[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Buna am scris si eu un fic si m-am gandit sa-l postez pe animezup. Sper sa va placa ficul meu si va rog sa fiti intelegatori avand in vedere ca este primul meu fic. Vreau sa stiti ca nu incerc sa copiez de la nimeni si ca o sa scriu ceva original insa asta se va obseva mai bine dupa cateva capitole. Astept comentarii si critici care sunt bine venite. Si era sa uit numele ficului meu este "love isn't simple"

Personajele:
Senji-
Daisuke-
Ayaka-
Tamaki-

Capitolul I


Statea pe pervazul alb al ferestrei un baiat de vreo 17 ani, imbracat cu un tricou negru mulat si o pereche de blugi taiati ce-i dadeau un aer rebel. Parul argintiu se revarsa peste geamul rece si transparent dupa care se ascundea aglomeratul oras Tokyo.Ochii lui rosiatici precum focul priveau fix tavanul camerei ce avea o culoare placuta de un albastru deschis care te ducea cu gandul la cerul senin de afara. Parea ca nu se gandeste la nimic ci doar admira in liniste peisajul acelei dimineti scaldate de lumina delicata a astrului zilei. Camera tanarului era simpla, dar decorata cu bun gust. Pe peretele din fata geamului se afla patul acoperit cu lenjerie alba precum prima zapada ce dadea un aspect linistitor camerei. De o parte si de alta a acestuia erau doua dulapioare inalte facute din lemn de cires ce avea un miros placut unde adolescentul isi tinea hainele. Alaturi de ele se mai afla si un birou lung la fel cu restul mobilei pe care statea calculatorul. In fata lui, era un scaun simplu de culoare gri langa care se afla ruxacul pregatit in graba si haotic pentru o alta zi plictisitoare de scoala sau cel putin asa credea. Deodata, se aud niste pasi marunti ce veneau grabiti catre usa camerei tanarului acoperita de postere cu diferite formatii rock.
-Grabeste-te, Senji!Altfel vom intarzia la scoala si nu ar fi prima data cand se intampla.
-Da, bine.Vin imediat!
Pe usa intrase pentru scurt timp Ayaka, sora argintiului, in varsta de 15 ani. Fata avea parul lung si albastru la fel ca oglinda unui lac limpede care-i cadea lin pe umeri, iar ochii stralucitori erau de aceasi culoare cu parul. Era imbracata intr-un tricou scurt tot albastru care se mula pe corpul ei tanar, dar cu niste forme bine conturate. In jos purta niste pantaloni negrii si o curea cu care se potriveau de minune. Tinuta ii era completata de manusile cu plasa pe care la purta in acea zi. Avea o personalitate jucausa si uneori era mult prea alintata sau neatenta, insa in sitatiile importante se imobiliza imediat si reusea sa rezolve ceea ce-si punea in minte. Desi aperent era puternica si stia ce are de facut, in interior se gasea o fire sensibila ce era usor de ranit. Era asemeni unui trandafir inconjurat si aparat de spinii ce ascund o floare gingasa si catifelata care cere iubire.
