Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Demonii

#1
�I find a need to be the demon
A demon cannot be hurt
But sometimes I think to myself
That a demon is weak
He hides his weakness
Acting like is no other chance for him
Maybe, I�m just a demon
Desire makes me weak
Maybe, I�m just a loser
Who wants the power to be a demon.
Maybe, I�m nothing
Than just a human.�

- Daca continui sa scriu atat de patetic, niciodata nu o sa am success ca scriitor. Poate poezia chiar mie mi se potriveste, numai ca eu nu voi fi niciodata un demon, ci doar un ratat. Dar poate toti demonii sunt ratati intr-un fel sau altul, nu pot ajunge niciodata ingerii si poate acest lucru ii fustreaza.
- Vlad, nu crezi ca ai o gandire cam inchisa, unilaterala! Poate au fost ingeri, dar au preferat sa devina demoni. Poate le era prea greu sa fie ingeri si au ales calea usoara sa devina demonii. Intotdeauna este mai usor sa-i dai cuiva in cap, decat sa-i dai o mana de ajutor.
Tanarul parea inca un copil, datorita trasaturilor sale nematurizate � avea ochii negri usor alienati si parul saten deschis. Desi la prima vedere nimic nu parea neobisnuit in infatisarea sa si poate nici nu era, iti atragea atentia prin felul in care te privea, parea ca te privesti insistent, dar de fapt se uita prin tine. Zambetul sau era usor tamp, parand sa exprime ca niciodata nu trecuse prin greutatile vietii, niciodata nu se intalnise cu adevarat cu viata, ca nu parcursese drumul deznadejdii pe care te intalnesti cu adevarat cu tot ceea ce inseamna sa traiesti.. Parul il avea scurt, usor negrijit, de fapt toata tinuta lui era negrijita, exprimand o lipsa de preocupare pentru aspectul sau, o nepasare totala fata de ceea ce se intampla in jurul lui.
Fu surprins sa constate prezenta femeii in camera sa, ramanand fara replica.. Ceea ce e oarecum neobisnit avand ca vedere ca cei doi prieteni locuiam de aproape trei ani impreuna. Multa lumea intelegea gresit relatia lor, considerandu-i iubiti, dar de fapt eu aveau o relatie ciudata, se intelegeau atat de bine sau mai bine zis, tineau unul la altul atat de mult incat aveau o relatie, care parea mai mult un razboi, se certau zilnic.
- Nici pana acum nu ti-ai facut curat in camera. Ti-am mai spus de o mie de ori pana acum ca ma deranjeaza sa vad dezastru la tine in camera. Uite cum sunt toate aruncate pe jos, hainele nu le-ai impachetat nici pana acum, dar ceea ce ma enerveaza mai mult e ca sunt toate in patul pe care nu ti le-ai facut nici pana acum desi e deja ora 12. Farfuriile in care ai mancat nu le-ai dus in bucatarie. Tanara facu o scurta pauza incat Vlad crezu ca scapa de reprosurile pe care se saturase sa le auda zilnic, dar spre necazul lui fata continua:
- Ce faci colectie de pahare murdare, de ai atatea pe masa! Incepu sa-i reproseze iar, vizibil enervata de indolenta tanarului.
- Draga mea, Raluca! Lua un ton mieros parand ca vrea s-o imbuneze, dar pe neasteptate ridica tonul la ea, izbucnind intr-o criza de isterie atat de specifica adolescentilor, desi trecuse de mult de varsta adolescentei.
- De cate ori sa-ti spun sa nu mai intri in camera mea fara sa ba ti. Mai stii! Poate eram dezbracat si ma vedeai in toata frumusetea mea. Si in primul rand la mine in camera nu e dezastru, ci doar dezordine. Nu mai folosi cuvinte atat de tari, nu-i sta bine unei fete ca tine, atat de plapanda si de fina, luand-o peste picior datorita staturii sale.
Intr-adevar Raluca avea o constitutie foarte plapanda, aproape de copil, fiind si destul de mica de inaltimea, nu depasea 1,55. In schimb, avea niste ochi mari albastri foarte vioi, de o ageritate iesita din comun, care atunci cand era suparata, ca in momentul de fata, scoteau flacari, desi de obicei erau de o blandete linistitoare.
- Nu te mai purta ca un copil! In mai anul asta implinesti 32 de ani, esti deja un om in toata firea, nu mai esti un pustan. Maturizeaza-te.
- Acum te las sa vezi ce faci cu dezastrul asta de la tine din camera.
- Mai bine sa ma comport ca un pustan, decat ca o acritura ca tine. De-asta nu ai prieten.
Vorbele lui Vlad o ranisera atat de tare, incat parasi camera desfigurata fara sa mai scoata un cuvant. Isi dadu seama ce gafa facuse, dar nu se duse dupa ea, ii era rusine sa se uite in ochii ei, sa-i ceara iertare singurei persoane care-I fusese alaturi in ultimi ani. Pana si cu familia sa se vedea din joi in pasti.


