Far Away but Close(+18)

[alexutzy97]

M-am gandit sa scriu un alt gen de fic in colaborare cu verisoara mea, Denisa. Fiecare capitol va fi gandit de amandoua, participand fiecare cu anumite idei. Speram sa va placa si asteptam pareri. :)
Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.

Caracters:

[attachment=1793] Uchiha Sauke – 24 ani
[attachment=1795] Uchiha Fugaku – 49 ani
[attachment=1794] Uchiha Itachi – 30 ani
[attachment=1796] Uzumaki Naruto – 24 ani

Capitolul 1 (Sasuke)

Ma uitam plictisit prin camera, incercand sa gasesc ceva interesant si oftand cred ca a suta oara pe ziua de azi. De ce trebuie sa fac eu asta? Ah da. P-entru ca fratele meu e un mare idiot. De ce nu poate avea singur grija de responsabilitatile sale si ma implica pe mine mereu? Nu este vina mea ca tata il place pe el mai mult decat pe mine, in asa fel incat pe el l-a lasat sa se insoare si sa dea cu piciorul responsabilitatilor. De ce trebuie sa fiu eu mereu ala care trebuie sa sufere? Sunt un tanar de 24 de ani, vreu si eu sa ma distrez. Cluburi, fete, sex! Nu vreu sa fiu blocat intr-un nenorocit de birou tot timpul. Sa ascult prostiile lu’ taicamio pana am sa ma satur si am sa ma unflu de atatea afaceri.
- Sasuke! imi spune Fugaku facandu-ma sa ma intorc spre el si sa-i privesc chipul vizibil deranjat, apoi continuand. Esti atent?
- Hn? ii spun tatalui meu nepastor. “Sigur ca nu-ti acord tie atentie, om batran.”
- Bine. Acum ca esti atent….O sa vina un student de la “Colegiul Konoha Business and Firms”. Ea este aici pentru a practica si invata meseria de la un sef ca tine. Din cate am inteles, cand va creste ar vrea sa aiba propria ei companie. Ea te va ajuta cu munca la birou, dar va si invata in acelasi timp.
- Hn…

A mai trecut ceva timp de cand alte lucruri plictisitoare mi-au fost explicate cu acea seriozitate de care eu chiar nu aveam chef. Cand credeam ca am sa mor de plictiseala, si sincer nu mai aveam mult, autorul ploblemelor mele isi facu simtita prezenta, usa find trantita de perete cu forta. Privirile ne-au fost pur si simplu rapite de acel zgomot, intorcandu-ne alarmati spre…“iubitul meu frate”? Se apropia de noi cu chipul lui vesel, de zici ca luase premiul cel mare la jocurile sale idioate de noroc. Statea in mijlocul camerei cu mainile in san, analizandu-ne din cap pana-n picioare. Insa eu sunt primul. Purta un costum Armani, asortat cu cravata, pantofi negrii, asortati si ei, parul lung prin intr-o coada de cal la spate si bretonul curgandu-i pe chip. “Frate, eu nu ma imbrac asa! Nici mort.”
- Ce faci fratioare? Cum mai esti? ma intreba Itachi al naibii de fericit. Din ce motiv, habar n-am.“Sa te vad eu in locul meu, nenorocitule. Sa vezi ce-as mai rade.”
- Mor de fericire si sunt bine de nu mai pot, fratioare. I-o torn sarcastic, imitandu-i zambetul de tantalau insurat.
- Oh, tata. Este atat de fericit. Nu crezi? La afirmatia lui era sa-mi inghit ceasca de cafea ce-o tineam in mana, savurand-o in tacere. “Asta ori e prost, ori se preface?” Nu cred ca mai rezist mult. De ce naiba a mai venit si aici? Vrea cumva sa-l calc in piciore? Cel mai mult ma enerveaza ca pare atat de indiferent, cat timp el stie ca eu nu trebuia sa ma aflu aici, ci el. El trebuia sa stea in biroul asta nenorocit, la taclale cu tata, nu eu. Offff….Totul este pe dos…Nimic nu mai are sens in capul meu. La mine este ceata completa. Nu ca acum ar fi prima data. Asa sunt eu, si hai sa va mai zic ceva…NU MA SCHIMB! Nu mi-am dort asta si nici nu am so fac, nici acum nici niciodata. Totul ma face sa…N-am apucat nici sa-mi termin gandurile, caci aud vocea aspra si matura a tatalui meu intervenind in rahatul asta cu ochi de discutie.
- Itachi, ma bucur ca ai putut ajunge. Cum ti-a fost drumul, fiule?
- Putin obositor, dar acum sunt aici. Sa trecem la treburi serioase. Te ascult tata!
El? Serios? Te rog. N-ar putea fi asa nici peste o suta de ani. Il stiu eu prea bine pe acest specimen si pe tupeul lui ce lasa de dorit. “Tine-ma sa nu-i zic vreo doua!”
- Ok, acum ca esti aici vom putea incepe discutia in legatura cu petrecerea unde vom sarbatorii devenirea lui Sasuke ca fiind noul proprietar al companiei. Totul este pregatit pentru diseara. De la ornamente, manacare pana la toti invitatii. Va fi splendid! Oh, da. Sasuke, ti-ai pregatit discursul pentru diseara? Este foarte important ca tu sa-l tii in fata oaspetilor. Stii?
Dupa ce ca eram obosit si nu aveam chef de nimic, ma mai luau si ei cu nu stiu ce petrecere. Nu ma interesa. Si fireste ca nu am pregatit nimic. Nu am nevoie de niciun discurs. Doamne, cat as vrea sa evadez din aceasta inchisoare de maxima securitate. Ajutor! Cineva? Ce sa-i mai zic si de data asta? Adevar sau minciuna? Daca ii spun “nu”, va incepe iar cu morala si cu tot felul de alte discutii care ocolesc si exclud intrutotul discutia, iar daca zic ca am scris ceva,-asta insemnand vreo doua randuri- ar insemna sa mint, si nu ca asta ar fi o crima, dar nu am chef sa ma puna sa-i arat sau ceva de genu acesta. Am sa raman oricum nepasator si de aceasta data.
- Hn. Ii raspund intrebarii, daca asta se poate numi raspuns, mutandu-mi privirea pe tavan, cautand defapt ceva inexistent. Gandu-mi era in alta parte, caci aici sigur nu.
- Fratioare…Tu nu stii alte cuvinte inafara de “hn”, “nu stiu”, “nu ma intereseaza” si “sunt un idiot”? Pe bune acum, mai schimba-le!
Cuvintele lui parca le-am perceput cu intarziere. Si intelegandu-le intr-un sfarsit am sarit revoltat de pe scaun, trantind si ceasca cu acel lichid mult iubit si dorit, pe intreg biroul. Apoi strigand secretara m-am indepartat de birou, lucru facut si de cei doi barbati din fata mea. Deja era prea mult. Mult prea mult. Imi iau servieta de langa birou, lund cateva dosare din sertar si bagandu-le inauntru. Am tras fermoarul repede, lasand in urma acel sunet bine cunoscut de zi cu zi. Le-am tras o privire cutremuratoare celor doi si m-am indreptat furtunos catre usa, deschizand-o larg si pregatindu-ma pentru o iesire dramatica ca-n filme, cand, vocea enervanta a fratelui meu mai mare-vreo 6 ani diferenta-se auzii distrugandu-mi planul de evadare.
-Nu uita ca petrecerea incepe la sapte, Sasu-cakes! mi-se adresa cu un zambet innocent pe fata, semanand cu-n idiot.
Ce tupeu sa aiba si asta. Cred ca intr-o zi o sa ajung sa-l omor. Iar cat despre raspuns, l-am multumit cu o usa trantita-n nas. Sper sa-i ajunga.

