AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Este ficul numarul doi,dar primul de acest gen,deci astept parerile si mai ales criticile voastre.Poate o sa vi se para la inceput ca prefata nu are legatura cu urmatoarele capitole,dar pe parcurs povestea o sa se lege.Relatia dintre cei doi o sa decurga un pic mai lin,deci sa nu va asteptati din start la scene "fierbinti" ;)).Vor veni si acestea...In rest nu pot sa va zic decat lectura placuta si sper sa va placa...pupici.

Varsta minimă: + 18
Gen: Yaoi
Limba: Română
Observații cu privire la conținut: +18 spune tot
Tipul de comentariu solicitat: ce/cum/cand/daca doriti


***
Voi muri...gravitatea gandului ma facu sa tresar si sa ma inspaimant pentru cateva momente scurte.Vei muri repeta o voce mica pitigaiata de la mine din cap,precum un ecou deranjant.Imi era teama,sangele imi inghetase in vene,picioarele mi le simteam din ce in ce mai moi,de parca fusesera facute din gelatina.Eram o masa amorfa care se dezintegra intr-un mod lent si dureros.Capul in zvacnea.As fi vrut sa fug ,sa ma ascund,dar nu puteam.Chiar daca as fi reusit,printr-o minune sa scap,imaginile pe care le-am vazut m-ar fi bantuit pana la sfarsitul vietii.Ea era culcata pe jos,cu capul cazut intr-o parte si ma privea cu ochi lipsiti de viata.Era rece,imbracata in propriul sange care incepuse sa pateze covorul persan mult prea scump pentru gusturile mele.In camera sa simteam mirosul mortii amestecat cu un iz usor de vanilie.
Iar el era acolo.O privea cu ochi critic de parca si-ar analiza o opera de arta.Ii aranja parul,care se prelinse ca o cascada peste umerii frumosi;o mangaia cu miscari line in timp ce lacrimi incepura sa-i curga.Lacrimile unui criminal ce-si jeleste prada.Nimic mai mult.Apoi isi ridica privirea si ma invalui pe mine.Se apropie cu pasi lenti,studiati de pradator si-mi cuprinse gatul cu mana.Ma sufocam.Aerul atat de necesar nu mai intra in plamani.Voi muri...lacrimi amare incepusa sa-mi curga pe obraz.Imi era frica,nu frica de moarte,nu frica de necunoscut,ci teama ca acest monstru va scapa.Nu-mi pasa ca voi muri.Daca ea nu mai era,eu nu aveam nici un rost in lumea asta.Preferam sa mor decat sa traiesc cu imaginile astea o viata intreaga.
Incepusem sa ametesc.Simteam cum intunericul imi da tarcoale,iar eu il primeam cu bratele deschise.Il rugam sa ma invaluie,sa ma ia cu dansul...Voi muri...si eram usurat pentru ca stiam ca de partea cealalta ma va astepta ea.
Dar in loc de intunericul mult dorit,in ochi ma lovi o lumina alba,puternica.Ma simteam usor,plutind intr-un neant infinit.Durerea disparu.Atunci mi-am regasit suflul..,aerul se lovi cu salbaticie de peretii cutiei mele toracice ca un torent ce matura totul in calea lui,dar acesta erau un torent daruitor de viata, nu unul nimicitor.Odata cu suflul mi-am regasit si ochii,pe care cu greu am reusit sa-i deschid.Dar acea lumina ma lovi din nou,asa ca i-am inchis la loc.O vice groasa patrunse vidul in care ma aflam:
-Traieste!vocea era neobisnuit de victorioasa,iar eu ma intrebam de ce?
-Sa-l transportam repede la spital,zise o alta mai subtire.Bietul de el,nici nu-mi pot imagina prin ce a trecut!
-Ati mai gasit pe cineva aici?
-Nu mai era nimeni.Un geam este spart.Probabil pe acolo a iesit.
Vocile se auzeau din ce in ce mai indepartate si mai incet.Mi-am dat seama ca ma voi pierde din nou in acea mare de intuneric,care ma cuprinse si inainte,dar de aceasta data nu mai eram atat de linistit.Eu traiesc,iar ea e moarta...
Dar jur ca intr-o buna zi il voi prinde si-l voi omora cu propriele mele maini.Va suferi...asta ii este pedeapsa...

JUR!



Era o dimineata frumoasa.Lumina soarelui patrundea prin perdelele transparente,pe jumatate trase luminand intreaga incapere.
Jesse se apropie de fereastra si o deschise,lasand aerul curat sa-i mangaie fata.Era numai sapte dimineata si deja se putea simti zapusala de afara."Inca o zi caniculara in marele oras Los Angeles",gandi baiatul in timp ce se intreba ce sa poarte la intalnirea cu redactorul ziarului unde lucra.Nu-i placeau hainele elegante,dar in cazul de fata va face o concesie.Pana la urma chiar vroia sa prinda ziua de maine si enervandu-ti seful dupa ce ai lipsit doua saptamani si ai depasit termenul limita cu cinci zile nu era tocmai o modalitate buna de a-ti asigura supravietuirea si de a incepe ziua.Asa ca,in spiritul unei reconcilieri rapide si cat mai putin dureroase alese o camasa alba-singura pe care o mai avea curata- si o pereche de blugi (daca se astepta la pantaloni de stofa nu avea decat sa se duca dracu).Se privi in oglinda si isi aranja un pic parul care era umed in urma dusului facut.In privinta ochilor nu avea ce face.Erau inca rosii de la nesomn.Nici nu era de mirare,daca statea sa se gandeasca bine.Trecusera mai bine de 48 de ore de cand reusise sa inchida un ochi.Sperase ca odata ajuns in LA sa doarma un pic inainte de a merge la redactie si de a prezenta articolul.Se pare insa ca nu avea noroc.
Iesi afara din apartament si facu semn unui taxi care trecea prin fata cladirii.Cand masina se oprii,intra repede inauntru in incercarea de a se adaposti de caldura sufocanta de afara.Din cate observa se dezobisnuise de temperaturile ridicate de acolo.In Rusia in acea perioada a anului temperaturile aratau chiar si -10 grade.Nu avusese prea mult timp pentru a reflecta la gerurile Rusiei ca taxiul ajunsese deja in fata redactiei.Plati si intra grabit in cladirea impunatoare,pregatindu-se mental pentru lupta care va urma.Ca de obicei in birourile redactiei era un haos de nedescris.Unii veneau,altii plecau,asistentii umblau cu dosare si cafele in mana miscandu-se ca niste furnici prin ingramadeala din incaperi."Ce bine era acasa!"Zambi in fata spectacolului ce i se afisa.Nimic nu se compara cu redactia unui ziar intr-o zi de luni.Pasi atent pe langa birouril cubice,incercand sa ajunga la biroul redactorului sef,cand unul dintre prietenii si colegii lui il opri:
-Uite cine s-a hotarat sa ne onoreze cu prezenta,zise acesta putin ironic.Ce naiba mai faci omule?Am crezut ca ai murit inghetat de frig in nenorocita aia de tara.
Se apropie de Jesse cu pasi mari,apasati si il rpinse pe baiat intr-o adevarata imbratisare barbateasca.
-Salut Nick.Jesse se lasa strans in brate cu toate ca se simtea un pic incomod in acea postura.Si mie imi pare bine sa te vad.Sa inteleg ca te-ai plictisit fara mine,zise baiatul chinuindu-se sa scape din batele uriasului.Nick era ditamai calaul la cei 2 metri ai sai si 100de kg.Dar in ciuda staturii impunatoare,barbatul avea o viteza si o agilitate de pisica.Jesse isi privi prietenul cu ochi critic.Nu era genul de persoana care sa se plictiseasca.Infatisarea si alura sa mistrioasa il transformasera intr-un exemplar cautat si apreciat de ambele sexe.Femeile il adorau si il vroiau la ele in pat,iar barbatii inadmirau pentru inteligenta si simtul practic d care dadea dovada de fiecare data.Nu,sigur nu se plictisise cat fusese el plecat.
-Hai lasa mincinile pe mai tarziu.Acum ma grabesc,zise Jesse zambind.
-Ai face bine sa te grabesti.Roberts se plimba ca un leu in cusca de 2 ore si intraba de tine din 10 in 10 minute.Chiar sper ca i-ai adus articolul ala ca de nu va iesi scandal.
-Stai linistit.L-am adus.Si e mult mai interesant decat m-am asteptat.Chiar a meritat sa intarzii cateva zile.
-Sper sa ai dreptate.Altfel va trebui sa-mi duc costumul negru la curatatorie.
Il batu pe umeri cu simpatie pe tanar dupa care se indeparta,dar inainte sa paseasca in lift se intoarse si striga:
-La ora 12 la cafeaua de peste drum.Vreau sa aud totul.
Jesse nu mai apuca sa zica nimic ca usile liftului se inchisera.Ridica din umeri si isi continua drumul.Odata ajuns in fata biroului redactorului trase o gura mare de aer si batu la usa.
-Da,intra,se auzi de partea cealalta a usii.Jesse inghiti in sec,fiind pregatit sa infrunte balaurul.

Astept un comm ca sa pot pune si capitolul doi (pentru ca povestea sa prinda cat de cat un inteles) poop
rpinse - prinse

Lasa spatiu dupa punct si dupa virgula.
Imi place cum ai inceput...
Voi muri...gravitatea gandului
Foarte frumos.

Eu sunt genul care critica dar acum chiar nu prea am chef... cand am vazut ca este de gen yaoi a trebuit mot sa intru si sa vad despre ce e vorba. As dori daca se poate sa anunti la capitolul unde scenele incep sa fie mai ' fierbinti ' .
Al doilea fic? Atunci o sa te iau ceva mai usor.
Vreau sa iti urez multe ideei si toate cele.
Greseli nu mai sunt sigura pe unde am vazut sau daca am vazut.
Iar la celalante lucruri o sa commentez mai tarziu daca nu cunva voi da vrun edit.

Ja ne ' la urmatorul capitol.
Sunt o maniacă a scrisului corect deci mi-e practic imposibil să nu-ţi spun greşelile de tastare:
in - îmi
ochi - ochii
sa simteam - se simţea
erau - era, vice - voce
zapusala?(da' ci, eşti di la moldova? :]] ) - zăpuşeala, birouril(ţi-era foame când ai scris capitolul? că ai mâncat multe litere) - birourile, batele(exact ce spuneam) - braţele
Şi mai sunt vreo câteva dar a dat lenea în mine şi sunt sigură că nu sunt aşa importante.
E abia primul capitol deci nu prea am ce să spun acum. Poate abia după vreo 3-4 capitole când acţiunea devine mai interesantă.
- am văzut că n-ai pus la titlu niciun 16+ sau 18+, ne laşi în suspans :>
- încearcă să laşi spaţiu după semnele de punctuaţie, arată mai bine
- nu te grăbii când scrii sau dacă te grăbeşti, după ce termini de scris reciteşte capitolul şi vezi ce greşeli ai
- ideea de început pe care ai pornit mi-a plăcut, descriere ai şi îmi place că nu sari de la o acţiune la altă după două propoziţii, dar puteai să-l descrii un pic pe Jesse ca să aibă cititorul o idee despre cum ar arăta personajul principal
Cam atât deocamdată, aştept următorul ^^
*hugs*
***

Jaluzelele geamurilor erau trase, lumina soarelui nereusind sa patrunda in uriasa incapere. Aerul inchis era imbacsit cu mirosul fin al trabucurilor cubaneze si al izului de vanilie. Combinatia inecacioasa il facu pe tanar sa strambe din nas. Nu era mare fan nici al tutunului , nici al vaniliei.Isi aduse aminte ca in liceu incercase sa se apuce de fumat, dar esuase lamentabil, lucru de care acum era mandru. Totusi si in zi de azi pastra in apropiere un pachet de tigari si o bricheta. Asa pentru orice eventualitate. Zambi in sinea lui cand isi dadu seama ca prezentul pachet de Mallboro il cumparase in urma cu un an si jumatate de la o mic magazin din Sydnei si inca mai avea 18 tigari in el.
Seful sau era un om masiv, dar fara a lasa impresia de corpolent. In varsta de 50 de ani, Ian Roberts era unul dintre cei mai buni jurnalisti pe care SUA putea sa-i ofere si printre putinii pentru care etica si profesionalismul erau pe primul loc. Majoritatea jurnalistilor mergeau pe deviza scopul scuza mijloacele, facand orice pentru a prinde un subiect bun. Si cand zic orice, ma refer chiar la orice:mita, santaj, poate chiar si crima daca situatia ar cere-o. Roberts era diferit. Facea parte din acei jurnalisti vechi, monument al vremurilor trecute cand subiectele serioase aveau o mai mare insemnatate decat barfele in care era scaldata lumea acum. Ca un capitan falnic statea de straja si isi manuia cu dibacie corabia printre valurile involburate pana la destinatie. Niciodata mai inainte de punctul final al calatoriei sale.Ian Roberts era un om mare, integru si era deasemenea barbatul pe care Jesse il admira cel mai mult. Il privea cum statea in spatele biroului masiv de mahon, cu capul plecat in niste foi si cu manecile camasii suflecate pana la coate. Camasa alba, imaculata era strabatuta de cateva cute in jurul pieptului, semn ca seful sau nu prea avusese stare la acele ore matinale ale diminetii. Ridica ochii si il masura pe tanar din cap pana-n picioare, cu o privire plina de usurare dar in acelasi timp si frustrare.
-A dat Domnul sa apari!zise in maniera sa obisnuit de directa, ridicandu-se in picioare si apropindu-se de baiat. N-ai idee cate griji mi-am facut pentru tine, tinere!
Jesse isi pleca privirea in pamant pentru un moment, chinuindu-se sa-si alcatuiasca o expresie cat mai fireasca. Totusi grija care i-o purta mentorul sau reusi sa-i atinga o coarda sensibila.
-Ei bine, acum am ajuns. Tonul ii era marcat de emotia pe care o simtea. Facu o pauza dupa care adauga cu un mic suras:cu articol cu tot.
-Articolul este important, dar nu la el am refeream acum. Ma bucur ca ai ajuns tu aici si ca esti intreg.
Jesse ofta. Trebuia sa-si fi dat seama ca mica aventura prin care trecuse va ajunge si la urechile lui Ian.
-Deci ai aflat?zise intr-un final. Nu-ti face probleme, sunt cat se poate de bine.
Barbatul mai in varsta incepu sa se plimbe prin camera cu mainile la spate. Tot timpul facea asta cand era preocupat. Baiatul se intreba ce ar putea sa-i treaca prin cap.
-Ce-ti face umarul?te doare?
-E bine. Glontele a intrat si a iesit .M-am ales cu o gaura si ceva sange pierdut...si un articol complet as putea spune.Cat desprea durere...ma face sa ma simt viu, deci nu ma plang.
-Nu te-ai schimbat deloc. Ai fost impuscat acum trei zile si tu te gandesti la nenorocitul ala de articol.
-Credeam ca asta te preocupa acum. M-am intalnit cu Nick si mi-a zis ca te plimbi ca leul in cusca. Era normal sa ma duca gandul la articol.
-Defapt eram ingrijorat din cauza ta. Am trimis pe cineva la tine acasa ca sa vada cum te simti. Dupa cum poti sa-ti dai seama nu prea am cum sa plec de aici momentan. Cu ocazia asta puteai sa-mi trimiti si articolul. Stiu ca nu prea ai incredere in internet ca sa mi-l trimiti prin e-mail. Dar cand a ajuns acolo tu plecasesi deja.
Ian se opri din mers si se reintoarse in spatele biroului unde lua loc, indemnandu-l pe Jesse sa faca acelasi lucru. Nu esti tocmai in starea necesara de a face plimbari. Apoi ridicand un pic tonul:pentru numele lui Dumnezeu ar trebui sa fii la spital sau in cel mai rau caz in pat sa te odihnesti!
-Faci din tantar armasar,sefu', zise Jesse surazand strengareste. Sunt bine. Apoi scoase din mapa pe care o avea sub brat niste foi albe scrise la calculator. Roberts le lua si citi continutul lor in cateva clipe fluierand apreciativ.
-Ai prins lozul cel mare, pustiule!
-Probabil. Jesse deveni serios cand se gandi la toata incurcatura aia nenorocita. Cine s-ar fi ganditi ca mai marii industriei rusesti fusesera santajati si cu banii care urmau a fi luati de la ei se pregatea un adevarat atac terorist. Era o idee buna, daca ar fi gandit obiectiv.O lovitura de asemenea anvergura sigur trebuia sa coste bani grei, dar in acelasi timp riscul asumat era de doua ori mai mare. Teroristii puteau fi prinsi oricand, daca nu erau atenti.I se facea rau numai cand se gandea prin ce trecusera bietii oameni. Desigur, nu erau nici ei fara pata, dar lovitura data fusese una sub centura. Sa ti se rapeasca proprii copii, care sa fie amenintati cu moartea din cauza unor greseli pe care tu le-ai facut in trecut, era cosmarul oricarui parinte. Politia facuse, desigur, unele investigatii discrete, dar nu reusisera sa afle nimic pana in seara schimbului. Rapitorii erau profesionisti, niste umbre care reuseau sa se piarda fara urma in noapte. Toata lumea hotarase:banii trebuiau platiti!
Jesse rememora ce se intamplase in urma cu trei zile. Avea indicii ca ceva nu era tocmai in regula cu acel bal de caritate. Instinctul ii spune ca era mult mai mult decat un eveniment monden la care participa toata elita ruseasca. Se folosise de numele sau(nume pe care foarte rar il folosea dealtfel) pentru a fi inclus pe lista invitatiilor. Si astfel aflase:balul nu era decat o acoperire pentru schimbul care urma sa aiba loc.Toti banii "donati" urmau a fi trecuti in contul rapitorilor. Din pacate insa lucrurile luasera o intorsatura proasta. Politia primise un pont anonim si intrase in forta in cladire. Rapitorii crezand ca au fost tradati au dat drumul la focul de arme. Iadul s-a dezlantuit. Cativa civili erau la pamant inconjurati de balti de sange. Printre ei si o fetita care plangea langa tatal ei ce fusese doborat. Daca ar fi ramas un simplu observator probabil ar fi avut cosmaruri pana in ultima zi a vietii sale. Jesse alerga si lua fetita in brate in incercarea de a o proteja de gloantele care zburau din toate partile. Ghinionul facuse ca unul sa-l nimereasca drept in umarul stang. Reusi sa duca totusi copilul intr-un loc sigur dupa care se facu nevazut printre marea de oameni panicati. Ajunsese pana la urma in camera sa de hotel.
-Foarte reusit. Imi place, zise Ian reusind sa-l smulga pe Jesse din visare. Va fi publicat in editia din seara asta. Buna treaba.
-Merci!Jesse incepu sa zambeasca. Nu ai alta treaba pentru mine?
-Ma gandeam ca o sa intrebi. Ian deschise sertarul de la birou si scoase un dosar pe care i-l inmana baiatului. Acesta il lua curios si-l deschise pentru a vedea ce contine. La o prima vedere dadu de o poza ce parea destul de noua. Din ea chipul unui barbat il privea lenes.Parea a avea in jur de 30-33 de ani. Chipul lunguiet, cu trasaturi fine, dar in acelasi timp accentuate era alb ca spuma laptelui, ochii mari, verzi se intrezareau dintre firele bretonului care ii cadea neglijent pe frunte, restul parului scurt si de culoarea caramelului asemanandu-se cu o coama de leu infoiata. Zambea. Avea un zambet placut, care te invaluia, un zambet care te atragea ca un magnet. Jesse se trezi uitandu-se la perfectiunea si albeata dintilor, la buzele rozalii usor curbate si la gropitele ce ii aparusera in obraji. Era cel mai frumos barbat pe care il vazuse vreodata si nu ii era rusine sa recunoasca.
-Cine este tipul?intreba din ce in ce mai curios.
-Numele lui e Blake Thorton si e chirurg sef la Spitalul Central.
-Asa de tanar?Jesse fluiera apreciativ. Frumos si destept. Buna combinatie. Si ce treaba am eu cu domnul Thorton?Ian incepu sa se fastaceasca un pic. Nu prea stia cum o sa primeasca Jesse vestea.
-Pai...vreau sa scrii o carte despre doctorul Blake.
Jesse isi privi seful ca un tampit nestiind ce sa faca:sa rada sau sa planga.Desigur, nu facuse nici una, nici alta.
-Tu chiar vorbesti serios?intreba dupa un moment de tacere. Eu nu scriu articole mondene, cu atat mai putin carti. De ce nu ii oferi slujba lui Katy. Ea ii experta in domeniu.
-Tu ai vazut cum arata tipul asta?chiar si Katy i-ar pica in plasa.
Jesse nu si-o imagina pe Katy picad oricui in plasa. Femeia aia era un monstru cand era vorba de munca ei, dar din respect nu zise nimic, multumindu-se cu o aprobare din cap. Ian continua:esti un observator bun. Ochii tai pot vedea ce altora le scapa. In plus, din cate am auzit, Blake e un tip dificil si nu e de acord cu acest proiect.
Jesse se incrunta.
-Daca el nu vrea acesta carte scrisa, atunci cine?
-Consiliul spitalului, zise Roberts oftand. Blake e unul dintre cei mai talentati chirurgi si cel mai tanar sef de sectie de la noi din tara. Chiar daca provine dintr-o familie bogata se stie ca a reusit bizuindu-se doar pe propriile puteri. In urma cu 5 ani s-a casatorit cu Issbela Anderson. Ceva alianta intre familii...sti si tu...
-Da...banii se casatoresc cu bani.
-Dar nu a fost sa fie, continua Ian. Au divortat acum doi ani si el s-a mutat din D.C. aici. Cam asta e tot ce stiu.
Jesse privi ganditor poza.
-De ce au divortat?
-Ei au spus ca era nepotrivire de caracter.
-Ceea ce se traduce in lumea buna prin adulter, completa Jesse.
-Probabil asa este, dar nu se stie nimic concret.
-Si totusi ce legatura are cartea asta cu consiliul spitalului?
-E o miscare strategica. Restructurarile masive din ultima vreme i-a cam speriat.Spera ca aceasta carte la va face publicitate, aducandu-le ceva fonduri suplimentare.
-Deci, concluziona Jesse, domnul Blake e un banner publicitar. Pufni. Nici nu-i de mirare ca nu-i place ideea.
-Ai dreptate. Tocmai de aceea te trimit pe tine acolo. Tu vei putea sa-i faci fata si vei scoate si nenorocita aia de carte in timp util. Si sunt sigur ca va fi ceva de calitate.Dupa o pauza adauga un pic rusinat:numai bine ti se va vindeaca si umarul pana una alta.
"Deci asta era!", gandi Jesse. Roberts vroia ca el sa ia o pauza, sa stea pe curul lui acasa o vreme. Era magulit de grija pe care i-o purta.
-Am vreo alta optiune?intreba pe jumatate resemnat
-Ori asta, ori concediu medical. Tu alegi, adauga cu fermitate Roberts.
Jesse nu se putu abtine sa nu zambeasca.
-Deci, sefu', cand ziceai ca incep?

