AnimeZupCăutare

[Terminat] Darkness vs. light [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

Disclamer:Nici unul dintre numele sau persoanele - in afara de cele ale mele - care vor aparea aici - referindu-ma la formatia CB si altele, al caror nume vor fi scrise - nu imi apartin si nu am nici o cunostinta mai multa, fata ce gasesc pe net.

Critica pentru tot si avertizarea +18 este pentru limbaj vulgar, scene violente si hard hentai


Eu sunt Yu si gabytsswh e, bat tobele... Romeo.

Capitolul 1


De ce ai trebuit sa mori, scumpul meu Kiro? Ma intreb in gand, privind mormantul din marmura neagra. Au trecut cinci ani, de cand iubitul meu a parasit lumea aceasta rea si cruda, ajugand intr-un loc mai bun. Ochii mei albastri-verzuri, suri, mai privira o data crucea si numele de pe ea, apoi m-am intors, pornind spre iesirea din cimitir. Treceam ca o umbra printre cruci, mai ales ca purtam o pelerina neagra, lunga pana la genunchi si in cap un capison, ce imi ascundea tresaturile fetei. Privesc asfintitul soarelui si ma grabesc spre apartamentul micut ce il aveam. Trebuia sa ma pregatesc, mai ales ca vampiri au inceput din nou sa uite de frica de a mai iesi pe strazi noaptea, stiind ca vor da nas in nas cu mine.
Intru in bloc si urc la etajul patru, care era si ultimul etaj. Descui usa si intru in apartament. Clipesc din ochi si se aprinsera toate becurile. Uni ar spune ca e magie, dar nu era asa. Aveam puterea de a controla orice fel de electricitate. Incepand cea care o produc nervii si neuroni umani, pana la electricitatea luata direct din naruta, aici intrau fulgerele. Stiu ca era neobisnuit pentru un om sa aibe aceste puteri, dar eu de mic am supus unor experimente, iar la varsta de douazeci si doi de ani, m-au facut nemuritor, cu puteri asemenea vampirilor - agilitate, viteza, forta fizica si nemurirea - dar pe langa mi-au mai atribuit si puterea de a controla electricitatea. O putere extraordinara cand vrei sa prajesti un mort-viu, pe langa ca il ucizi, daca il injunghi cu o sabie in inima sau il faci sushi. Imi dau jos pelerina neagra si o agat in cuier. In lumina becurilor, nu aratam atat de infricosator cum aveau obiceiul vampiri sa spuna la ati vampiri. Ca nu aveam chip sau trup, eram doar o umbra, trasaturiile fetei erau grotesti si lista poate continua.
Ma uit intr-o oglinda de pe hol si imi privesc chipul. Aveam aceeasi fata de cand ma stiu. Cu persinguri prin nas, buze, limba, spranceana si urechi, machiajul la ochi si parul arici, negru cu suvite rosi si o coada de cal pa baza gatului. Cea ce arata ca nu sunt uman, nu erau tatuajele ce le aveam pe corp sau coafura ciudata, ci ochii. Acestia nu luceau in lumina ca ai vampirilor, ci o absorbeau. Mereu daca imi baga cineva lumina in ochi, pupila mi se facea verticala si irisul imi inunda tot ochiul, facandu-se de un albastru-fosforescent, ce sclipea in intuneric, ca la demoni. Evitam mereu sa imi intre in ochi fascicole de lumina, ca sa nu risc, sa imi straluceasca irisi in intuneric, ca niste licurici.
Trec pe langa o poza in care eram eu si Kiro, stang pe canapea si tinandu-ne in brate. Ma duc in camera mea, cu pereti o gramada de postere si rafturi cu piese, de motoare, cartuse cu gloante cu miez de lemn. Langa usa se afla un stativ cu doisprezece katane, de diferite dimensiuni. Ma deschei la camasa neagra din satin dand-o jos de pe mine, expunandu-mi trupul lucrat. Iau pe mine un maiou negru pe trup si peste unul mai tare, facut din piele cu o gramata de catarame, pentru al face mai larg sau mai strans. Imi iau niste manusi, ce imi acopereau tot antrebratul si trei-sfert din brat. Le prin de maiou cu ajutorul a doua catarame. Dupa ce le fixez pe mana, imi pun o katana in spate, ce ascundea lama dubla. Imi pun pe picior un toc cu un pistol cu gloante spaciale. Ies pe balcon si usa se inchise automat - o smecherie ce o controlam datorita puterilor mele. Ma urc pe balustrada, stand pup si privind Berlinul noaptea
