Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dear Love, where are you?

#1
Si am venit cu un nou fic. Sper sa va placa.

Varsta minima: +18
Gen: Yaoi
Limba: Romana
Edit: Observatii cu privire la continut: limbaj vulgar (in urmatoarele capitole)
Tipul de comentariu solicitat: Simpla

Capitolul 1.


Kanibal P.O.V


Am nevoie de aer curat. Simt ca nu mai rezist. Nici macar nu stiu de cat timp sunt aici, captiv. Nu stiu cine m-a adus aici, cine ma tine aici. Nu am mai vorbit cu nimeni de ceva vreme, poate o luna? e posibil. Nu am mai vazut lumina zilei, de multa vreme.. mi-as dori sa o vad, sa simt razele calde ale soarelui. Refuz sa mai traiesc in intuneric, e deprimant. Sunt inchis intr-o pivnita (cred) , cu aer imbacsit si pe deasupra pot mirosi sange in aceasta incapere. Probabil ca este al meu.. nu pot sa uit ca primesc bataie pentru fiecare jignire adresata lui, caci pot recunoaste o voce barbateasca. Pentru ca refuz sa ma las hranit in ultima vreme, refuz sa mai traiesc asa.. mai bine ma ucide oricine, nu vreau sa fiu chinuit in halul asta. Daca nu ies de aici mai repede o sa devin ca un om al pesterii, caruia ii spui ceva si nu intelege. Vreau.. sa mai vorbesc, cu ea odata inainte sa-i faca ceva aceste animale. Exact nu am fost singurul rapit. Eu si sotia mea, am fost sa luam cina la un restaurant luxos. Am vorbit diverse chesti, am platit si am plecat din acel loc. Conduceam linistit, fara pic de stres. Cand.. o masina neagra s-a oprit in fata noastra, din ea coborand 4 tipi mascati, imbracati in negru. Am simţit atunci cum.. frica mă acaparează, cum vreau s-o apăr pe, scumpa mea Alissa. Dar, nu am putut face nimic, am fost lovit în ceafă pierzând orice contact cu realitatea, ca mai apoi trezindu-mă într-o încăpere care nici nu ştiu cum arată. Sunt legat la ochii, îngrijorat până peste cap de soarta soţiei mele. Nu-mi pasă ce mi se întâmplă mie, atâta timp cât ea e în siguranţă, cu tot cu micuţul.. da micuţul meu copilaş. Am un copilaş de 4 anişori. E cel mai frumos puşti pe care l-am văzut. A cucerit toate inimile de la spital, atunci când s-a născut. Îl cheamă Derrick. Am vrut să-l numim aşa, pentru că soţiei mele i-a plăcut mult şi mie la fel, nu pot zice că nu. Numele complet e Speed Wilton Derrick. Părul lui blond şi moale se aseamănă cu firele de aur, iar ochii săi albaştri par a fi scoşi din poveşti. Aş vrea cu ardoare să-l mai văd odată, înainte să mor. Ştiu că voi muri, nu am cum să scap de asta. Tot ce regret e că micuţul meu, v-a rămâne orfan. Mi-aş fi dorit să fi fost altfel situaţia, să-l cresc eu cu mama sa, să-l învăţ tot ce ştiu ca să se poată apăra. Nu se poate asta.. eu simt cum mi se scurge timpul, mai am puţin. Chiar dacă o să fie orfan, sunt sigur că se v-a descurca. Doar e un Speed, până la urmă. L-am lăsat şi în grija Taniei, împreună cu o scrisoare ce trebuie să i-o înmâneze la 18 ani. Am o avere imensă, iar el e singurul moştenitor. De bani nu o să ducă lipsă, doar de părinţii lui.. îmi pare aşa de rău pentru tine Derrick. Ştiu că v-a fi o perioadă grea pentru tine, când vei afla că noi nu mai suntem, vei căuta răzbunare, vei avea dorinţa aceea de a ucide. Ştiu toate acestea deoarece, eu am rămas fără părinţii la 5 ani. Încep să cred că din cauza puterii, mereu a fost aşa. Mereu mureau toţi, lăsând în urmă câte un orfan, ba chiar doi în cazul meu. Am un frate geamăn, iar soţia lui se aseamănă perfect cu sufletul meu pereche. I-am spus Taniei, ca în cazul dispariţiei noastre să-i caute pe aceştia şi să îl îmâneze pe Derrick, prefăcându-se ca fiind părinţii lui. Micuţe cristale sărate îmi parcurg chipul, trecând prin materialul ce-mi acoperea ochii. Sunt trist, dar nu am ce face. Acesta e destinul meu.. şi îl voi accepta oricât de urât pare. În încăpere se aud paşii apăsaţii, întrerupându-mi gândurile. Persoana ce tocmai şi-a făcut apariţia înăuntru se apropie ameninţător de mine. Pot să-i simt prezenţa în spatele meu.