Merci mult de comm.O sa incerc de acum incolo sa las spatiu dupa virgule si puncte.Si in ceea ce il priveste pe Jesse,nu am uitat sa-l descriu.Va veti putea face o imagine mai clara a lui in capitolul urmator...Pupici si merci inca o data.
Well....
Totusi si in zi de azi -> huh? ziua de azi
la o mic magazin -> la un mic...
ganditi -> gândit
picad -> picând
i-a -> i-au
Şi...atât.
- îmi place că ai început să laşi spaţiu după semnele de punctuaţie, arată mult mai bine
- ai un stil de a descrie destul de interesant şi având în vedere că ăsta e al doilea fic al tău e chiar foarte bine. Se vede că ai ceva experienţă dinainte
- dialogul e bun. Nici prea mult, nici prea puţin ca în multe fic-uri şi nu e plictisitor.
- acţiunea e drăguţă, ideea nu e rea şi ştii când să sari de la o acţiune la alta(am mai spus asta)
Deobicei îmi place să critic mult dar la fic-ul tău nu prea am de ce să mă iau deci se subînţelege că îmi place, totuşi aştept şi nişte scene mai "intense, romantice".
Mă rog, per total ce să zic, mult succes la scris şi aştept următorul.
Multumesc mult pentru comm.Ma bucur ca iti place si sper ca vei citi in continuare.Scz s-a mai strecurat cate o greseala printre cele ce vor urma.Pupici si next-ul.

Trecusera trei ore de la intrevederea cu redactorul. Jesse statea la cafenea si isi ineca amarul intr-un pahar de suc de portocale. Nick plecase in urma cu jumatate de ora in Honolulu pentru a scrie un articol despre cea mai recenta furtuna si toate pagubele pe care le produse. Dupa cate se parea facuse ravagii. Bausera impreuna o cafea, timp in care Jesse ii povestise in mare ce se intamplase in Rusia si deasemenea noua lui misiune: de a scrie o carte. Si acum, cand isi aducea aminte stramba din nas. Nick rase de mutra lui de copil indignat, dar ii urase bafta. Il avertiza si ca Blake e un lup cu blana de oaie si ca ar trebui sa aiba grija in preajma lui. Jesse ridica din umeri; trecuse prin altele mai rele la viata lui. Nu se lasa el speriat de un doctoras. Termina sucul, plati,apoi pleca pe strada aglomerata a orasului. Mai avea la dispozitie o jumatate de ora pana sa trebuiasca sa ajunga la spital. Prefera sa mearga, decat sa cheme un alt taxi, sa lase aerul fierbinte sa-i patrunda in pori. Se putea simti in aer mirosul primaverii, dar si mirosurile specifice orasului: asfalt incins,fast food si cafea proaspata. Toate acestea se imbinau, iesind o combinatie ciudata ce ii umplea inima de bucurie. Aici se simtea acasa. Toate sunetele ii erau familiare, oameni pe care nu ii vazuse niciodata pana atunci i se pareau cunoscuti, inghesuiala din cadrul orei de varf, toate ii erau dragi.
Hoinarii pe strazi, pierdut in lumea lui, pana ce se trezi in fata spitalului. Intra inauntru si pielea i se infiora din cauza aerului conditionat. Ajuns la receptie ii inmana unei asistente dolofane, dar dragute, carte de vizita si specifica ca doreste sa discute cu doctorul Thorton.
Asistenta ii zambi si ii explica cum sa ajunga la biroul lui Blake care se afla trei etaje mai sus.
Jesse lua liftul, chiar daca nu ii placea ideea de a sta inchis intr-o cutie suspendata de un nenorocit de cablu. Acum nu era un moment bun ca sa bage in seama claustrofobia de care suferea din copilarie. Spitalul era destul de intortocheat, dar in mai putin de 10 minute reusi sa gaseasca locul dorit. Inainte sa bata arunca o privire in jur. Nu-i placeau spitalele. Miroseau a suferinta, moarte si a dezinfectant. In toti anii lui facuse tot posibilul pentru a le ocoli. Cand se gandea cat timp va fi nevoit sa petreaca in acest loc il treceau fiori pe sina spinarii. Scutura capul pentru a reveni la realitate. Nu-i pasa daca facea o impresie buna sau nu ,vroia sa termine cu chestia asta cat mai repede.
Batu la usa. Timp de cateva momente nu auzi nimic. Mai batu o data, un pic mai tare, apoi auzi un intra raspicat. Se conforma.
Biroul era mic, daca il comparai cu cel a lui Roberts. Totul era vopsit in alb. Langa fereastra trona un birou inchis la culoare, si un fel de dulapior cam de statura unei persoane. In partea opusa se afla o masuta si doua fotolii ce pareau destul de confortabile, iar jos langa usa se afla doua ghivece, pe care, daca nu erai atent, puteai oricand sa le rastorni cu piciorul.
Jaluzelele erau trase pe jumatate, lasand un pic din lumina orbitoare a soarelui sa patrunda in incapere. Iar la birou era el. Avea parul ciufulit si ochii rosii, semn ca atipise timp de cateva momente. Il privi pe Jesse confuz, dar in acelasi timp curios. Se ridica de pe scaun si se apropie de baiat. Avea in jur de un metru optzeci, iar corpul ce i se intrezarea printre hainele sifonate era lipsit de moliciunea unui om sedentar. Parea tare ca o stanca.
-Luati loc, va rog, zise cu o voce placuta, melodioasa, ce-i gadila la Jesse auzul. Cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua, zise baiatul politicos. Sunt Jesse Rosson...astepta sa vada daca numele ii zicea ceva. Cunoscandu-l pe Roberts, stia ca deja il anuntase pe Blake cine ii va scrie cartea. Dar cand vazu ca numele sau nu starni niciun fel de reactie din parte interlocutorului sau, continua...eu sunt insarcinat cu scrierea cartii.
Jesee observa imediat cum ochii i s-au inasprit, cum acel licar de curiozitate si bunavointa disparu din ei. Zambetul se evapora de pe fata, in locul lui aparand a incruntatura care l-ar trimite si pe dracu la plimbare.
-Ah...era singurul cuvant pe care doctorul fusese in stare sa-l zica timp de cateva minute. Il privi pe tanarul din fata lui cu ochi critic. Era destul de inalt, dar mai scund decat el, corpul ii era bine facut, atletic, prin manecile suflecate putand observa muschii lunguieti ca de felina. Fata micuta si bronzata ii era incadrata de parul brunet si dezordonat ce ii ajunge pana aproape de umeri, iar ochii albastrii enormi il priveau curiosi. La o prima vedere Blake concluziona ca tanarul din fata sa avea in jur de 20 de ani si era pus pe fapte mari. Probabil se angajase de curand la vreo editura si vroia un renume in domeniu. La naiba, numai asa ceva mai avea nevoie.Un tanar cu vise mari care sa-l foloseasca pe post de cobai. Era enervat de propria neputinta si de faptul ca fusese nevoit sa se lase controlat de nenorocitul ala de consiliu. Se intreba cum naiba va reusi sa-l suporte pe copilul asta timp de cateva saptamani. Ii va face viata un calvar. Aruncand inca o privire tanarului isi dadu seama ca rezidentele sale si asistentele vor avea dupa ce ofta. Baiatul era o frumusete. Probabil isi gresise chemarea, la o fata ca aia ar fi trebuit sa se faca fotomodel, nu scriitor.
Jesse astepta rabdator ca Blake sa-si termine inspectia. Isi dadea seama ca era nemultumit de ceea de vedea si zambi in sinea lui. "Pana la urma va fi amuzant!"
-Deci, incepu Blake cu un ton cat se poate de enervat, pe tine te-au trimis.
-Da, pe mine.
-Au facut atata caz cu carte asta si au trimis un incepator ca sa o scrie, zise cu ironie. Nu-mi vine sa cred! Defapt nici nu stiu de ce ma mai mir. Nici nu ma asteptam sa iasa ceva de calitate.
Jesee se chinui sa-si pastreze calmul, chiar daca munca sa i-a fost insultata pe fata de un barbat inchis la minte. Nici macar nu il cunostea si incepuse sa-l judece. Trebuia sa se abtina. Nu va optine nimic din intrevederea asta daca isi va pierde calmul.
-Cu tot respectul, domnule doctor, dar ati citit ceva scris de mine?
-Nu, nu cred, cel putin...
-Atunci de unde stiti ca munca mea e lipsita de calitate?
-Nu te enerva pustiule pe mine. Nu e nimic personal, pur si simplu...
-Nu vreti sa scriu aceasta carte, termina Jesse propozitia in locul lui.
-Ai dreptate, nu vreau.
-Atunci suntem chit, pentru ca nici eu nu vreau s-o scriu.
Blake se incrunta.
-Si atunci ce mama naibii mai cauti aici?
-Am avut de ales intre dumneavoastra si un concediu fortat. M-am gandit ca dintre doua rele sunteti cea mai suportabila, dar incep sa ma indoiesc de intelepciunea deciziei mele. Mi s-a spus ca voi intalni un doctor ilustru, cu o inteligenta peste medie. Vad ca s-au cam inselat.
Intepatura duru. A fost insultat de un pusti razgaiat.
-Auzi aici, pustiule...
-Ma cheama Jesse, nu pustiule.
-Nu-ti permit sa vi la mine in birou si sa ma insulti!
-Dar nu v-am insultat, era doar o observatie nevinovata.
-Nici macar nu ma cunosti si...
-Nici dumneata nu ma cunosti, dar pentru asta mi-ai catalogat muca precum lipsita de calitate.
Liniste. Blake se mai desumfla un pic. Pustiul nu era tocmai prost. Avea o sclipire de inteligenta pe acolo pe undeva.
-Ok, zise un pic mai potolit, imi cer scuze pentru presupunerile mele.
-Atunci si eu imi cer scuze. Jesse zambi si ochii i se luminara.
Pentru un moment Blake uita sa mai respire. Imaginea celui din fata lui i se intipari in memorie. Arata atat de inocent si de adorabil cu zambetul acela pe fata. Ca un copil micut ce trebuia protejat. Se trezi cuprins de o dorinta de a-l lua in brate si de a-i aranja bretonul care ii cazuse pe frunte. "Ce naiba ai omul? gata !! Revin-o-ti! Iar ai luat-o pe aratura.
-Vroiai sa discutam ceva specific acum?zise dupa un moment de tacere destul de jenant.
-Nu neaparat. Vroiam doar sa va cunosc, sa-mi fac o imagine proprie a persoanei dumneavoastra. De maine vom incepe adevarata munca.
-Sti ce se spune: nu te lasa pacalit de prima impresie.
-Parca zicala era :"Prima impresie conteaza!"
Blake zambi un pic stramb.
-Da si aia ,dar nu vad cum ma va ajuta pe mine acum. Deja am stricat prima impresie.
-Poate da, poate nu. Inca nu m-am hotarat.
Blake mai dori sa spuna ceva,dar fix in momentul acela intra ca un val vartej in incapere prietenul sau cel mai bun, Daniel,care era doctor de ginecologie la acelasi spital.
-Blake trebuie sa vorbesc urgent cu tine. Am o intalnire in seara asta si habar n-am cu ce sa ma imbrac.
Se opri cand il vazu pe Jesse stand pe scaun si ii privi pe cei doi cu o curiozitate vadita.
-Imi cer scuze ca deranjez. Nu stiam ca esti cu un pacient.
-Inca nu ai invatat sa bati la usa? zise Blake cu un ton cat se poate de iritat.
-Dupa cum vezi, nu prea.Daniel era bine dispus, ii venea sa rada cand intalni privirea celuilalt doctor care parea sa zica: te voi strange de gat.
-Stati linistit eu tocmai plecam, zise Jesse.
Daniel se apropie de baiat.
-Daniel O'Neil, doctor de ginecologie primara.
-Jesse Rosson, incantat.
-Acel Jesse Rosson? intreba Daniel cu uimire.
-Depinde ce intelegeti prin acel, domnule doctor. Jesse zambi.
Blake privea cand la unul cand la altul neintelegand ce vroia sa zica prietenul sau.
-Citesc articolele tale de cand ai inceput sa scri pentru L.A.Times. Sunt formidabile. Cel putin ultimul a fost o lovitura de maestru.
-Merci.Nu chiar o lovitura de maestru. Am avut un pic de noroc.
-La fiecare articol?
-Ei ce pot sa spun? sunt un tip norocos. Se indeparta un pic de Daniel si isi intoarse privirea spre Blake care parea confuz. Mi-a parut bine de cunostiinta domule Thorton. Ne vedem maine ca sa punem la punct detaliile. Va doresc o zi buna la amandoi.
Iesi repede din incapere, nedandu-le celor doi doctori ocazia sa mai zica ceva.
-Ce vroiai sa zici prin articole? Ce naiba de articole? intreba Blake.
-Vrei sa zici ca nu stii? Daniel incepu sa se prapadeasca de ras. Mai sti articolul pe care ti l-am aratat luna trecuta despre lupta de putere intre cei doi yakuza?
-Da.Chiar mi-a placut.Ce-i cu el?
-Baiatul care tocmai a plecat de la tine din birou l-a scris.
-Poftim?! esti sigur?
-Da foarte sigur.De ce?
-Tipul care a plecat de la mine din birou va scrie cartea aia nenorocita. Blake se lasa obosit in scaunul de la birou. Nu-mi vine sa cred...
-Ce? ca-i asa de tanar?Sa sti ca si eu am ramas uimit.Nu stiu cine a scris un mic articol despre el odata in care zicea ca are numai 24 de ani. Dar nu arata de 24 de ani, nici nu-i dai mai mult de 20.
-Mie imi zici? Chiar m-am facut de ras, zise cu o voce amara Blake.
-Ce naiba ai mai facut de data asta?
-Pai pentru inceput i-am criticat munca si l-am facut incepator.
Doctorul ofta.Nu mi-a trecut prin cap ca el este acel Jesse.
-Si cum a reactionat?
-A zis ca se astepta sa am o inteligenta peste medie.
Daniel nu se mai putu abtine. Izbucni intr-un ras de sigur il puteau auzi pana si asistentele de la receptie.
-Nu e nimic amuzant, zise Blake bosumflat.
-Ba da. Nu-mi vine sa cred ca te-a luat peste picior. Dar o meritai prietene.Daca ai zis ca muncii lui ii lipseste calitatea o meritai din plin. Pustiul e practic un geniu.
-Uite ce e...poate se pricepe sa scrie articole, dar asta nu-l face un geniu.
Daniel se incrunta.
-Tu chiar nu sti nimic.A absolvit Oxfordul cand avea numai 17 ani, iar la 19 si-a luat masterul in stiinte politice la Harvard.Din cate am auzi isi pregateste acum si doctoratul la Yale,dar nu stiu daca in diplomatie sau negocieri in afaceri.
-Ma dau batut.Bine pustiul e un geniu.
-Dar totusi de ce scrie el cartea asta?
-Habar n-am. Mi-a zis ca nu a avut ce face. Trebuia sa aleaga intre asta sau un concediu fortat.
-Va fi foarte amuzant sa vad cum o sa va intelegeti voi doi. Nici unul nu prea doriti proiectul asta. Va fi amuzant, foarte amuzant.Si daca le mai punem la socoteala si pe domnisoarele care acum probabil susotesc despre micul tau vizitator, munca aici va deveni foarte interesanta.
-Deja au inceput sa susoteasca?
-Mda. Sincer, de ce crezi ca am dat buzna aici? chiar arat eu ca unul care nu stie cu ce sa se imbrace la o intalnire? Daniel ranji. Eram curios sa vad ce frumusete ai in birou.
-Domnul sa ne ajute pe toti in saptamanile ce vor urma. Spitalul asta se va transforma intr-un circ.
-Lasa dramatismele, Blake. Nu ti se potrivesc. Apropo, zise Daniel scotand ziarul de sub brat, hai sa-ti arat si ultimul articol a "baiatului", asa cum il numesti tu.
-Lovitura de maestru? Blake ridica dintr-o spranceana cu ironie.
-Chiar aia.
Doctorul lua ziarul si incepu sa citesca articolul, care spre mirarea lui, reusi sa-i capteze atentia. Ramasese uitmit de acuratetea cu care erau descrise scenele de groaza la care fusese martor Jesse. Privind fotografia simti cum stomacul i se intoarse pe dos. Barbati si femei in costume de gala erau cazuti pe jos in balti de sange, in timp ce undeva in indepartare, la balcon un barbat mascat ii ameninta pe cei ramasi in picioare cu o pusca. Articolul era destul de lung, de 4 pagini si explica pe larg ce se petrecuse defapt in Rusia in ultima saptamana.La sfarsitul articolului in colt vazu si numele lui:Jesse R.
-Nu am ce comenta. E un articol bun.
-Bun?! e fenomenal!
Si Blake era de aceeasi parere, dar prefera sa taca.
-Frumos, talentat si destept.Numai asta imi mai lipsea.
-Blake, nu-mi place cand faci mutra asta. Imi dai fiori.Daniel il privi ingrijorat. Ai zis ca e frumos...Blake sper ca nu ai de gand sa joci unul dintre jocurile tale nenorocite cu pustiul asta.
-Ce te face sa crezi ca as face asa ceva?
-Te cunosc de multi ani. In plus ai zis ca e frumos. Tu nu zici niciodata despre un barbat ca e frumos, decat daca...
-Decat daca ce? intreba Blake cu un ton mieros aducator de necazuri.
-Mai bine il lasi in pace sa-si faca treaba, zise Daniel devenind serios. Pustiul nu e unul dintre experimentele tale, Blake. Promite-mi ca nu vei juca unul dintre jocurile tale cu el.
-Nu-ti promit nimic. Daca tot trebuie sa suport acest calvar macar sa ma si distrez un pic.
Un zambet sinistru ii aparu pe fata. De ce nu, pana la urma Jesse era un baiat frumos. Putea sa se distreze un pic. Trecuse destul de multa vreme de ultima oara cand facuse asa ceva. De obicei prefera femeile, dar, de cand se despartise de Issabela avusese si doua aventuri cu barbati. Nu era cine stie ce. Sex si atat. Da, gandi satisfacut, se va distra un pic pe seama pustiului.
Imi pare rau ca am venit atat de tarziu la ficul tau. Ma primesti? Pai ce pot sa zic, ficul e foarte bun greseli de tastare nu prea am vazut, descriere ai si e destul de buna, iar actiunea nu e fugarita de pisici. Ideea e foarte buna, n'am ce spune, e originala. Nu am mai vazut un fic cu o asemenea idee. Din cate se pare Jesse este un mic geniu. Si frumos pe deasupra. Deja imi place. La ce se refera prin jocurile nenorocite? In fine. Astept continuarea si sper sa o pui cat mai repede.
Ms ca ai trecut pe aici :* cum sa nu te primesc :)) sper sa-ti placa povestea in continuare.Poop

Credea ca numai ajunge acasa. Cu toate ca se batu cu pumnul in piept de fata cu Ian si reusi sa-si pastreze calmul in prezenta lui Blake, Jesse crezu ca se va prabusi pana la el in apartament. Durerea din umar deveni mai deranjanta. Nu...de data asta depasi deja granitele unei dureri deranjante. Era insuportabila. Toata mana ii ardea. Mai rau, incepuse sa-l doare si capul. Probabil de la lipsa de somn. Se duse in baie, unde se dezbraca si-si schimba bandajele. Se spala cu un pic de apa rece pe fata si se intoarse in dormitor. Trebuia sa doarma un pic. Privind ceasul isi dadu sema ca era doar 4 dupamiaza. Va dormi vreo 4 ore, apoi se va pregati pentru ziua de maine. In momentul in care atinse cu capul perna adormi.