- E timpul show-ului, imi spun ca pentru mine si sar in gol.
Aterizez in picioare cu genunchi putin flexati si apoi ma indrept spre Kawasaki Ninja, negru cu flacari rosi-sangeri pe el. Il incalec, imi pun ochelari de soare, cu lentile de oglinda pe ochi si pornesc motorul, trezindu-l la viata. Il turez o data si apoi mornesc ca din pusca, ridicandu-ma pe roata din spate pentru cateva minute si apoi ma redresez, indreptandu-ma spre Dragonul Albastru, un club detinut de familia regala de vampiri, care sunt direct raspunzatori de moartea lui Kiro. Goneam ca un nebun pe strazile semi-aglomerate ale orasului, mai ales ca era nu stiu ce concert rock-goth la acel club. Opresc motorul si ma indrept spre gangul dintre club si un bloc. La intunericul cladirilor, se aflau tineri ce si-o trageau ca nebuni, isi bagau in vena si se imbatau ca porcii.
- Nu ai voie aici, intoarce-te de unde ai venit muritorule, ma opri un bodygard, dandu-mi de inteles ca hoitul ala umbrator de Lumior este aici.
- Ce ai sa faci daca nu ma supun ordinelor tale? Il intreb, dandu-mi ochelari jos de pe ochi.
Vampirul vru sa spuna ceva, dar i-am zburat capul de pe umeri cu katana. Capul se rostogoli pana la picioarele mele. Bag degetele - manusile erau fara degete - in parul roscat, cret al vampirului si ma dau in spate. Ii fac vant, arucandu-l pe o fereastra de la etajul unu. Aud tipete de acolo si apoi sar sus, agatandu-ma de pervaz. Imi trag tot corpul in sus cu o singura mana si ma asez pe pervaz, pup, ca o felina pregatita de vanatoare.
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir, apucand un tanar de varsta mea de mana si tragandu-l spre iesire.
Marai o data, aratandu-mi colti micuti, ce ii aveam, buni de sfasiat, dar nu si de hranit. Scot katanele si ma reped in mortii-vii de acolo, incepand sa ii macelaresc in voie. Cam in zece minute am facut pe acolo curatene. Ma indrept spre o vampiroaica, care abia mai sufla. Ma pun pup in fata ei si scot din toc pistolul, atintindu-l spre inima ei. Aveam de gand sa o scap de treizeci de minute de chin, daca imi raspunde la niste intrebari simple.
- E timpul sa te curati de pacate. Pe cine l-ati aparat? O intreb pe un ton linistitor. Sti ca te pot scapa de chin, nu? O intreb din nou, uitandu-ma in ochii caprui-noroiosi ai tiperei.
- Pe... Luminor, imi raspunse cu glas stins, facandu-ma sa zambesc usor ironic.
- Nu era Luminor. Avea parul mai scurt decat a lui si nici macar nu a stat sa imi vorbeasca. Cine era? Mai intreb o data.
- Nu pot sa spun, imi raspunse si puse mana peste a mea.
Apasa pe tragaci si un glont cu miez de lemn, ii gauri inima, ucigand-o pe loc. Oftez si vad laptopul de la securitate pornit. Il opresc si il iau cu mine. Ma urc pe pervaz si pocnesc o data din degete si toata aparatura exploda, dand foc la incapere. Aterizez jos si ma indrept spre motor. Daca cei din familia Nightingale vor crede ca renunt se inseala. Am la dispozitie o eternitate intreaga sa tot ii vanez, dar trebuie sa pun mana pe Luminor sau pe cineva la care ei tin foarte mult, ca sa ii fac sa iasa la iveala. Noaptea abia a inceput, la fel si vanatoarea...