- Scoateţii căluşul şi dispăreţii câinilor. Spuse o voce groasă.
Ordinele lui au fost îndeplinite în mai puţin de câteva secunde. Mi s-a scos căluşul, probabil pentru a vorbi. Voia să-i spun ceva?
- Ce mult mă bucur că te revăd, am crezut că vei muri înainte să-ţi mai zic, ceva.
- Spune ce vrei şi cară-te, jigodie ce eşti! urlu eu la el.
În cameră se lăsase o linişte înmormântală. Probabil că la fel de linişte v-a fi după ce-şi termină treaba. Simt cum mi se apropie sfârşitul cu paşi rapizi, îl simt. E aproape.
Bărbatul, îmi înlătură materialul de la ochii ca să pot vedea. Însfârşit, pot să văd. Totuşi în ceaţă, dar văd.
- Vreau să ştiu unde ţie plodul Speed Kanibal, acum!
Dacă tipul ăsta crede că-i spun unde mi-e copilaşul se înşală amarnic. Rânjesc, apoi îmi dreg glasul şi spun:
- Dacă ai un pic de minte în capul ăla nu se vede să ştii. Nu îţi spun unde mi-e copilul nici dacă mă duci într-o sală de tortură. Zic eu calm.
Tipul îşi scoate masca, arătându-mi adevărata lui faţă şi.. rămân neclintit. Părea să aibă aceeaşi vârstă ca a mea. Un om ca el m-a prins? Nu prea îmi vine să cred aşa ceva.
- Eşti doar un .. reuşesc să zic eu, în glas observându-mi umirea.
- Un bătrân, care te-a prins în câteva minute. Alţii nereuşind să-ţi găsească măcar un fir de păr, Kanibal.
Încep să râd. Tipul ăsta avea dreptate. Şi alţii au mai încercat să mă prindă, însă fără rezultat. Trebuie să accept că am fost prins de un bătrân ca mine.
- Ce e aÅŸa de amuzant? zice el nervos.
- Soarta. Zic eu râzând.
- Vreau să ştiu unde ţie copilul acum! spune-mi sau... vezi tu. Spune el rânjind diabolic.
Tac, gândindu-mă la mişcarea următoare. Vreau să aflu, cine e.. mi se pare că-l cunosc de undeva. Ceva e putred şi am de gând să aflu ce, acum.
- Mai întâi vreau să ştiu cum de un bătrân ca tine, m-a prins.
- Simplu. Eu îţi chinui familia acum. Această sarcină mi-a fost lăsată de tatăl meu, cel mai bun prieten al lui Kreeyg, tatăl tău. Vreau să te distrug, pe tine şi căţeaua de nevastăta apoi v-a urma plodul şi chiar dacă voi murii, am şi eu un copil de 4 ani care îmi v-a călca urmele. Zice el rânjiind.
Tac, apoi mă acaparează imaginea copilului meu frumos. Vreau să-i spun ceva însă parcă cuvintele nu doreau să mai iasă pe gură.
- Deci nu vrei să-mi zici unde e aşa-i? spune el.
- Nu! reuşesc să zic eu.
- Atunci ia-ţi adio de la viaţă. Adio Speed Kanibal, îmi zice acesta.
Îmi simt corpul pătruns de gloanţele solide. Fac contact cu podeaua rece, apoi zic.. "Adio Derrick, fiule, sper să mă ierţi cândva că am plecat din lumea celor vii.. te iubesc." închizând ochii pe veci.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#2
Ahh, ce mai capitol! Aproape ca mi-ai dat lacrimile deci simtete mandra de asta, s-a intamplat doar de doua, trei ori sa plang la un fic iar asta inseamna ca-l ador, char daca-i primul capitol! Personajul principal va fi Derrik de acum? Iar actiunea va avea loc intre el si fiul aluia caruia nu i-am retinut numele daca l-ai mentionat.
La inceputul capitolului, cand citeam ma gandeam daca citesti ganduri sau furi idei, unul din ficurile la care lucrez acum seamana extrem de mult!
Multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi urmatorul capitol, te rog!