Ceva suna...ciudat nu isi amintise sa-si fi pus ceasul sa sune cand se culcase. Deschise ochii buimac de somn si privi in jur. Era intuneric. Probabil se facuse seara. Cauta cu mana pe noptiera pana ce dadu de telefonul care suna.
-Da? zise cu o voce somnoroasa.
-Jesse? era Ian. Scuze ca te-am deranjat, dar trebuia sa-ti zic ceva.
-Nu m-ai deranjat, stai linistit. Ce s-a intamplat? Era ciudat,Roberts nu prea il suna acasa, decat daca era ceva important.
-Doctorul tau va merge in seara asta la un bal de binefacere. Ma gandeam ca ai vrea sa participi. Se lasa linistea pentru un moment, pana ce Jesse procesa ceea ce-i zisese seful sau.
-Unde?
-Hotel Plaza.
-Alt bal de binefacere. Jesee pufni. Se cam saturase de ele in ultima vreme, dar cea mai buna modalitate de a cunoaste pe cineva e sa-l privesti fara a sti ca este privit. Ma duc.
Ian dadu sa inchida, dar Jesse il opri.
-Ian...merci mult. Raman dator.
-Macar atat sa fac si eu dupa ce ti-am pus in carca proiectul asta. Distracie placuta.
-Mda...multumesc.
Inchise telefonul si se ridica din pat. Umarul inca il durea si incepuse din nou sa sangereze. Poate ar fi trebuit sa mearga la spital. Mai bine nu.
Facu repede un dus, incercand sa nu bage in seama durerea care il sageta. Isi alese unul dintre costumele de gala pe care le folosea cand participa la un astfel de eveniment. Cat de mult detesta sa poarte ceva atat de teapan, dar nu avea incotro. La astfel de evenimente participa doar lumea buna. Trebuia sa fie in ton cu ei pentru a intra. Se privi in oglinda cu ochi critic. Era cam palid si incepuse sa transpire. Probabil avea febra.
Inainte sa plece lua o aspirina pentru durere si un antibiotic puternic ca sa previna o eventuala infectie a ranii. Deasemenea lua si cheile masii de pe noptiera. Nu era de bun gust sa mearga cu un taxi.
Ajunse la hotelul Plaza in mai putin de jumatate de ora. In timpul drumuli daduse cateva telefoane unor cunostiinte pentru a se asigura ca va putea intra. Era un eveniment foarte exclusivist, asa ca apelase la cateva favoruri.
Intarziase un pic, asa ca nu mai era agitatie atat de mare la intrarea in hotel. Fotografii se pare ca plecasera deja. Numai bine. Nu prea isi dorea publicitate.
Inmana cheia masinii unui valet si intra repede in incinta cladirii. Panorama era splendida. Totul era luxos: pe jos erau intinse persane groase de cea mai buna calitate, viu colorate, candelabrele de cristal straluceau deasupra capetelor invitatiilor. De undeva dintr-un colt puteai auzi acordurile unei orchestre atent alese, iar in mijlocul salii tronau doua lebede uriase de gheata, care incadrau o cascada de sampanie. Totul era luxos si extravagant. Prea extravagant pentru gusturile sale. Iar participantii erau si ei adevarate opere de arta miscatoare. Pana la urma de aceea mergeau oamenii astia la astfel de ocazii, ca sa vada si sa fie vazuti, ca sa-si etaleze bogatia si sa-si puna in evidenta aroganta. Caritatea era pe locul doi.
Se pierdu printre multimea de invitati fara prea mare greutate. Stia cum sa se miste fara a fi obseravat. Pentru ei era doar inca un tip tanar, bogat, care nu avea ce face in acea seara. Lua un pahar de sampanie de pe tava unui chelner si se retrase intr-un colt de unde putea cuprinde cu privirea intreaga incapere. Il zari aproape imediat. Statea in parte opusa a salii inconjurat de 4 persoane, 3 barbati si o femeie. Se vedea ca incerca sa le explice ceva, dar interlocutorii sai nu prea pricepeau. Femeia, la un moment dat se agata de mana lui si il privi printre gene cu subinteles, dar Blake nu paru sa bage de seama sau daca baga de seama nu prea ii pasa. Ciudat, dar acesta realizare ii fu pe plac lui Jesse. Deci nu era genul de barbat care sa pice in mrejele unei femei. Incepu sa-si faca notite mintale. Niciodata nu-si lua cu el un carnetel pentru astfel de evenimete caci l-ar fi dat de gol.
Blake parea la locul lui printre marea de oameni. Se vedea ca este un tip sociabil, dar cumva se deosebea de ei. Linia imbracamintei sale era sobra, clasica. Purta un costum negru, care ii scotea in evidenta umerii lati si soldurile inguste. Singura pata de lumina era camasa alba, imaculata ce se observa in zona gatului. Imbracamintii sale ii lipsea extravaganta pe care Jesse o intalnise la ceilalti participanti, nu sarea in ochi, dar prin simplitatea sa si prin bunul gust reusea sa atraga cumva atentia. In jumatate de ora de cand il privea foarte multa lume venise sa stea de vorba cu el. Si Blake ii asculta cu atentie, dar pentru un moment Jesse reusi sa vada ceva ciudat in ochii lui. Plictiseala si frustrare. Probabil nici lui nu prea ii placeu astfel de evenimente. Era deja la al treilea pahar de sampanie in numai o ora, dar se simtea un pic mai bine. Nu era un mare bautor, dar in seara asta simtise nevoia sa guste geva un pic mai tare decat sucul de portocale. Acest lucru se datora in primul rand durerii, care acum se mai atenuase. Si sampania aia scumpa era buna la ceva, gandi Jesse, cand simti o mana pe umar.
-Buna Jesse! ce faci aici?
Se intoarse surprins. Nu se astepta sa se intalneasca aici cu vreun cunoscut. Era Daniel, prietenul lui Blake.
-Buna Daniel. M-ai speriat. Facu o pauza. Ce putea sa-i spuna?
-Scuze nu am vrut. Dar nu stiam daca esti tu sau daca te-am confundat. Ranji. Nu stiam ca iti plac astfel de evenimente.
-Nu prea imi plac, dar dupa o vreme te obisnuiesti. Zambi si mai lua o gura de sampanie din paharul de cristal. Vad ca pana la urma ai gasit cu ce sa te imbraci, zise un pic ironic si amuzat.
Daniel se inrosi un pic,nestiind daca Jesse s-a prins ca folosise acest pretext pentru a-l vedea in dupamiaza respectiva sau il intreba doar prieteneste.
-Cum sa nu gasesc? Sunt baiat mare, ma descurc. Schimba subiectul. Cu Blake ai vorbit?
Intebarea pe care incerca sa o ocoleasca.
-Inca nu.
-Hai atunci sa mergem la el. Sunt sigur ca se va bucura sa te vada aici.
"Da,cum sa nu!"gandi baiatul, dar se abtinu de la alte comentarii si il urma pe doctor pana la locul unde se afla Blake.
-Blake, zise acesta fara alte introduceri, uite pe cine am gasit eu aici. Il arata pe Jesse care zambea linistit din spatele lui.
-Buna, domnule Thorton.
Blake tacu pret de cateva momente, masurandu-l pe Jesse cu privirea. Era imbracat intr-un cstum de seara negru ca si al sau si destul de scump dupa cum observa. Probabil de firma..daca nu se insela Armani. Dar nu asta conta. Chiar daca ar fi purtat ceva de la reduceri mai mult ca sigur ar fi arata la fel de bine.Zici ca acel costum fusese croit special pentru el. Negrul ii scotea in evidenta ochii albastrii care erau mai mari ca in dupamasa aceea si care straluceau ca doua vapai. De indata ce se apropie de el ii putu simti parfumul discret cu o tenta marina. Era frumos in seara aceea. Nu era singurul care observase. In grupul sau erau si doua femei, care il masurau deasemenea din priviri pe tanarul care le zambea. Nu ii placea deloc privirea celor doua. Parca il indemnau sa le guste.
-Buna seara, zise Blake pe un ton melodios incercand sa mascheze iritarea pe care o simtea in acel moment. Ce te aduce aici?
-Munca, zise scurt Jesse. Ce va intelege,va intelege. Nu avea chef in seara asta de explicatii. Il supara prea tare umarul si privirile femeilor reusisera sa-l agaseze.Mai bine isi puneau o pancarda: Vreau sa ma F**.
-Inteleg. Si ai reusit sa aduni ceva informatii utile?
-Destule pentru o singura seara. Momentan iau o pauza si ma bucur de seara asta splendida in compania unor oameni culti. Era sigur ca doar Blake reusise sa observe sarcasmul din afirmatia sa. Restul era prea maguliti de faptul ca tanarul ii considera culti.
Va rog frumos sa ma scuzati un pic, zise Jesse dupa inca cateva momente. Cred ca voi iesi sa iau o gura de aer. Va doresc o seara placuta in continuare.
Pleca spre cea mai apropiata terasa. Simtea ca se sufoca acolo. Oamenii aia erau batuti in cap. La propriu. Suportase destul conversatie de salon pentru saptamana aia. Nu stia cum se puteau descurca Blake si Daniel cu gloata aia de tampiti, dar el nu mai avea rabdare in seara aia.Se saturase.
Simtea cum aerul rece il invaluie. Se simtea un pic mai bine. Se mai linisti, dar, din pacate durerea inca il supara. Mai bine ar fi ramas acasa in seara aia. Nu prea era in apele sale si sampania pe care o bause il ametise un pic. Simti dintr-o data miscare in spatele sau si se incorda.
-Ai fugit ca ars de acolo. Esti bine, pustiule?
Era Blake. Venise dupa el. Perfect! asta ii mai lipsea si seara lui era completa.
-Da sunt bine. Poate doar un pic obosit. Zambi ca sa-si intareasca spusele.
-Nu pari a fi bine. Esti palid.
-Oboselala e de vina. "La naiba,sper sa nu-si dea seama!"
Pentru un moment nu mai zisera nici unul nimic. Fiecare erau cufundati in propriile ganduri in acelasi timp masurandu-se cu coada ochiului.
-De ce nu m-ai zis cine esti? intreba Blake intr-un final.
-Avea vreun rost? sunt doar un biet reporter de exterior. Si momentan imi voi incerca norocul ca scriitor. Nimic mai mult
-Ti-am citit articolele. Sunt bune. Sunt foarte bune, as putea spune.
-Merci. Venind de la tine e un compliment valoros.
Blake ranji. Nu avea sa fie usor. Pustiul se tinea tare.
-Fi un pic mai bland si lasa sarcasmul. Chiar incerc sa dreg ce am stricat azi. Probabil ti-ai facut o impresie proasta despre mine si vroiam sa-mi cer scuze.
-Stai linistit. In meseria mea am invatat sa nu judec oamenii atat de repede. Prima data trebuie sa-i observi pentru a-i intelege.
-Asta e motivul pentru care te afli aici? ca sa ma observi?
-Da.Cu cat terminam mai repede cu carte asta cu atat mai bine.
Nu se asteptase sa fie atat de sincer. Blake il privi pe tanarul din fata sa. Lumina din sala ii lumina jumatate din fata dandu-i un aspect angelic. Ochii erau pierduti in zare si scrutau intunericul. Oare la ce se gandea? Nu ii placea deloc, dar acest baiat il atragea. Inca din prima clipa cand il vazuse se simtise atras ca de un magnet. Nu era vorba doar de unul din jocurile lui. Ceva mult mai primar, mai animalic il facea sa-si doreasca sa fie in apropierea lui. Ceva ce nu putea descrie cu exctitate, ceva ce nu mai simtise pana atunci. Daca il saruta va reveni la normal? va mai simti ce simte acum? Trebuia sa stie.
Se apropie de el mai mult, dar nu zise nimic. Tacu si privi in zare la fel ca Jesse, pana ce simti ca baiatul isi intoarse privirea spre el. Atunci nu se mai putu abtine. Se apleca si ii cuprinse buzele intr-un sarut profund, dorind sa guste din placerile ce acea gura senzuala le promitea. Simtise cand tanarul deveni teapan langa el, simtise cand incerca sa-l impinga, dar nu reusi.Doctorul era mult mai puternic.Reusea sa-l domine.
Blake gusta si nu se mai satura. Buzele acelea erau mult mai dulci si mai primitoare decat se asteptase. Nu mai vroia, nu mai putea sa-i dea drumul. Jesse se mai zbatu cateva momente apoi se relaxa in bratele sale si intredeschise buzele ca sa-l primeasca. Ii placea. Dumnezeu sa-l ajute. Se saruta cu un barbat si ii placea. Cand limba doctorului patrunse in cavitatea sa bucala gemu de placere si isi foloseise propria limba ca sa-l intampine. Isi incolaci bratele in jurul gatului celuilalt si-l trase mai aproape in incercarea de a simti mai multe.Era atat de...atat de...nici macar nu gasea cuvintele potrivite ca sa exprime ce simtea in acel momet. O furtuna de senzatii se dezlantui inauntrul sau, iar el nu dorea nimic mai mult decat sa se lase in mainile ei. Apoi o mica voce suparatoarea il trezi la realitate:"Ce naiba faci?Vei lucra cu el!Nu amesteca afacerile cu placerea!!" Doar atat ii trebui ca sa se desmeticeasca din vraja sarutului. Isi aduna forta in maini si il impinse pe Blake la o parte.
-Ce naiba crezi ca faci? intreba spumegand.
-Te sarut, zise doctorul calm.Nu-ti place?
-La dracu! ce crezi ca-s eu o jucarie cu care experimentezi? Eu am plecat de aici. Trecu val-vartej pe langa Blake si intra in sala plina de oameni .Din cate isi dadea seama nimeni nu observase scena ce se petrecuse pe terasa. Macar atat. Iesi rapid si din sala indraptandu-se spre parcarea unde valetul ii dusese masina, cand auzi pasi in urma lui.
-Nu ma urmari. Nu am chef de discutii acum.
-Unde crezi ca pleci in halul asta? tuna Blake enervat
-Unde crezi? acasa.
-Ai baut. Doar nu ai degand sa conduci? dezaprobarea era evidenta, dar Jesse nu-l lua in seama.
-Sunt un baiat mare. Pot sa-mi port singur de grija.
Se urca in masina si tranati usa. Deschise geamul:
-O seara palcuta in continuare domnule Thorton., zise acesta dupa care demara in forta, lasandu-l pe Blake sa priveasca urmele de pe asfalt.
La naiba, la naiba, de trei ori la naiba! Picase in plasa. Roberts ii daduse lui acest job ca sa previna un lucru ca acesta si tocmai el picase in plasa. Se lasase sarutat de Blake. Nu era deranjat din cale afara pentru ca il sarutase un barbat, ci pentru ca il sarutase barbatul cu care va trebui sa lucreze in urmatoarele saptamani. Si cel mai rau era faptul ca ii placuse. Inca avea fluturi in stomac. Putea sa puna pariu ca se si inrosise un pic, pentru ca obrajii ii ardeau. Pana si durera din umar il lasase pentru cateva momente. Nu era a buna. Din experienta sa invatase sa nu amenstece niciodata afacerile cu placerea. Niciodata!
Ajunse mult mai repede acasa. Nici nu era de mirare. Condusese ca un nebun scapat de la balamuc. Intra in apartament si se arunca direct in pat. Nu il interesa nici faptul ca nu mancase nimc in ziua respectiva, nici hainele pe care inca nu le dezbracase. Vroia doar sa adoarma si sa uite de ziua de azi.
Hei...Scuze ca am ajuns asa de tarziu dar nu prea am putut sa stau la pc... Si nici nu am vazut ca ai pus continuarea :">.
Acum capitolul. Mi-a placut! Si trebuie sa iti mai spun inca o data ca ideea ta mi se pare foarte buna si originala. Greseli de tastare nu am observat dar nici nu m-am uitat dupa ele.
"Condusese ca un nebun scapat de la balamuc." - De unde mai poate scapa un nebun? :-/
In fine.. Mi-a placut sarutul dintre Blake si Jesse. A fost bine descris. Daca eram in locul lui Jesse nu ma zbateam :]]
"ca sa ma observi?" - O propozitie incepe intotdeauna cu litera mare. Am mai observat inca una sau doua propozitii incepute cu litera mica. Incearca sa mai citesti odata capitolul inainte sa postezi. S-ar putea sa nu ai rabdare... Sincer, nici eu nu am sa le citesc pe ale mele...
Bye! Sper sa pui continuarea repede!
***
A doua zi dimineata Blake statea tacut la biroul sau si isi sorbea cafeaua aburinda, dar gandul ii zbura la Jesse. Se intreba daca ajunsese bine acasa in seara precedenta. Bause un pic. Bine un pic mai mult. Poate asta era una din cauzele pentru care se lasase atat de usor. Inca nu reusise sa scape de senzatiile pe care le experimentase cu o seara inainte. Fusese mult mai bine decat se asteptase. Nu credea ca un simplu sarut ar avea puterea sa-l rascoleasca in asemenea hal. Inca ii simtea gustul pe buze si caldura corpului care il invaluise pentru cateva momente. Tanjea dupa inca un sarut, nu doar un sarut, chiar si mai mult. La naiba, il dorea! Nu-i venea sa creada, dar il dorea cum nu isi mai dorise ceva de multa vreme, dar era destul de inteligent ca sa-si dea seama ca aseara facuse un pas gresit. Nu stia cum va reactiona tanarul in dimineata asta cand se vor reintalni. Avea emotii. Se uita la ceas. Era opt. Probabil va veni in curand.
Nu apuca sa-si termine gandul ca se auzi o bataie usoara la usa.
-Intra, zise Blake nerabdator.
Jesse patrunse in incapere cu un pas usor, parca chinuit. Blake isi dadu seama de la prima vedere ca ceva nu era in regula. Arata cu adevarat rau. Sigur nu sarutul lui il facuse sa arate in halul asta si nici o presupusa mahmureala de la sampanie nu avea cum sa-i faca asa rau. Se uita ingrijorat la Jesse care se apropie de birou si lua loc pe scaun rapid, de parca ii era frica sa ne se prabuseasca.
-'Neata, zise acesta cu o voce stinsa. Doamne pana si vocea ii suna ciudat. Nu prea dormise cu o noapte inainte. Reusise sa atipeasca spre dimineata un pic, dar si atunci avusese un cosmar. Cand ii suna ceasul in dimineata aia mai ca nu sarise din pat. Se trezise transpirat, cu o migrena , rau la stomac si ca ziua sa-i fie si mai buna umarul il durea ingrozitor. Luase ceva pentru durere, dar degeaba.Pastilele nu-si facusera efectul. Abia resuise sa conduca pana aici. Dar trebuia sa rezolve problema asta. Nu putea lasa lucrurile asa. Trebuie sa discutam, adauga el.
-Te simti bine? arati ca dracu! Blake nu se putu abtine. Era o intrebare retorica. Sigur nu se simtea bine.
-Ma simt perfect, merci de intrebare. Si acum revenind...trase adanc aer in piept si continua: nu cred ca putem lucra impreuna, domnule Thorton.
-Poftim? la asta nu se astepta. Cum adica nu putem lucra impreuna?
-Eu nu amestec afacerile cu viata personala. Ce s-a intamplat aseara nu trebuia sa se intample.
-Vrei sa-mi spui ca nu ti-a placut? doctorul era enervat la culme. Se astepta sa faca scandal sau sa se prefaca ca nu s-a intamplat nimic, dar nu asta.Mi-ai raspus la sarut, pustiule.
-Stiu ca ti-am raspuns. Mi-a placut.
Din nou liniste. La asta chiar nu se astepta. A recunoscut ca i-a placut. Era uimit. Tocmai de aceea nu putem lucra impreuna. Daca mie mi-a placut si tie ti-a placut, probabil incidentul se va repeta si munca noastra va deveni mai complicata. Asa ca eu renunt. Voi ruga pe altcineva sa-mi ia locul. Stiu multi scriitori mai buni decat mine, domnule Thorton.
-Ma numesc Blake in primul rand si in al doilea rand nu imi vine sa cred ca renunti asa de usor.
Nu se intelegea. Ieri nu vroia acea carte scrisa si acum cand avea ocazia sa i se indeplineasca dorinta vroia sa-l opreasca pe pustiul asta. Nu il putea lasa sa plece. Lasand la o parte jocurile pe care dorea sa le joace...nu era vorba de un joc de aceasta data. Pur si simplu ceea ce simtise aseara cand il sarutase fusese atat de intens...nu vroia sa piarda ocazia de a mai simti inca o data sentimentul acela. Fara sa se gandeasca se apleca spre tanar si isi uni buzele cu ale sale si totul disparu in jurul sau. Uita unde se afla si faptul ca acum facea mai mult ca sigur inca o greseala. Nimic nu mai conta decat buzele celuilat si mirosul sau imbietor. Erau ca un drog. Il incercase o data si nu mai putea sa scape din capcana.
Jesse se smulse din imbratisare.
-La naiba! Vezi, urla el, la asta ma refeream. Se ridica si iesi din incapere.
Blake se ridica si el si il urma injurand incet. Proasta miscare.Deschise usa care fusese trantita de tanar cu cateva secunde in urma si il urmari cu privirea cum se indeparta pe colidorul aglomerat. Nu stia ce sa faca: sa mearga dupa el sau sa-l lase sa se calmeze. Observa cum tanarul incetineste, parca ezitand, apoi vazu cum se prabuseste la pamant, rasturand una dintre masutele pentru medicamente pe care asistentele le aveau pregatite in fata saloanelor.
-Jesse! urla doctorul in timp ce alerga spre tanarul intins pe podea. Se lasa in genunchi langa el si il intoarse cu fata spre el. Era mult mai palid decat fusese cu cateva momente inainte. Ii lua pulsul. Era neregulat, iar respiratia ii era superficiala. Ii atinse fruntea. Ardea.
-Aduceti o targa! acum! asistentele se miscara repede. Era pentru prima oara cand il vedeam pe Blake atat de nervos.
Incercand sa-l aseze intr-o pozitie cat mai dreapta, ii atinse umarul stang si simtise ceva umed. Uitandu-se la mana sa vazu sange. Ochii i se marira de surpriza si de de groaza.
-Ce naiba se intampla aici?
Trase geaca subtire de pe el si rupse camasa in zona umarului. Imaginea pe care o vazu il lasa fara cuvinte. Era o plaga impuscata. Netratata, putea sa adauge si se infectase. Nu era de mirare ca arata atat de rau.
Doi bracandieri adusesera o targa pe care il instalase pe baiat.
-Pregatiti sala de operatii 1, zise Blake catre o asistenta. Este o urgenta.
Aceasta dadu din cap si disparu dupa colt.
-Duceti-l in sala, repede.Si anuntati anestezistul ca am nevoie de el.
Toata lumea se misca repede. Cuvantul lui Blake era lege. In mai putin de 10 minunte Jesse era in plina operatie. Blake reusi sa-i curete rana si sa i-o inchida. Din fericire. Jesse riscase sa-si piarda bratul din cauza cangrenei. Nu-i venea sa creda ca nu zisese nimic. Cand naiba reusise sa se lase impuscat? Rana parea veche de aproape o saptamana. Apoi isi aminti de articolul pe care tanarul il facuse il Rusia. Stia ca acolo se deschise focul. Probabil...un glonte reusi sa-l atinga cand incerca sa scape.
Dupa ce il instala la terapie intensiva, se reintoarse la el in birou. Mainile ii tremurau. Niciodata nu ii mai tremurasera mainile cand efectuase vreo operatie. Dar niciodata pana acum nu operase pe cineva cunoscut. Trebuia sa-i sune parintii sau ceva rude. Se uita pe numerele de contact in caz de urgenta care erau trecute pe hartie. Era unul singur: Ian Roberts.
Suna. Dupa cateva momente, la telefon raspunse un barbat ce parea mai invarsta dupa voce.
-Da. Ian Roberts la telefon. Cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua domnule Roberts. Sunt doctorul Blake Thorton si...dar nu apuca sa termine ca Ian interveni.
-Ce a facut Jesse?
-A trebuit sa-l operez. Dorise sa mai spuna ceva, dar Ian i-a taiat-o din scurt.
-Vin acum si inchise.
In mai putin de jumatate de ora Roberts se afla la el in birou, privindu-l ingrijorat.
-Va fi bine?
-Da...acum da. Cel putin daca o va lua incet o vreme.
Ian respira usurat pentru prima oara de cand aflase vestea.
-Multumesc.
-Pentru putin. Dar nu inteleg cum de nu a zis nimic.
-Aveam speranta ca a consultat un doctor inainte sa plece din Rusia. Trebuia sa ma astept ca nu o va face. Roberts ofta enervat de propria neputinta si prostie. Trebuia sa-l aduc cu forta la spital. Il privi pe Blake timp de cateva secunde. Ciudat,dar avea impresia ca doctorului ii pasa mai mult de Jesse decat de un simplu pacient. Cum sa va spun eu...Jesse nu prea are incredere in doctori.
-Si atunci de ce a fost de acord sa scrie cartea aia despre mine?
-Din obligatie. Eu i-am zis ca ori asta ori concediu medical. Era singura optiune. Daca nu-i fortam un pic mana, la cat de bine il cunosc eu, acum era in cine stie ce tara urmarind un reportaj.
-Si pana la urma tot va trebui sa-si ia concediu medical. A avut noroc. Daca mai statea asa inca o zi probabil si-ar fi pierdut mana. Nu e de joaca cu ranile de glont. Mai ales cu una ca asta. Chiar daca glontele a iesit, a pierdut mult sange,existand deasemenea si riscul unei infectii.
-L-a durut?
-Da. Nu pot sa-mi imaginez cum a reusit sa faca fata dureri pana azi. Nu-i venea sa creada ca nu observase nimic. Si in seara precedenta arata rau, dar nu se gandea la asa ceva. In parte era si vina lui. Mintea i-a fost atat de ocupata cu acel sarut nenorocit incat nu observase ca cel din fata sa era pe punctul de a-si pierde cunostiinta. Era un nenorocit. Chiar inainte sa se prabuseasca il sarutase, chiar daca Jesse ii spusese ca ar fi mai bine sa nu o faca. Fusese egoist, iar acum ,el era la terapie intensiva. Ar trebui sa-i sunam parintii.
-Mama sa a murit acum 14 ani si cu tatal sau nu tine legatura. Nu aveam pe cine suna.
Deci era singur pe lume. Poate asta era motivul pentru care mergea dintr-un colt in altul al lumii.Fugea de singuratate.
Pot sa-l vad? intreba Roberts.
-Da, dar numai cateva minute. E la terapie intensiva. Ii arata barbatului mai in varsta drumul spre sectia de terapie. Acesta intra inauntru pentru cateva minute si il privi pe Jesse care dormea linistit. Parea atat de fragil si neajutorat. Cine si-ar fi putu imagina ca sub aspectul acela era un om atat de puternic...Nu ii placea sa-l vada asa. Pentru el Jesse era precum un fiu... fiul pe care nu-l avusese niciodata. Ofta. Daca ar putea sa-l ajute ar face-o, dar lucrurile nu depindeau de el. Totusi, faptul ca Jesse fusese tratat de unul dintre cei mai buni chirurgi din tara il facea sa se simta mai bine, mai increzator. Spera ca atunci cand se va trezi, baiatul va avea bunul simt sa asculte de sfatul medicului. Pentru propriul sau bine.
Ar mai fi vrut sa stea, dar Blake era in usa salonului facandu-i semn ca trebuie sa plece. Cu parere de rau se indeparta de patul celui bolnav si iesi afara din incapere.
-Sa ma contactati daca apare vreo schimbare sau daca are nevoie de ceva, domnule doctor.
-Desigur, zise Blake cu o voce linistitoare. Mergeti linistit. Voi avea eu grija de el.
-Multumesc...pentru tot.
Cei doi barbati dadura mana, dupa care fiecare isi vazu de drum. Roberts inapoi la redactie, caci avea un ziar de condus si Blake inapoi la pacientii sai carora nu avusese inca ocazia de a le face vizitele zilnice.
Ziua trecu mai repede decat se asteptase. Avusese programate inca 2 operatii, dar fusesera ceva de rutina, fara prea multa bataie de cap si emotii. Ar fi trebuit sa fie o zi obisnuita, cu activitati obisnuite, usor de executat, dar Blake se trezi avand probleme de concentrare. Nu putea sa si-l scoata din cap. Nici in timpul vizitelor, nici in timpul operatiilor. Oricat de mult a incercat, nu a reusit sa uite felul in care l-a privit cand a recunoscut ca i-a placut sarutul lor sau momentul in care s-a enervat si ochii aceia mari albastri in care simtea ca poate privi la infinit si care s-ar putea pierde aruncau cu sageti de gheata spre el...Apoi tresari cand in fata ii aparu imaginea lui prabusit in holul spitalului ca o papusa fara viata, parand atat de fragil ca portelanul chinezesc care l-a cea mai mica atingere risca sa se sparga...
Nu mai putea continua asa. Va innebuni, daca nu innebunise deja. Se uita la ceasul din biroul sau. Arata ora 10 seara. Iesise deja din tura, dar nu se putea convinge sa plece acasa. Isi arunca halatul cat colo, nepasandu-i unde ar ateriza si iesi afara din incapere. Stia ca Jesse fusese scos de la terapie intensiva in uram cu 2 ore si ca acum era intr-una dintre rezerve. Trebuia sa-l vada, sa se asigure ca este bine. Doar o privire, se minti el, dupa care va putea sa mearga linistit acasa.
Intra in camera incet, parca fiindu-i frica sa nu-l deranjeze, cu toate ca stia ca va dormi inca cateva ore din cauza morfinei care ii fusese administrata. Era intuneric, singurele luminite care se observau fiind cele de le aparatul care ii masura bataile inimii. Din instinct ochii ii fugisera in acea directie, dar din fericire totul parea in regula: batile inimii, tensiunea, respiratia. Nu mai trebuia decat ca el sa-si revina. Jesse inca arata rau, ca un inger chinuit de o soarta mult prea apriga. Fata lui frumoasa si brozata era acum palida, pielea capatand o nuanta aproape sidefie, iar sub ochii ce ascundeau adancurile oceanului se formasera cearcane intunecate. Respira usor, ajutat de un aparat ce bipaia la fiecare doua minute. Blake se apropie de el si se aseza pe scaun langa pat. Il cunostea doar de 2 zile si totusi ii pasa atat de mult. Pana la urma Jesse Rosson era un necunoscut pentru el care aparuse ieri spunand ca va scrie nenorocita aia de carte, cel mai mare cosmar al sau din ultimii 5 ani. Cum reusea o astfel de persoana sa trezeasca in el sentimente atat de pure...Lucrul acesta il speria. Stia ca ar trebui sa se indeparteze de baiat, cat inca mai putea, dar ceva mult mai puternic decat el il tinea pe loc. Fara sa-si dea seama, ii lua mana in mana sa si o stranse usor. Era atat de mica pe langa a lui, mica si rece, dar se potrivea perfect in palma lui mare. Acolo parea locul ei de drept. Zambi cand isi dadu seama ce ganduri ii trec prin cap, dar nu se retrase...Continuand sa zambeasca tinu mana celuilalt intr-a sa pana ce oboseala puse stapanire pe el si adormi cu capul sprijinit pe pat...
"Vreau sa mor, dar in acelasi timp vreau sa traiesc...Mi-e frica, mi-e atat de frica de el. Doamne te rog sa ma ajuti, nu vreau sa mor aici, nu vreau sa mor singur, nu de mainile lui. Il vad cum se apropie de mine cu mainile patate de sangele ei. Mirosul e innecacios...nu pot respira. Ma doare pieptul de la incercarile mele disperate de a trage o gura de aer. Bratele nu mi le mai simt, iar picioarele nu mi le gasesc pentru a fugi. Vreau sa scap. Vreau acasa la ea, dar...imi dau seama. Eu sunt acasa. Asta este casa mea. El e la mine in casa si vrea sa ma omoare ca si pe ea. Nu am gresit cu nimic.De ce? DE CE?? dar nimeni nu ma asculta, nimeni nu ma aude. Sunt doar eu si el. Un demon venit din inima intunericului pentru a ma lua cu el. De ce ai luat-o de langa mine, vreau sa strig, dar nu am voce. Ma doare, ma doare sufletul mai mult decat trupul. Trupul si inima imi sunt moarte. Omoara-mi si sufletul ca sa nu mai simt, ca sa nu mai stiu, ca sa uit. Te rog!
Se apropie cu pasi studiati, asa ca si atunci...incet, tot mai incet lungindu-mi agonia in care ma scald. Ma priveste cu niste ochii rosiatici perversi si imi zambeste lenes, scotand dintre faldurile hainei un obiect ascutit ce reflecta lumina difuza din camera, pe care il pune la gatul meu incepand sa traseze dare subtiri pe pielea umeda." Esti al meu scumpule, acum si pentru totdeuna. Niciodata nu vei scapa de mine!"


