. Erau mesaje pe care nici nu se sinchisi sa le citeasca. Intr-un tarziu, afara, lumina difuza a lunii si noptii pierdea puterea cu lumina stravezie si calda a soarelui. Jocul de culori era sufocant si impresionant, cercul mare de aur inaltandu-se cu maestrie pe oglinda albastra patata de nori albi. Naruto ridica privirea si ochii ii erau plini de micile perle lacrimale care ii cadeau aproape mereu pe obraji. Cuvintele lui Sasuke il strafulgereau in minte si daca inchidea ochii sa mediteze, golul pe care il simtea in suflet se adancea si devenea mult mai dureros. Sughita de multe ori trecandu-si maneca bluzei rosii peste ochii stergand lacrimile, care pareau ca nu mai inceteaza. Blondul isi analiza pantalonii trei sferturi de stofa albi si isi trecu varful degetelor peste material ca o lipsa de ocupatie cuprins inca de sughituri. Isi mai trase maneca la bluza si isi sterse obrajii inmuiati de plans si ii indrepta privirea spre telefon. Se apleca sa-l ia, deschise clapeta si realiza ca erau 20 de apeluri si 7 mesaje de la Sasuke. Citindu-le mesajele ii dadura senzatia lui Naruto ca sunt destul de banale si chiar fara lipsa de sentiment. Pareau mai degraba mesaje cu ton amical, simple si directe precum :
''Naruto, esti bine?''... ''Ce ai? Unde esti ?''... ''De ce nu raspunzi?''..''Sunt la ramen , mananc''
Blondinul astepta ca cele 7 mesaje sa aiba un strop de declaratie in ele , putina pasiune si seriozitate, dar dezamagirea fu si mai mare. Se simti singur si ratacit, confuz de propriile sentimente si idealuri. Inchise clapeta telefonului cu dezgust si il arunca in pat inaintea sa. Starea de foame ii se risipi, il acapara dorinta de a afla adevaratele intentii ale lui Sasuke. Meditand la toate aceste, telefonul ii suna din nou. Continua sa sune. Blondinul tresari din starea de meditare si se simti exaltat. Apuca telefonul cu graba, deschise repede clapeta si raspunse cu o voce entuziasta :
- Sasuke ?
- De ce nu mi-ai raspuns? intreba cu o usoara falsitate in glas Sasuke.
Falsitatea din glasul brunetului il intepara pe blondin. Imediat entuziasmul ii se risipi, inima se goli de orice oportunitate de a-i cere explicatii si incepu sa-i raspunda mecanic la intrebari.
- Ce e? apostrofa Naruto intr-un final usor iritat.
- Te sun, vreau sa stiu ce faceai. Esti bine. Eu am mancat. Am fost externat si vroiam sa vorbim despre cele intamplate.
- Ce pot vorbi eu cu tine?
- Despre noi,despre ce ai mai facut...Tu ce ai?
- Pe dracu' am! De ce te porti asa?
Sasuke incremeni, vocea ii scazu si deveni tremuranda.
- Adica??
- Adica te prefaci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Esti un prefacut, te joci cu mine Sasuke ! Sa nu mai ma suni!
Blondinul inchise telefonul si incepu din nou sa lacrimeze, marcat de nervozitate. De cand se indragostise de Sasuke se simtise intr-un complex de inferioritate... Telefonul inceta sa mai sune. In incapere se instala o liniste incredibila, blondinul reusise sa adoarma.
Dupa doua ore de pace, incaperea incepu sa rasune de ciocanituri puternice si fortate in usa. Naruto se trezu speriat si se indrepta sa deschida usa camerei. In dunga usii era Sasuke cu o atitudine serioasa si foarte nervos. Purta un maiou negru si pantaloni de blugi scurti. Intra in camera si il apuca pe blondin de mana usor.
- De ce te porti asa?
Naruto se inrosi si ochii incepura sa-i sclipeasca refuzand contactul vizual cu brunetul. Sasuke avu o privire serioasa si ochii ii sclipeau aprins ca doua cristale. Negrul lor era atat de intens si de seducator incat blondul nu vroia sa se uite la el, stiind ca privirea tanarului are o seductie stranie.
- Pentru ca inca...inca ma indoiesc ca ma iubesti ! Intotdeauna ti-a placut sa te joci cu ceilalti si acum o faci si cu mine.
Blondinul il impinse pe Sasuke si ar fi dat sa fuga, dar o mana il prinse cu acuratete. Il trase apoi in pat si se aseza deasupra lui sa fie cuminte din priviri. Naruto se supuse.
- Eu te iubesc Naruto.. vrei dovezi? Bine ! Dovedesc !