Cei doi frati locuiau impreuna de trei ani intr-un apartament imens, dar fara parintii lor care plecasera in lume cu diverse afaceri ce pareau a nu se mai termina. Acestia veneau acasa foarte rar si credeau ca, daca au bani, copii lor vor fi fericiti, insa uitau ca ei aveau nevoie si de caldura si afectiunea parintilor. Mama si tatal lor aveau mari pretentii de la copiii sai si tineau ce acestia sa le calce pe urme si sa devina importanti oameni de afacere uitand de visele celor doi. Ayaka ar fi vrut sa urmeze mai multe cursuri de arte fiindca ii placea nespus pictura, insa curand s-a conformat la dorinta parintiilor ei. Senji, insa, nu vroia sa-si sacrifice viata de dragul lui Kiro si Mika, tatal si mama celor doi copii, si de aceea nu prea se preocupa de scoala. Cei doi adolescenti mergeau la acelasi liceu si din cauza lui Senji, pe care nu prea il interesa rezultatele pe care le avea la scoala sau imaginea pe care si-o creea acolo, intarziau mai mereu sau se intampla destul de des ca baiatul sa nu mearga deloc la ore.
Cu miscari lenese, Senji se ridica de pe pervaz si isi lua ruxacul usor ce parea mai mult gol. Pasi apoi pe hol catre iesirea din apartament, unde Ayaka il astepta usor infuriata. Au plecat apoi spre liceu,mergand pe drumul obisnuit pe care-l urmau in fiecare zi. Era o dimineata insorita cu un soare auriu ce sclipea pe cerul senin trimitand toata dragostea lui catre oras si alintandu-l cu caldura sa. Norisorii innotau in infinitul boltii ceresti imprastiiindu-se pe deasupra blocurilor semete si creand forme ciudate si greu de definit. Frunzele din coroana de smarald a copacilor erau leganate lin de un vanticel placut ce adia ca o briza calda. Dupa un drum potrivit de lung, cei doi adolescenti au ajuns in curtea scolii chiar inainte de a se suna si fiecare s-a indreptat catre grupul sau de prieteni.
-Hei, Senji! Cum iti mai merge?
-Destul de bine, Tamaki. M-am gandit sa mai trec si eu totusi pe la scoala, spuse adolescentul incheind replica cu un zambet.
Tamaki era cel mai bun prieten al tanarului inca din prima zi cand se cunoscusera in scoala generala. Avea ochii caprui de un maron deschis care sclipeau in lumina placuta a soarelui, iar parul blond se juca in bataia dulce a vantului. In urechea stanga purta un cercel mic ce se ascundea prin parul de culoarea spicului de grau care-i cadea pe chip. Era imbracat cu un hanorac maron cu gluga crem, iar in jos purta o pereche de pantaloni negri destul de simpli dar care aratau foarte bine pe el.Acesta era considerat de argintiu doar cel mai bun prieten al sau, insa blondul tinea la el chair mai mult si ar fi vrut nespus sa devina mai mult de atat, insa nu vroia sa strice o prietenie asa de frumoasa. Era constient ca argintiul nu simte la fel pentru el asa ca a decis sa-l admire de la distanta.
Cei doi prieteni se indreptau catre usa liceului, caci soneria anuntase inceptul orelor. In timp ce mergea, Senji nu a observat ca a dat peste un baiat cu parul brunet si cu ochii albastri ca marea in timpul verii care inspirau, insa, o racela demna de acea privire sfidatoare. Ochii exprimau un frig ca si acela provocat de zapada iernii, dar in acelasi timp erau la fel de puri precum neaua. Acesta era imbracat cu o camase deschisa la primii trei nasturi care se asorta cu o pereche de blugi negrii ce aveau ca model mai multe fermoare. Brunetul era foarte atragator astfel captand privirile tuturor elevelor din acel liceu care-i admirau perfectiunea corpului sau.
-Scuze...nu mi-am dat seama...spuse oarecum intimidat argintiul.
- Uita-te pe unde mergi copil prost ce esti!
-Pe cine faci tu