-Nuuuu!
Blake auzi strigatul plin de agonie al lui Jesse si se trezi speriat si confuz, nestiind pentru un moment ce se intampla si unde se afla. Privirea i se focaliza in cateva momente si il zari pe cel de langa el zvrcolindu-se in pat. In agitatia sa baiatul reusi sa-si smulga perfuzia din mana si cativa electrolizi de la aparatul la care era legat. Blake se desmetici si il prinse de maini, obligandu-l sa se intinda inapoi in pat, fiindu-i teama ca rana i s-ar putea deschide din nou de la atat agitatie.
-Ssss, Jesse, zise acesta cu o voce linistitoare de parca ar vorbi unui copil, totul e bine, esti bine. Calmeaza-te.
-E aici! EL e aici! Vocea tanarului parea un pic mai potolita, dar pastra acelasi grad de teroare ca si inainte.
-E doar un vis. Nimeni nu e aici, inafara de mine, iar eu nu vreau sa-ti fac nimic. Gata. Simtind-i trupul scuturat de tremur, il lua in brate si-l stranse la pieptul sau incercand sa-l linisteasca un pic pana sa nu se raneasa singur. Desigur ar fi putu foarte usor sa-i dea un calmant si probabil asta ar fi facut, daca ar fi fost vorba despre oricare alt pacient. Totusi, in cazul lui Jesse lasase toata pregatirea sa pe locul al doilea, actionand din instinct. Simti cum tanarul isi lasa toata greutatea trupului pe el, respiratia revenindu-i si ea la normal.Adormise...
Il aseza inapoi in pat si verifica umarul pentru a se asigura ca totul este in regula. Nu se intamplase nimic. Respira usurat. Il conecta din nou la perfuzie si puse electrolizii la locul lor, apoi isi privi ceasul. Era 4 dimineata. Ciudat, morfina si anestezicul ar fi trebuit sa-l tina adormit pana dimineata pe la 6. Probabil visul pe care il avuse fusese destul de traumatizant ca sa-l trezeasca...Ofta cu parere de rau. Mai avea multe de aflat despre pustiul din fata lui pana sa-l poata intelege pe deplin. De fiecare data cand elucida un mister un altul se profila in zare. Dar toate astea nu pareau la fel de importante ca aceste clipe de liniste, in care il putea privi in voie, in care ii putea aranja bretonul care ii cazuse pe ochi, in care il putea atinge fara a-i fi teama de reactia lui sau de faptul ca ar trebui sa-i dea explicatii. Era straniu cum o persoana pe care ai cunoscut-o in urma cu 2 zile te poate influenta atat de mult si fara sa se chinuie deloc...
Privindu-l asa de linistit, cufundat din nou intr-un somn adanc, Blake lua o decizie: va face tot posibilul pentru a-l cunoaste mai bine. Nu va permite acestui sentiment sa dispara. Indiferent ce fel de sentiment era, caci inca nu stia. Nu putea sa numeasca ceva ce nu a mai simtit. Pentru prima oara in mult timp se va increde in instinct, nu in logica. Pentru prima oara nu va fugi de ceea ce simte...

O lumina puternica ii intra in ochi si-l deranja. Se intreba de ce nu a binevoit sa traga draperiile cu o seara inainte asa cum facea de obicei...Tot corpul ii era amortit, iar ochii grei nu vroiau sa se deschida. Totul era ciudat, camera sa mirosea altfel si daca statea sa se gadeasca bine lumina batea din partea gresita. El avea geamurile in stanga, nu in dreapta. Capul il durea ingrozitor, facandu-l sa injure in gand paharele de sampanie pe care le bause la petrecerea aia nenorocita. Trebuia sa se abtina caci stia ca nu se impaca bine cu bautura. Incerca sa se ridice din pat, dar nu reusi, nici din prima incercare, nici din a doua...In camera mai simtea prezenta cuiva. Ii auzea respiratia linistita langa urechea sa si pentru un moment se sperie atat de tare incat apela la toata vointa sa pentru a-si deschide ochii. Se uita confuz in camera mica si alba si la el, care dormea linistit cu capul pe pat, tinandu-l de mana. Aparatul la care era conectat incepu sa scoata niste sunete stridente, care il deranjau peste masura, dar nu avea puterea de a intinde mana si de a-l opri sau de a arunca cu ceva in el. "Ce naiba se intampla aici?"
Dar intr-o fractiune de secunda amintirile il napadira. Discutia cu Blake, cearta, sarutul, faptul ca a iesit aproape fugind de la el din birou si momentul cand i s-a facut atat de rau inca nu s-a mai putut tine pe picioare. Ultimul lucru pe care si-l amintea fusese vocea lui Blake cand i-a strigat numele, in rest nimic.
-Buna dimineata, zise cel de langa el cu o voce somnoroasa. Cum te simti?
Privindu-l pe doctor in lumina diminetii, asa somnoros si cu hainele toate sifonate, Jesse avuse impresia ca este mult mai frumos decat atunci cand il vazuse in poza pe care i-o dadu-se Roberts. Ochisorii mici si rosii il priveau atat cu interes profesional, cat si cu o oarecare usurare. Inima ii trsari cand isi dadu seama ca Blake fusese destul de ingrijorat incat alesese sa ramana cu el peste noapte.
-Buna, zise cu o voce pe care nici el nu si-o recunostea. Incerca sa se ridice in sezut, dar Blake il impinse la loc cu grija pentru a nu-l rani.
-Trebuie sa stai intins, zise cu o voce calma. Nu ai nici macar o zi de cand ai iesit din operatie. Nu te forta.
-Ce operatie? niciodata nu fusese mai confuz ca atunci. Despre ce vorbea? Cand fusese operat?
-A trebuit sa te operez ieri, dupa ce ti-ai pierdut cunostiinta. Ti se infectase bratul. Doctorul facu o pauza, dorind sa vada daca pacientul are ceva de marturisit, dar cand intalni numai tacere continua. Ar fi trebuit sa-mi spui, sa ma lasi sa te consult, nu sa stai asa.Ai avut noroc, pustiule. Putea fi mult mai rau.
Stia ca are dreptate. Partea sa logica ii dadea dreptate, dar baiatul tacu.Nu vroia sa vorbeasca despre asta. Nu vroia sa-i explice de ce nu avea incredere in doctori, chiar daca doctorul in cauza ar fi fost el.
Vazand ca Jesse nu mai zice nimic si ca si-a inchis ochii, Blake crezu ca adormi din nou. Se ridica incet de pe scaun si se indeparta de pat, cand mana lui Jesse il apuca de camasa si il trase un pic.
-Multumesc...Blake reusi sa zica Jesse inainte de a se lasa din nou prada oboselii si letargiei. Doctorul zambi pentru sine si iesi afara din salon pregatit sa inceapa o noua zi de munca.
Multumesc de comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place.Sper sa cititi in continuare.V-am pupat.

***

Asta era in mod sigur una dintre cele mai grele zile, de cand incepuse sa lucreze in Los Angeles. Nu era decat 1 dupamasa si deja simtea ca il lasa picioarele. Blake intra in biroul sau pentru cateva momente pentru a cauta o fisa mai veche a unui pacient. Avea o migrena ingrozitoare. Era in stare sa suporte orice ,chiar si durerile de masele, daca era nevoie, dar nu aceste dureri de cap infernale. Cauta in sertarul de sus al biroului o aspirina, dar nu mai avea deloc.
-La dracu! Nici macar o nenorocita de aspirina nu mai am. Enervat tranti sertarul la loc si se lasa in scaun. "Imi voi inchide ochii doar 5 minute si voi fi ca nou", gandi el incercand sa se relaxeze. Din pacate linistea nu dura mult.
-Blake, e adevarat ca l-ai operat pe Jesse ieri? Daniel intra ca un val-vartej in birou trantind usa la perete cu atata putere incat singurul tablou pe care Blake il avea agatat in acea incapere incepu sa tremure.
"S-au dus momentele mele de liniste si pace".
-Vorbeste mai incet si nu mai tranti usa. Unde naiba te crezi? la maica-ta acasa? incepu Blake sa urle spre prietenul sau care se opri in fata biroului, deloc impresionat de iesirea celuilalt.
-Cineva e extrem de iritat astazi. Calmeaza-te omule. Respira, bucura-te de viata.
-Bati campii din nou. Pleaca, zise Blake din ce in ce mai iritat.
-Prima data raspunde-mi la intrebare. Daniel incepu sa zambeasca.
-Da, l-am operat.Si da este bine. Se odihneste acum. Daca vrei sa-l vezi e in rezerva 7.
Daniel dori sa mai zica ceva, dar o voce subtire se auzi in boxele de pe hol:
"Domul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezinte la urgente", iar dupa o mica pauza...
"Domnul doctor Daniel O'Niell este rugat sa se prezinte la receptie"
Cei doi ridicara din umeri resemnati si iesira afara din birou.
-E o zi infernala, bombani Blake suparat.
-Nici nu-i de mirare, avand in vedere accidentul in lant de pe autostrada.
Daniel se opri la receptie intreband de ce l-au chemat in timp ce Blake se indrepta in directia opusa, spre sectia de urgente.
-Vorbim mai tarziu, zise Daniel. O sa trec si eu pe la Jesse.
Blake dadu doar din cap si de indeparta. Se intreba daca tanarul se trezise sau daca inca dormea. Nu mai apucase sa intre la el ca sa vada ce mai face. Totusi asistentele il tineau la curent cu situatia lui. Din fericire totul era bine. Se bucura totusi ca avusese inspiratia sa-l sune pe Ian Roberts in acea dimineata, inainte sa inceapa toata nebunia. Barbatul fusese foarte fericit sa afle ca Jesse se trezise si ca se simtea mai bine. Promisese ca va trece mai tarziu pe la spital pentru a-l vedea.
Blake ofta si se pregati mental pentru imaginile pe care sigur le va intalni cand va intra la urgente. Fiind doctor se presupunea ca este pregatit sa faca fata unor oameni raniti, dar situatiile ca aceasta, cand pacientii erau victime ale unor accidente atat de grave il faceau sa-si doreasca sa se afle in alt loc. Nu-i placea sa-i vada pe acesti oameni suferind, sa auda plansetul plin de disperare a rudelor care il intrebau continuu daca cei apropiati lor se vor face bine. Detesta slabiciunea pe care o simtea cand constientiza ca nu poate sa-i salveze pe toti. Era medic ,iar datoria sa era de a-i salva...Intra in sala pregatit de a face tot ce-i statea in putere pentru a-i ajuta, chiar daca o parte din el ii soptea ca asta nu era, poate, tot timpul de ajuns.