Brunetul isi apleca privirea si mai mult asupra ''pradei ''sale si isi plimba buzele pe fruntea blondinul si pe obraji. Naruto tremura si inchise ochii asteptand gesturile baiatului. Sasuke cuprinse buzele blondului si se juca pret de cateva secunde, apoi se lasa cu un sarut pasional si adanc. Isi strecura limba in lacasul umed si mangaia obrajii lui Naruto. Blondinul isi incolaci mainile in jurul gatului lui Sasuke. Brunetul isi cobori buzele pe gatul baiatului in timp ce mana ii mangaia pieptul blondinului pe sub bluza . Naruto avu cateva ezitari si incepu sa se agite. In cateva clipe se trezi fara tricou si cu ceva rece la piept. Imediat incepu sa geme usor si il prinse pe Sasuke usor de par parca implorandu-l sa inceteze. Tanarul Uchiha isi dete si el jos hainele si pe ale blondinului combinate cu gesturi si saruturi pasionale. Brunetul se strecura intre picioarele tremurande ale lui Naruto pregatindu-l pentru adevaratul joc: dovada pe care o ceruse. Dupa cateva miscari, Sasuke il patrunse si blondinul cuprinse asternutul cu mainile si cateva picaturi lacrimare ii cazura in coltul ochilor pe obraji.
- D-Doare!..
- Shh.. totul va fi bine sunt eu aici ! spuse Sasuke cuprinzandu-l pe Naruto intr-un sarut dupa care camera incepu sa rasune usor de gemetele celor doi.
Dimineata urmatoare, blondinul se trezi invelit intr-o patura violet de catifea. Isi aseza mana in partea opusa a patului si simti locul rece. Se trezi repezit si realiza ca Sasuke plecase demult. Se uita ingrijorat peste tot si simti usoare dureri de spate. Inauntrul sau era implinit, dar avea si o rusin pentru ce facuse. Cazu din nou intr-o confuzie si ingrijorare. Inauntrul sau totusi ceva mai fierbea, o parte din el isi zise ca acum apartinea tanarului Uchiha...
Buna Denissu! Desi m-ai anuntat, abia acum reusesc sa citesc noul capitol.
O sa incep cu greselile care mi-sau atras atentia:
"pierdea puterea cu lumina" poate "pierdea impotriva luminii"
"il strafulgereau in minte" -"i se infatisau in minte"
"Citindu-le, mesajele ii dadura senzatia lui Naruto ca sunt destul de banale si chiar(lipsite/fara de sentimente) fara lipsa de sentiment"
"Falsitatea din glasul brunetului il intepara(intepa) pe blondin"
"deasupra lui (ai uitat un verb. Probabil "a spune") sa fie cuminte din priviri"
"o rusine"
"intr-o confuzie si ingrijorare" suna mai bine "in confuzie..."
Acum ca am terminat cu partea serioasa imi permiti un "Awww" inmuiat pentru actiune? Cred ca am spus acelasi lucru in fiecare comentariu scris pana acum si anume, faptul ca imi place felul in care descrii. E pur si simplu captivant si ideile "curg" de la sine. Desi o intorci des. La inceput capitolele sunt triste apoi se termina cu iubire... Oricum, e un fanfic placut si cam singurul topic pe care il verific cu regularitate (chiar daca acum am intarziat atatea zile. O sa dau vina pe scoala)
Sper sa iti faci timp sa ma anunti la urmatorul capitol. Spor la scris!
Nici nu am intarziaaat:)). In primul rand vreau sa imi cer scuze pentru ca am intarziat. In al doilea rand vreau sa mentionez ca nesimtirea e ceva natural la mine. In al treilea rand as vrea sa mentionez si faptul ca regret ca a trecut atata timp de cand tu ai postat si eu nu am citit. In al patrulea rand... hai ca deja ma intrec cu gluma:)).
Nu are rost sa enumerez greselile gramticale sau de exprimare, avand in vedere ca Neris deja a facut asta.
Deci capitolele astea doua au fost adorabiiiile. Confuzia permanenta a celor doi, timiditatea lui Naruto, compamentul lui Sasukeee, tot! Nu ma asteptam sa fie atat de draguti impreuna. Daca n-as fi vazut anime`ul Gravitation, n-as fi trecut in viata mea pe la un fic yaoi. Adica idea de yaoi in sine mi se parea deplasata, totusi am vrut sa ii dau o sansa si am citit niste ficuri nereusite, care din nou mi-au schimbat parerea in si mai rau. Daaaaaar pe bune, ficul tau chiar e frumos si descrii totul intr-o maniera inocenta si frumoasa, nu perversa cum am vazut in multe alte ficuri. Si asta imi place cel mai mult la ficul tau. Amandoi sunt sinceri si copilarosi, niciunul nu are vreo intentie ascunsa sau ceva malefic pe acolo. Chiar si hentai`ul ala a fost frumos. Nu scene perverse sau exagerate, pe bune, chiar a fost ok. Desi din punctul meu de vedere cred ca a venit putin cam repede. Aa, alta chestie care ma deranjeaza putin este felul in care conturezi caracterul lui Naruto, il faci putin prea plangacios, se comporta aproape ca o fata. Da' bine, stiu ca e yaoi si asta nu poate fi evitat, dar ar trebui sa fie si momente in care dovada ca e barbat. Cat despre Sasuke, ce pot sa zic, e un ninja adevarat. Se face nevazut oricand doreste:)). Nu stiu unde sau de ce a plecat dar ar face bine sa se intoarca rapid.