[myuu]

Capitolul II


Usa a fost deschisa cu un zgomot usor deslusibil, iar daca rebelul nu s-ar fi ridicat de pe baiatul cu parul argintiu, Tamaki i-ar fi gasit in acea ipostaza nu prea placuta.
-Hei, ce faci aici? s-a rastit blondul.
-Nu e treba ta! Iar cu tine, Senji, nu am terminat, asa ca ne mai vedem.
Senji s-a ridicat de pe banca si s-a asezat pe scaun tremurand usor. Nu intelegea ce se intampla cu el. De ce brunetul l-a sartat? De ce nu a facut nimic sa-l impiedice? Si mai ales de ce tremura, putea fi vorba de frica? Erau prea multe intrebari in mintea baiatului, intrebari la care nu gasea raspuns in niciun fel. Se gandea ca nu poate fi vorba de dragoste, cum putea acest sentiment sa te faca atat de confuz? Sau putea fi iubire? Nu reusea sa-si dea seama ce simtea cu adevarat pentru ca nu mai avusese un astfel de sentiment pana acum si nu stia cum sa-l interpreteze.
-Esti bine? Te-a lovit tampitul ala?
Dar Senji nu raspundea, doar privea fix podeaua, iar din ochii lui calzi s-au prelins doua picaturi sarate care curgeau pana pe barba cazand apoi in neant. Nu stia nici de ce plange, dar simtea nevoia s-o faca. Trebuia sa se descarce, sa se elibereze de o presiune care-l apasa puternic sufocandu-l incet. Doar lacrimile erau singurele care spuneau ce era in mintea baiatului pentru ca acesta refuza sa scoata vreoun cuvant. Tamaki si-a imbratisat prietenul intrebandu-l din nou.
-De ce nu vrei sa-mi spui ce s-a intamplat? Sti ca poti avea incredere in mine si poate te-as putea ajuta cu ceva.
-Pentru ca...nu a apucat sa spuna ceva fiindca alte lacrimi curgeau pe obrajii fini ai baiatului. Tamaki, Daisuke m-a sarutat in loc sa ma loveasca! Iar eu simt ca ma indragostesc de el ceea ce nu poate fi adevarat! Nu e bine!
-De ce? Pentru ca sunteti baieti sau pentru ca se poarta urat cu tine?
-Cred ca ambele...a spus argintiul cu regret in glas.
La celelalte ore din ziua respectiva s-a hotarat sa nu mai stea, in primul rand fiindca ar fi putut sa se intalneasca din nou cu Daisuke si apoi oricum singurul strop de atentie pe care il avea la ora se scursese de mult din cauza brunetului.
Senji a iesit pe usa liceului indreptandu-se catre casa. Cerul cenusiu impanzit de nori greoi inspirau raceala si o furtuna puternica ce avea sa inceapa. Baiatul grabi pasul vazand ca fulgerele demonice brazdau cerul vinetiu de pe care plecase soarele si nicio raza timida de caldura si lumina nu indraznea sa apara. Vantul puternic se intetea strangand marea de nori negrii asuprea orasului amortit. Lacrimi reci curgeau in nestire din imensii furiosi ce acopereau bolta cereasca. Argintiul era uda pana la piele de ploaia deasa care invelea orasul intr-un val umed ce inghitea tot ceea ce intalnea in cale.
Ajuns in fata apartamentului, Senji a intrat in casa mergand catre baie unde avea sa scape de hainele ude si sa se bucure de un bine meritat dus. Isi dadu jos tricoul si blugii din care inca mai curgeau stropi mici de ploaie si le arunca la intamplare fara o tinta anume lasand sa se vada un corp aproape perfect. S-a asezat apoi in cada lasad-o sa se umple cu apa calda si adaugand spuma cu un miros placut de vanilie si levantica. Dupa ce a petrecut cateva minute bune in acea dezmierdare parfumata, a deschis robinetul clatind spuma care-i ramasese pe corp cu picaturi calde care-l mangaiau suav.
Dupa ce s-a imbracat cu o pereche de pantaloni scurti lasandu-si bustul gol, a auzit soneria insistenta a telefonului. Cand intr-un final a raspuns si-a dat seama ca la celalalt capat era Ayaka care-l anunta ca va dormi la o prietena si va veni a doua zi dupa scoala. A inchis telefonul cand vocea surorii sale a anuntat incheierea convorbirii si s-a indreptat catre living luand in drumul lui o cutie rece cu bere din frigider. Ajungand in sufragerie, s-a asezat pe canapea si a deschis televizorul schimband haotic canalele. Camera era spatioasa si cuprindea doua fotolii si o canapea crem din piele in fata carora se afla o masuta din sticla. Pe perete era incastrat un televizor cu plasma destul de mare si alaturi o biblioteca asezata acolo din dorinta parintilor. Imaginea camerei era completata de un covor moale de forma circulara de aceeasi culoare cu fotoliile.
Deodata, soneria usii s-a facut auzita si cu cat trecea mai mult timp putea fi perceputa din ce in ce mai des. Adolescentul a pus cutia de bere pe masa si s-a indreptat catre usa.