Era deja 6 seara cand reusi sa-si traga sufletul. Blake se opri la receptie si baga o fisa in automatul de cafea. Simtea nevoia de un pic de cofeina. Spera ca astfel va reusi sa se mai tina pe picioare inca vreo 4 ore. Tura lui se terminase la 5, dar nu pleca acasa .Spitalul era inca intr-un haos de nedescris. Nu erau destui medici pentru a face fata pacientilor, care in acea zi parca ar fi curs pe banda rulanta. Accidentul de pe autostrada se soldase cu 10 morti si 20 de raniti, dintre care 5 in stare grava. In mainile lui murisera doi. Ii venea sa loveasca aparatul de nervi. In adancul sau stia ca facuse tot ce era omeneste posibil pentru ei, dar nu era multumit si nici impacat cu sine. Poate daca ar fi fost al doctor, poate daca el ar fi fost mai bun...Acum nu mai putea sa schimbe nimic, doar sa accepte. Ofta adanc si-si ridica paharul plin de cafea tare, aburinda. Inghiti o gura mica din lichidul amarui, lasand caldura bauturii sa-i invadeze trupul obosit. Aroma inconfundabila si delicioasa reusi sa-l mai linisteasca un pic. Isi indrepta atentia spre asistenta de la receptie, care completa niste fise.
-Mai este nevoie de mine? intreba doctorul cu o voce obosita.
-Nu domnule doctor. In seara asta am terminat. Puteti pleca linistit acasa. Asistenta zambii intelgator catre omul din fata ei, cand niste sunete stridente venind de la unul dintre panouri ii atrasera atentia.
-Ce se intampla? Blake recunostea sunetul. Acel bipait distinct era semnul ca unul dintre aparatele la care erau conectati pacientii nu mai inregistra semne vitale.
-Salonul 7...nu inteleg, zise asistenta un pic panicata, totul era bine acum jumatate de ora. Am verificat.
"Jesse"Blake nu o mai astepta, ci incepu sa alerge pe colidor cat de repede il duceau picioarele. Inima ii batea sa-i iasa din piept, nu din cauza alergaturii, ci de frica...
Ajuns in dreptul usii, o deschise cu putere, aproape trantind-o, asteptandu-se la ce era mai rau...Dar si asa imaginea reusi sa-l socheze...
-Ce naiba crezi ca faci, copile? urla acesta scos din sarite cu adevarat.
Jesse se intoarse brusc, speriat de vocea ridicata a celuilalt. Era aproape de tot imbracat , singurul obiect vestimentar pe care il tinea rezemat de umarul sanatos fiind geaca pe care o purtase ieri. Arata un pic mai bine.Cearcanele de sub ochi nu mai erau atat de proeminente si de inchise la culoare, iar paloarea din obraji aproape ii disparuse. Inca parea nesigur pe picioare, dar nici nu era de mirare avand in vedere ca fusese sub efectul unui anestezic destul de puternic.
-Ce ti se pare ca fac? Plec acasa.
-Treci inapoi in pat in momentul asta, zise doctorul cu o voce neobisnuit de calma.
-Nu. Nu vreau sa mai raman inca o noapte aici.
-Daca nu te dezbraci de hainele astea in urmatoarele 5 secunde, te voi dezbraca eu.
-Nici nu ma gandesc. Jesse se incapatana. Doar nu o sa-si duca la final amenintarea...Nu mai putea ramane acolo. Ura spitalele din tot sufletul. Ii era recunoscator lui Blake ca il ajutase, ca il salvase mai bine zis, dar asta nu insemna ca il va asculta.
Blake se apropie de el cu pasi marunti si amenintatori si ii bloca drumul. Ii arunca geaca de pe umeri si incepu sa-i descheie nasturii de la camasa, unul dupa altul cu miscari studiate.
-Ce faci? Lasa-ma...
-Te dezbrac, asa cum ti-am promis.
Jesse se zbatu incercand sa scape din mainile lui, dar degeaba.Doctorul era mult mai puternic decat el. Inima incepu sa-i bata mai tare, dar nu de frica, ci in asteptarea a ceea ce urma."Ce naiba se intampla cu mine? Nu-l pot lasa sa-mi faca asta!" Fara sa-si dea seama camasa lua urma gecii, aterizand pe scaunul de langa pat. Blake se intoarse pentru un moment, luand in mana pijamaua de unica folosinta specifica tuturor spitalelor si i-o trase peste cap tanarului, dupa care zambi multumit.
-Asa e mult mai bine.
Jesse clipi de cateva ori si se inrosi din cauza gandurilor sale rusinoase. Si el care credea...dar exact in acel moment barbatul se apleca spre el si isi unii buzele
cu ale sale intr-un sarut tandru, usor ca zborul unui fluture. Doar atat ii trebui ca toate simturile sale sa se trezeasca la viata. Jesse se apropie mai mult de el in incercarea de a-i simti caldura trupului, isi incolaci mainile in jurul gatului sau, trecandu-si degetele prin parul moale si zburlit a doctorului. Buzele sale moi se intredeschisera in asteptare. Limba lui Blake patrunse in lacasul umed explorand si gustand cu ardoare ceea ce i se oferea. Un geamat scurt lua nastere pe buzele tanarului, care fusese numaidecat inghitit de celalalt. Blake simti cum tot bunul simt si ratiunea dispar din fiinta sa lasand in urma doar dorind pura. Il vroia. Dorea sa-i simta trupul frematand sub al sau, dorea sa se avante in el si sa-l faca al lui. Stia ca daca nu se va desprinde din imbratisare atunci, mai tarziu ii va fi imposibil. Cu parere de rau il indeparta un pic pe tanar de trupul sau. Jesse era rosu ca un rac si respira greu, iar ochii sai atat de frumosi acum pareau si mai adanci din cauza dorintei si a pasiunii. Arata atat de devastat incat Blake cu greu reusi sa faca fata tentatiei de a-l saruta din nou.
-Ar fi mai bine sa te odihnesti, zise acesta cu vocea groasa din cauza dorintei...
Jesse isi pleca ochii, rusinat de iesirea pe care o avuse si se aseza in pat, tragandu-si asternutul pana sub barbie.
Voi venii un pic mai tarziu sa vad ce faci. Il privi pe tanar care inca ii evita privirea. Jesse?
-Bine...
Blake se apropie de pat.
-Uita-te la mine, spuse acesta cu o voce rugatoare. Jesse il privi dupa o scurta ezitare. Nu ai de ce sa te simti rusinat, continua doctorul zambind. Ii depuse un sarut fugar pe frunte si se indrepta spre usa. Ne vedem mai tarziu, zise acesta inainte sa iasa afara din incapere.
Jesse privi pentru cateva momente usa, inainte de a se intinde din nou in pat. Se debarasa de pantaloni pe care ii arunca langa celelalte haine si se intinse dupa laptopul pe care Ian i-l aduse in decursul acelei zile. Trebuia sa-l adore pe seful sau pentru ca se gandise la sanatatea lui mintala. Ian il cunostea destul de bine ca sa stie ca nu va rezista prea mult nefacand nimic, dar, deasemenea intuise si ca Blake nu il va lasa nici il ruptul capului sa se externeze. Chiar daca nu avusese prea mult timp pentru a sta cu el, Jesse era fericit ca Roberts nu uitase de el. Mica discutie avuta ii prinsese bine si ii ridicase un pic moralul, chiar daca nu vorbisera nimic important.
Porni laptopul si incepu sa-si scrie impresile despre doctorul Blake Thorton, incercand sa fie cat mai obiectiv si sa nu se lase influentat de faptul ca omul acest ii salvase viata si ca saruta al dracului de bine...Din pacate gandurile sale o cam luau pe aratura...Ofta si isi indrepta toata atentia spre ecranul micut de parca insasi viata sa ar depinde de acest lucru.
Jesse facea acelasi lucru 3 ore mai tarziu cand Blake intra din nou in rezerva. Parea cu adevarat terminat, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Abia isi mai taraia picioarele dupa el. Se aseza cu greu in scaun si zambi obosit tanarului care il privea cu ochi mari.
-Buna...ma gandeam ca dormi.
-Nu sunt obosit. Jesse ii mai arunca o privire pe sub gene doctorului. Ochii sai verzi aveau cearcane adanci, iar parul ii era dezordonat. De hainele sale nici nu mai vorbea. Zici ca venise de pe front...Ar trebui sa mergi acasa sa dormi. Nu arati prea bine.
-N-am nimic. Am avut doar o zi grea. Blake ridica din umeri. Munca de doctor nu era una usoara.Mai prindeai si zile ca cea de azi cand nu aveai timp nici macar sa respiri. Rezistenta era esentiala in aceasta meserie.
-Nu mai sta aici. Fugi acasa, pana nu lesini, doctore, zise tanarul jumatate glumind, jumatate vorbind serios. Ne vedem maine...
Blake il privi pentru un moment, nestiind daca sa-l asculte sau nu. Nu ar fi vrut sa-l lase singur in spital, dar oboseala pusese stapanire pe el. Se ridica anevoie de pe scaun pregatindu-se sa plece.
-Sa nu faci vreo tampenie pana maine dimineata, pustiule. Vocea ii era serioasa.
-Stai linistit. Voi fi cuminte. Promit, zise Jesse cand vazu ca Blake se incrunta. Acum du-te.
Blake se conforma, dar inainte sa inchida usa isi mai aduse aminte de ceva:
-Maine iti voi semna actele de externare. Nu-l lasa pe baiat sa se bucure prea tare. Asta, daca imi promiti ca o vei lua mai usor cateva zile.
Jesse zambi cu adevarat fericit.
-Promit, Blake. Promit.
Buna! Deci imi place extrem de mult ficul tau. E genial, absolut superb. E asa... romantic. Imi place la nebunie. Atitudinea lui Blake e absolut superba, iar Jesse e ... asa destept si frumos si... uh, se potrivesc:X Descrierea e superba, minunata. Descrierea si dialogul sunt si ele frumoase nefiind mai prejos de celelalte figuri de stil Actiunea nu e grabita.
Ideea e foarte originala si imi place la nebunie, iar tittlul... titlul e superb! Abea astept continuarea! Te pup dulce si sper ca urmatorul capitol sa vina cat de curand. Pana atunci, iti urez un An nou fericit! :*
Multumesc mult pentru comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place si sper sa mai veniti pe aici.Va doresc un An Nou fericit si distractie placuta in seara asta.Nexttt...:

***

Plecase...Blake privea camera goala si nu-i venea a crede ochilor. Pustiul plecase fara sa zica nimic. "Calm, Blake. Calm. Nu are rost sa te enervezi. Totul s-ar putea sa aiba o explicatie logica. " Dar vocea ratiunii nu prea se facea auzita. Cum de indraznise sa plece asa de capul lui? Doctorul se intoarse pe calcaie, cu intentia de a se duce la el in birou, fiind cat pe ce sa se ciocneasca cu Daniel, care venea din directia opusa.
-Salut, Blake, zise acesta binedispus. Ce-i cu fata asta?
-A plecat.
Daniel il privi mirat neintelegand la ce se referea.
-Cine a plecat?
-Nenorocitul ala de pusti. Cand pun mana o sa regrete ziua in care m-a cunoscut! Nervii incepeau sa iasa la suprafata cu puterea unui adevarat taifun. Blake se gandea ca arata probabil ca unul din personajele din desenele animate care scoate fum si flacari pe urechi si nas, dar nu ii pasa. Jesse ii facuse o promisiune si nu se tinuse de cuvant.
-Daca nenorocitul ala de pusti e Jesse sa sti ca tocmai am vorbit cu el.
-Poftim?! unde?
-Ne-am intalnit pe hol. Iesise la o plimbare. Pentru numele lui Dumnezeu calmeaza-te odata.
-Continua, zise Blake cu o voce amenintatoare.
-Cum ziceam...Daniel facu o pauza, iesise la plimbare cand a primit un telefon. Cred ca era ceva important ca s-a schimbat un pic la fata dupa conversatia avuta. Apoi mi-a zis ca trebuie sa plece si a luat-o la fuga pe scari in jos.
-Si tu l-ai lasat? Asa pur si simplu? trebuia sa faca apel al toate resursele de autocontrol pe care le detinea pentru a nu-l strange de gat pe prietenul sau.
-A zis ca astazi ii semnezi actele de externare. Ce putea sa-i fac? sa-l leg?
-Da!! zise Blake exasperat.
-Cred ca zi ti-ai uitat ratiunea acasa, amice. Totusi, zise Daniel amuzat, cred ca poti sa-l prinzi din urma daca te grabesti.
-De ce dracu n-ai zis mai repede?
Blake isi lasa prietenul in pace si incepu sa alerge ca un nebun spre casa scarilor. Se cam saturase de toata alergatura asta. Avea impresia ca in ultimele zile numai asta facuse. Injura in gand numarul infernal de scari inguste pe care trebuia sa le coboare pentru a ajunge in garajul subteran al spitalului. Mai mult ca sigur, acolo mersese si Jesse, caci acolo avea parcata masina.
Ajuns jos, privi in toate partile in incercarea de a-l gasi pe baiatul care incepea sa-i scoata peri albi. Nu dura mult si il repera. Se indrepta cu pasi apasati, incercad sa-si controleze nervii, spre el si se posta in fata masinii, care, dupa cate se parea, nu vroia sa porneasca.
-La dracu! rabla tampita. De ce nu pornesti? vocea tanarului se lovi de peretii grosi si reverbera in toate partile.
-Ce crezi ca faci? aparent Blake dadea impresia de calm ,dar era vorba numai de calmul dinaintea furtunii si se preconiza o furtuna al naibii de mare.
Jesse tresari si-si ridica privirea spre barbatul din fata sa. Nu isi dadea seama la ce se gandeste, dar instinctul ii spunea ca nu era de bine.
-Salut Blake. Imi pare rau, dar acum nu am timp de vorba. Iti voi explica totul mai tarziu.
-Unde crezi ca pleci?
-S-a ivit ceva important.
-Nu aia te-am intrebat, pustiule.
Jesse ofta. Pana la urma va trebui sa-i spuna totul, caci, la cat de nervos era doctorul, sigur nu s-ar fi dat din fata masinii. Nu vroia sa-l calce si sa-l mai aiba si pe el pe constiinta.
-Ma sunat Nick, un coleg, continua Jesse cand vazu ca Blake ridica intrebator o spranceana. Are ceva necazuri in EastVillege.
-Ce dracu cauta un om normal in EastVillege? Locul e plin de traficanti de droguri si de prostituate.
-Tocmai asta e
. Nick nu e tocmai un om normal. Jesse ranji. Nu se astepta ca Blake sa inteleaga. Mi-a zis ca a primit un pont ca ceva important se va intampla azi. El banuia ca un nou transport de droguri va intra in port.
-Acum? in amiaza mare? Blake parea exasperat. E absurd!
-Nu e prima oara cand transporturi mai importante ajung ziua. Si in nici un caz nu e nici ultima. Din pacate banuiesc ca pontul e fals.
-De ce?
-Un tip pe nume Martinez l-a anuntat. E un trantor de prima mana, care mai face ceva afaceri micute. In mare e un turnator. Si-ar vinde si propria mama pentru ceva banuti.
-Crezi ca l-a vandut pe Nick sau cum l-o chema?
-Is sigur de asta. Nick s-a implicat un pic prea mult in aceasta afacere. Ii urmareste de mult timp pe fratii Huarez.
Blake simti ca il lasa picioarele. Fratii Huarez erau asa numitii lorzi ai drogurilor din regiunea L.A.-ului. Erau de neatins. Oamenii lor se aflau peste tot: din porturi pana in politie si tribunale. Cuvantul lor era lege in lumea interlopa. Cum naiba de reusea Jesse sa se implice in asa ceva? Il privi timp de cateva momente pe tanarul din fata sa si isi dadu seama ca nu avea cum sa-l opreasca. Va merge acolo. Indiferent daca el era de acord sau nu.
-Vin cu tine, zise doctorul fara sa se gadeasca. Lasa-ma pe mine la volan. Il impinse pe scaunul din dreapta pe Jesse care il privea surprins.
-Nu te pot lasa sa mergi acolo, spuse tanarul dupa ce isi mai reveni din socul initial.
-Si crezi ca tu esti in stare sa conduci? chiar daca te simti mai bine acum, rana inca este proaspata. Daca ti se deschide rana vei ajunge din nou la spital.
Jesse ofta. Stia ca doctorul avea dreptate. Nu era tocmai refacut, dar nu avea in cotro. Nu putea sa-l lase pe Nick acolo. Ii era dator. Daca nu ar fi fost Nick el acum ar fi putrezit la doi metrii sub pamant undeva prin Irak.
-Bine. Fie. Dar daca iti zic sa faci ceva, faci. Fara sa pui intrebari. Ne-am inteles? vocea sa era mai serioasa decat o auzise vreodata Blake. Acea lucire de copil naiv si nevinovat ii disparuse tanarului din ochi, fiind inlocuita de o hotarare de neclintit.
-Da, ne-am inteles.
Blake intoarse cheia in contact si minune: masina porni. Demara in forta indreptandu-se cu viteza crescanda spre portul Los Angeles. Aveau noroc, caci nu era ora de varf si circulatia era cat de cat lejera. In timp ce conducea privea cu coada ochiului spre Jesse care parea cufundat in ganduri. Apoi observa cum acesta baga mana sub scaun ca sa scoata ceva. Clipi de cateva ori cand vazu obiectul din mana tanarului. Era un pistol.
-De unde il ai?i ntreba Bake surprins. Jesse nu parea genul care sa se incurce cu arme. Ce ai de gand sa faci cu el?
-Ce crezi? e pentru protectie. Tu fi atent la drum si ma baga pe mine in seama.
Jesse vazuse surpriza din ochii doctorului cand observa pistolul. Nici lui nu prea ii placeau armele, dar la nevoie stia sa le foloseasca. Si acum va avea nevoie. Controla arma sa vada daca totul era in regula. Incarcatorul era pe jumate plin si avea un glonte pe teava. Spera ca vor ajunge. Dar in caz ca nu, mai avea 2 incarcatoare de rezerva sub scaun.
Imaginea portului se profila la orizont cu navele sale mari ancorate pe alocuri. Simti cum Blake incetineste.
-Unde?
-Doctul 5.
Masina se indrepta in acea directie. Jesse privea inainte, toata atentia fiindu-i concentrata acolo. Simtea adrenalina din sange, inima care incepuse sa-i bata mai tare si pielea care se infiora in asteptare. Toti muschii ii erau incordati, pregatindu-se mental pentru ce va urma. Singurul sau regret era ca Blake se afla cu el.
Masina opri un pic mai departe de docul 5. Jesse se dadu jos privind in toate directiile. Era cineva acolo. Nu ii vedea, dar stia ca sunt acolo si ca ii asteapta.
-Ai grija. Daca este nevoie gasesti un pistol in torpedou. Stai cu motorul pornit ii zise lui Blake care il privea surprins.
-Bine, zise acesta dupa o scurta ezitare. Apoi il prinse de mana si-l trase spre trupul sau sarutandu-l scurt, dar apasat pe buze. Nu sta mult.
Jesse aproba cu o miscare usoara a capului si se indeparta de masina...
Buna fetelor :D.Am revenit cu continuarea si asa cum am promis la inceputul ficului pun si avertizarea:incepand cu acest capitol lucrurile se vor cam incinge :> ...Deci enjoy si sper ca-mi veti scrie parerile voastre.Poop

