02-01-2013, 02:29 AM
Disclaimer: Nu detin nici macar un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu profit de pe urma acestora.
Crime de Craciun
Capitolul unu
Alerg neincetat, de prea mult timp. Ating zapada alba, lasand in urma pasi usor vizibili, dar care sunt repede ascunsi de fulgii ce cad neincetat din maretul cer. Mana imi este inclestata pe pistol, gata oricand sa iau viata celui care o ameninta pe a mea. Transpir abundent, simtind ca oricand voi scapa arma, aceasta se va rostogoli undeva, departe de mine, iar trupul meu va zace pe jos, plin de gloante. As putea spune ca frica sta departe de mine, ca ma ocoleste ca si cum as fi bolnava, dar nu este adevarat. Inima imi bate din ce in ce mai tare, iar adrenalina imi umple corpul asemeni unui drog. Zambesc incontrolabil, asemeni persoanelor nebune, dar asta sunt eu. Mai concret, astia sunt toti locuitori ai acestei lumi. Traiesc din si prin moarte, ucid fara mila bebelusi, doar din placerea de a arata ca sunt neinfricati. Inca pot zice ca este cea mai mare prostie, dar tocmai i-am “furat” sufletul celei care l-a luat pe al parintilor mei. Slabe sanse ca cineva sa ma faca sa simt remuscare ori parere de rau. A fost alegerea mea, doar a mea. Iar acum fug de pshihopatii care ii erau prieteni…
Sunetul ascutit al gloantelor ce tocmai au iesit din ascunzatoare se aud tare, clar, facandu-ma sa ma grabesc din ce in ce mai tare. Odata ajunsa la fosta-mi locuinta, sunt in siguranta, alaturi de cativa prieteni. Ochii mei verzi cauta, neinduratori, inexpresivi, mica straduta pe unde trebuie sa cotesc. Cand in sfarsit o gasesc, ma simt mai in siguranta. Cu ultimele puteri, ma tarasc pana la mica locuinta darapanata, apoi ma imping in usa veche, dar care se tine destul de bine pe poziti. Intru mult prea repede, lucru ce duce la caderea mea. Srasnesc din dinti atunci cand durerea din umar mi se amplifica. Tocmai am cazut pe el, exact pe locul in care au reusit sa ma impuste.
De nicaieri, o pereche de brate ferme ma prind, ajutandu-ma sa ma ridic. Din neatentie, imi atinge rana. Durerea imi strabate corpul, iar eu, fara a rezista, imi musc buza inferioara pentru a nu lasa tipatul sa inunde casa si nu doar atat. Astefl de fapte necugetate ne-ar distruge, nu doar pe mine, cat si pe ceilalti. Sangele propriu imi strabate barbia, sfarsind pe podeaua murdara. Poate nu ar fi trebuit sa strang asa tare. In fond, cat de tare puteam icni?
-Esti bine?
-Sunt vie, Four. Poti sa o iei cum vrei… ii spun deja plictisita brunetului.
Inseamna mult faptul ca m-am intors, fie si ranita. Am avansat, m-am razbunat, pot muta muntii din loc si luna de pe cer! Rad isteric, reusind sa-l infricosez pe cel care m-a invatat tot ce cunosc. Ii ciufulesc parul, dar privirea lui ramane fixa asupra mea. Imi analizeaza atotstiutor bratul, apoi da dezaprobator din cap. Palma lui imi atinge soldul, iar bratul meu e petrecut pe dupa umerii lui. Bineinteles, cel sanatos. Ne deplasam cu incetinitorul, strabatand greu micul hol, pana in living, unde ma asez, tacticoasa, pe canapea. Four isi cauta stingherit cutitul prin gaica blugilor vechi, iar cand observa ca nu e, se uita prin camera, , dornic de a gasi micul instrument. Stiu ce vreau sa faca, asa ca, cat timp el se uita dupa cai verzi, imi smulg briceagul din buzunar. Apas zona in care deja a inceput sa se vada glontul. Il imping cat pot, sperand in sinea mea sa nu lesin. Cand abia am reusit sa-l aduc pana la suprafat, putin, arunc undeva in spatele meu arma alba, iar degetele lungi, subtiri, incep sat traga cu putere. Minute lungi stau cu lacrimile in ochi, iar cand reusesc sa scap de cel care m-a ingrozit pana acum, scot un mic murmur printre buze. Distras, baiatul de intoarce spre mine, pentru a observa, mirat, ca am finisat problema.
-Stii, in loc sa te holbezi, poate ai putea sa-mi aduci un pansament. Nu prea am chef sa se infecteze!
Isi scutura capul, putin debusolat, apoi imi aduce ce i-am cerut. Cu grija, imi bandajez locul cu pricina, apoi incerc doar sa uit de durere, de suferinte, de orice cuvant care are sens negative. Ploapele mi se inchid, usor, iar eu ma intind, vrand sa adorm, chiar daca voi intra intr-un somn plin de cosmaruri, cum obisnuiesc mereu. Cine ar crede ca inca nu pot trece peste imaginile sangeroase, care mi-au mancat ultimul an? Oftez, chiar inainte de a parasi, pentru urmatoarele ore, aceasta lume…
L-am scris, sau, mai bine zis, am scris cele cateva capitole inaintea Craciunului. Este postat si pe alt forum, insa singura autoare sunt eu.
Fiind noua, am citit tot ce se poate pentru a nu incalca vreo regula. Daca este ceva, spuneti-mi, va rog.