Va urma!

Povestea va fi putin ciudata, personajelor nu vor avea o identitate sexuala bine-definita
Oricum vreau sa fie mai multa psihologica povestea, sa puna accent mai mult pe sentimentele, fustrarile fiecaruia decat pe fapte.Stiu ca chestia de la inceput nu e prea buna, dar nu prea am talent, dar imi place sa-mi pierd timpul astfel.
It's a game...

#2
Mie chiar imi place povestea asta! Imi plac poetii ,mai ales cei care sunt aeriani ca Vlad :D

Ai talent , nu te subestima! Te-ai facut cu o fana la povestile tale ^^ Mi-a placut reactia baiatului (ma rog barbatului ,ca are 32 de ani XD )

astept continuarea !

#3
Revin la o poveste pe care am inceput-o asta-vara. O sa postez un capitol pe saptamana. De obicei, o sa postez duminica. Alegerea e a voastra daca cititi sau nu, daca comentati sau nu !

“Vorbele, cuvinte au o putere atat de mare, concretizeaza un sentiment, o stare. Oricat de false ar fi, chiar daca nu reflecta realitatea jignesc, dor, te fac fericit sau din contra te intristeaza mai tare decat ceea ce ramâne neexprimat. Desi ceea ce ramane neexprimat e esenta tuturor actiunilor noastre. E ciudat sa observi ca niste vorbe aruncate in vant au o valoare mai mare decat o mie de sentimente neexprimate.” Gandi tanarul care simti nevoia sa-si asterne gandurile pe o foaie de hartie.
Prefera sa scrie pe foi, chiar daca le pierdea tot timpul si incepea sa urle pe Raluca, sustinand ca i le-a luat bruneta, care era nevinovata. Stia prea bine ca era nevinovata, dar simtea o placere sadica sa dea vina pe ceilalti pentru ca-si pierduse visurile si totusi nu renunta la ele, pentru ca realizase ca nu are talentul si nici resursele financiare sa ajunga poet.
Poezia trebuia sa ramana un hobby. Banii trebuia sa si castige din alta parte. Nu-i placeau slujbele stabile, ii ingradeau independenta, libertatea de alege. Prefera sa traiasca de azi pe maine, decat sa stie ca o sa fie nevoit sa faca acelasi lucru zi de zi.
Vlad ura luxul mai mult decat orice, i se parea dezgustator, degradant pentru natura umana. Faptul ca se nascuse intr-o familie foarte bogata, dominata de mentalitatea ca L’argent est le Dieu de tous les dieux” (Banul este dumnezeul tuturor dumnezeilor), ca prin bani poti sa cumperi tot ce-ti doresti, trupul si sufletul oameniilor, il determinase sa urasca luxul atat de dorit de noi toti.
- Ar trebui sa ma apuc de lucru! Lua o foaie ca sa schiteze un plan pe care avea sa-l urmeze. Desi dispretuia oamenii care voiau sa aiba totul sub control, realizase ca era bine sa stii ce ai de gand sa faci in linii mari, sa ai un plan pentru cand o sa te simti pregatit sa-l urmezi.. La el totul ramanea la stadiu de proiect, nu pentru ca-i lipsea vointa, ci pentru ca nu vedea rostul de a se chinui in zadarnic.
Imaginea fetei care plecase desfigurata de durere il fustra. Niciodata nu-si dorise s-o raneasca, nu pe ea…Dar o facea asa de des. Incepea aceste certuri idioate doar pentru amuzamentul lui, doar pentru a vedea daca mai merge si de data asta.
Raluca era singurul lucru special din viata lui, singurul lui sprijin, singura legatura cu realitatea. Curand realiza ca nu ajunge la niciun rezultat cu planul, nu scrisese nici macar un cuvant.
Se simtea vinovat. Stia prea bine ca vinovatia este un sentiment inutil, ca regretele dau dovada de mai multa prostie decat actul in sine, dar nu le putea reprima.
Trebuia sa se revanseze fata de ea, nu-i placea sa ramana dator.
- Cred ca sa-i ofer o floare e cea mai buna modalitate prin care sa-mi cer scuze. Tot timpul merge! Isi lua haina kaki de pe pat si iesi din camera. Se simtea usurat ca nu o intalni pe tanara care se retrasese in camera ei. Iesi din apartament.
Se opri la prima florarie pe care o intalni in calea sa. Nestiind care e floarea ei preferata, alese un nufar, o floare atat de neobisnuita pentru o mica atentie, dar care pentru el insemna iubirea instrainata pe care o simtea, puritatea ei si totodata ceva de neatins.
- Scuzati-ma, le trimiti si acasa! Intreba politicos pe vanzatoare care se uita curios la el, mirata de alegerea facuta. De obicei, toti barbatii care intrau alegeau banalul trandafir, care pare atat de impunator si pasional.
- Da! Raspunse, zambind . Ce doriti sa scriem pe biletel?
- Nimic.
Vanzatoare incerca sa-i citeasca gandurile, dar fata lui nu exprima nimic, ochii lui pareau pierduti intr-un spatiu in care numai el avea acces.