***
Mergea cu pasi usori, indreptandu-se incet spre usa de la depozit, privind in toate directiile pentru a se asigura ca nimeni nu-l urmareste. Avea un presentiment prost cu privire la toata afacerea asta. Spera doar ca Nick ii ascultase sfatul si nu se dadu de gol. De obicei prietenul sau era un om foarte inteligent si calculat. Nu se avanta in asa ceva fara un plan de rezerva, dar cand era vorba de fratii Huarez, toata ratiunea lui nu facea nici cat o ceapa degerata. Cand ar trebui sa se lase condus de bun simt si instinctul de autoconservare, Nick pica in plasa propriilor sale emotii si claca. Era ferm convins ca la fel facuse si acum. Putea sa puna pariu ca nu dormise deloc in ultimele zile...nici nu stia defapt de cat timp se intoarse din Honolulu. Banuia ca doar de cateva ore...
Ajuns in fata usii, nu intra inauntru, ci merse spre laterala dreapta a depozitului, stiind ca astfel de cladiri avea gemuri micute in acele locuri si probabil daca avea noroc si usi neincuiate. Avea dreptate. La zece metrii in fata lui vazu o deschizatura mica, ce fusese probabil un geam in zilele ei bune. Se ridica pe varfuri si privi inauntru curios. Cladirea era scaldata in intuneric, dar undeva in mijlocul ei ardea un bec chior, care mai mult incomoda privirea decat o ajuta. Sub acea lumina slaba erau patru insi destul de dubiosi, imbracati in costume scumpe, probabil italienesti, care normal ca ieseau in evidenta intr-un loc ca ala. Pareau nervosi si gesticulau ca niste nebuni cu mainile in care aveau pistoale. O cearta intre mafioti. Avea Nick un stil de a le alege de iti dadea dureri de cap. Matura cu privirea intreg depozitul in incercarea de a-l repera pe ziarist...si il gasi, ascuns dupa niste lazi uriase, tragand cu ochiul la cei patru si fotografiind cu un aparat profesionist foarte minuscul. Ca printr-o minune Nick privi pentru o secunda in sus si il zari pe Jesse, caruia ii facu semn cu mana, dar se dezechilibra si atinse un pic cutiile, facand zgomot. Toti barbatii isi indreptara privirile atenti in acea directie. Pentru un moment Nick ingheta, dar apoi, cu pasi repezi se indeparta si iesi pe usa laterala, urmat indeaproape de cele patru matahale, care, acum erau si mai nervoase si puse pe fapte mari.
-Este cineva aici! urla unul dintre ei.
-Oricine ai fi, stai! urla altul.
Ecoul pasilor lor grabiti se auzeau in cladirea uriasa si intunecata ca intr-un cavou. Jesse inghiti in sec si se pregati de fuga. Imediat ce Nick ajunse afara, Jesse ii indica directia masinii si o luara amandoi la goana. In cateva momente zarira masina in care Blake ii astepta rabdator si cu motorul pornit. Chiar inainte de a pasi inauntru un foc de arma sparse linistea din jur, urmat indeaproape de altele.
-La naiba! injura Nick printre dinti.
-Hai Blake, porneste, urla Jesse in momentul in care se instala pe scaunul din dreapta.
Blake apasa acceleratia pana in podea si masina prinse in cateva secunde o suta de mile la ora, pleacand din acel loc cu scartait si lasand o urma mare de cauciucuri pe jos. Jesse respira greu si era tot transpirat, broboade de sudoare curgandu-i pe tample in jos. Doctorul avusese dreptate: nu era in cea mai buna stare. Nu credea ca alergase mai mult de cinci sute de metrii si totusi se simtea epuizat si bun de nimic. Nick in schimb parea in mediul lui, aratand de parca numai atunci iesise de la dus. Ii adresa un zambet scurt de multumire, dar adauga si un pic de ironie prieteneasca pe alocuri:
-Ce ti-a luat atata?
-Scuze, amice, zise Jesse pe jumatate amuzat, pe jumatate iritat, unii oameni au alte lucruri mai bune de facut intr-o miercuri decat sa-ti salveze tie curu'.
-Ti-a fost dor de mine nu-i asa?
-Nu atat de mult pe cat crezi. Jesse redeveni serios si ii arunca lui Blake o privire cercetatoare. Parea concentrat la drum, un pic prea calm pentru linistea sa sufleteasca. Un lucru pe care il observase la Blake era ca atunci cand avea o stare ca asta se profilau necazuri la orizont. Sigur va izbucni in curand, iar el nu vroia sa fie in preajma lui cand se va intampla asta.
-Ne urmareste o masina, zise doctorul privind cu coada ochiului pe oglinda laterala.
Atat Jesse cat si Nick isi intoarsera capul, fix in momentul in care un glonte sparse geamul din spate al masinii.
-La dracu! Nick, urla Jesse incercand sa acopere zgomotul ce provenea de la masina cealalata, in dreapta, sub scaun. Serveste-te.
Barbatul executa si scoase din acel lacas un Magnum de toata frumusetea de 9 milimetri.
-Mai ai multe? intreba Blake cu ironie.
-Ala e ultimul. Jesse ranji si isi pregati propriul pistol. Tine masina dreapta, zise acesta deschizand o mica trapa din tavanul masinii.
-Ce naiba ai de gand sa faci? Jesse?!
-Trag in roti. Nick, acopera-ma si tu fii atent la drum.
Nici unul dintre barbati nu comentara. Blake simtea cu sangele ii clocotea in vene. Daca asta insemna sa o ia usor pentru cateva zile atunci el era Papa de la Roma.
Jesse isi scoase jumatate din corp prin trapa minuscula si lua una dintre rotile din fata in vizor, dupa care trase un foc. Nu o nimeri. Cateva focuri de arma se lovira de masina cu repeziciune, facand-o sa derapeze un pic, dar Blake reusi s-o readuca pe linie dreapta si s-o mentina in frau. Tanarul isi mai incerca norocul, de aceasta data nimerind una din roti. Masina din spate isi pierdu controlul, derapa puternic si se rastura, rostogaolindu-se de cateva ori pana sa se opreasca cu rotile in sus.
-Da! Jesse reveni si se aseza la loc pe scaun, incercand sa-si linisteasca bataile inimii.
-Bravo! zise Nick entuziasmat. Nu ti-ai pierdut indemanarea.
Blake il privi pentru cateva momente in liniste dupa care ii puse mana pe frunte.
-Te simti bine? esti palid.
-N-am nimic. Am ametit doar un pic zise Jesse scotandu-si din buzunar telefonul mobil.
-Pe cine suni?
-Pe Anita. Jesse ii zambi lui Nick. Tu ii vei explica ce s-a intamplat aici.
Nick isi pierdu numaidecat buna dispozitie. Numai gandul la o conversatie cu Inspectorul Anita il facea sa-si doreasca sa fi ramas cu mafiotii.
Dupa o conversatie destul de scurta, Jesse il indruma pe Blake pe drumul pana la sectia de politie 5, unde o doamna destul de nervoasa ii astepta.
Il lasara pe Nick acolo, Jesse reusind sa scape cel putin pentru ziua respectiva fara sa dea o declaratie.
Imediat ce masina porni se lasa pe scaun extenuat privindu-l printre gene pe Blake.
-Unde mergem? il intreba intr-un final cand nu mai suporta acea tacere.
-La tine acasa.
-De unde sti pe unde sa mergi?
-Ti-am citit fisa si ti-am memorat adresa. Blake nu mai adauga nimic. Se vedea ca nu are chef de o conversatie mai lunga.
In cateva minute ajunsesera in fata cladirii unde Jesse isi avea apartamentul. Doctorul parca masina si il urma pe tanar la etaj. Ajunsi in apartament, Jesse se dezbraca de haina si se intoarse spre Blake nestiind defapt ce sa-i zica.
-Multumesc, spuse intr-un final. Nu stiu ce as fi facut fara tine. Aveai dreptate: probabil nu as fi fost in stare sa conduc.
Blake se apropie de el si il impinse cu putere la perete, postandu-se in fata lui si blocandu-i orice cale de evadare.
-Blake?! Ce faci?
Doctorul il privi pentru un moment in tacere. Era atat de frumos asa, stand acolo in colt, masurandu-l cu privirea aceea albastra, intrebatoare, incat nu se putu abtine sa nu-l atinga. Fara sa se gandesca prea mult isi ridica mana si o lasa sa se odihneasca pe obrazul tanarului, care capata de indata o tenta simpatica de roz. Isi lasa usor capul in jos, neluandu-si ochii din ochii lui si ii aplica un sarut cast pe buze.
-M-ai speriat acolo. Vocea lui Blake era joasa plina de dorinta, dar si de ingrijorare. Cat timp statuse in acea masina, imagini terifiante ii trecura prin cap. Si-l imagina pe Jesse cazut la pamant intr-o balta de sange din cauza propriei sale imprudente. Se intreba cum de reusise sa supravietuiasca atat, caci, dupa cum observase in cele cateva zile de cand il cunostea necazurile se tineau scai de el sau poate el se tinea scai de necazuri. Sa nu mai faci asa ceva, pustiule. NICIODATA. Zicand acestea ii acapara gura intr-un nou sarut de aceasta data mult mai adanc, fortandu-l pe tanar sa-si intredeschida buzele. Limba doctorului patrunse in lacasul umed, gustand nectarul dulce ce i se oferea. Jesse scapa un geamat lung si isi trecu bratele pe dupa gatul lui Blake, gustand la randul sau din placerile noi. Era prea ametit ca sa mai protesteze, cu toate ca acea voce micuta de la el din cap, vocea ratiunii, cum o denumea urla incontinuu sa inceteze, caci nu era deloc bine ceea ce facea. Dar nu se putea stapani. Un instinct primar, aproape animalic pusese stapanire pe el. Nu mai conta ratiunea si bunul simt, contau doar acele senzatii delicioase care ii dadeau fiori.
Blake isi strecura mana sub camasa tanarului atingadu-i pielea incinsa, incepand sa maseze usor cei doi nuri care erau deja intariti, apoi cu miscari precise ii descheie fiecare nasture in parte, lasand la iveala pieptul bronzat, ce era mai frumos ca o sculptura greceasca. Jesse incepu sa i se zvarcoleasca in brate, intorcandu-si capul si rupand sarutul, dar doctorul isi cobora buzele pe gatul acestuia muscand pe alocuri, lasand urme mici, rosiatice. Gemete dupa gemete se faceau auzite de pe buzele tanarului, in timp ce intreg trupul ii era cuprins de tremur. Picioarele i se inmuiara, lasandu-si toata greutatea pe pieptul lui Blake.
-Blake! murmurul sau senzual fusese deajuns ca sa rupa putinul control pe care doctorul il mai avea. Printr-o miscare brusca il ridica in brate si-l purta prin camera pana ce zari o canapea. Il lasa jos pe suprafata moale privindu-l pentru cateva momente scurte asa cu era in acea stare: devastat total. Dar nici el nu era intr-o stare mai buna. De data asta nu se va mai opri. Trebuia sa-l aiba, acolo si atunci sau era sigur ca isi va pierde mintile. Se lasa peste trupul ce tremura sarutandu-l din nou pe gura, apoi cu o miscare studiata cobora incet pe gat, pe piept. Ii gusta fiecare particica ce era disponibila obisnuidu-se cu trupul si cu mirosul tanarului care il excitau si mai mult.
Jesse isi deschise ochii, ce acum pareau atat de adanci si tulburi din cauza pasiunii, dorind sa vada totul pentru a se asigura ca este real. Niciodata nu cunoscuse asemena senzatii puternice ca acum si ii era un pic teama, dar cand ochii sai ii gasira pe ai lui teama se risipi, lasand in urma doar un sentiment de asteptare. Mana sa ii atinse fata lui Blake, apoi cobora usor spre gat cu o miscare lina ca zborul unui fluture, lasand pielea infiorata. Apoi, incepu la randul sau sa-i desfaca camasa, degetele sale plimbadu-se pe pielea usor traspirata a doctorului, buzele uramand numaidecat traseul lor. Limba sa se plimba pe scobitura gatului, apoi pieptul ca sa se opreasca la sfarcuri pe care le musca usor cu dintii. Tot trupul lui Blake se incorda, acesta incepand sa geme de placere.
-Jesse, nu mai rezist...mana doctorului aluneca in jos, desfacand slitul blugilor tanarului. Jesse isi arcui spatele in momentul in care degetele lui Blake atinsera pielea sensibila, iar mainile sale se inclestara in umerii lati, in timp ce isi inchise din nou ochii, lasandu-se de tot prada placerii. Blake il scapa de pantaloni si de boxeri dintr-o singura miscare, axandu-si toata atentia pe organul erect, pe care il mangaie pana ce simti trupul celuilalt scuturat de tremur. In momentul in care buzele sale atinsera pielea incinsa, Jesse scapa un nou geamat, de aceasta data mult mai profund, ca o capitulare si isi incorda trupul instinctiv pentru a primi mai mult. Atunci doctorul in cuprinse de-a intregul cu gura, gustandu-l din plin pana ce simti ca tanrul se apropie de momentul final. Cand primi fiori ai orgasmului ii strabatura trupul, Blake introduse un deget in micul orificiu, apoi pe masura ce Jesse se pierdea tot mai mult de realitate mai introduse inca unul impingand si retragandu-se usor pentru a largi locul. Banuia ca acesta era primul contact de acest gen al tanarului si nu vroia sa fie o experienta neplacuta, dar Dumnezeu sa-l ajute nu stia cat va mai rezista prins in acest dulce purgatoriu. Jesse termina primul, dar starea de excitatie nu disparu. Inca nu era pregatit sa renunte la acele senzatii, la bataile repezi alea inimii sau a respiratie grele. Trupul sau era acoperit de o dara subtire de transpiratie si infiorat. Blake zambi, apoi isi retrase degetele si de ridica in genunchi sprijinindu-si toata greutate pe brate, in momentul in care se apleca si ii depuse un sarut pe buzele intrdeschise.
-Te vreau, sopti cu acea voce senzuala ce reusea sa-i gadile auzul lui Jesse.
-Si...eu, reusi ci greu sa raspunda tanarul, un pic rusinat de situatie.
Blake isi dadu repedea pantalonii jos, aproape smulgandu-i de pe el, apoi ii departa un pic picioarele tanarului si le aseza pe antebratele sale.
-Ai incredere in mine...avea o voce rugatoare si adanca, iar Jesse nu se putu abtine sa nu zambeasa si sa dea din cap. Isi inchise ochii cand il simti la intrare, strangand cu mainile de perna ce era pe canapea. Ochii i se umezira si oricat de mult ar fi vrut sa reziste doua lacrimi i se prelinsera pe obrajii rosii. Blake inainta, incet si cu grija dorind din tot sufletul sa nu-i cauzeze durere celulilalt, dar observa ca asa era mai rau. Stranse din dinti, caci senzatia era mult prea placuta si se avanta printr-o miscare brusca pana la capat. Jesse urla de durere si incerca sa se retraga, dar Blake nu il lasa.
-Nu te misca, zise printre dinti. Va fi mai bine. Stai un pic sa te obisnuiesti.
-Nuu...nu mai vreau. Doare, scanci baiatul tragandu-se tot mai departe de doctor.
-Imi pare rau ca te-am ranit. Blake isi apleca un pic trupul si-i saruta obrajii sarati de la lacrimi. Imi pare rau iubitule.
Jesse il privi si inima incepu sa-i bata mai tare. Nu atat cuvintele, cat ingrijorarea din vocea doctorului il faceau sa se simta un pic mai bine. Se misca un pic dorind sa vada daca celalalt avea dreptate. Inca il durea,dar nu asa de tare ca la inceput.
-Parca...e un pic mai bine...
Asta era asigurarea de care avea nevoie. Blake se retrase, apoi intra din nou, la inceput incet apoi din ce in ce mai tare, pe masura ce caldura acelui loc stramt il acapara si gemetele tanarului ii patrundeau din nou in urechi. Cand reusi sa gaseasca punctul sensibil trupul lui Jesse se incorda instantaneu, acesta incepand sa-i sopteasca numele din nou si din nou ca o letanie sfanta.
-Acolo! nu te opri...Blake!
Doctorul se sprijini intr-o mana, cu cealalta cuprinzandu-i organul si masandu-l usor, dorind sa-i ofere tanarului o placere dubla. Imediat trupul de sub el se incorda si incepu sa tremure incontrolabil. Jesse se ridica un pic si-l prinse pe Blake intr-o imbratisare stransa, unindu-si buzele cu a lui si urlandu-i numele in momentul in care il patrunse pentru ultima oara. Blake isi incorda trupul incins si se elibera in mometul in care simti buzele celuilalt cuprinzandu-le pe ale sale, lasandu-se apoi cu toata greutatea pe Jesse. Amandoi respirau greu si erau acoperiti de transpiratie. Blake se simtea atat de obosit si satisfacut incat abia mai reusi sa zambeasca. Isi lasa capul pe pieptul tanarului constatand cu bucurie ca si inima lui batea la fel de tare ca si a sa, dar, cand isi ridica privirea, Jesse avea ochii inchisi. Ii depuse un sarut usor pe buze dupa care se lasa acaparat de acea dulce moleseala. In cateva momente adormira amandoi unul in bratele celuilalt.
Buna! :X Pentru inceput vreau sa imi cer iertare ca nu am mai comentat la ficurl tau, insa nu am prins actiunea de la inceput si zilele astea chiar nu am avut starea necesara sa citesc mai mult de cateva capitole, deci niciodata nu am reusit sa termin pana la sfarsit. Imi cer iertare! :(
Referitor la ideea ficului, mi se pare cu totul si cu totul geniala! :X Mi-a placut la nebunie convorbirea intre Daniel si Blake. Si chair la una ca asta nu ma asteptam, ca sa fiu sincera. Ma uimesti cate idei ai si admir asta. Mi-a placut mult cum ai deschis sarutul dintre cei doi, a fost foarte original si incitant, pot spune.
La al doilea sarut ma asteptam, dar la operatie?! O_O Niciodata! Asta chiar m-a lasat masca si mi-a trezit interesul, avand in vedere ca e chiar profesia pe care o vreau si eu, de chirurg. Magnific!
Iar el, Blake, sa se lase inmuiat si sa doarma cu capul pe patul de spital al bietului Jesse... Ah, asta chiar imi place la nebunie. Ai reusit sa ma captivezi asa de rapid! Cosmarurile lui Jesse sunt asa de terifiante incat simt si eu nevoia sa il tin in brate. Chiar imi place cum evolueaza lucrurile.
O_O A treia oara e cu noroc, se spune, deci iata ca si in cazul ficului tau este adevarat: i-a raspuns Jesse lui Blake la saruturi. Imi place la nebunie cum decurge actiunea intre cei doi baieti, e incendiar totul! :X
Si, cum ma asteptam, de altfel, plecase! Da` de unde, eu credeam ca o sa asculte :)) De altfel nici nu ma asteptam la traficanti de droguri si chestii d-astea:> Si din nou ma lasi uimita! :X E prea penala actiunea ce se desfasoara, ma lasa uimita, ma captiveaza. Mi-a placut urmarirea cu masini si armele, plus ceea ce s-a intamplat acasa. cand Blake a cedat. Si da, Jesse nu se impotriveste!
Si vine si yaoi-ul =p~ M-ai lasat masca, e superb, magnific! Asta chiar m-a lasat masca, ai descris atat de bine incat m-ai facut sa vreau sa recitesc asta! :x
Am numai cuvinte de lauda pentru originalitatea ficului tau si iti doresc spor la scris si multe idei la fel de minunate!
Un an nou fericit! :X
MiraA,faci o treaba grozava.ma bucur ca nu grabesti actiunea,lasi totul sa vina de la sine.:D
Mi-a placut la nebunie ''apropierea'' dintre cei doi,parca le-ai mai condimentat viata:X greseli de tastare nu am vazut,e perfect totul! well done,my sweety:*
Rusine sa-mi fie ca nu am trecut pe la ficul tau,il citisem mai demult,dar nu aveam cont pe forum atunci...:( Sper ca mai este loc si de mn,caci vreau sa-ti observ evolutia in continuare.
Succes la scris si la imaginatie,la sentimente,la tot:)) mai vb:-h
Salut fetelor...am revenit cu nextul :D.An fost in toane bune cand am scris capitolul asta 8->
Deci lectura placuta :*

***

Ceva nu era in regula. Senzatia ciudata nu inceta sa-l bantuie in somn. Patul sau parea mult prea mic, iar pieptul mult prea greu. Nu intelegea ce se intampla, dar dintr-un motiv anume era prea obosit ca sa deschida ochii sa vada. Incerca sa-si intinda corpul amortit, dar nu avea sanse de izbanda. Incerca sa se dezmeticeasca un pic si intr-un final reusi sa-si deschida ochii. Camera era cufundata in bezna asa ca clipi de cateva ori pana ce ochii i se obisnuira cu intunericul. Prima data vazu conturile mobilei din living, canapeau pe care se afla si abia apoi pe el. Inima incepu instantaneu sa-i bata mai tare, in minte aparandu-i o multime de noi imagini care de care mai jenante. Se bucura ca Blake dormea si ca in camera era intuneric pentru ca era sigur ca avea obrajii rosii ca racu. Totusi se simtea usurat dandu-si seama ca nu regret nimic; indiferent cum vor decurge lucrurile dimineata, era multumit si fericit ca facuse ceea ce facuse.
Il privi pe Blake si un zambet jucaus i se intipari pe fata. Nu credea ca acest barbat putea fi atat de tandru, de atent si lipsit de egoism. Si-l imaginase mai dur, dar amintirile serii petrecute impreuna il facura sa-si schimbe parerea. Jesse muta mana doctorului care ii cuprinse talia si se ridica in capul oaselor. O durere ascutita ii strabatu intreg corpul si-l facu sa strambe un pic din nas, dar nu mai dorea sa stea in pat. Mai arunca o singura privire spre musafirul sau dupa care se indeparta de canapea si intra in dormitor, de unde isi lua o pereche de pantaloni scurti pe el, apoi se indrepta spre bucataire si puse filtrul de cafea in functie. Simtea nevoia acuta de niste cofeina. Privi ceasul de pe perete care arata ora patru si jumatate dimineata si se hotara ca ar putea sa mai lucreze un pic la schita cartii cat inca era liniste si racoare in casa. Odata ce deschise laptopul se lasa acaparat de munca sa, uitand timp de cateva ore de tot ce il inconjoara, inclusiv de cel din camera vecina care se afla pe taramul viselor.