Yu
Suntem incantate ca va place >:D<
'' pup '' ( '' a sta pup '' ) este un regionalism, respectiv o expresie regionala ce denumeste '' a sta pe vine ''.

A venit nextu`
lecturare placuta! :*


Capitolul 2

Deja am plictisisem de protectia idioata pe care mi-o dadeau parintii mei. Ce daca eram jumatate vampir?! Nu inseamna ca eu sunt neajutorat. Sau eram? Nu, nu se putea sa fiu. Nu eram la fel de puternic precum fratele meu, Luminior, sau ca parintii mei, insa ma puteam apara si singur. Ai mei ma iubeau ca pe ochii din cap si ma protejau, insa erau prea posesivi, ceea ce ma enerva. Eram mai pazit ca presedintele, pe motiv ca nu eram puternic. Asta era ca o pedeapsa ca eu nu vreau sa devin vampir complet.
Si de ce as face asta?! Creaturile astea imi provocau scarba. Sa ucida cu sange rece si sa se hraneasca numai cu sange, sa nu se poata bucura de frumusetea zilei si toate cele. Imi preferam starea asa cum era: nu ma hraneam numai cu sange, acceptam orice fel de hrana, nu ucideam deloc si aveam o viata a mea, dar eram nemuritor.
Faptul ca mama mea era om ma facea sa nu fiu vampir complet, ci doar pe jumatate. Situatia mea imi conferea mai multe avantaje decat dezavantaje: spre deosebire de vampirii completi, eu puteam umbla prin soare, eu aveam reflexie, ceilalti nu, eu nu muream ca ei, prin strapungere, pentru mine era de ajuns un glont in cap, nu ca ar fi avut cineva ocazia sa imi traga un glont in cap, la cata garda aveam dupa mine.
In ciuda faptului ca actual mea mama nu era chiar a mea, era vitrega, si era vampir, nu o oprea sa nu ma iubeasca precum un zeu. Nu ca m-ar fi deranjat, insa eram sufocat cu atat atentie, plus ca imi era lehamite sa ii vad cum se omoara intre ei si toate cele.
In aceasta seara eram singur la Dragonul Albastru. Toti ma protejau ca pe ochii din cap. Ai mei nu erau in oras, iar Luminor urma sa ajunga ceva mai tarziu.
Pe la jumatatea serii, ma simt tras de cineva intr-o parte. Se crease haos deja. Ce se intampla?
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir ca idiotul. Ma zgaria pe urechi galagia lor. Nu stiam de ce trebuie sa iesim, eram confuz.
Cand am ajuns la vila, a aparut Luminor, cu acelasi look al lui: arata ca dracu`, cam ca Marylin Manson, palid si straniu, spre deosebire de mine, caruia imi lipsea paloarea, aratam normal, doar cu o frizura mai ciudata, asa cum imi placea, si de obicei machiat in diferite moduri.
- Nu il mai scoateti afara pe Romeo! Urla Luminor la vampiri cu vocea lui puternica. E Yu pe urmele noastre!
- Hei, cine e Yu? Am intrebat curios, cand il vad pe Luminor ca ridica palma, sa ma pocneasca. In acel moment insa aparu mama si ii prinse mana:
- Sa nu indraznesti!
Cu toate ca mama nu era nici mama lui Luminor, ea ma iubea mai mult pe mine. Luminor nu era nici macar ruda cu mine, el era doar fusese crescut ca muritor in urma cu doua sute de ani si la varsta de 25 de ani, luat in custodie de tatal meu.
- Te cauta tatal tau! Spuse mama apucandu-ma de mijloc si indepartandu-ma de fratele meu.
Am mers impreuna pana intr-o camera indepartata, protejata de garzi.
- Mama, cine este Yu? Intreb confuz.
- Yu este dusmanul nostru. Trebuie sa te feresti de el, imi spuse femeia sarutandu-ma parinteste pe frunte. M-am uitat atent la ea: avea trasaturi frumoase. Probabil fusese o femeie foarte frumoasa in viata ei. Si acum era frumoasa, insa era de o frumusete stranie, moarta.
- Descrie-l! am spus incet.
Mama s-a conformat si a inceput sa mi-l descrie pe asa-zisul Yu, pana ce m-am plictisit. Luminor a parut din nou in fata mea si ne-am luat la cearta. M-am folosit de faptul ca eram rapid si am disparut din fata lui. Nu a avut chef sa ma urmeze.
Am urcat la etajul vilei si am sarit pe geam, aterizand fara nicio problema. Am inceput sa alerg pe strazile pustii, sperand ca idiotul de frate-mio sa nu ma urmareasca . Il uram! Faptul ca el era mai mare ma enerva! De ce sa trebuia sa fie el asa de insuportabil?!
Am incetinit pasul, acum mergand normal. Ma uitam in jos, atent pe unde calcam. La un moment dat m-am lovit de cineva. Am mormait un ‘’ scuze ‘’, apoi mi s-a raspuns ‘’ nu e nimic ‘’. Cand am privit insa cel de care ma lovisem am incremenit: era exact descrierea lui Yu.
M-am dat cativa pasi in spate si m-am intors pe calcaie, incepand sa alerg speriat, insa tipul ma urmarea. Am marit viteza, aceasta devenind vampireasca, insa si el facu la fel. M-am oprit speriat, dand intr-o fundatura.
Ma trezesc ca mi se arunca portofelul la picioare, iar Yu spune, cu vocea patrunzatoare si calma:
- Data viitoare sa ai grija de el!
A plecat. Am ramas masca. Scapasem de Yu. Mama imi spusese sa ma feresc de el, insa uite ca nu imi facuse nimic. Oare nu ma recunoscuse? Nu ma simtise, nu stia cine sunt? Spre nococul meu nu isi daduse seama de asta. Slava Cerului!
Am iesit din fundatura, incepand sa merg pe strada. Am rasuflat usurat, insa am auzit o voce care ma facu sa ma opresc in loc. Am simtit apoi o atingere puternica pe mana.
- Sa nu mai fugi niciodata! L-am auzit pe fratele meu spunandu-mi. D
‘’ Mda, mai bine ma omora Yu! ‘’, imi spun in mintea mea, scarbit de idiotul de frati-mio. A inceput sa ma tarasca dupa el spre vila. Speram sa apara Yu in acest moment si sa ii rupa capul de pe umeri mumiei asteia ambulante din fata mea. Ce cacat! Nu il suportam!
Desi nu il cunosteam, incepuse sa imi placa Yu, era tare de treaba, cel putin cum se purtase cu mine. Sigur simtise ca sunt si eu vampir, sau macar jumatate, asa cum si eu simtisem ca el era un fel de demon, sau ceva de genul. Era puternic, in orice caz, si era inzestrat cu puteri special.
De ce nu era Yu fratele meu?! Sau de ce nu eram vanator, cu el?!

Romeo - http://i790.photobucket.com/albums/yy186/medee_manu/ori…621.jpg?t=1293102959

Sper ca va place! >:D< asteptam pareri si critici:X
Sarbatori fericite ! >:D<:X
Multumim pentru comenturi si iata nextul, cadou de Revelion. La multi ani!