#3
Fic nou si interesant. Bine ai revenit cu o noua poveste!
Primul capitol e interesant. Nu inteleg de unde setea asta de razbunare din partea antagonistului, dar voi afla pe parcurs. Sunt curioasa cum a inceput totul, caci din cate vad eu, aceasta dorinta de razbunare se transmite din generatie in generatie pana cand...ei bine, pana cand cineva se va gandi sa rupa ciclul acesta vicios. Cine stie? Poate va fi Derik si celalalt tip despre care nu ai spus aproape nimic.
Oricum, e interesant si daca primul capitol e atat de interesant si nici macar nu ai intrat in actiune, atunci ma astept la lucruri bune in viitor.
O sa zic mai multe dupa ce postezi capitolele viitoare. Bafta

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#4
Yey un fic nou ce imi place mult. E bine sa iti placa mult pentru ca daca atragi atentia din primul capitol ai sanse sa ai mai multi cititor.
Titlul m-a atras in mod semnificativ, chiar daca inca nu pot intelege inca ce relatie e intre el si capitolul scris pana acum. Poate mai incolo ne vei arata tu ce inseamna.
Hmmm...:-? poate ca daca ai fi inceput cu povestea lui Derrick cara face 18 ani si citeste scrisoara ar fi fost un pic mai interesant, mai ales ca acolo e o chestie de finete. Ceva razboi sau neplaceri s-au intamplat si cred ca tatal lui Derrick are de a face cu asta. In fine e bine si cum ai inceput tu, mie oricum mi-a placut( de obicei comentez mult pe partea mentala sau mai bine zis pasiva a povesti, adica sentimentele- si aici si in viata reala- deci daca te teranjeaza sorry sweety).
De ce am senzatia ca copilul tipului ala si cu Derrick vor fi impreuna. Va fi interesant si daca ipostaza mea e buna atunci voi sti sigur la ce se refera titlul tau. Vreau sa stiu in contiunuare ce se va intampla, so my sweetheart I want the next!
Gambate eto arigatou! Scuze pentru greseli daca am voi veni cu un edit daca voi avea chef.
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#5
Fic nou! Așa mai zic și eu. Deci, îmi place ideea, adică până acum ai scris două ficuri și destul de originale, iar tu îmi spuneai mie că n-ai inspirație. Mă rog, am spus, îmi place mult, din primul capitol, doar că am o nelămurire, aceea fiind vârsta lui Kannibal, deci e bătrân sau nu? Adică mă cam miră că are un puști de patru anișori și totuși e în vârstă... presupun totuși că Derrick va fi personajul principal, nu? Sincer deja am o idee asupra celor ce se vor întâmpla, una mică și nu știu cât de corectă, dar asta rămâne de văzut, când aduci nexturile. Deocamdată nu-nțeleg legătura primului capitol cu titlul, iar asta-l face și mai interesant. Mm, știi că sunt de „n” ori mai afoană la scris de cât tine, dar voiam să-ți spun că am observat un „v-a” care nu e pus corect, corect este „va rămâne”, fiindcă e la viitor, am mai văzut și un „i” la „chestii” lipsă, dar cred că n-ai fost tu atentă. Cam atât ar fi, d-abia aștept să aduci next-ul, spor la scris și pupici !

#6
Ai idei. Scrii frumos în sensul că știi cum să arannjezi acțiunea așa încât să aibă o logică drăguță, dar ți-aș sugera să modifici și să aranjezi textul pe paragrafe. Lași un spațiu între fiecare. Se va delimita mult mai bine și pe fiecare dintre paragrafe va fi dezvoltată o idee. Fiecare idee va avea legătură cu succesoarea și predecesoarea. Îi oferă textului o estetică mult mai bună și nu ne încurcăm în rânduri.