Edit: o sa scriu saptamana de saptamana. Asa ca nu-ti face probleme
It's a game...

#4
so.....este un fic minunat.personajele sau mai precis numele lor imi trezesc amintiri.este super... :D voi citi acest fic capitol cu capitol daca promiti sa mai scrii la el O.O chiar imi place personajul '' principal ''.ai putea pune poze cu personajele?cred ca poate vlad ar semana cu L sAu light :P nu conteaza astept the next chapter...
o.o" wot

#5
Vlad
[Imagine: Prince_Of_Tennis_Bishie.jpg]

Raluca - are ochii albastri chiar dc nu par
[Imagine: blackwhite.jpg]
Sper sa-ti placa!
- Vlad, trezeste-te! Striga Raluca in zadar la el, zgaltaindu-l. E deja ora 12. Nu mai fi lenes.
- Mai lasa-ma 5 minute. Spuse tanarul somnuros. Nu-i placea sa se trezeasca devreme, desi nu ai putea spune despre el ca dormea mult pentru ca se culca foarte tarziu, de obicei dupa ora 5 dimineata.
Noaptea avea mintea mult mai clara si ideile ii curgeau mai usor.
Realizand ca e inutil ca de obicei sa incerce sa-l trezeasca, renunta. Se indrepta spre biroul lui ca sa vada la ce a lucrat azi-noapte. Pe masa era o dezordine totala, hartii mototolite, pixuri aruncate peste tot, carti, pahare cu suc, mancare. Ii sari in ochi o hartie pe care erau scrise cam 10 randuri.
Le citi, atragandu-i atentia titlul: Placerile
<<Cateodata avem tendinta de a considera ca a fi un om al placerilor, al exceselor este un lucru negativ, prin care dai dovada de lipsa de caracter, de imoralitate.
Excesele, poftele, placerile sau oricum am vrea sa le numim, sunt considerate ,,pacat”, dar de ce san e ingradim simturile, cunoasterea. Pentru a ajunge in paradis?! Dar oare nu atingem apolinicul prin placere, prin dionisiac? Bucurandu-ne simturile, nu ne implinim si spiritual.
Poate…depinde de felul in care savarsim “pacatul”. Urasc pacatosul si totusi iubesc pacatul, o ironie cinica a vietii, a omenirii.
Extazul, agonia, durerea pe care ti-o provoaca “placerea” este motorul creatiei. Comporta-te ca un geniu si vei deveni unul. Dorinta nu ne face slabi, ci sa avem slabiciuni, intr-un mod atat de intortocheat ne face mai puternici.
Decadentismul sufletului si a demnitatii umane e o realitate.>>