[Lithium-Angel]

hm..i read it even before u asked me
well..... recunosc ca faza cu baietii si intamplarea asta mi se pare putin cam cunoscuta..nu stiu..poate am eu un sentiment de deja-vu..it happened before.
despre poveste...e chiar superba...si imi place scenele de dragoste.. asta si sentimentele pe care le implica.
descrii foarte bine si imi place asta...o singura nelamurire am..sau mai bine zis..disconfort... mi se pare ca Senji se indragosteste prea brusc de Daisuke..adica..de abia il cunoaste si..se si indragosteste?
recunosc ca nici nu prea cred in love at first sight..
sunt cateva greseli de tastare..dar nici eu nu sunt usa de biserica la asta..asa ca.. :X

[myuu]

le multumesc celor care mi-au citit ficul si au comentat la el si sper sa scriu din ce in ce mai bine si sa nu va dezamagesc


Capitolul III


A doua zi cand s-a trezit, Senji era destul de confuz. Nu-si dadea seama daca ceea ce-si amintea era realitatea sau era doar un vis pentru ca Daisuke nu se vedea nicaieri, iar el era in camera lui. Cand a coborat din pat si a observat ca e gol si ca toate hainele lui sunt ingramadite pe podea a inteles ca totul era real, mai ales ca simtea o durere in partea de jos a corpului. Incet incepea sa priceapa ca tocmai se culcase pentru prima data cu un baiat si chiar ii placuse totul, dar oare era bine ce a facut?
Deodata, usa a fost deschisa la perete si Tamaki a intrat gasindu-l pe baiat in toata splendoarea lui. Vazandu-l dezbracat, blondul nu s-a putut abtine si a inceput sa-l priveasca plin de dorina sorbindu-l din priviri si indreptand-si ochii in special catre mandria baiatului. Se uita indelung la el si un zambet indraznet i-a aparut in coltul gurii.
-Ce zambesti asa, perversule! Iesi naibii odata din camera, a spus Senji incercand sa-si acopere zonele intime cu mainile.
-Calmeaza-te! Doar suntem amandoi baieti si nu ai nimic din ce nu am eu.
Argintiul si-a luat o pereche de boxeri pe el in timp ce a spus foarte incet

[myuu]

am sa postez si urmatorul capitol si v-as ruga sa lasati si niste comentarii daca il cititi pentru ca sa stiu si eu ce fac bine si ce nu.