Te cam grăbești nonetheless. Treci prin niște detalii care, poate, par irelevante, dar ele contează. Nu am prea înțeles cine este prizonierul. Ai trecut prea repede prin tot ce s-a povestit și ai omis să ne spui ce și cum și ce fel. Chiar și pe răpitor l-ai alergat mai rau ca la cross *laughs*. Își sugerez să ne mai povestești câte ceva despre personaje. Nu o luzi cu decorul. Nu interesează pe nimeni nu e necesar. Poți să spui două trei cuvinte despre locul unde se află personajul, două trei cuvinte despre cum arată. Lasă cititorul să-și imagineze restul, să-și creeze propriul univers pornind de la o idee anume, nu ne încărca cu descriere balzaciană.

Îți urez succes, îmi place *hugs*
-

#7
Şi nextuuuuuuuu' pam pam pam pammmm. Lectură plăcută şi Ja'nee:*.


Capitolul 2.


După 12 ani...


Tania P.O.V


E o zi destul de frumoasă. Razele soarelui treceau prin perdeaua transparentă, ajungând undeva prin încăpere. Mici paşi se aud, iar un trup îşi face apariţia în camera mea. Această încăpere era decorată cu stil de către răposata Alissa, mama lui Derrick. Acel albastru, semăna perfect cu noanţa din privirea băiatului. Au trecut 12 ani de la moartea celor doi. Îmi pare aşa rău pentru tot ce se întâmplă.. e aiurea cum o cearta dintre două familii pot face atâtea victime. Nu e corect pur şi simplu. Generaţie de generaţie, a fost la fel. Nimeni nu-i poate face să termine, însă am un vag sentiment că Derrick v-a opri totul. Acest copil emană căldură, dragoste, bunătate. E imposibil să nu te îndrăgosteşti de el. Deşi.. nu cred că v-a fi la fel de fericit când v-a afla că părinţii lui au fost ucişi fără milă. V-a căuta să se răzbune pentru tot, dar într-un final dragostea v-a învinge. Sunt sigură de asta. Zâmbesc, mângâindu-l pe cap. Copilul plângea. Îl i-au în braţe şi spun:
- Ce ai păţit, Derrick?
- Vreau să vină mama şi tata acasă! Nu i-am mai văzut de 12 ani... unde sunt? întrebă băiatul cu lacrimi în ochii.
Nu ştiam ce să-i zic. În fond nu-i puteam spune "ştii părinţi tăi au fost ucişi, împreună cu "înlocuitorii" lor, iar tu eşti un orfan. Eşti o ţintă pentru criminali." Nici vorbă, nu puteam să-i zic aşa ceva, cel puţin nu încă. Ar fi fost un dezastru total, nici nu încape îndoială. Privesc în gol, gândind rapid ce argument să găsesc.
- Uite, Derrick, părinţii tăi sunt plecaţi cu afaceri mari. Nu trebuie să te simţi singur, mă ai pe mine. Spun eu zâmbindu-i cald.
Copilul începu să plângă mai tare şi se întoarse cu spatele la mine. Murmură ceva, însă nu am putut auzi din cauza sughiţurilor sale. I-am spus să zică mai tare..
- Nu te vreau pe tine! Îi vreau pe ei! Şi dacă sunt cu afacerile, nu puteau să sune sau ce? zice el.
Replica lui m-a lăsat fără cuvinte pur şi simplu. Nici nu ştiu ce ar trebui să zic.. cum să-l consolez.. E aşa complicat. Mă apropiu de el, vrând să îl i-au în braţe, acesta ferinduse. Îmi aruncă priviri pline de dispreţ, de parcă eu sunt de vină pentru tot ce se întâmplă. Fără să-mi dau seama, tânărul dispăru din cameră, lăsându-mă singură. Mă întreb unde a plecat.. probabil e în camera lui, nu am de ce să-mi fac griji. Îmi i-au o carte de pe micuţa mobilă, începând să citesc. Am citit această carte de vreo 10 ori, nereuşind să mă satur de ea. E atât de frumoasă, chiar dacă acţiunea e între doi băieţii. Între ei, domneau ura, ca mai apoi să-şi facă loc dragostea. E frumos, cred eu. Citesc şi iar citesc de vreo 2 ore. Timpul trece repede când ai ocupaţie. Închid cartea, îndreptându-mă spre camera lui Derrick. Aveam de gând să văd ce face. Ajunsă în faţa uşii hotărăsc să ascult puţin, poate doarme.. sau plânge. Defapt chiar plânge. Intru în cameră, reuşind să-i atrag atenţia.
- Ce faci copile? întreb eu pe un ton blând.
- Dispari! Nu vreau să văd pe nimeni... zice el plângând mai tare.
Însă nu-l ascult, înaintând cu paşi mici în camera acestuia. Am de gând să-l lămuresc acum ce s-a întâmplat, înainte ca să ne găsească acei.. oameni fără suflet şi să-i fure viaţa micuţului. E un copil fără apărare acum, dar, eu ştiu că o să se descurce. O să ajungă cineva important, ştiu sigur. Oricum îmi simt sfârşitul, se apropie cu paşi rapizi de mine. Trebuie să-i zic adevărul înainte să-mi închid ochii definitiv. Îl i-au în braţe, reuşind să-l liniştesc un pic. Îl privesc, cu regret, el chiar nu merită o asemenea soartă. Îmi dreg glasul şi zic:
- Derrick, trebuie să-ţi spun ceva. Tu fii doar atent şi nu mă întrerupe, bine?
- Ascult. Zice el serios, ştergându-şi lacrimile amare ce îi invadaseră chipul angelic.
- Mai demult, înainte să te naşti tu, tatăl tău sau bunicul tău.. - făcu o pauză - a fost un dezastru, cele două famili care erau împreună la bine şi la rău se certaseră, astfel ca ura să-şi facă loc în acest conflict. De generaţie în generaţie, era lăsat un copil orfan, deoarece de fiecare dată un copil scăpa. Data trecută au scăpat doi, ei fiind tatăl tău şi unchiul tău. Doi gemeni de toată splendoarea. În urmă cu 12 ani, părinţii tăi au fost răpiţi de către cealaltă familie şi ucişi fără pic de milă la fel şi unchiul împreună cu mătuşa ta. Tu ai scăpat, datorită faptului că în seara incidentului erai cu mine. Mi-ai fost încredinţat în grijă de însuşi tatăl tău. Acesta mi-a cerut să-ţi dau acestă scrisoare deşi.. trebuia să ţi-o dau la 18 ani.
Lacrimile tânărului se scurgeau pe chipul său acum palid. Era într-o stare urâtă poţi să-ţi dai seama uşor doar privindu-l. Însă nu a stat aşa mult timp. Şi-a şters lacrimile amare, spunându-mi:
- De ce mi-o dai acum, dacă trebuia să mi-o dai la 18 ani?
- Păi pentru că îmi simt sfârşitul cum se apropie cu paşii rapizi. Acum.. -făcu o pauză- vreau ca tu să pleci de aici, să mă dai uitării, să fugi agăţându-te de viaţă pentru a putea scăpa. I-a această scrisoare cu tine. În ea este şi testamentul cu proprietăţiile care îţi vor aparţine la 18 ani. Până atunci, i-a aceşti bani, nişte haine şi fugi. Să nu îndrăzneşti să te întorci sau altceva.. altfel vei găsii moartea. Hai du-te, nu mai ai mult timp la dispoziţie ca să pleci. Zic eu.
Acesta scăpă un oftat, ridicându-se de pe suprafaţa moale. Scoate un ghiozdan în care îşi aruncă neglijent hainele, o sticlă cu apă şi ceva mâncare.
- Mai trebuie să ştiu şi altceva? întrebă acesta.
- Păi, ai o verişoară pe nume Amy. Caut-o când eşti major şi mută-te cu ea pentru ai oferi siguranţă. Acum du-te!!
Băiatul mă cuprinde într-o îmbrăţişare caldă, depunându-mi un sărut fugar pe obrajii.
- Te iubesc... Tania. Spuse sărind pe geam.
- Åži eu pe tine Derrick! spun eu.
Încep să plâng. Tristeţea mă acaparase. Plângeam că nu-l puteam creşte în continuare.. că l-am obligat să plece, cu toate că e pentru binele lui!
Gândurile îmi fură alungate. Se auzeau bătăi puternice în uşă. Poate copilul şi-a uitat ceva.. Mă grăbesc să deschid uşa, zâmbind. Însă priveliştea mi-a şters imediat zâmbetul de pe faţă. L-am trimis la timp de aici. Doi tipi, înalţi solizi, cu măşti negre erau în faţa mea. Unul din ei m-a imobilizat, eu scăpând un scâncet de durere.
- Unde e puştiu? întrebă unul din ei.
- Habar nu am. Zic eu aşteptându-mi sfârşitul.
- Nu vrei să vorbeşti hă?! hoaşca dracu'! Mori odată.
Cu această replică, 5 gloanţe îmi pătrunseră corpul, eu muriind pe loc. Îmi pare rău că nu am putut să rezist până ce Derrick făcea 18 ani, îmi pare rău... Totul se lumină în faţa ochilor mei, apărând patru îngeri atât de cunoscuţii mie. Erau Kanibal şi fratele său geamăn, împreună cu soţiile lor. Le zâmbesc trist, apoi zic :
- Îmi pare rău că v-am dezamăgit..
- Nu e nimic, Tania, ai făcut tot posibilul, însă îţi mulţumesc, că ai dat-o pe Amy şi l-ai scăpat pe Derrick în ultimul moment. Acum poţi să ni te alături şi tu, însfârşit.
Zicând acestea, mici cristale îmi apar în ochii parcurgând întreg chipul. Îi i-au în braţe şi simt cum îmi i-au zborul. Tot coşmarul s-a terminat pentru mine, dar pentru Amy şi Derrick abea începe. "Succes copii.. ve-ţi avea nevoie..".
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#8
Aww! Daca acum ador ficil tau, cand va veni actiunea ce-o sa mai fac? Asta-i continuarea visului de ieri? Vreau si eu sa am astfel de vise!
Amy aceea este verisoara-sa? Sper ca da, si sper ca n-ai chef sa bagi pe-aici incest, ca ma dau cu capul de pereti! Vreau sa apara si fiul...fiul aluia sau macar sa spui mai multe detalii despre el. Sunt curioasa daca intre ei va fii actiunea. >.<
Sper sa postezi la fel de repede ca si pana acum, deci mult somn ca sa ai timp sa visezi continuarea, si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol!