Pai cam atat, e cam tarziu si mi-e somn, deci ma duc sa dorm. Daca imi mai amintesc ceva o sa dau edit maine. Capitolele au fost bune si abia astept sa il citesc pe urmatorul. Mii de scuze pentru intarziere. Anunta-ma cand postezi next`ul. Nighty night XD.
Am revenit cu nextul dupa foarte mult timp. :* La multi ani, ms de comuri si sper sa a placa :x >:d<


Capitolul 9
~Poate ma insel... ~



Naruto se trezi orbit de razele stravezii de lumina care ii bateau direct pe chip. Isi puse patura in cap lasand descoperita mana stanga lenesa pe asternutul alb si dezordonat al patului. Cealalata jumatate a patului unde isi lasase blondinul mana simti ca locul e racoros si gol. Sasuke parea sa se fi sculat deja cu mult timp inainte. Speriat de racoarea asternutului, Naruto se ridica brusc privind odaia foarte confuz. Nici urma de alta existenta umana. Privi si pe noptiera de langa el. Telefonul lui Sasuke nu era si nici un bilet, nici un semn ramas. Blondul se ridica , isi imbraca tricoul verde si pantalonii scurti sifonati. Inauntrul sau simtea un gol abisal dureros, stiind parca ce s-a intamplat. Mintea ii spunea clar ca brunetul plecase in zori in liniste fara sa lase vreo urma. Inima il intepa de suferinta.
Dupa ce cerceta casa in vag in cautarea vreunui semn, Naruto se lasa doborat. Se intoarse in camera profund scufundat in dezamagire. Se arunca pe pat acoperindu-si chipul cu palmele si tipand de nervi. Camera care fusese inecata intr-o liniste mormantala , acum rasuna de gemetele si plansul lui Naruto.
- Ne..nenorocitul... m-a mintit... cu vorbele lui. M-a prins in capcana asa usor ! Am crezut orbeste in ..el..Sasuke .
Telefonul lui Naruto incepu sa sune puternic imblanzind plansul puternic al baiatului. Nici nu-i veni a raspunde. Totusi cand suna a doua oara, se ridica, deschise clapeta si duse mobilul la ureche. Nu zise nimic asteptand sa raspunda vocea de la celalalt fir.
- Neata Naruto ! Aici Sakura. Vreau sa te anunt ca astazi este o serbare de aniversare a absolventilor si studentilor din academie. Ma gandeam..
- Ma gandesc daca mai merg... Multumesc ca m-ai anuntat.
Naruto inchise telefonul dupa ce raspunse un ''pa'' sec. Era inca dimineata si vroia sa ia micul dejun. Nu si-l putea scoate din minte pe Sasuke si scenele din acea noapte. Se simti folosit de un pervers. Isi stranse tricoul sperand ca nu ca presiunea fizica sa o anuleze pe cea interioara, fara niciun rost. Sentimentele pe care le experimenta inima sa incarcata cu iubire era mixte : confuzie, umilinta, ura, autocompasiune. Facu cativa pasi mecanici privind in gol, tarandu-si invelisul trupesc lipsit de vlaga. Se aseza la masa. In fata sa era pusa o farfurie de ramen neinceput. In acea clipa foamea disparu completa. Singuratatea incaperii asa de apasatoare paru ca il striveste pe blondin, scotandu-l din minti. Intr-un moment de neatentie zari o hartie mototolita pe tejghea. Curios, Naruto dezveli hartia alba si zari un anunt al balului de care mentiona Sakura. Blondul se simti absorbit pe scrisul marunt, nascocindu-i o idee.
- Poate Sasuke s-a dus la serbare...dar totusi, de ce singur. De ce fara mine.. Ma inseala?