- Tot boem ai ramas. Nu ti-ar strica sa te maturizezi, dar daca asta s-ar intampla nu ai mai fi tu…gandi bruneta, mirata de prostiile pe care putea sa le scrie prietenul ei.
- Nu ai deloc talent. Nu se putu abtinu sa nu remarce. Tot timpul considerase ca e doar un pierde-vara care nu are ceva mai bun de facut si in lipsa de altceva, isi pierdea timpul scriind si crezand ca ceilalti nu-l inteleg.
Vlad care era treaz acum, auzi totul dar se prefacu ca inca mai doarme. Cuvintele ei ii distrusera putina incredere pe care o mai avea in creatiile lui. Avea nevoie de o schimbare. Trebuia sa le demonstreze contrariul, ca nu e un pierde-vara nematurizat. Dar cum?

Fata cu ochii albastri iesi afara din camera. Auzise soneria. Deschise usa.
- Buna-ziua! Aici locuieste Raluca Ionescu?
- Da. Raspunse mirata.
- Floarea aceasta este pentru ea.
Baiatul care nu avea mai mult de 17 ani ii inmana un superb nufar.
Mirata, nu stia de la cine putea primi o astfel de atentie, se uita dupa biletel, dar nu gasi nimic
It's a game...

#6
yupi.saracutul vlad cum putea fi asa de descurajat.in aceste momente imi vine doar sai rup capul lui ralucai:P
un fa capitole mai lungi sa am ce citi.plss
te felicit e un super capitol cel puitn mie imi place mult.:D
o.o" wot

#7
Capitolul 3


- Ar cam fi cazul sa ma apuc de treaba. M-am saturat sa fiu luat peste picior, m-am saturat ca ceilalti sa se creada mai buni decat mine.
- E numai vina mea! Daca as fi avut vointa necesara de a-mi urmari scopurile. Daca as putea sa devin alta persoana, poate totul ar fi mai usor. Poate…
- Ca sa-mi indeplinesc visurile, trebuie sa renunt la altele. Trebuie sa-mi stabilesc o ierarhie.
- Ce vreau sa fac? Unde vreau sa ajung? E clar ca nu mai pot continua asa…
- O sa renunt la viata asta de mediocritate pentru a fi un om rece, fara sentimente, dar plin de succese. Calitatile unui om se pare ca mai nou se cantaresc in succese, in rezultate.
- Rezultate…Nu am fost niciodata bun la asta, dar o sa devin.
- O sa devin ceea ce urasc cel mai mult. A fost picatura care a umplut paharul, paharul care de mult tremura.
- Cea mai mare prostie a mea a fost sa cred ca oamenii apreciaza bunatatea, bunul simt, inocenta…dar cum sa nu?! Oamenii sunt niste finite detestabile, niste animale dornice de pacat. Si eu sunt unul dintre, nu are rost sa neg asta.
- O sa mi-o plateasca toti. Chiar si tu, Raluca.
- Dar cum sa incep? E clar ca lumea asta nu va fi niciodata ce o sa-mi doresc, pot doar sa ma mint ca o sa ma integrez vreodata, dar stiu prea bine ca e o iluzie. Dar nu voi renunta niciodata, ambitia mea va fi sa arat celorlati ca si ei gresesc, ca nu numai eu am gresit, ci noi toti, noi toti suntem de vina.
- De cand ori nu m-am gandit la sinucidere, dar mi-e frica…nu sunt pregatit de acest pas. Sunt un las patetic…Trebuie, pot, vreau si o sa reusesc sa ma schimb. O sa devin demonul, nu mai e alta sansa pentru mine. Iubirea, prietenia, sinceritatea au disparut pentru totdeauna din vocabularul meu, din mintea si sufletul meu.
- Puterea, luxul, destrabalarea, decaderea, agonia, durerea o sa devina universal meu. Imi doresc puterea de a cumpara sufletele si trupurile celorlalti. Tot ce uram inainte, o sa devina ratiunea mea de a fi.