#9
Şi nextul' sper să vă placă! Aştept părerile voastre:3.Lectură plăcută şi Ja nee'.

Capitolul 3.


Derrick P.O.V

Fug disperat pe străzi căutând cu privirea un taxi. Plâng ca un copil mic şi neajutorat. Nu ştiu ce ar trebui să fac.. ce ar trebui să zic. Parcă sunt legat la ambele mâini şi picioare. Nu-s decât un copil orfan acum. Nu mai am pe nimeni... doar Amy, verişoara mea cică. Unde naiba o să o găsesc eu acuma? Trebuie să părăsesc oraşul cât mai repede şi să trăiesc din bani pe care-i am aici 2 ani, până ce voi fi major. Totul e aşa complicat.. zici că-s în filme.
Găsesc un taxi. Ce minune, însfârşit soarta mă ajută cu, ceva.. chiar dacă, e doar un taxiu. Trebuie să plec, cât mai repede de aici. Intru în taxiu, spunându-i omului de la volan să mă ducă la gară. Acesta se conformează, pornind înspre gară.
Nu puteam să mă duc la aeroport, deoarece nu am 18 ani şi nici un însoţitor cu mine. Cei care fac controalele m-ar fi prins imediat şi m-ar fi dat pe mâna justiţiei, ajungând la un orfelinat pentru următori doi ani. Super nu? Dacă toată familia mea, a murit pentru a mă proteja pe mine şi verişoara mea Amy, nu am de gând să mă dau bătut. O să mă răzbun pe cei care i-au omorât! S-a dus copilul inocent care eram, a murit odată cu aflarea veştii despre moartea părinţiilor mei. Nu vreau decât să mă răzbun şi să o găsesc pe Amy, aşa cum m-a rugat Tania. Mă întreb.. Oare ea e bine? sau a murit... Mi-a spus să nu mă întorc niciodată înapoi, însă vroiam să ştiu.. Totuşi mai bine ascult de cuvintele Taniei. O să mă agăţ de viaţă, luptând cu oricine îmi iese în cale. Trebuie să ajung ceva, mare, ca să-l pot găsii pe criminal. Trebuie să intru în anturajuri proaste, făcându-mă şef peste ceilalţi, doar aşa pot reuşi. Deci asta voi face.. Dumnezeu să-mi ajute!
Fără să-mi dau seama am ajuns la gară, iar taximetristul îmi cere bani pentru că m-a adus aici.
I-au ghiozdanul, deschizându-l apoi îi plătesc, plecând. Oare unde să plec? Nici nu ştiu unde ar trebui să fiu acum.. Poate dacă citesc scrisoarea, o să-mi dau seama unde e şi Amy. I-au ghiozdanul din nou, deschizându-l, luând scrisoarea în mână.
Tremur din toate punctele de vedere. Sunt curios ce mi-a scris tata. Sunt.. furios că nu mai e printre cei vii. Privesc atent scrisoarea, făcându-mi curaj s-o deschid.
Oare mă v-a surprinde cu, ceva această scrisoare? Nuştiu.. hai să vedem.
I-au hârtia albă, umplută cu rânduri de cerneală, începând să citesc rândurile scrise de o finţă atât de dragă mie.. care nu mai e.