Capitolul IV

Daisuke coboara dintr-o masina neagra, un audi A6, care era destul de curata si avea un aspect usor vizibil de masina noua, abia cumparata. Aceasta era destul de spatioasa si era decorata cu scaune din piele neagra. Brunetul condusese destul de bine pentru nivelul de incepator la care se afla si incercase sa nu accelereze pentru a nu-l speria pe iubitul sau.
-Nu stiam ca ai masina!De fapt nici nu stiam ca poti sa conduci, spuse Senji in timp ce inchidea usa masinii.
-Mi-am luat carnetul ieri, iar masina am ridicat-o abia azi, deci nu prea am avut cand sa-ti spun. Oricum s-au intamplat destul de multe in ultimul timp.
Dupa ce Daisuke a inchis masina apasand butonul de la telecomanda, amandoi s-au indreptat catre vila care se vedea chiar in fata lor si in care locuia brunetul. Casa era destul de mare si desi avea doar parter si mansarda era foarte inalta si destul de incepatoare. Cand au intat pe usa, Senji a fost uimit de imensitatea casei care parea mult mai mare din interior. Holul lung ducea catre scrarile facute din marmura la capatul carora se aflau dormitoarele de la etaj care erau in numar de sase. Livingul se afla la parter si era mult mai spatios decat cel din apartamentul argintiului. Acesta cuprindea o canapea si patru fotolii toate din piele neagra. In centru se afla o masa joasa din sticla cu picioarele dintr-un lemn negru cu un model deloc complicat. Pe unul dintre pereti se afla televizorul la fel de mare ca si majoritatea lucrurilor din acea camera , iar in partea opusa lui se putea observa un tablou ce infatisa oceanul si cerul. Daisuke si-a luat iubitul de mana ducandu-l in camera sa, aceasta fiind un dormitor destul de simplu ce cuprindea si un pat acoperit cu o lenjerie albastra . Geamul era inalt si destul de jos avand un pervaz lung pe care erau asezate niste perne moi pe care deseori statea brunetul admirand gradina foarte ingrijita. Senji ramasese uimit de casa iubitului sau pe care nu si-o imagina atat de frumoasa si de eleganta.
-Wow! a exclamat argintiul. Ai o casa grozava. E imensa, iar camera ta e atat de primitoare, mai spuse Senji inainte sa se intinda pe pat pentru a vedea cat de confortabil este.
Daisuke era mult prea atras de corpul baiatului intins pe pat si nu s-a putut abtine sa se urce deasupra lui si sa-i cuprinda buzele calde si inocente intr-un sarut dulce care crea dependenta. Dupa ce a rupt mirajul acelui sarut pasional a adaugat cu o voce blanda:
-Ma bucur ca-ti place totul pentru ca de acum aici vei locui...alaturi de mine evident.
-Vrei sa spui in casa asta, nu?
-Vreau sa spun in patul meu, a spus Daisuke in timp ce-i ridica tricoul pana cand l-a scos dintr-o singura miscare si l-a aruncat intr-un colt al camerei la intamplare. Apoi, a inceput sa-l sarute pe gat fara sa ezite sa-i muste usor pielea moale cu un miros atat de placut. In timp ce cu mana stanga ii mangaia abdomenul masandu-l usor, cu mana drepta ii deschidea pantalonii lasandu-i in jos, apoi tragend boxerii pentru a lasa la iveala mandria baiatului. Brunetul trasa linii umede de saliva pe corpul argintiului coborand tot mai jos catre zona interzisa sarutand-o si lingand-o cu pofta in timp ce Senji scotea cate un scancet sau un geamat care spargea tacerea ce se asternuse. Limba rebelului inconjura barbatia lui Senji in timp ce cu gura o acoperea de saruturi din ce in ce mai aprinse.
-Daisuke...nu...nu mai...pot, spunea argintiul excitat la maxim in timp ce alte tipete infundate se faceau auzite. Adolescentul nu a mai rezistat si s-a eliberat de lichidul alb ce curgea ca rezultat al placerii pe care frumosul brunet i-o cauzase. Imi pare rau, mai spuse rusinat baiatul care statea stanjenit pe pat.
-Pentru ce? Iubire, ma bucur ca-ti place ce-ti fac. Nu ai vrea sa vezi ce gust dulce ai?
Daisuke se indrepta catre buzele intredeschise ale lui Senji introducandu-si limba si atingand-o pe cea a baiatului. Argintiul simtea un gust nou pentru el, ceva diferit pe care nu-l putea caracteriza cumva, dar care nu-i provoca scarba. Brunetul s-a dezbracat si el de haine, acestea disparand si nemaifiind un obstacol in calea celor doi. Mainile acestuia se plimbau in voie pe corpul tanar al baiatului insistand in anumite zone cu mangaieri mai insistente. Lui Daisuke ii placea nespus sa-si alinte iubitul cu miscari asa de delicate si sa-i simte fiecare centimetru din corpul aringiului sub atingerile sale. Brunetul si-a intodus doua degete in gaura rozalie a lui Senji si a inceput sa-l penetreze cu acestea din ce in ce mai adanc. Cand a adaugat al treilea deget, argintiul a inceput sa scoata cate un tipat infundat in acelasi ritm cu miscarile iubitului sau care deveneau din ce in ce mai rapide. Dupa un timp, rebelul s-a oprit scotad toate cele trei degete in timp ce-l saruta in continuare pe baiatul de sub el.
-Stii Daisuke...inainte sa mi-o bagi as vrea sa te aud spunandu-mi ca ma iubesti. Te rog, a adaugat Senji cu niste ochi rugatori si mari.
Rebelul s-a aplecat catre urechea adolescentului soptindu-i un

[nolazy]