Vlad tot timpul fusese un revoltat, inca din adolescenta se izolase de ceilalti, crezand ca asa poate scapa de rautatea, meschinaria umana. Nu-si dorise sa fie atins de aceasta plaga, de-asta please si de acasa, se indepartase de familia lui. Pentru ca pana la urma sa aleaga acelasi drum, dar din motive diferite. Fugise de confruntari si de lupta, asociind lupta cu jocurile de culise, se saturase sa i se zica nu incercase.
Obosise ca Raluca sa-i spuna ca nu-l intereseaza, ca nu e bun de nimic, ca e un ratat. Nu-i mai pasa de ea…doar pentru ca nu-si exprimase sentimentele, asta nu insemna ca n-o iubea.
- Dar acum totul s-a terminat. E un nou inceput, un nou joc de jucat, o noua scena.
Tanarului barbat ii dadusera lacrimile, se simtea gol, nu mai simtea nici macar durerea si totusi se simtea mai bine. Lucrurile ii erau clare.
- Trebuie sa ma ridic din pat, trebuie sa incep de azi, nu pot sa mai aman.
Iesi din camera, se intrepta spre camera brunetei. Batu la usa. Aceasta ii spuse sa intre.
- Raluca, trebuie sa-ti comunic ceva. Spuse uitandu-se in alta parte pentru a evita privirea fetei.
- Da, Vlad. E ceva important, sau mai poate sa mai astepte? Nu vezi ca ma uit la televizor! Era usor enervate ca fusese deranjata cand se uita la emisiunea ei preferata, nu suporta acest lucru.
- Da, e foarte important. Altfel, nu te-as fi deranjat din inutilele tale activitati! Urla Vlad, se saturase pana peste cap de comportamentul ei de prima-diva.
- Ce e? Spune repede. Raluca era plictisita de-a dreptul, credea ca e vorba de inca vreo toana a satenului.
- O sa ma mut din apartament. Iesi repede din camera ei, lasand-o fara replica. Bruneta ramasese masca, locuiau impreuna de aproape 3 ani, era prima data cand il auzea ca vrea sa se mute.
-Probabil glumeste, incerca sa se calmeze.

***

Vlad incepu sa-si impacheteze lucrurile, nu avea prea multe de impachetat, haine nu avea prea multe, nu acordase niciodata atentie garderobei, iar obiectele lui personale erau destul de putine. In schimb, avea multe carti, la care tinea foarte mult.
Peste vreo 5 minute, fata intra val-vartej la el in camera.
- Doar nu vorbesti serios? Intrebarea suna mai mult ca o rugaminte, se apropie de el sa-l imbratise, dar o respinse. Stia ca daca il imbratiseaza o sa uite de ce a hotarat si o sa-si doreasca sa ramana cu ea, dar nu se mai putea complace in aceasta situatie, pentru ca ea nu-l respecta ca individ.
- O sa plec chiar azi.intrerupse tacerea.
- Dar unde o sa pleci, asta e casa ta, ar trebui sa plec eu daca nu mai vrei sa locuim impreuna. Eu sunt in plus. O sa navalira lacrimile, stia prea bine ca era vina ei ca pleaca si totusi nu putea face nimic, nu in conditiile in care el o respingea.
- O sa stau la Cristi pana o sa-mi inchiriez un apartament singur. Termina de impachetat lucrurile.
- Te rog frumos, sa iesi. Vreau sa ma schimb.Tonul lui suna poruncitor.
Fata nu dadu nici un semn ca ar vrea sa iasa. Barbatul enervate, iesi din camera si se indrepta spre baie ca sa se schimbe acolo. Iesi dupa 10 minute, imbracat intr-o pereche de blugi neagra si o camasa albastra. Isi lua bagajele din camera si iesi din apartament, fara a-i mai adresa Ralucai niciun cuvant.
It's a game...

#8
O.O wow se poate asa ceva.... o rasturnare de situatie incredibila:P imi place noul vlad:P .abia astept sa vad ce va mai face.nu mia placut de la inceput acea raluca.sper so uite pe veci si sa apara o alta diva mai funny si dragutsa si prietenoasa ca raluca.sper
astept capitolul urmator.!!!!!
o.o" wot

#9
N-o sa mai continui acest fic! Decizie definitiva si irevocabila.
Rog sa fie inchis ficul.
It's a game...

#10
fic inchis la cererea autorului

vrei sa il redeschizi da-mi pm

~thread closed~



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Demonii trecutului norynne 2 2.745 22-03-2010, 05:28 PM
Ultimul răspuns: Storymaker


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)