" Dragă Derrick, îţi urez un călduros la mulţii ani, deoarece când citeşti această scrisoare tu trebuie să ai 18 ani împliniţi. Mă întristez doar când scriu aceste rânduri, că nu pot să fiu lângă tine în momentele rele sau cele bune. Că nu pot să fiu acolo să te ajut cu vreun sfat.. că acum eşti orfan. Ştii eu cred că tu eşti un băiat puternic, şi sunt sigur că vei face faţă tuturor provocărilor.
Acum vreau să-ţi spun că : Nu trebuie să ne răzbuni sau altceva. Nu te lăsa cuprins de ură fiule, altfel această ceartă între familii v-a continua veşnic. Nu vreau să omori pe nimeni, vreau ca tu să fii cinstit, faţă de cei care fac parte din cealaltă familie.
Vreau ca tu să o găseşti pe Amy, verişoara ta şi să vă mutaţi împreună. Ştii cum se spune "unde-s 2 puterea creşte". Vreau să ai grijă de ea ca şi ochii din cap, protejeaz-o şi cel mai important, nu o lăsa niciodată singură.
Vezi tu că lumea e rea şi haină.
Ţi-am lăsat moştenire toate proprietăţiile şi o grămadă de bani, poţi să călătoreşti prin toată lumea împreună cu Amy. Ea ştie despre tine. Tania a dat-o pe verişoara ta, soţului ei în grijă.
Nu ştiu sigur unde se află, dar ştiu că sunt în New York. O să-i găseşti tu. Amy este o fată frumoasă, are părul de un roşu aprins şi ochii albaştrii ca marea. Atât ştiu eu, doar am văzut-o când era mică. Poate s-a vopsit sau cine ştie ce.. în fine.
Vreau să ai grijă de tine, Derrick. Şi îţi mai repet încă o dată, nu te lăsa cuprins de ură, de întuneric altfel o să ajungi ca acei criminali.. Ai grijă de tine! Nu uita.. că eu şi mama ta te iubim mult, chiar dacă nu mai suntem printre cei vi.

Cu drag Kanibal ÅŸi Alissa "



Super tată, scrisoarea asta m-a atins direct la inimă. Însă nu voi renunţa la această răzbunare niciodată! Din cauza acelor criminali am rămas orfan. Singur în lumea asta plină de răutăţii. Îmi cumpăr un bilet spre New-York, aşteptând trenul, care părea că nu mai vine. Sper doar că această seară să nu-mi mai facă "surprize", am avut parte de destule pentru toată viaţa.. însă ştiu că o să dau şi de alte greutăţii.
Fără să-mi dau seama, o lacrimă amară mi se scurge pe chipul meu angelic, ajungând undeva pe ciment. Sunt mai trist ca niciodată în momentul de faţă, nimic nu mai contează, decât ca Amy să fie în siguranţă şi răzbunarea mea. Nu-mi voi lăsa baltă planurile, am de gând să lupt, nu vreau să fug toată viaţa. Pregătiţi-vă jeguri ordinare, o să aveţi de aface cu mine.. Poate că acum sunt doar un copil, dar voi ajunge cineva şi atunci.. o să vedem noi cine e prada şi cine e carnivorul. O să vă mănânc pe pâine, o să regretaţi momentul când va-ţi găsit să vă luaţi de familia mea.
Trenul a sosit, iar eu m-am şi urcat. Destinaţia? New-York. Mă plimb prin compartimente, auzind fără să vreau o conversaţie:
" - Deci ai ucis-o pe bătrână? zicea unul din ei.
- Da bă. Acum nu ne mai rămâne de făcut decât să-i găsim pe copii ăia doi şi să-i ucidem, la ordinele lui şefu.
- Prostule, şefu a zis că vrea să îi speriem, nu să-i ucidem acum! Oricum, a mai zis că vrea să se joace cu băiatul acela. spune altul"