Il trezi mirosul de cafea proaspata, aroma inconfundabila care il fiecare dimineata il readucea la viata si-l ajuta sa-si inceapa ziua. Deschise ochii, clipind des din cauza luminii soarelui care il deranja si privi curios in jurul sau. Cu o zi inainte nu daduse prea multa importanta apartamentului in care intrase, dar acum curiozitatea pusese stapanire pe el. Se asteptase ca Jesse sa locuiasca intr-o garsoniera sau in cel mai bun caz intr-un apartament micut, cum faceau majoritatea tinerilor, dar locul acela era la fel de incapator ca propria casa. Living-ul era o camera mare cu ferestre inalte ce acum era deschise si ,dupa cate observa duceau spre un balcon. Camera in sine avea putina mobila: acea canapea, doua fotolii si o masuta intre ele, niste rafturi pline de carti pe ambii pereti laterali aranjate cu bun gust si in asa fel incat, combinate cu vazele multicolore dadeau impresia unui tablou tridimensional urias, iar pe peretele din fata canapelei era prinsa una dintre cele mai mari plasme pe care Blake le vazuse. Nu crezuse niciodata ca un journalist, chiar daca vorbea de unul de exterior, castiga atat de mult. Pe jos era un covoras oval pufos si alb care, impreuna cu mobile inchisa la culoare, oferea un contrast placut privirii. Camera era despartita, din cate observa, de bucatarie printr-un bar echipat cu tot felul de bauturi scumpe, iar de restul apartamentului de o usa glisata, in genul usilor japoneze .Suspendate atat in dreptul usilor balconului, cat si in dreptul usii glisate se aflau ghivece cu flori curgatoare, care cadeau ca o cascada verde, pe alocuri presarata cu mici floricele rosii.
Blake se ridica anevoie de pe canapea si-si imbraca pantalonii ce ii gasi aruncati pe jos, apoi urmari mirosul cafelei ce-l duse pana in bucatarie. In momentul in care facu ocolul barului Jesse ridica ochii din laptop si-l privi cu acei ochi incredibili de albastri si frumosi zambind. Blake simti cu prin venele sale curge lava incinsa nu sange si pentru a nu stiu cata oara se intreba ce are acest pusti atat de special de il facea sa se simta asa. Amintirile noptii petrecute impreuna ii invadara minte facandu-I simturile sa se trezeasca din nou si o anumita parte sa se intareasca. Ofta, frustrat dandu-si seama ca o singura privire in ochii aceia il putea excita in asemenea hal. Nu se mai recunostea. Cum ramasese cu jocurile sale?c u dorinta de a-l seduce pe acest pusti? Probabil el fusese cel sedus si cel mai rau lucru era ca Jesse nici nu-si dadea seama ca o facuse.
-Buna dimineata.
-‘Neata, doctore. Cum ai dormit? Vocea lui Jesse era deosebit de vioaie in acea dimineata. Tanarul statea la masa cu o ceasca mare de cafea aburinda in fata si cu laptopul langa el. Parul lui era cifulit si incepuse sa se increteasca la varfuri, cazandu-i intr-o dezordine de nedescris pe umerii goi, destul de lati si bronzati.
Jesse se ridica de la masa si ii turna o cana mare de cafea lui Blake, apoi ii facu semn sa ia loc langa el.
-Multumesc, zise Blake cu o voce ragusita.Chiar aveam nevoie de asta.
-N-ai pentru ce. Jesse il privi pentru inca un moment apoi isi vazu de treaba, tragandu-si mai aproape laptopul si incepand sa tasteze din nou. Nu-I placea sa recunoasca, dar se simtea rusinat. Nu stia ce sa zica, ce sa faca…sa se comporte normal, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? sau…Pana la urma ce se intamplase fusese o simpla scapare sau insemnase ceva pentru Blake? Ofta. Nici macar nu stia daca insemnase ceva pentru el asa ca nu putea sa-I ceara lui Blake sa-si explice sentimentele in acea dimineata. Pentru prima oara in mult timp era confuz si nesigur pe el.
Blake sorbi din cafeaua tare intrebandu-se ce ar mai putea sa-i zica. Nu era prima oara cand facuse sex fara a fi implicat intr-o relatie, dar era prima oara cand nu plecase dupa ce actul fusese terminat. Niciodata nu ramasese peste noapte, deoarece crezuse ca astfel va complica situatia. Dar acum era diferit, cu toate ca nu stia in ce fel diferit. Nu putea sa catalogheze evenimentele din seara precedent ca o simpla aventura sau doar o partida de sex. Fusese mai mult de atat, se implicase…
Scormoni prin gand un lucru bun de spus, dar nu gasi nimic. Se simtea ca un baiat de liceu la prima intalnire…
-Ma duc sa fac un dus. Dupa ce termin poti sa faci si tu daca vrei. Jesse se ridica de la masa si dadu sa iasa din bucatarie cand isi aminti ceva. Daca vrei sa mananci, cauta ceva prin frigider. Sau poate preferi cereale?
-Cafeaua imi ajunge momentan, merci mult.
-Cum vrei tu, dar daca te razgandesti simta-te ca acasa. Baiatul zambi apoi iesi din aria vizuala a doctorului. Blake auzi usa glisata deschizandu-se, ghicind ca baia se afla in directia aceea.
Pret de cateva minute ramasese la masa, sorbind in continuare din cafea, care, spre surprinderea lui era foarte buna.Nu prea multi barbati erau in stare sa faca o cafea decenta, dar, dupa cate vedea, Jesse era o exceptie .Lichidul inchis la culoare si amarui il incalzea, dandu-i o senzatie placuta de liniste si multumire generala. Dar era sigur ca un singur sarut de al lui Jesse ar fi reusit sa-l incalzeasca de zece ori mai mult. Ofta, frustrat de propria prostie. Ar fi putut sa-l sarute, dar nu stiuse cum va reactiona tanarul.Nu-I venea sa creada, dar ii era un pic teama de a nu fi respins. Poate ca ii parea rau de ceea ce se petrecuse intre ei…din prima clipa in care dadu ochii cu el in acea dimineata avuse impresia ca, oarecum incercase sa-l ocoleasca.
Se foii in scaun pana crezu ca o va lua razna, apoi se ridica si iesi din bucatarie cu pasi hotarati, trecand prin living pana ce ajunse la usa glisata. O deschise cu o miscare usoara, fara a face zgomot si pasi in holul micut, mergand tot inainte ghidat de zgomotul apei care curgea. Dupa cativa pasi, observa in partea dreapta o usa cu sticla mata intredeschisa pe care isi strecura capul pentru a se asigura ca nu gresise: era baia.Deschise de tot usa si intra lasandu-se izbit de caldura provenita de la aburi si mirosul delicios de capsuni, inaintand cu pasi mici pana ce ajunse in dreptul cabinei de dus. Inima incepu sa-I bata mai tare, dar nu avea de gand sa dea inapoi. Vroia un sarut, sarutul lui…si pana nu-l va obtine nu va pleca. Dorise sa intre in cabina, dar exact in momentul acela Jesse iesea, cei doi reusind sa se ciocneasca.
-Blake ce cauti aici?
In locul unui raspuns Blake ii prinse barbia si i-o ridica un pic, cuprinzadu-i buzele moi si calde intr-un sarut, obligandu-l sa le intredeschida.Limba lui patrunse inauntru incepand un joc erotic deosebit de incitant care il determina pe Jesse sa geme si sa se aghete de umerii doctorului. Nu se putea abtine, senzatiile erau mult prea delicioase ca sa le reziste…Mainile lui Blake incepura sa se plimbe in nestire pe corpul celuilalt, mangaind fiecare particica ce era disponibila, in acest timp impingadu-l pe Jesse inapoi in cabina de dus unde apa inca curgea.
-Blake…o sa…te uzi, reusi sa ingane Jesse printre doua gemete.Blake opreste-te! eu…dar nu mai continua fraza caci Blake ii prinse unul dintre sfarcuri intre dinti si incepu sa muste usor,pana ce simti trupul de la el din brate tremurand.
-Iti place? avea vocea ragusita de la dorinta si o senzatie foarte inconfortabila intre picioare, dar vroia sa se asigure ca si celalalt il dorea. Trebuia sa stie!
-Ohh…da. Nu te opri…
Jesse se sprijini de peretele rece de gresie intr-un abandon total. Corpul sau nu mai parea a lui, actionand de unul singur, condus de placerile pe care le simtea in timp ce constiinta se cufundase intr-un abis intunecat de unde nu mai putea iesi. Picioarele lui erau atat de moi incat era sigur ca ar fi cazut daca nu era incadrat de Blake si perete. In momentul in care simti mana doctorului pe organul sau erect miscandu-se lin in sus, apoi in jos, innebunindu-l isi inclesta mainile in spatele barbatului si-l zgarie usor cu unghile
-Nu mai rezist…te rog…
Blake incerca din toate puterile sa se abtina, sa ia lucrurile incet, fara sa le grabeasca,cu toate ca el isi dorea cel mai mult sa fie inauntru lui, sa se simta inghitit de locul stramt si sa se lase cuprinse de caldura celuilalt. Dorea sa-I ofere prima data lui placere, apoi sa se ocupe de propriile nevoi, dar auzind ruga senzuala a tanarului autocontrolul lui disparu intr-o secunda. Il prinse pe Jesse de talie si il indeparta un pic de el, apoi il intoarse cu spatele si-l sprijini de perete. Isi descheie repede pantalonii si ii dezbraca, aruncandu-I intr-un colt, dupa care isi concentra atentia asupra trupului din fata sa. Isi plimba buzele pe spatele celuilalt, adorand felul in care pielea se infiora si tremurul care il scutura.
-Esti atat de dulce, ii sopti la ureche. Atat de frumos…nu ma mai satur sa te am…Ii prinse lobul intre dinti si stranse usor pana ce auzi suspinul baiatului. Nu mai putea s-o lungeasca mult…nu va mai rezista mult acestei dulci tentatii. Isi strecura mana intre corpurile lor si se orienta cu ajutorul ei spre micul orificiu ce-l astepta.
Jesse incepu sa tremure usor cand il simti la intrare si se pregati mental pentru durerea care stia ca il va astepta. Cand il patrunse tot corpul I se incorda, parca protestand impotriva invaziei intime, dar, treptat incepu sa se relaxeze din nou, bucurandu-se de senzatia ciudata de a-l avea pe Blake inauntrul sau. Miscarea de dute-vino deveni mai rapida, pe masura ce amandoi se lasau cuprinsi de focul pasiunii ce izbucnise in ei.
-E atat de bine…esti foarte stramt aici, vocea lui Blake era intretaiata de la efort si placere.Toti muschii ii erau incordati in asteptarea momentului final, dar nici Jesse nu era mai bun. Acum durerea disparuse de tot, corpul sau fiindu-I stabatut de tremur dupa tremur, pana ce simti ca va ceda, ca ceva se va rupe in el.
-Blake! aproape ii tipa numele cerandu-i mai mult, cerandu-i implinirea spre care amandoi aspirau.
Blake mari ritmul, in acelasi timp prinzandu-I organul erect cu mana si masandu-l usor, iar in momentul in care Jesse isi intoarse capul sarutandu-l usor pe buze gemand cu corpul scuturat de frisoanele placerii se elibera si el, lasandu-si corpul extenuat sa se sprijine de cel a lui Jesse. Timp ce cateva moment respira greu, nefiind in stare sa zica ceva sau sa se miste, apoi deveni vag constient de locul in care se aflau si de apa rece care le curgea pe corpuri. Il stranse pe tanar mai tare in brate, dar cand vazu ca nu reactioneaza se sperie. Poate a fost prea dur, Dumnezeu sa-l ajute baiatul asta il facea sa-si piarda controlul. Il intoarse cu fata spre el si-l privi ingrijorat.
-Jesse? Esti bine? Te-am ranit?
Pe buzele tanarului aparu un zambet inocent.
-Ssss…mai lasa-ma un pic, zise cu o voce stinsa.
Blake zambi la randul sau, dar se ridica in picioare si-l lua pe Jesse in brate, iesind in cabina.
-Ce faci?
-O sa racim daca ramanem aici. Trebuie sa ne uscam.
Jesse nu zise nimic, doar aproba din cap si casca zgomotos.Blake il duse inapoi in living si il aseza pe canapea,apoi se reintoarse in baie,opri apa si lua un prosop de pe unul din rafturi. Se sterse repede, dupa care se reintoarse la Jesse caruia ii arunca prosopul. Baiatul se sterse la randul sau cu miscari usoare, chinuite si se lasa pe spate inchizand ochii,neluand in seama goliciunea sa sau a celuilalt.
-La naiba! vocea lui Blake razbea din spatele usii glisate. Pantalonii mei isi uzi leoarca. Cu ce ma mai imbrac eu acum? trebuie sa ajung la spital.
-Ti-am zis, dar nu m-ai ascultat, zise Jesse cu o urma de amuzament si ironie in voce. Poti sa imprumuti o pereche de la mine.
-Nu stiu daca ai observant, dar nu prea avem aceleasi gusturi la haine. Blake reveni in living tinandu-si pantalonii uzi intr-o mana.
-Am observat, dar, daca nu vrei sa mergi in boxeri la munca,cred va vei supravietui o zi fara hainele tale.
Blake ofta,dar trebuia sa recunoasca ca Jesse avea dreptate. O zi nu murea. In plus va purta halatul peste asa ca nu se va observa.
-Bine, fie. Unde iti sunt hainele?
-Dormitor,in dulapul mare. Jesse casca din nou,l asandu-si ochii sa se inchida la loc.Era sigur ca Blake se va descurca de unul singur.
Blake reveni dupa cateva minute imbracat intr-o perche de blugi negrii simplii si un tricou maroniu un pic largut. Renuntase si la camasa sa, caci era sub orice critica de sifonata. Nu putea sa mearga asa la munca. Dorise sa-l intrebe ceva pe tanar, dar isi inghiti cuvintele cand il vazu dormind atat de linistit. Nici macar nu se sinchisise sa se imbrace, remarca doctorul oftand.Trase patura mai sus si il inveli ca sa nu raceasca,lasandu-si mana sa poposeasca un pic mai mult pe fata lui. Zambi cand Jesse incepu sa se foiasca, dupa care se apleca si ii depuse un sarut fugar pe frunte. Mai privi o data in jur asigurandu-se ca totul era in ordine ,apoi pleca spre spital…
Mira chi tu sti ca eu am citit tot ce era de citit dar nu am postat (nu ma omori de rog). Totusi acu, cu lenea lenilor si cu manuta arsa nu pot sa ni iti las un comm. Capitolul a fost minunat, Blake e minunat si Jesse e....surprinzator....minunat ( nu-i asa ca te-am surprins).
Greseli de tastare am vazut cateva pe ici pe colo dar nuuu am chef sa le enumar pt ca nu afecteaza nicidecum cititorul pt ca el e prea ocupat cu cititul ficului despre care pot sa zic ca e minunat(incep sa ma repet)
Grozav capitolu' asta:D
Nu ma asteptam la inca o partida intre Blake si Jesse..:))a fost tare faza din baie:X
De-acum incolo, o sa fiu o cititoare fidela a ficului, promit:P Greseli nu am observat, e ok. M bucur ca ai postat nextu', chiar ma gandeam cand o s-o faci.
Critici, nu am, deci daca vrei comentarii dure, nu te baza pe mn de data asta.:))
Mai vb, te astept cu urmatorul capitol.:*
Am revenit cu nextul fetelor...Ms mult de comentarii ma bucur ca va place

***

Statea la birou cu o ceasca mare de cafea in fata si un teanc de dosare, dar nu reusea sa se concentreze deloc. Mintea lui tot zbura la un anume spiridus cu par ca noaptea ce probabil inca dormea. Si acum ii simtea gustul buzelor atat de dulci si mirosul de capsuni al pielii. Scutura din cap de cateva ori pentru a se forta sa revina la realitate. Azi era o zi deosebit de ocupata: avea cel putin 10 consultatii si 2 operatii programate asa ca nu-si permitea sa-si lase concentrarea sa se evaporeze de tot.
O bataie in usa reusi sa-l aduca cu picioarele pe pamant, dar pana sa zica "intra", usa se deschise si nimeni altul decat Daniel intra inauntru ca un taifun dezlantuit.
-Te-ai gandit sa dai si tu pe la munca? zise cu o usoara ironie in voce. Vad ca ti-ai schimbat si stilul vestimentar. Daniel il privi cu ochi critic, dupa care izbucni in ras. Deci ce s-a intamplat ieri?
-Daca ti-as povesti nu m-ai crede…Blake ofta aducandu-si aminte de incurcatura in care se aflase cu o zi in urma si se incrunta cand isi dadu seama ca nu apucase sa discute cu Jesse deloc despre actiunile lui deloc potolite din ziua precedenta.
-Pune-ma la incercare. Ieri ai plecat val-vartej de aici si nici nu te-ai mai intors. Dupa cum banuiesc nu ai petrecut noaptea acasa…
-Sa zicem doar ca notiunea lui Jesse de a sta locului cateva zile nu corespunde cu notiunea mea…Jur ca pustiul asta e un magnet pentru necazuri.
-Ce s-a intamplat defapt?
-Am avut ieri o mica intalnire cu fratii Huarez...
Daniel deveni serios si-l privi pe Blake de parca acesta innebunise de tot.
-Vorbesti serios sau faci misto de mine? Acei frati Huarez?
-Mai cunosti altii? Normal ca acei frati Huarez. Un prieten de a lui Jesse…a…sa zicem ca avea niste probleme si ne-am dus sa-l culegeam de pe unde aterizase.
-Pe toti dracii! Tu chiar vorbesti serios! Bine ca ati scapat intregi.
-Mie imi zici. Baiatul asta imi va scoate peri albi. Blake se lasa pe spatarul scaunului, dar in minte nu-i aparura imagini din dupamasa trecuta, ci cele din timpul serii :corpul lui Jesse tremurand, vocea sa senzuala, ochii albastri ca doua lagune…imaginea lui din acea dimineata cand adormise pe canapea.
Blake isi scutura din nou capul, fortandu-se sa revina la realitate.
Daniel il privi si incepu sa zambeasca siret.
-Banuiesc ca s-a mai intamplat si altceva…nu pari foarte nervos…mai degraba pari al naibii de satisfacut.
-Ihi…
-Blake, nenorocitule! Te-ai culcat cu el! Daniel se ridica in picioare si il privi nervos pe prietenul sau. Nu-mi vine sa cred ca ai profitat de bietul baiat. Ce naiba e in capul tau, omule? Tarate?
Blake il lasa sa se calmeze si sa se aseze din nou jos, apoi incerca sa-i explice.
-Cu toate ca nu e deloc treaba ta, da, m-am culcat cu el.
-Esti prost….
-Dar…nu cred ca eu l-am sedus. Mai degraba eu am fost cel sedus. Blake ofta zgomotos nestiind ce sa mai adauge.
-Il placi. Daniel il privi timp de cateva minute asteptand ca celalalt sa nege, dar cand nu primi nici un raspuns stiuse. Blake il placea pe Jesse. Nu era doar un joc…Se mai linisti un pic. Ei..bine, adauga dupa inca un moment de liniste, trebuia sa se intample intr-un final.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Uite de ce e, Blake, au trecut destui ani de cand te-ai despartit de Issabela…era déjà timpul sa incepi sa simti din nou. Si dupa cate vad, Jesse este cel care ti-a redeschis aceasta cale.
-Nu stiu ce sa zic…sunt confuz.
-Normal ca esti, dar ascultati instinctele si nu face prea mari tampenii si totul va fi bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul:in trecut si mergi spre viitor.
Daniel se ridica si-l batu prieteneste pe umar pe prietenul sau, dupa care iesi afara din incapere.
Blake analiza cele spuse de Daniel, ajungand la concluzia ca avea dreptate, dar era mult mai usor de zis decat de facut: sa se increada in cineva destul de mult pentru a incepe o noua relatie. Se va gandi mai tarziu la toate astea. Lua o gura mare de cafea si deschise primul dosar pe care il avea in fata. Era timpul sa treaca la munca.

*

Jesse se trezi cu o migrena incredibil de deranjanta. Privi in jur dezorientat, dandu-si seama ca se afla din nou in living. Probabil adormise. Se ridica anevoie din pat si injura in gand durerea ce ameninta sa-l despice in doua, dar acum nu avea nici un rost sa se planga. Fusese de acord, ba mai mult, ii placuse ceea ce facusera ei asa ca nu avea decat sa suporte consecintele. Era prea liniste in casa. Probabil Blake please deja. Uitandu-se la ceas concluziona ca era ora 2 dupamasa. Se imbraca rapid cu primele haine pe care la gasise si iesi din apartament avand in gand sa mearga la sectia de politie 5 pentru a vedea cum au decurs lucrurile cu fratii Huarez. La cat de bine o cunostea pe Anita, probabil Nick avusese ghinionul de a petrece o noapte in celula. O merita din plin. Pana la urma ce naiba cauta el in port, cand trebuia sa fie in Honolulu?Ofta si ridica din umeri. Nu era treaba lui cu ce-si ocupa colegul sau timpul, dar ar trebui sa fie mai atent. Unele reguli erau facute ca sa fie incalcate, iar altele trebuiau respectate cu strictete. Asa mergeau lucrurile in meseria lor si oricine incalca acest principiu universal se trezea in o groaza de probleme. Cam ca Nick.
Urca in masina si demara in forta netinand cont de traficul intens de la ora aia. Niciodata nu conduse regulamentar si nu avea de gand sa inceapa acum. Caldura inabusitoare de afara patrunse si in atovehicul, facandu-l sa dea drumul la aerul conditionat pentru a se racori. Mintea lui, care de obicei era foarte limpede, acum parea a se afla intr-un fel de vacanta. De concentrare nici nu mai vorbea, ea practic neexistand, mintea lui fiindu-i invadata de imagini din acea dimineata. Uitandu-se in oglinda observa ca se inrosise un pic si era sigur ca nu de la caldura. Cine si-ar fi imaginat ca se va afla in situatia asta? In nici un caz el nu. Era pentru prima oara cand se simtea atras de o persoana nu numai fizic si nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca. Incerca sa sorteze sentimentele ce il incercau in acel moment, dar nu reusi decat sa devina si mai confuz…Nu avea ce sa faca. Va trebui sa astepte si sa vada cum vor decurge lucrurile. Pana atunci isi va ocupa timpul cu cartea aia si cu propria lui investigatie.
In cateva minute se trezi in fata sectiei 5, care parea aglomerata ca naiba. Valul criminalitatii crestea in concordant cu caldura. Intra in cladirea plina, ferindu-se de politistii care veneau cu cei prinsi. Aerul era greu, innecacios, plin de arome de tutu, cafea si fast food de proasta calitate. Pe unele birouri vedea cutii intregi de gogosi pline de ulei, gretoase. Merse printre birouri pana ce ajunse in dreptul usii de sticla unde scria Anna Lorgos si batu usor.
-Intra. Vocea ei hotarata razbea prin acel haos de nedescris.
Jesse se conforma.
-Buna, Anita. Zambi cand o vazu pe femeie radicand capul din mormanul de hartii ce erau aruncate pe birou. Arati..calma in dimineata aceasta.
-Salut, Jesse. Femeia zambi pentru un moment scurt si ii facu semn sa ia loc. Scuze deranjul, dar nici nu-ti imaginezi ce zi aglomerata ii.
-Am observant. Sunteti in plina activitate.
-Mda…caldura asta nenorocita si s-a mai stricat si aerul conditionat. Femeia ofta. Cu ce te pot ajuta?
-Ce s-a intamplat aseara dupa ce l-am lasat pe Nick aici?
Anita redeveni serioasa.
-I-am luat o declaratie si l-am lasat sa plece. Nu avea nici un rost sa-l mai tin aici. Ridica din umeri ca sa-si intareasca spusele.
-Ati fost la locul acccidentului? Jesse era curios sa descopere daca mai gasisera pe cineva acolo.
-Da, normal, dar nu mai era nimeni. Nu ati omorat pe nimeni cu mica voastra cascadorie ieri.
-Aha, ma bucur. Putea sa rusufle usurat. Chiar daca barbatii respectivi nu erau niste cetateni model, nu prea ii placea sa aiba suflete pe constiinta.
-Ar fi trebuit sa va arestez pe toti pentru ca va faceti de cap pe teritoriul meu. Ce v-am spus? Cand aveti un pont sunati la politie nu actionati de capul vostru. Intr-una din zilele astea o sa o incurcati rau de tot.
-Calmeaza-te, Anita. Nu a fost vina mea de data asta. Si eu am fost la fel de uimit ca tine cand m-a sunat Nick sa-mi zica unde este. Credeam ca-i in Honolulu.
-S-a intors mai repede. Anita se sprijini de birou si privi prin peretele de sticla la nebunia de nedescris din restul sectiei. Intr-o zi, acesta neglijenta il va omora.
-Sa speram ca se va potoli pana nu se va intampla asa ceva. Jesse incepu sa zambeasca pentru a o linisti pe femeia din fata sa. Anita era o latino-americana inalta cu un corp frumos rotunjit in locurile ideale. Parul ei castaniu si lung ii cadea intr-o cascada abundenta pe umeri in jos, in timp ce ochii caprui, inteligenti scrutau imprejurarile. In acea dimineata era imbracata intr-o camasa alba, simpla, mulata pe corp si deschisa la primii doi nasturi si o pereche de pantaloni la dunga negrii si drepti care ii puneau in valoare picioarele lungi ca de zeita. Probabil in alte ocazii Jesse ar fi gandit ca este o femeie frumoasa, o femeie pe care si-ar dori-o la el in pat, dar acum, dupa experienta din seara precedent asi cea de mai devreme ajunse la concluzia ca dorea sa-si imparta patul cu o singura persoana: Blake.
Nu mai zabovi mult la sectie caci era déjà tarziu si vroia sa treaca si pana la redactie sa vada ce se mai intampla prin lumea ziarelor.
Cand ajunse in cladirea impunatoare se trezi intr-un alt gen de haos, de aceasta data parca un pic mai ordonat (daca asa ceva este posibil) si mai bine mirositor. Abia reusi sa ajunga nevatamat la biroul lui Ian la cat de aglomerate erau colidoarele. Odata ajuns, batu la usa si intra fara sa mai astepta un raspuns.
Ian era ca de obicei bagat intre dosare injurand de mama focului ceva. Trabucul ii atarna intr-un colt al gurii, lasand scrumul sa cada neglijent pe birou.Isi ridica ochii un pic incruntat, dar cand vazu cine pasi in sanctuarul sau figura i se destinse instantaneu.
-Jesse…ce faci aici? ma gandeam ca esti in convalescenta…
-Da, da si eu ma bucur sa te vad sefu’, zise tanarul cu o urma de tristete in glas.
-Sti bine ca ma bucur sa te vad, dar nu ma asteptam sa treci azi pe aici.
-Ce pot sa zic…imi era dor de casa. Cum merge treaba?
Roberts ofta zgomotos dupa care se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin birou.
-Ca naiba! vocea sa era plina de nervi si suparare. Nick e prins in incurcatura aia cu fratii Huarez. Apropo de asta, parca ziceai ca stai linistit cateva zile, nu ca alergi dupa mafioti prin portul Los Angeles.
-Nu alergam dupa mafioti, ci dupa Nick. Jesse zambi strengareste. Ce era sa fac? Sa-l las acolo?
-Nu, nu fireste ca nu. Ian il privi cu luare aminte la momentele in care il vazuse pe patul din spital palid si abia respirand si se infiora. Jesse ii era ca un fiu. Nu mai vroia sa-l vada in starea aia niciodata. Dar sa-l ti pe tanar departe de necazuri ar fi fost ca si cum ai incerca sa ti un urs departe de miere: adica imposibil. Dar fi mai atent, continua acesta cu o voce ferma. Sunteti cei mai buni jurnalisti ai mei. Nu mai vreau incidente, Jesse.
-Am inteles. Jesse tacu cateva moment asteptand ca seful sau sa se calmeze, dupa care continua: Nick unde este pana la urma?
-E plecat pentru o vreme din zona.Pana se linisteste toata chestia asta cu mafiotii l-am trimis in Europa de Est.
-Ceva interesant?
-Crize financiare, mita, saracie dictaturi deghizate in democratii…chestii de genul. Mai multe o sa aflii cand se intoarce Nick.
-Suna interesant. Jesse dadu sa se ridice si sa plece. Aflase ceea ce vroia sa stie: colegul sau era in siguranta, la mare departare de L.A.Mai mult nu ii pasa.
-Stai un pic, Jesse.Cum merge cu cartea?
Baiatul se opri in usa,pe buze aparandu-I un zabet ce nu promitea nimic bun.
-Destul de bine, zise cu o voce suava. Doctorul Thorton nu e nimic din ce m-am asteptat.
-De obicei cand zici ceva de genul trebuie sa ma astept la necazuri. Roberts ofta resemnat. Jesse va ramane Jesse. Nu se va schimba.
-Mai vedem noi…
Zicand acestea deschise usa si pleca fluierand pe holul aglomerat, scotandu-si telefonul si formand un numar:
-JHU? buna ziua as dori o programare cu decanul daca se poate…


*JHU-Johns Hopkins University

Ms gaby :am dat edit sper ca le-am nimerit pe toate (asta se intampla daca-mi corectez si postez capitolele seara):*
Binecuvantaree! :X Providenta ma iubeste!