Capitolul 3

Stateam pe acoperisul unui bloc si priveau cum Luminor il trage pe brunet dupa el. Scot o coala ministeriala si pe ea aparea brunetul caruia i-am dat inapoi portofelul. Avea parul negru, de ii atingea umeri si varfurile puteam sa spun ca erau taiate cu sticla. In poza care am scos-o la imprimanta si am vazut ca tanarul avea ochii albastri, nu suri sau mai stiu eu ce, doar albastri. Impatur hartia si o bag inapoi in buzunarul de la blugi si apoi ma introc, indreptandu-ma spre scara de incendiu.
As fi putut sa il atac pe Luminor - multumita mucosului aluia - dar nu puteam sa fac asta in vazul lumii. Totusi cine era brunetul ala, ca sa isi miste personal hiotul ala luminat dupa el? Cred ca e important pentru ametitul ala viu. Shin ar putea sa stie, mai ales ca e mai batran decat toti vampiri la un loc. Ma indrept cu pasi mari spre clubul de noapte Death Angel, care era teritoriu neutru. Aici veneau oameni, vampiri si eu si nu aveam voie sa ne macelarim, ca ne mai macelarea asta o data. Dupa cincisprezece minute, ajung in fata clubului si intru in el. Cand ma vazura lumea - mereu palpaiau becurile, cand intram aici, atentionandu-i cine a intrat - cativa vampiri s-au ridicat de la mese si au trecut pe langa mine, aratandu-si colti, vrand sa ma provoace, dar le-am spus ca exista strazi. Dupa acest mic incident, m-am dus la bar, am dat peste cap doua soturi de tequila si apoi m-am indreptat spre o scara cu accesul interzis, pazita de un doberman si un om. Ii spun omului cine sunt si ce treaba am cu seful sau, iar acesta ii dadu comanda cainelui sa imi arate drumul. Mereu blondului ii placusera caini, mai ales ca acestia erau mesageri diavolului.
- Buna Yu, ce vrei? Ma intreba demonul, cum am intrat pe usa.
- Am nevoie de informati, spun, zambind prietenos.
- Sti bine ca nu iti voi da informati unde sa ii gasesti pe ucigasi iubitului tau...
- Nu de asta am venit. Vreau sa imi spui de ce este tipul asta atat de special - ii dau coala cu poza si ochii verzi-cenusi ai blondului se uitara peste poza - incat sa vina Luminor dupa el, ii spun, asezandu-ma pe un fotoliu in fata biroului negru.
- Este protejat de toata familia, dar de ce nu stiu. Anubis nu il lasa sa iasa din vila, fara garda de corp, iar Isis il iubeste ca pe ochii din cap, facandu-i toti draci. Acum doua saptamani s-a luat la bataie aici. Am vrut sa il torturez, dar s-a oferit un vampir in schimb ce imi era dator pana in gat, asa l-am ucis pe ala. De ce intrebi? Ma intreba, mijind ochii, parand amenintator.
Ridic din umeri si ii spun ca din pura curiozitate. Cand vru sa imi mai spuna ceva, ii spun ca doi s-au luat la bataie in club. Rapid iesi din birou, facandu-ma sa rad usor, apoi am pornit si eu pe urmele lui, iesind din club, facandu-le vampirului si muritor adio din mana, fiindca blondul ii tinea pe amandoi de gat. Deja imi parea rau - mintind desigur - pentru cei doi batuti de soarta, care au indraznit sa se ia la bataie in clubul lui. Shin le va lua sufletele pe gura si apoi le va manca inimile. Ciudat.
Restul noptii, am cautat locul unde s-ar putea gasi brunetul. Cand am vrut sa renunt, l-am vazut pe Romeo cum trecu pe langa mine - la rasaritul soarelui - intrand intr-un bloc de garsoniere. Multumesc doamne, esti cel mai barosan. Ma duc la scara si ma uit la interfon.
- Romeo Nightingale, apartamentul treisprezece, citesc in soapta, facandu-ma sa ranjesc.
Trebuia sa il rapesc acum sau nu voi mai avea sansa. Formez un numar si imi raspunse o batranica. O rog frumos sa ma lase sa intru, ca mi-am uitat cheile si ca mama trebuie sa plece. Dupa ce am intrat in bloc, am urcat la etajul trei si m-am dus la usa. Am batut usor in ea. Il aud pe brunet cum injura pe Luminor de toti sfinti si dinti sai. Cand deschise usa, incremeni in prag. Buzele mele formara un zambet, iar ochii imi sclipira sadic. Il lovesc cu doua degete in gat, iar tipul lesina. Il prind in brate, il bat in garsoniera. Il leg la maini si picioare, apoi ii rup lantisorul din aur de la gat, in forma de Yin-Yang. Il desfac si vad in el o poza cu un baietel ce samana cu tanarul, tinut in brate de Anubis si Isis, care radeau la aparat. Vreau sa le spun ca il am pe Romeo, dar voi face cum au facut ei cu mine. Ii voi lasa sa fiarba in suc propriu, in timp ce ii elimin pe rand.
Il iau pe brunet in carca si ies pe usa. Ma urc pe acoperis si apoi sar jos, in strada. Ma duc la o masina care nu era a mea. Dezactivez usor alarma, il bag pe baiat in porbagaj, ma urc la volan si pornesc spre apartamentul meu. Vampirii nu stiau unde sa ma gaseasca, fiindca mereu ma intorceam acasa dimineata si in plus nu eram idiot sa imi pun numele la scara. Am folosit unul fals, ca sa nu fiu urmarit. Acum vor intelege si ei, cum este sa cauti ca disperatul pe iubitul tau si sa primesti telefoane pe mobil, sa ii auzi vocea si sa nu poti sa il ajuti. O sa-l torturez putin pe acest mic printisor. Dupa douazeci de minute, am ajuns in fata blocului meu. Era amurgul, asta insemna sa ma misc repede. Am intrat in bloc si l-am dus pe Romeo in camera mea. L-am pus pe pat si i-am legat la spate mainile si picioarele cu catuse facute special pe masura puterilor fizice vampirilor.
Ma asez pe un scaun si incep sa imi curat katana dubla, asteptand ca el sa se trezeasca. Acum putea sa imi vada chipul, sa se mire ca am ochii si par. Il aud cum plescani si apoi se ridica in fund speriat, incercand sa isi elibereze mainile.
- Nu te obosi. Sunt mai puternice ca tine, spun calm, in timp ce tamponam cu pudra speciala pentru a da luciu lamei katanei.
Fetelor aveti felicitarile mele :D.Chiar imi plac ficurile voastre,sunt originale,amuzante si foarte bine scrise,dar pe moment ma rezum doar la acesta.
In primul rand m-a atras titlul asa ca am zis aseara sa ma pun sa citesc sa vad despre ce ii vorba si nu am fost dezamagita.Yu...:X prima data cand il vad in rol de vanator de vampiri si ce vanator :D,dar imi pare rau de Romeo.Bietul de el e prins la mijloc si nici macar nu are vreo vina.Sper sa nu-i faca ceva Yu ca oricat de mult imi place de el vin si-l strang de gat :)).
Oricum...greseli nu am vazut,dar nici n-am puricat capitolele,dialogul e perfect,nu e deloc sec,descrierea e la locul ei.Deci n-am ce comenta in privinta asta.Nu pot decat sa va urez un An Nou fericit si multa inspiratie.Si pls nu ma lasati sa astept mult cu nextul (nici la ficul asta,nici la celelalte) Poop
Ne bucuram ca va place! :* Iata nextul! :x
Lectura placuta!