Naruto rupse hartia la un asemenea gand. Planui sa se imbrace pentru a merge in cautarea brunetului si sa-i ceara explicatii. Zis si facut, blondul inhata din dulap o pereche de blugi inchisi la culoare si o camasa alba imaculat. Imbraca hainele, isi aranja parul in oglinda baii si lantisorul de la doamna Tsunade. Vroia totusi un strop de magie la tinuta, putin parfum barbatesc. Apuca repezit sticluta de parfum si lasa doua pufaituri sa-i imbie gatul. Tensiunea de al gasi pe Sasuke crescu cu fiecare clipa de cand pleca de acasa si tot drumul pana la academie.
Cladirea academiei era frumos decorata cu lumini si baloane. La intrare era chiar un banner imens cu scrisul : Bine ati venit ! Naruto intra fara a da prea mare atentie acestui peisaj. Inauntru erau multi studenti in grupuri. Cu totii purtau haine elegante si erau aranjati. Deasupra se rdicase fumul de tigara care se amestecase cu toate soiurile de parfumuri ale oamenilor. Profii stateau intr-un colt al lor, unde povesteau cel mai sigur despre misiuni si elevi. Inima blondului batea cu putere, iar perlele sale oculare de un albastru profund ascundea motivul venirii la aceasta serbare. Intr-un colt o zari pe Sakura, o fata de inaltime medie cu parul rozaliu ondulat si ochii verzi. Purta o rochie cu spatele gol rosie, pana la genunchi de lunga, deasemenea si niste tocuri subtiri. Statea laolalta cu niste fete mai mari, foste colege ; doua brunete din clanul Hyuga. Pe una o chema Hinata si ii placuse demult de Naruto. Blondul isi continua discret cautarea ezitand intalnirea cu ele. Mergand pe langa atatia studenti, zari intr-un moment de neatentie un baiat inalt intors cu spatele. Purta pantaloni eleganti negrii de stofa si cu dunga. Din spate, Naruto remarca ca purta un sacou tot negru mulat ceva ce Sasuke avea. Tanarul se apropie de brunet dupa ce se convinse ca el era cel cautat si il zari vorbind cu o doamna imbracata in halat negru - doamna Shizune si un alt tanar cam de-o seama cu Sasuke, cu par lung castaniu si ochii mari albastri foarte deschisi la nuanta. Pe frunte avea o bandana alba si purta un frac elegant gri. Naruto se convinse ca tipul din fata sa era Sasuke, asa ca se indrepta spre el rapus de gelozie.
Il apuca de umar ,facandu-l pe brunet sa intoarca capul spre blond.
- Naruto !?
- Sasuke, trebuie sa discutam !
- Ce faci aici? Am treaba, poti sa astepti putin ...
- Nu, chiar in clipa asta vreau explicatii imbecilule !
Blondul il apuca pe Sasuke de incheietura mainii si il trase dupa el pana intr-un colt retras. Brunetul nu se impotrivi si se lasa condus indiferent spre cealalta parte a salii. Baiatul il privi pe Naruto surprins dar nicidecum cu intentia de a-si explica comportamentul. Isi baga mainile in buzunar afisand indiferenta asa de intensa in priviri incat il dezgusta pe blondin si il enerva la culme. In urmatoarea clipa se auzi un sunet intepator. Sasuke simti usturime la unul din obraji si ii ramasese urma rosie de la palma lui Naruto. Blondul ii zari uimirea aprinsa, dar si stropul de vinovatie reflectat in ochii negri ai brunetului.
- De ce te joci cu mine?? De ce m-ai parasit azi dimineata ? Ai plecat pur si simplu, m-ai folosit ca pe un obiect...apoi pleci fara sa spui unde si te gasesc aici facandu-i ochi dulci lui Neji !
- Ochii dulci lui Neji? spuse Sasuke afisand un zambet batjocoritor. Visezi Naruto, conversam doar ! Am plecat pentru ca dormeai asa dulce, n-am indraznit sa te trezesti.
- Minti ! Minti, si acum ma minti ! De ce nu mi-ai spus unde esti?
- Urma sa te sun...
- Da, s-o crezi tu. M-ai sedus, m-ai pacalit zicandu-mi ca ma iubesti, m-ai folosit ca un obiect si inca ma manevrezi ca o jucarie.. Inceteaza !!!
Sasuke isi apleca simtindu-se tradat si intepat de cuvintele lui Naruto. Isi ridica privirea furios si il apuca pe Naruto de mana.
- Tu esti prost..chiar te iubesc Naruto ! Imi pare rau daca te-am ranit...
Brunetul ii cuprinse barbia lui Naruto cu doua degete , apoi se apropie repezit catre chipul sau cuprizandu-i buzele intr-un sarut suav. Naruto se desprinse dupa o clipa din sarut si il indeparta pe Sasuke incet de langa el dezamagit.
- Lasa-ma in pace acum... rosti Naruto cu glas tremurand si se indeparta de tanarul Uchiha. Ma duc acasa !