Conversaţia lor mi-a căzut mai rău decât credeam. Cum adică "să se joace" şi cine-i şeful lor? Au omorât-o pe Tania? Ticăloşi!
Mă îndepărtez repede, de acel compartiment, ajungând într-unul mai îndepărtat. Intru şi mă aşez direct pe unul din scaune, în dreptul geamului. Priveam, stelele, mă gândeam la biata Tania, care mi-a salvat viaţa dând-o pe ai ei în schimb. Nu e corect.. de ce toţi oameni la care ţin eu, mor? Nu am făcut nimic greşit..
Aud un răguşit, care-mi întrerupe gândurile. Eram prea încordat, mă speriam din orice, mai ales că oameni aceia erau în aceelaşi tren cu mine. E mult prea stresant... sper doar să nu bănuiască, că-s aici!
- Puştiule, ai nevoie de ajutor? îmi zice o voce răguşită.
Nu ştiu ce să-i zic, dacă era unul de-al lor? Ce mă fac? Nu trebuie să mă las prins, niciodată. Îmi îndrept privirea spre acel "misterios" bărbat. Încep să-l analizez, dându-mi seama că nu poate fi un tip atât de rău.. cred!
- De unde ştii că am nevoie de ajutor? spun eu tremurând.
- Am ghicit. -făcu o pauză- Uite puştiule, eu sunt un adevărat demon, iar dacă vrei să trăieşti trebuie să vi cu mine şi să faci tot ce zic eu. Ce zici? întrebă el.
Demon? Cât de prost crede că sunt ca să-l cred? Demoni nu există... nu am văzut unul niciodată, la fel cum nu am văzut nici un înger. Mi-aş dori să văd, însă cred că e cu neputinţă..
- Crezi că-s prost, omule? Nu există demoni.. acum.. , dar nu apuc să termin că mi-o taie repede.
- Dacă îs om normal, de unde ştiu că nu mai ai părinţi, de unde ştiu că ai o verişoară, de unde ştiu că vrei să te răzbuni, că vrei să-i ucizi.. Haide cu mine, te voi învăţa să te aperi, te voi învăţa că întunericul nu-ţi e duşman, ci prieten!
- Hm.. bine, s-a făcut. Unde mergem? spun eu.
- Într-o mică excursie, în New-York.
- Ok. Spun eu fără să mai pun alte întrebări.. cred că o să aflu mai multe despre acest "demon" pe parcurs..
Dacă el e înstare să mă ajute cu răzbunarea, atunci e binevenit. O să fac tot ce-mi spune el, doar ca să mă răzbun. O să vadă acei criminali de ce sunt înstare..

ÃŽn rai...

- Se pare că situaţia a luat o întorsătură, urâtă aş putea spune.. zice Tania.
- Ce vrei să spui ? De ce? spune Kanibal.
- Uită-te şi tu.. a intervenit Drake! Acum puştiu o să se răzbune, o să i-a în braţe întunericul... o să-l pierdem.
- Nu te grăbi, Tania, eu cred că iubirea o să învingă în final, îmi cunosc băiatul... şi acum singura lui salvare şi pe viitor, e dragostea.
- Să sperăm că v-a alege ce e mai bine.. şi Drake, o să mi-o plătească!"
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#10
Atat de omotionanta acea scrisoare. Mai ca mi-au dat si mie lacrimile! Acei tipi stiau ca el este in acel tren sau a fost o simpla coincidenta? Bine macar c-a aflat la timp si acum stie de cine sa se "apere"... Mi sa parut ciudat faptul ca i-a acceptat acelui tip asa usor "cererea", putea fi unul din cei ce-l urmareau, cei ce o omarase pe Tania... Sa speram ca nu va fi chiar asa. Acel Drake, chiar era demon? Si daca da cum de "avea voie" sa stea pe Pamant iar ingerii, parintii lui Derrick si Tania nu puteau, ciudat. Astept o lamurire! xD
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul, te rog!




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)