Sper sa va placa!
Crime de Craciun
Capitolul unu
Alerg neincetat, de prea mult timp. Ating zapada alba, lasand in urma pasi usor vizibili, dar care sunt repede ascunsi de fulgii ce cad neincetat din maretul cer. Mana imi este inclestata pe pistol, gata oricand sa iau viata celui care o ameninta pe a mea. Transpir abundent, simtind ca oricand voi scapa arma, aceasta se va rostogoli undeva, departe de mine, iar trupul meu va zace pe jos, plin de gloante. As putea spune ca frica sta departe de mine, ca ma ocoleste ca si cum as fi bolnava, dar nu este adevarat. Inima imi bate din ce in ce mai tare, iar adrenalina imi umple corpul asemeni unui drog. Zambesc incontrolabil, asemeni persoanelor nebune, dar asta sunt eu. Mai concret, astia sunt toti locuitori ai acestei lumi. Traiesc din si prin moarte, ucid fara mila bebelusi, doar din placerea de a arata ca sunt neinfricati. Inca pot zice ca este cea mai mare prostie, dar tocmai i-am “furat” sufletul celei care l-a luat pe al parintilor mei. Slabe sanse ca cineva sa ma faca sa simt remuscare ori parere de rau. A fost alegerea mea, doar a mea. Iar acum fug de pshihopatii care ii erau prieteni…
Sunetul ascutit al gloantelor ce tocmai au iesit din ascunzatoare se aud tare, clar, facandu-ma sa ma grabesc din ce in ce mai tare. Odata ajunsa la fosta-mi locuinta, sunt in siguranta, alaturi de cativa prieteni. Ochii mei verzi cauta, neinduratori, inexpresivi, mica straduta pe unde trebuie sa cotesc. Cand in sfarsit o gasesc, ma simt mai in siguranta. Cu ultimele puteri, ma tarasc pana la mica locuinta darapanata, apoi ma imping in usa veche, dar care se tine destul de bine pe poziti. Intru mult prea repede, lucru ce duce la caderea mea. Srasnesc din dinti atunci cand durerea din umar mi se amplifica. Tocmai am cazut pe el, exact pe locul in care au reusit sa ma impuste.
De nicaieri, o pereche de brate ferme ma prind, ajutandu-ma sa ma ridic. Din neatentie, imi atinge rana. Durerea imi strabate corpul, iar eu, fara a rezista, imi musc buza inferioara pentru a nu lasa tipatul sa inunde casa si nu doar atat. Astefl de fapte necugetate ne-ar distruge, nu doar pe mine, cat si pe ceilalti. Sangele propriu imi strabate barbia, sfarsind pe podeaua murdara. Poate nu ar fi trebuit sa strang asa tare. In fond, cat de tare puteam icni?
-Esti bine?
-Sunt vie, Four. Poti sa o iei cum vrei… ii spun deja plictisita brunetului.
Inseamna mult faptul ca m-am intors, fie si ranita. Am avansat, m-am razbunat, pot muta muntii din loc si luna de pe cer! Rad isteric, reusind sa-l infricosez pe cel care m-a invatat tot ce cunosc. Ii ciufulesc parul, dar privirea lui ramane fixa asupra mea. Imi analizeaza atotstiutor bratul, apoi da dezaprobator din cap. Palma lui imi atinge soldul, iar bratul meu e petrecut pe dupa umerii lui. Bineinteles, cel sanatos. Ne deplasam cu incetinitorul, strabatand greu micul hol, pana in living, unde ma asez, tacticoasa, pe canapea. Four isi cauta stingherit cutitul prin gaica blugilor vechi, iar cand observa ca nu e, se uita prin camera, , dornic de a gasi micul instrument. Stiu ce vreau sa faca, asa ca, cat timp el se uita dupa cai verzi, imi smulg briceagul din buzunar. Apas zona in care deja a inceput sa se vada glontul. Il imping cat pot, sperand in sinea mea sa nu lesin. Cand abia am reusit sa-l aduc pana la suprafat, putin, arunc undeva in spatele meu arma alba, iar degetele lungi, subtiri, incep sat traga cu putere. Minute lungi stau cu lacrimile in ochi, iar cand reusesc sa scap de cel care m-a ingrozit pana acum, scot un mic murmur printre buze. Distras, baiatul de intoarce spre mine, pentru a observa, mirat, ca am finisat problema.
-Stii, in loc sa te holbezi, poate ai putea sa-mi aduci un pansament. Nu prea am chef sa se infecteze!
Isi scutura capul, putin debusolat, apoi imi aduce ce i-am cerut. Cu grija, imi bandajez locul cu pricina, apoi incerc doar sa uit de durere, de suferinte, de orice cuvant care are sens negative. Ploapele mi se inchid, usor, iar eu ma intind, vrand sa adorm, chiar daca voi intra intr-un somn plin de cosmaruri, cum obisnuiesc mereu. Cine ar crede ca inca nu pot trece peste imaginile sangeroase, care mi-au mancat ultimul an? Oftez, chiar inainte de a parasi, pentru urmatoarele ore, aceasta lume…
L-am scris, sau, mai bine zis, am scris cele cateva capitole inaintea Craciunului. Este postat si pe alt forum, insa singura autoare sunt eu.
Fiind noua, am citit tot ce se poate pentru a nu incalca vreo regula. Daca este ceva, spuneti-mi, va rog.
Sper sa va placa!