Capitolul 4


Idiotul de frate-mio inca tragea de mine sa merg acasa. Erau ai mei de parere ca eu sunt slab, insa abia tragea de mine. Mi-am scos coltii ranjind draceste la el, injurand si cerand sa imi dea drumul, insa draci daca ma lasa! Arata ca un idiot si toata lumea intorcea capul dupa mine. Mi se facea rusine cu asa hal de persoana pe strada. Cum dracu` as putea eu sa il ucid pe cretinu` asta?! Era mai puternic cu mult decat mine, astfel ca nu il puteam ucide, insa nici el nu ma putea ucide pe mine. Duca-se dracului!
M-am smucit din minile sale si am pornit spre Death Angel pe urmele sale. I-am zis idiotului sa mi-o suga, apoi am disparut. Imi adoram puterile. Ma plimbam ametit pe strazile orasului, gandindu-ma ce alta varianta in afara devenirii a unui vampire jegos aveam sa scap de idiotul de Luminor si fiecare vampire care ma urmarea, protejandu-ma astfel de dracu-n patru, ca nu vroia nimeni sa imi faca nimic.
M-am dus la garsoniera mea. Nu imi placea sa stau la ai mei, ma plictisea. Mama ma cocolosea cu atentii, ceea ce imi displacea enorm. Ei chiar credeau ca sunt un copil?! Imi puteam purta si singur de grija! Am intrat in casa si m-am dezbracat, ramanand in boxeri, cum imi placea sa stau, doar ca homosexualul ala de Luminor nu imi permitea. Mai bine zis privirea lui de psihopat obsedat sexual si cretin pocit. Se uita dupa mine cum ma uitam eu dupa femei.
Am auzit cum cineva bate in usa. Luminor! Incep sa injur de morti, de mame si de fiecare lucru ce imi vine la gura. Asta se tinea ca scaiu` de mine! Insa cand am ajuns la usa si am deschis am ramas masca: in fata mea statea Yu, cel de care mi se spusese sa ma feresc.
M-a lovit in gat,apoi am simtit cum totul se intunca in jurul meu si cad…