Ah ce ma enerveaza Mika..Ce sa spun, nu poate sa accepte..De ce nu ia totul ca atare si nu-si vede de viata ei? Si ma enerveaza ca a lovit-o pe Ayaka..ce vina avea ea ca Senji este cu un baiat? :diehai ca m-a luat valu' )
Acum despre capitol..imi place foarte mult..eu oricum sunt o fana inraita a yaoi-ului si a scenelor pasinale, si spre bucuria mea acestea nu au lipsit :perv:
Stiu ca nu am comentat la toate capitolele dar sa sti ca le-am citit si mi-au placut..
Greseli : am vazut cateva de tastare insa foarte putine si mai mult ca sigur din neatentie..in rest totul e ok.
Actiunea este draguta si sunt curioasa sa vad ce o sa faca mama celor 2 (ce bine ar fi sa nu-i gasesasca si sa crape de ciuda , insa presimt ca nu vor avea ei parte de atat noroc).
Asta a fost ce am avut de zis.. grabeste-te cu nextul :bye:

[Lithium-Angel]

uf..... mama..dar dak Daisuke e bogat..oare ce i-ar putea face parintii lui Senji? nu prea multe cred..si sper.
pai.... un commentariu...commentariu...hm...
au fost cateva greseli de tastare si niste fraze cam...nu stiu...
acum logic..ar fi sa nu ii poata face nimic brunetului..insa...chiar nu se stie ce anume se va intampla de acum.
mama lui Senji mi se pare cam stresanta..iar atitudinea ei...un pic cam fortata...ar fi fost bine un pic de prezentare a tampeniei ei..inainte de a ne tranti si palma peste ochi si" sun la politie"..nu stiu daca ma intelegi.
oricum ar fi..mie imi place si chiar sunt curioasa daca madam Mika o sa reuseasca sa isi atinga scopul.

[myuu]

aici e capitolul urmator si arigato pentru comentarii si pentru ca-mi cititi ficul si sper sa scriu din ce in ce mai bine

Capitolul V

A doua zi, politia a inceput sa-l caute pe Senji si a inceput cu liceul in care invata acesta. Din ce spusesera parintii, cei care-l cautau pe adolescent stiau ca cel mai bun prieten al acestuia era Tamaki Sayuno, pe care au decis sa-l interogheze. Astefel au cautat clasa blondului, apoi au intrat fara sa bata la usa si au vorbit incet cu profesoara de fizica. Aceasta i-a spus baiatului sa iasa din clasa si sa discute cu persoanele care intrasera in incapere pentru scurt timp. Parea sa fie vorba despre ceva important, iar blondul ar fi vrut sa stie ce s-a intamplat, insa a asteptat ca politistii sa porneasca discutia.
-Tu trebuie sa fi Tamaki Sayuno, prietenul elevului Senji Yagami. De curand acesta a disparut de acasa, iar parintii spun ca l-ar fi rapit un baiat care probabil invata la acest liceu. Tu cred ca sti mai multe, ai putea sa ne dai cateva detalii?

[myuu]

so, capitolul asta in niciun caz nu se potriveste cu Craciunul, dar promit sa ma revansez eu in curand si gomene daca nu este destul de lung :pls:

Capitolul VI

[Lithium-Angel]

uracat, intat si lasti...sunt singurile greseli pe care le-am gasit!
faza cu ...taiatul venelor...well..un commentariu care nush cat de important e.... lumea nu prea moare din taiatul venelor...insa a fost o combinatie buna cu cada plina de apa.dak nu murea de la taiat...murea de la inecat. bine ca a scapat de amandoua!!
"frumosule.." mie incepe sa imi para rau de Tamaki, e asa de simpatic si mi se pare ca merita si el sa fie iubit...de ce nu e?
cat despre..din nou taiatul venelor.... nu e oarecum cam exagerat ca cineva sa faca asta din iubire ptr o persoana pe care o stie de ...cate saptamani?
bine..aici probabil vorbeste fata din mine care nu crede ca o iubire poate fi chiar atat de puternica...desi sunt o romantica incurabila. ( ciudat, ne? )
sunt curioasa care e ideea lui Tamaki....chiar foarte curioasa....desi cred ca si Daisuke ar trebui sa se scape din situatia...
for God's name...he is rich!! Rich people can do everything!!
anyway....Merry Christmas si spor la scris.
hope Santa brought you the right gift!

edit: ptr prima oara in foarte mult timp...sunt prima prima sa comentez