Imi conduceam frumosul Koenigsegg CCX negru pe strazile aglomerate ale lui Tokio, ascultand muzica la maxim, geamurile deschise si bustul meu gol la vedere pentru privelistea trecatoarelor sau cateodata trecatorilor. Ce sa fac frate? Imi era cald! Si cat despre tricou, nu a durat mult sa-l dau jos. Ascultam una din piesele trupei mele preferate Cinema Bizarre, cantand odata cu Strify, unul dintre bunii mei prieteni. Ma plimbam prin oras, nestiind inca unde vreau sa ma duc. Insa, stiam ca rezervorul este plin iar banii nu lipsesc. Deci e totul ok. Ma agitam prin masina pe ritmul melodiei uramarind si semaforul care parca nu ma onora deloc cu mult iubita culoare verde. Cu toate ca era galagie si probabil nu-mi auzeam nici gandurile, am reusit sa aud, chiar sa simt melodia si vibratiile telefonului. Acum aparea alta dilema…Unde dracu’ mai era si telefonul ala?!? Am inceput sa caut prin buzunare, avand destul de multe pe ambele parti. In sfarsit cand l-am dibuit, deja nu mai suna. Am vazut numele apelantului si m-am conformat imediat. Am intrat in agenda si am inceput sa caut numarul.
- Naruto, Naruto, Naruto…Naruto! Aha…Bingo! Nici nu am apucat sa apas pe butonul “apeleaza”, caci sunt interupt, mai bine zis sunat de blondin. Raspund apelului cu o voce jucausa si bagand in viteza devin deja mai serios.
- Zi, frate!
- Trebuie sa ne intalnim urgent! Am ceva sa-ti spun! Uimit la inceput, gandindu-ma ca glumeste cu atata seriozitate pe capu’ lui, iau apoi totul in serios. Era cam greu pentru mine sa-l iau in seroias pe Naruto. El care tot timul era intr-o veselie rara. Devin calm si ii spun ca intr-o jumatate de ora sunt la el.
- Ok, te astep!

Lectura placuta!

[kyra_kyralyne]

Buna. Iarasi am onoarea de a fi prima care comenteaza. Precizez de la bun inceput ca sunt si eu incepatoare, deci nu ma pricep atat de bine sa critic.

P-entru = Pentru
vreu = vreau
taicamio = taica-meu
unflu = umflu
Hn = Hmm
nepastor = nepasator
ploblemelor = problemelor
find = fiind
prin = prins

"La afirmatia lui era sa-mi inghit ceasca de cafea ce-o tineam in mana, savurand-o in tacere" =))

dort = dorit
manacare = mancare
defapt = de fapt
uramarind = urmarind
interupt = intrerupt
seroias = serios
timul = timpul
astep = astept

Cam astea ar fi greselile, insa ar trebui sa corectezi, de fapt, sa mai adaugi ceva descriere, e cam putin. In rest, totul e bine, deci astept next-ul si sper ca nu te-a deranjat critica mea.