In momentul in care m-am trezit, am dat sa ma ridic, insa eram legat si la maini si la picioare, si nu ma puteam misca. Rahat! L-am vazut pe Yu in fata mea, lustruind linistit o katana. O katana?! Sper ca nu e pentru gatul meu.
M-am uitat lung la trasaturile sale: avea parul facut in tepi, cu o coada la baza gatului. Ochii ii erau de un albastru metalic, sau cel putin asa mi se parea mie. Straluceau ca niste licurici. Erau demonic!
Am inceput sa tip speriat, sa urlu ca vreau acasa! Astia aveau dreptate, chair eram slab. M-am uitat speriat in jur, nestiind unde ma aflu.
- Nu mai tipa. Eu fac regulile aici. Eu detin puterea.
M-am uitat la el. Era calm. Si nu era deloc inspaimantator. Ma rog, in afara de ochi nu parea inspaimantator.
- De ce imi faci asta? Am intrebat cu glasul stins, lasandu-ma pe spate. Eram dezbracat, asa cum ma luase de acasa. M-am uitat la el atent, apoi mi-am inchis ochii. Daca urma sa mor, macar sa nu ma tem.
Am auzit cum forma un numar de telefon, apoi i-am auzit vocea mamei la telefon.
S-a asezat langa mine si mi-a pus telefonul la ureche. Ma temeam de prezenta lui.
- Mami… te rog, salveaza-ma! Am spus in telefon aproape plangand.
Am simtit ceva tare si rege pe fata mea si apoi o zgarietura care ma facu sa incep sa plang, desi nu ma durea prea tare, insa imi era frica de Yu. Vroiam sa fiu acasa. Mi-am simtit sangele dulce curgandu-mi de pe fat ape gat si apoi picurand pe patul vanatorului.
- Romeo va pati la fel cum a patit si Kiro! L-am auzit pe demon sau ce dracu` o fi fost el spunandu-i mamei la telefon. Dar mai rau! A adaugat mai apoi.
M-am cutremurat. Ce avea sa insemne acest ‘’ dar mai rau ‘’?! Si cine dracului era Kiro si ce legatura avea una cu cealalta!? Vroia sa ma omoare pe mine pentru nu stiu ce razbunare a lui Kiro si dracu` sa ma ia! Am inceput sa plang, speriat. Sangele – caci plangeam cu lacrimi de sange – mi se scurgeau pe fata palida din cauza fricii acum. Oare ce avea sa se intample cu mine? Ce avea acest Yu de gand cu mine?
Am suspinat de cateva ori, apoi inchise telefonul.
- Cine e acest Kiro? Intreb trecandu-mi limba peste buze.
Mi-am deschis ochii, pentru a-l privi atent. Isi fixa ochii in ochii mei. I-am putut citi tristetea. Atinsesem un punct sensibil? Cine era Kiro? Curiozitatea imi crescu.
Yu se aseza pe pat si ma privi atent. Incercam sa scap. Pentru un moment am vazut o sclipire de nebunie in ochii sai demonic. Parca ar fi vrut sa ma omoare…
- A fost cineva la care eu am tinut enorm de mult. Isis la ucis, mai adauga apoi si ofta. Imi parea rau pentru el. Il inelegeam. Cel putin asa credeam. Si eu avusesem un prieten foarte bun cand eram mic, insa fusese ucis de vampiri. Pe el nu il transformasera, ci il lasasera sa moara.
Lacrimile au inceput sa curga tot mai mult pe chipul meu, dar nu de frica, ci din cauza ca imi parea rau pentru el. Amintirile imi aduceau aminte perfect cat de tare durea sa pierzi pe cineva drag.
- Nu mai plange, imi spuse Yu privindu-ma atent.
- Cum as fi putut sa nu plang?! Ma vei ucide pentru o crima comisa de mama mea, care nici macar nu e mama mea. Plus de asta, amintirile ma oblige sa plang. Stiu cum e sa tii la cineva si sa fie ucis. Nenorocitii aia de vampiri, creaturile alea blestemate, mi-au ucis cel mai bun prieten. Pe mine insista sa ma faca vampir complet, dar numai eu stiu cat i-am implorat sa imi trasforme cel mai bun prieten. Dar nu, nu! Tarfa aia de Luminor l-a ucis! Il urasc! Urlu eu la Yu, de parca el ar fi avut vreo vina. Era ciudat cum ma dezlantuiam tocmai acum, si de fata cu un necunoscut.
M-am uitat atent la chipul sau. Nu parea chiar atat de inspaimantator, insa ma asteptam sa ma ucida in curand.
- Ucide-ma, am cerut plangand. Nu merit sa traiesc. Fac parte dintr-o rasa blestemata. Nu merit sa traiesc! Ucide-ma! L-am implorat pe acesta, insa el ma privi fix in ochi.
Ce avea sa se intample?
:X nu,nu sa nu-l ucida ca plang...dar poate sa-i faca altceva daca vrea ca eu nu ma supar deloc :D.
Mai trebuie sa zic ca-mi place?Nu vreau sa ma repet.Imi pare cu adevarat rau de Romeo si de situatia in care se afla,totusi nu cred ca Yu o sa-l raneasca,nu-i asa?Mi-a placut cum ai descris sentimentul de ura pe care il are in privinta fratelui sau.Aproape am simtit si eu ce simte el.
Sa o tineti tot asa fetelor si eu va astept cuminte cu nextul :*
Capitolul 5