Greseli( :D ):
sa zica "intra" usa se - ... sa zica ``intra``, ( virgulita ) usa se. ..
acei - Acei ( Nu e constructie incidenta. )
dupamasa = dupa-masa ( Din cate stiam eu, compus din ``dupa`` si ``masa``, sinonim cu ``dupa-amiaza`` )
din nou capul fortandu-se - ... din nou capul, ( virgula ) fortandu-se...
a ta, da m-am culcat cu el.= ... a ta, da, m-am culcat cu el.
-Uite de ce e Blake - Uite de ce e, ( virgula - Vocativ ) Blake, ...
ascultati = asculta-ti
i n = in
pe prietenul sau dupa care = ... pe prietenul sau, ( virgula ) dupa care ...
durere = durerea
ba mai mult ii placuse ceea ce facusera ei asa ca = ba mai mult, ( virgula ) ii placuse ceea ce facusera ei, ( din nou virgula ) asa ca...
in forta netinand cont = in forta, ( virgula) netinand cont..
atovehicul = autovehicul
sectiei 5 care parea = ... sectiei 5, ( virgula ) care parea ...
tutu = tutun
Buna Anita - Vocativu`! - Buna, ( virgula Anita!
Salut Jesse - Idem ``Buna, Anita!``
ii = E preferabil sa folosesti ``e``, fiindca asta e forma literara a verbului.
observant = observat
respective = respectivi
Calmeaza-te Anita - Idem ``Buna Anita``
Intr-o zi acesta = Intr-o zi, ( virgula) aceasta ...

Atat despre asta. Continutul e magnific, stii cum sa faci omu` sa iti iubeasca povestea! :> Bine, reformulez, sa o adore, in cazul meu :X
Abia astept continuarea :> Sa descrii detaliat tot ceea ce se intamplaaaa =p~
Si mult succes la punctuatie. ^^

Bye :*
Pun nexxt-ul mai repede de data asta.Lectura placuta (e un pic mai maricel)

***

Reusise sa rezolve cu programarea. Macar asta iesise bine, asa cum se asteptase si cum planificase. Jesse hotara sa treaca pe la spital sa vada ce face Blake, cu toate ca nici acum nu stia cum sa se comporte in preajma lui. Oricum era mai bine sa mearga acum, caci mai tarziu va pleca spre Maryland si nu stia exact cand se va intoarce. Era sigur ca va afla lucruri interesante despre persoana doctorului, despre modul lui de a se comporta din anii facultatii. Abia astepta.
Cand ajunse la spital se opri prima data la receptie sa intrebe daca Blake era liber sau daca avea vreo operatie. Asistenta ii zambi prietenos spunandu-i ca nimerise la fix, pentru ca doctorul Thorton tocmai iesise dintr-o operatie si acum se afla in biroul sau sau la cantina. Jesse ii multumi si se indrepta spre biroul de la etajul trei folosind scarile, caci acum nu se grabea.
Ajuns in fata usii, batu incet, dar nu intra ca si la Ian, ci astepta sa i se dea voie.
-Da…
Jesee deschise usa si patrunse in incaperea slab luminata. Blake nu se afla ca de obicei la birou ci statea intins pe unul dintre fotolii cu picioarele ridicate pe masuta si cu ochii inchisi.
-Buna, Blake.
Cand auzi voce tanarului deschise numaidecat ochii, un zambet calduros aparandu-i pe buze.
-Ma intrebam cand o sa treci pe aici…Stai jos. Jesse se conforma si alese fotoliul liber, dar tacu din gura, nestiind ce sa zica. Se simtea jenat cu toate ca stia ca nu are de ce. Erau doi oameni maturi care petrecusera o noapte impreuna. Nimic mai mult, nimic mai putin. Se forta sa se calmeze, dar corpul sau nu il asculta. Inima incepu sa-i bata mai tare si obrajii i se inrosira usor. Esti bine? vocea lui Blake era serioasa si ingrijorata. Adica…a vreau sa zic…nu te-am ranit in timp ce…
-Nu, sunt bine, ii taie Jesse vorba inrosindu-se si mai tare. Tu esti bine…?
-Aaa, da.
O tacere jenanta se lasa din nou intre cei doi. Dupa cateva ezitari Jesse hotara sa fie sincer. Doar nu avea sa-i dea in cap, nu?
-Nu-mi place chestia asta, zise cu o voce soptita.
Blake il privi serios, crezand ca vorbeste despre ce s-a petrecut in acea dimineata si cu o seara inainte intre ei, fiind pregatit cu destule argumente pentru ca tanarul sa nu dea inapoi. Nu acum cand el era dispus sa riste din nou.
-Va fi mai bine cu timpul. Trebuie sa ai rabdare.
-Tocmai asta este , nu avem destul timp la dispozitie ca lucrurile sa revina la normal. Jesse il privi frustrat neintelegand de ce doctorul adopta o atitudine atat de impacata. Daca vor trebui sa lucreze impreuna, sa colaboreze pentru a scrie acea carte, trebuiau sa-si rezolve mica problema de comunicare. Cum naiba va scrie ceva daca nici macar nu putea sa vorbeasca normal cu omul asta?
-Nu te pripii, pustiule. O sa ne facem timp.
-Parca vroiai sa termini cu chestia asta cat mai repede. Acum vrei s-o lungesti? Jesse se ridica nervos de pe fotoliu si incepu sa se plimbe prin birou la fel cum facea si seful sau cand ceva il macina.
-Azi dimineata nu pareai a te grabi, zise Blake cu ironie, incepand si el sa se enerveze. Gata te-ai saturat deja?
Jesse se opri din mers si se uita stupefiat la Blake.
-Ce legatura are dimineata asta cu ceea ce discutam noi aici? Tacu un moment, dar cand vazu ca Blake nu mai zice nimic continua, stai un pic. Tu despre ce crezi ca vorbim acum?
-Despre ce dracu am putea vorbi acum? doctorul era deja exasperat. Despre faptul ca noi doi ne-am culcat impreuna. Despre asta vorbim acum!
-Nu-i adevarat! Vocea lui Jesse crescu in intensitate cu cativa decibeli. Eu vorbeam despre faptul ca trebui sa lasam jena deoparte. De cand am…aaa, sti tu...
-Facut sex, continua doctorul fraza in locul lui.
-…nu mai putem vorbi normal. Daca vrei sa termin cat mai repede cu biografia ta trebuie sa putem comunica. Nu ne permitea sa ne comportam ca doi tampiti analfabeti care nu stiu sa articuleze un cuvant coerent
Blake se calma imediat. Deci nu ii parea rau, ci doar era frustrat, la fel ca el, pentru ca aveau mici probleme de comunicare. Incepu sa zambeasca si se apropie de tanarul care il masura din priviri si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Imi pare rau ca m-am enervat, dar credeam ca regreti ce s-a intamplat, zise doctorul tinandu-l in brate.
-Ti-am mai zis, nu regret nimic. M-am simtit bine.
-Doar bine?
-Ok…mai mult decat bine. Zicand acestea Jesee ii depuse la randul sau un sarut pe buze. Trebuie sa repetam actiunea. Vocea sa jucausa il incita pe Blake pana la limita, dar nu era nici momentul, nici locul potrivit pentru a exersa.
-Esti un drac impielitat cu chip de inger.
Jesse zambi siret si se desprinse din imbratisare, asezandu-se cu sezutul pe birou.
-Stiu…Il privi pe Blake printre gene, abia acum observand cu ce este imbracat. Vad ca ti se potrivesc hainele mele.
-In lipsa de altceva mai bun, ma descurc si cu asa ceva.
-Auzi la el: lipsa de ceva mai bun…Jesse pufni si sari jos de pe birou indreptandu-se spre iesire.
-Unde pleci? intreba Blake curios.
-Acasa sa-mi iau niste haine. Voi fi plecat din oras cateva zile.
Blake dori sa-l intrebe unde pleaca, dar se opri din timp. Pana la urma nu avea nici un drept. Nu hotarasera nimic cu privire la o relatie. Momentan erau doar doi tipi care facusera sex.
-Aaa, drum bun atunci. Dar cum ramane cu cartea mea?
-Domnule Thorton cum credeti ca se scrie o carte? Trebuie sa ai destule informatii pentru a face ceva de calitate, iar nu toate informatiile le gasesti in oras, zise cu o voce plina de amuzament tanarul. Apoi adauga pe un ton mai serios: stai linistit, nu am de gand se-ti dezgrop tot trecutul, ci doar indeajuns de mult pentru a prinde esenta cartii.
-Ai putea sa ma intrebi pe mine ceea ce te intereseaza.
-As putea si o voi face intr-un final, dar momentan vreau sa fiu obiectiv si sa te descopar prin prisma altor persoane. Ai incredere in mine, stiu ce fac.
Blake stramba un pic din nas, dar nu avea ce sa comenteze. Pana la urma asta era meseria lui Jesse si din cate observase pana atunci si citise ajunsese la concluzia ca stia sa-si faca meseria. Putea sa aiba incredere in el.
-Bine, cum zici tu. Numai incerca sa nu te bagi in prea multe belele cat esti plecat. Un zambet rautacios ii aparu pe chip.
-Promit, dar acelasi lucru ti-l cer si eu. Jesse ii facu cu ochiul si iesi afara din birou.

*
Ultima saptamana si-o petrecuse pe drumuri. Putea sa aleaga avionul, dar prefera masina. Condusul il linistea si ii oferea ocazia sa-si puna gandurile in ordine.
Privi pe geam, vazand primele raze ale soarelui, care mijeau la est imbracand intreg cerul intr-un portocaliu aprins si ofta. Intr-o ora va fi din nou in L.A.
Avusese o saptamana plina: prima lui oprire fusese JHU, unde Blake studiase. Norocul lui ca resusise sa programeze o intalnire cu decanul, ca de nu ar mai fi trebuit sa stea o vreme in Maryland. Dupa ce vorbise cu decanul despre motivul vizitei sale, purtase conversatii destul de interesante si cu alti profesori de-a lui Blake. Toti si-l aminteau ca fiind un tanar foarte intelligent si capabil ,dar deosebit de incapatanat si uneori aducator de necazuri. Cel putin cinci dintre ei ii relatasera incidentul in care Blake incendiase din greseala un laborator de top al universitatii. Jesse pufni. Si ii mai zicea lui sa nu intre in necazuri. Din cate aflase nici Blake nu era mai bun. Poate acum se mai linistise un pic, dar asta nu inseamna ca avea dreptul sa-i tina lui morala despre cum sa stea afara din belele, cand chiar si el era mare fan a lor.
Dupa ce termina intervieverea profesorilor, Jesse le facu o vizita si unor fosti colegi de-a doctorului care stateau in apropiere. Dupa spusele lor, Blake putea fi un tip de nota zece, daca nu il provocai. Isi pretuia prietenii si nu ii lasa la greu, iar promisiuniile tot timpul si le tinea. Un singur lucru il intrigase pe tanar in aceasta excursie: nu aflase prea multe despre familia lui Blake. Nici profesorii, nici colegii sai nu stiau cine stie ce, doar lucruri generale: provenea dintr-o familie instarita care locuia in Alaska, tatal sau avand o firma de import-export. Despre mama sa nu stia nimic. Nu venisera nici unul la Universitate atat timp cat Blake invatase acolo. Doar decanul il stia pe tatal sau de la un bal de caritate. In rest nimic.
Jesse ofta. Se pare ca nu e singurul care nu are legaturi stranse cu familia. Asta insemna ca va trebui sa sape un pic mai adanc. Din pacate. Nu stia cum va reactiona Blake daca va afla ce vrea sa faca.
Intrand pe autostrada se trezi din nou prins in agitatia obisnuita a orasului si se lasa purtat de ea spre apartamentul sau. Era obosit, dar nu avea de gand sa doarma. Intra rapid la dus, cazut pe ganduri, care il duceau la un anumit doctor. Nu ii placea sa recunoasca, dar ii era dor de el. Ii simtise lipsa in aceste zile si acum abia astepta sa-l vada. Iesit de la dus, se imbraca rapid isi lua cheile de la masina si pleca spre spital…

*
Vorbisera cu o seara inainte la telefon si ii spusese ca se va intoarce astazi. Poate de aceea nu avea nici un pic de stare. Nu-i venea sa creada ca trecuse o saptamana de cand nu il vazuse sau mai bine zis nu-i venea sa creada ca ii simtise atat de mult lipsa in aceasta saptamana. Ii era dor de vocea lui, de corpul acela fierbinte si primitor, de privirea albastra inocenta, de saruturile pasionale. Doar gandindu-se simtea cum se excita. Era un om matur si trebuia sa se comporte ca atare, nu sa se lase influentat de niste ganduri perverse. Ofta frustrat. Pana sa-l cunoasca pe Jesse nu avusese asemenea probleme. Blake se lasa in scaun si privi cu scarba la dosarele pe care trebuia sa le completeze. Pur si simplu nu avea chef de munca. Inchise ochii pentru un moment, dar cand auzi bataia din usa sari de pe scaun crezand ca este Jesse.
-Intra, zise cu o voce vesela. Dar cand vazu cine i-a pasit pragul privirea i se intuneca si toata buna dispozitie disparu intr-o secunda. Ce cauti aici, tata?
Barbatul din usa era o replica mai in varsta a lui Blake. Amandoi erau la fel de inalti si de solizi, dar diferenta dintre cei doi era de 30 de ani. Hank Thorton era un munte de om si aceasta impresie nu se datora numai inaltimii sale. Intreaga sa postura te facea sa te gandesti la un general din timpurile stavechi. Parul sau era un pic mai intunecat decat al lui Blake, usor grizonat pe alocuri si tuns scurt, ochii caprui, inteligenti scrutau incaperea in care patrunse memorand fiecare detaliu. Fata nu ii era brazadata decat de cateva riduri de expresie, care in loc sa-l imbatranseasca ii dadeau un farmec aparte. Cert este ca nimeni nu ar fi zis despre acest barbat ca este urat. In acea zi era imbracat intr-un costum elegant de culoare inchisa si o camasa alba atat de dreapta incat parea apretata. Nici o cuta sau o scama nu strica imaginea lui Hank Thorton. Blake il masura din cap pana-n picioare ajungand la concluzia ca nu ii va placea ce va auzi in continuare.
-Asa iti intampini tu tatal? tuna vocea celuilalt barbat.
Blake stranse din dinti, obligadu-se sa se calmeze si sa zambeasca.
-Imi cer scuze, tata. Hai inauntru, nu sta acolo in prag.
Barbatul mai in varsta inainta cu pasi hotarati, ii stranse mana fiului sau, apoi se aseza pe scaunul din fata biroului.
-Vreau sa vorbim, zise fara alta introducere.
-Mi-am dat seama. Doar nu ai facut drumul din Alaska degeaba, zise doctorul cu ironie. Ce vrei de la mine, domnule?
-Blake, zise barbatul cu o voce cat se poate de calma, nu mai poti continua asa…am inteles ca nu vrei sa preiei afacerile familiei. Am inteles asta de mult si chiar daca nu sunt de acord intru-totul te-am lasat sa faci cum vrei tu. Dar in ceea ce priveste casnicia ta sau mai bine zic fosta ta casnicie, trebuie sa-ti spun ca gresesti.
Blake simtea cum se enerveaza, dar trebuia sa mai reziste un pic. Poate va zice ce avea de zis si va pleca. Nu-si mai vazuse tatal de la divortul sau din urma cu 2 ani si atunci nu se despartisera in termini amicali.
Hank continua: am vorbit cu Issabela acum cateva zile. Inca te mai iubeste si ar vrea sa va impacati. Nu inteleg de ce dai cu piciorul unei asemenea sanse? Nu e perfecta, dar e o fata buna, iar tatal ei imi estei partener de afaceri si…
-Ai terminat? vocea lui Blake era hotarata si frustrata. Ma gandeam ca ai venit sa ma intrebi ce mai fac, nu sa-mi impui capul cu ce-a zis “doamna” aia. Pricepe o data, tata, nu am degand sa ma mai impac cu Issabela. NICIODATA. Mi-a ajuns pana peste cap de ea, de familia ei si de regulile inaltei societati. Nu-mi pasa nici de faptul ca tu o crezi fata buna, nici ca tatal ei e prietenul tau. Vorbim de viata mea, nu de o nenorocita de afacere. Cand termina ce avea de zis era in picioare aproape urland la barbatul ce il privea fioros. Niciunul nu pareau dispusi sa piarda.
-Daca nu o vrei pe ea atunci cauta-ti alta femeie. Nici unul dintre noi nu intinerim, iar daca tu nu vrei sa ai de-a face cu afacerea asta si cu averea mea, atunci va trebui sa-ti faci macar datoria da barbat si sa-mi dai un mostenitor.
-Asta te intereseaza pe tine? Mostenitori? Nu ai facut decat sa dai vina pe mine pentru divortul acela. Niciodata nu ai incercat sa auzi si versiunea mea. Ai avut un mostenitor batran nebun ce esti si fata aia buna cum o numesti tu ti l-a omorat.
Hank tacu pentru o clipa si-si privi fiul stupefiat. Da, tata, Issabela era insarcinata, dar nu mi-a spus nimic si a facut un avort. Defapt, nici nu stiu daca era macar copilul meu, dar daca era, ea mi l-a omorat si nu o voi ierta niciodata pentru asta.
-Nu te cred! Nu ar face asa ceva. Ea isi doreste un copil.
-Crezi ce vrei batrane, nu-mi pasa, dar daca ai terminat, poti pleca. Am treaba acum.
-Inca nu am terminat discutia tinere. Sa nu crezi ca ma poti da afara de aici.
O bataie usoara in usa ii determina sa-si intoarca privirile in acea directie.
Jesse ii privea curios pe cei doi barbati, nestiind ce sa faca :sa plece sau sa intre inauntru. Nu pareau prea bine dispusi nici unul dintre ei. Inghiti in sec cand le vazu privirile pline de ura si incerca sa abordeze unul dintre zambetele sale de journalist.
-Buna ziua. Imi cer scuze ca v-am deranjat. Pot reveni mai tarziu.
-Nu. Blake incerca sa-si inmoaie un pic vocea, dar degeaba. Hai inauntru, domnul tocmai pleca.
-Ba nu plecam niciunde, contracara Hank, dupa care se intoarse si intinse mana spre tanarul care il privea. Hank Thorton, zise cu o voce groasa de bariton
-Jesse Rosson. Incantat sa va cunosc, domnule. Nestiind ce sa mai zica il privi pe Blake, care parea gata-gata sa arunce biroul pe geam. Ati venit in vacanta sau cu afaceri?
-Nici una, nici alta, zise Hank obosit. Am venit sa-i bag la fiu-mi-o un pic de minte in cap, dar se pare ca nu am cu cine discuta.
Pe Jesse il bufni rasul, dar reusi sa se abtina. Asemanarea dintre cei doi era atat de evident incat puteai zice ca erau doua versiuni ale aceleiasi persoane.
-Poate fi destul de incapatant uneori. Dar asta poate fi si o calitate, nu numai un defect.
Hank ridica din umeri, apoi se reintoarse spre fiul sau pentru a-si reincepe letania.
-Sper ca vei tine cont de ce am discutat,fiule.
-Viata mea particulara nu e problema ta. Blake ii arunca o privire lui Jesse care incremeni langa el. Dar ca sa te mai linistesc un pic o sa-ti zic ceva.
-Ce?cu greu reusea Hank sa-si ascunda curiozitatea.
-Am deja pe cineva.
Pentru prima oara de la inceputul discutiei Hank se linisti.
-Si cine-i norocoasa? cand o vei aduce acasa sa o cunoastem si noi?
Pe fata lui Blake aparu un zambet prevestitor de rau.
-Ai facut cunostiinta deja cu “ea”. Cand vazu privirea mirata a tatalui sau se intoarse un pic spre Jesse care il privea la fel de mirat. Tata, ti-l prezint pe Jesse, iubitul meu.
What??? Mai intai, vad ca Jesse incepe sa cedeze in fata lui Blake. Nu era asa la inceput, acum este mai calm si "sensibil" in fata doctorului:X
Acum sa revenim... Ce cauta taicasu` acolo cu vorbele alea? Ia-auzi, sotie si mostenitori,ha?=))
Faza de la final a fost bestiala, prezentarea a decurs perfect:)) Si ce fata va face tatal lui Blake, deja mi-l imaginez...:-? Furios, rosu la fata de suparare si va iesi cu certuri, scandal, iti zic eu!:ha:
Te astept cu urmatorul capitol. :bye:
Salut! :X
hotara = hotari [ Se scrie cu ``i`` daca e la sfarsitul cuvantului, la fel ca si la inceput ]
zambindu-i prietenos spunandu-i = zambindu-i prietenos, spunandu-i ...
gata te-ai saturat - gata, ( virgula ) te-ai saturat
continua, stai ... = continua: Stai un pic!
doctorul era... = Doctorul era... - Nu e constructie incidenta, se scrie cu litera mare.
Domnule Thorton cum credeti... = Domnule Thorton, ( virgula ) cum credeti... ?( Vocativ )
fosti colegi de-a = fosti colegi de-ai
degand= de gand
...mostenitor batran nebun... = (vocativ) ...mostenitor, batran nebun...
discutia tinere - Idem mai sus

Atat de la corectura :)) Acum... OMG ! :X:X
Imi palce ca astia doi nu comunica, e amuzant :)) Subiecte de cearta!
Si se plaaaac, normal! Abia pot sta unul fara altul! Ce dulceee! =p~
Nu ma asteptam la aparitia tatalui lui Blake, dar a fost bine venita:> Si nu ma asteptam sa ii spuna ca Jesse ii e iubit :))

A fost un capitol magnific! :X
Spor la scris in continuare! :*