- Nu, spun calm si ma ridic de pe pat.
- Cum a adica nu? Vrei sa te razbuni pe familia mea, nu? Atunci omoara-ma! Tipa la mine Romeo, facandu-ma sa oftez.
- Nu primesc ordine de la un mucos, ii spun pe un ton glaciar, facandu-l sa taca din gura.
Ma duc la un dulap si scot de acolo o pereche de pantaloni de trening cu capse intr-o parte si un tricou. Ii desfac catusele si ii spun sa se imbrace. Se repezi spre usa de la intrare, ce ma facu sa imi dau ochii peste cap. Poctesc din degete si muschi coloanei ii trasmise la creier, ca i-au fost retezate picioarele, ce l-au facut sa isi dea gramada si sa scoata un tipat de durere. Ma apropii de el si imi bag o mana in parul sau negru si moale, tragandu-l in sus.
- Asculta bine, printule Romeo. Sa sti ca eu nu sunt un rapitor oarecare. Am fost antrenat special pentru a ucide vampiri si pot sa te ucid doar clipind din ochi, fara sa iti vars sangele tau murdar. Ori cooperezi sau te trimit pe bucati acasa prin colete. Azi un deget, maine inima, capul, ochii..., m-am oprit, marind efectul de teroare si am continuat, ca un puzzle sau o papusa. Hai imbraca-te si stai cuminte, ii mai spun, apucandu-l de brat si l-am impins spre pat.
Brunetul mormaia injuraturi la adresa mea, coborand toti sfinti din pod, cea ce ma facu sa chicotesc usor. Ma asez pe un scaun rotativ si dau drumul la plasma, uitandu-ma la stirile de seara. Nu bine am dat drumul la plasma si m-am trezit cu o poza de a lui Romeo pe ecran si sub ea scria disparut. Am ascultat atent cum Isis - masa - plangea cu lacrimi dupa fiul ei si apoi aparu o poza de a mea, dar cu capison, lasand la vedere doar buzele si o parte din nas. Imi dau ochii peste cap si ma duc in bucatarie, lasandu-l pe tanar sa se uite pana numai poate la poza sa. Am inceput sa curat cartofi, pentru a face cartofi pai, preferatii mei. Am auzit niste pasi pe coridor ce ma facu sa zambesc usor.
- Nu poti iesi din acest apartament, fara sa stiu... , ma intrerup brusc, cand simt mirosul de scortisoara,.. buna Shin, ii spun blondului, care statea in pragul bucatariei.
- Da-i drumu, imi spuse, cand am pus la prajit cartofii.
- Pe cine sa eliberez? Il intreb, facand pe prostul, iesind din bucatarie si postandu-ma in usa dormitorului.
- Sti bine pe cine si numai fa pe prostul...
- Shin! Shin ajuta-ma! Striga Romeo, trecand pe langa mine, vrand sa se duca la demon.
Bag mana in parul dhampir-ului, il trag in spate si ii carpesc o palma ca lumea, de i-am spart dintr-o singura lovitura nasul si buza. Brunetul se deschilibra si pica in genunchi in fata mea, scuipand sange proaspat. Blondul ramase socat de atitudinea mea si cat de usor l-am adus la tacere. Ii spun lui Shin, ca el este neutru si ar fi bine sa nu se puna cu mine, fiindca sunt in stare sa il distrug si pe el, chiar daca imi ridic in cap si pe taicasu pe langa vampiri si muritori. El clatina din cap si imi spuse ca ar trebuie sa il scot pe baiat din tara, fiindca hoiturile umbratoare, au inceput sa perieze intregul Berlin si incurand iau fiecare centimetru de pamant german, ca sa il gaseasca pe micutul Romeo. Cu aceste ultimile cuvinte, se intoarse pe calcaie si se scufunda in umbra. Era o metoda de calatorie ce o invidiam cu adevarat. Cu controlul umbrelor si a intericului, puteam sa explodez inima din interiorul corpului sau mai stiu eu ce. Trebuie doar imaginatie ca sa o folosesti la maxima putere.
Ii spun baiatului sa numai atata sa boceasca ca o sotie inselata de sot si sa taca din gura. Ma intorc in bucatarie si scot din tigaie cartofii, asezandu-i pe doua farfuri. Pun kechap pe ambele farfuri si ma duc in camera. Pe pat statea brunetul, stergandu-se cu un servetel - care probabil il gasite in pantaloni - de sange. Ii dau farfuria cu mancare, care o privi banuitor. Chicotesc usor si ii spun ca nu ma incurc cu prostiile de otravuri si un plus otrava nu poate ucide nici macar un dhampir. Mancam linistit, in timp ce ma uitam printr-un album de al meu, in care erau poze cu mine si Kiro sau cu Kiro singur. Acestea reprezentau amintiri uitate si pierdute cu el. Pozele erau singurele dovezi la iubirea ce am purtat-o in suflet si inca o mai port pentru blond si o voi purta pana voi murit, asta daca se va intampla vreodata.
- De unde il sti pe Shin? Ma intreba tanarul, facandu-ma sa ma opresc din mancat.
- Nu ai vrea sa sti, crede-ma, ii spun calm, pe un ton plin de regret.
Nu prea ma incanta faptul ca eram fratele cel mic a lui Shin si ce ne lega pe noi, era sangele de succubus, al mamei nostre. Lucifer tinea la mine, chiar daca imediat dupa nastere, guvernul m-a luat de la doica mea. Mama a incercat sa ma salveze si a murit, iar tatal meu... tatal meu biologic m-a vandut guvernului. Shin a incercat tot timpul sa nu se descopere cine ii este fratior, s-a dat drept neutru, ne vrand sa ii ajute nici pe mine, nici pe muritori si nici pe hoiturile umblatoare.
- Asta e Kiro? Intreba Romeo, venind aproape de mine si se uita la o poza cu mine, cum sarutam pe obraz pe un tanar parul blond cu negru, ce radea in hohote la aparat.
Aprob din cap, apoi inchid albumul, pe care il bag intr-un rucsac, care mereu era gata, in caz ca ma gaseau vampiri.
- Dormi, ca maine plecam, spun calm, indicandu-i patul in timp ce am stins lumina.
M-am pus pe pervaz si am inceput sa privesc luna, avand la indemana un pistol cu gloante speciale...
Cat am asteptat eu next-ul asta (defapt toate next-urile voastre)...scz ca nu am dat comm mai repede,dar mai intai a fost lenea de vina,apoi niste lucrari si examene suparatoare,dar acum sunt aici :D (daca ma primiti).
Imi pare rau ca Yu sufera dupa Kiro si ca vrea razbunare,dar bietul Romeo nu are nicio vina.Pana la urma el e prins la mijloc intre doua tabere.
Sa inteleg ca Yu are de gand sa asculte de sfatul lui Shin si sa-l scoata din tara pe baiat?...urmeaza sa vad daca am dreptate sau nu
Mi se pare foarte ciudat sa-l vad pe Yu atat in postura de vampir (in celalalt fic) cat si in postura de vanator de vampiri...but I like it :X
So fetelor banuiec ca ne mai auzim noi pupici
Sper sa nu va suparati... dar am trecut si eu pe aici.
Imi place idea. E originala. Trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan infocat al CB dar nu imi displac, chiar deloc.
Imi place modul in care scrieti amandoua, dar sper sa nu se supere Gabita pe mine pentru ce voi scrie acum: manu se descurca putin mai bine.
Mi-am facut deja o idee despre ce se fa intampla in continuare, dar sper sa ma surprindeti cu ideile voastre.
Va rog sa puneti ceva imprevizibil ca altfel veti face ficul prea comun, desi cum am mai spus si mai sus: idea e originala.
Daca vati suparat pe mine pentru cele spuse imi cer scuze dar sa stiti ca acest lucru nu ma va opri sa citesc in continuare ficul.
Va urez spor la scris la amandoua. :bye:
:bye: :bye:
Multumim pentru comentarii >:D<


Capitolul 6


Am ajuns sa implor sa fiu ucis si totusi nici macar asta nu mi se mai daruia. Am vrut sa mai spun ceva, insa tanarul ma opri, spunandu-mi ca nu primeste ordine de la mine. Grozav!
S-a dus spre sifonier si a scos niste haine din el, aruncandu-mile si poruncindu-mi sa le imbrac, insa eu m-am repezit spre usa, dorind sa o tai dracului din casa lui, insa am simtit un impuls din partea muschilor, ceea ce m-a facut sa cad pe jos. S-a apropiat de mine si m-a prins de par, tragandu-ma in sus. Mi-a descries mai apoi ce imi va face, dandu-mi fiori de groaza pe sira spinarii. Imi era teama de el acum, trebuia sa recunosc.
M-a tarat pana pe pat si mi-a ordonat din nou sa ma imbrac. De data asta nu m-am mai impotrivit, ci m-am imbracat in hainele sale si am mers dupa el. Se uita la stirilede seara. Grozav, tare grozav! Eram dat disparut si mama plangea dupa mine. M-am uitat atent la Yu, iar el s-a ridicat, indreptandu-se probabil spre bucatarie. Am ramas uitandu-ma atent la televizor.
In momentul cand i-am auzit vocea lui Shin l-am implorat sa ma ajute, insa Yu si-a infipt mana in parul meu, apo imi dadu o palma de a inceput sa imi curga sange din nas si de la buza. Am cazut pe jos, la picioarele sale, si am inceput sa ma smiorcai.
Dupa ce Shin disparu, brunetul mi-a cerut sa ma ridic si sa nu mai bocesc. M-am ridicat de pe jos si m-am carat in camera lui, asezandu-ma pe pat. Am gasit un servetel si am inceput sa imi sterg sangele de pe fata. Yu a venit in camera cu doua farfurii de cartori prajiti cu ketchup. Aratau foarte bine, insa ma temeam sa nu care cumva sa aiba cine stie ce otravuri prin ele.
Brunetul ma asigura ca pot manca. Manca si el. Pai foarte bine, daca el poate inseamna ca e bine, asa ca am inceput sa infulec si eu mancarea din farfurie. Statea acolo pe pat si se uita atent la un album cu poze.
- De unde il sti pe Shin? Am intrebat, insa am regretat mai apoi, fiindca se oprise din mancat.
- Nu ai vrea sa sti, crede-ma, l-am auzit spunand cu regret in voce.
Am tacut din gura. Se parea ca nu are de gand sa imi spuna, deci nu avea rost sa ma rog de el. M-am apropiat usor de el si am privit peste umarul lui la fotografii. Se afla intr-una din poze el cu un tip blond pe care il pupa pe obraz, el razand in hohote. Era simpatic.
- Asta e Kiro? Am intrebat incet.
A aprobat din cap, dupa care a inchis albumul si l-a bagat intr-un rucsac apoi spuse:
- Dormi, maine vom pleca, dupa care mi-a stins lumina si s-a pus pe pervars.
Misto, si eu sce faceam, stateam pe intuneric?!
M-am asezat pe pat si mi-am inchis ochii, iar in cateva minute am adormit. Imi era si somn, eram obosit.

- Hei, trezeste-te! Am auzit o voce destul de blanda. Probabil s-a rugat vreo cinci minute incontinuu de mine, iar eu tot mormaiam un ‘’ nuu ‘’ lung si morocanos, insa m-am trezit cu o frumoasa sticla de apa rece in cap. Am sarit din pat, injurand tot ce imi statea in fata ochilor.
- Yu, ce dracului te-a apucat?! Am urlat prost dispus.
- Hai ca plecam!
M-a luat pe sus, m-a imbracat probabil in niste haine de-ale sale, apoi am iesit impreuna din apartamentul sau si m-a bagat intr-un BMW de toata frumusetea. A calcat-o la maxim.
Ne-am oprit dupa ceva timp. Eram acum in Munchen. Yu s-a dat jos din masina si, spre uimirea mea, nu m-a incuiat acolo, ci a lasat usa deschisa, insa nu am incercat sa fug. Imi era prea somn. Plus ca brunetul imi demonstrase ca ma poate prinde oricand.
S-a intors in masina, punandu-mi in fata mancare de la Fast Food, dupa care am pornit din nou la drum. A ciugulit si el putin din ceea ce imi luase, apoi il vad ca opreste in fata unui telefon public. Ne-am dat amandoi jos din masina si a format numarul mamei.
Am vorbit la telefon si Yu m-a facut sa ma smiorcai putin, pentru a-i arata mamei mele ca poate face ce vrea din mine. Mi-a luat mai apoi cateva suvite din par si a scris o scrisoare:
‘’ Il veti gasi pe bucati! ‘’.
Oare chiar asta avea sa fie soarta mea?!
Ne-am urcat inapoi in masina si a pornit mai departe pe drum, oprindu-se probabil dupa cateva zeci de minute la un motel pe autostrada dintre Germania si Iugoslavia. Am intrat si am ramas uimit: avea un singur pat.
In fine, nu mai dormisem niciodata cu un baiat in pat. Exceptand, de sigur, cand eram mic. M-am urcat in varful acestuia si am inceput sa sar pe arcuri, insa Yu m-a oprit, spunandu-mi ca nu sunt copil.
Am inceput sa vorbim, de una, de alta, nimicuri cotidiene. Am reusit sa trag concluzia ca nu e chiar atat de rau pe cat pare. Sau poate chiar e?!
Veni noaptea curand. Brunetul se dezbraca in boxeri si se baga in pat. Era o caldura sufocanta, asa ca am facut acelasi lucru si eu, apoi m-am pus langa el si am inceput sa ma foiesc, sa ma gandesc la multe. Am adormit intr-un sfarsit, insa nu stiu cum m-am rasucit spre Yu exact cand se rasuci si el, si buzele noastre s-au unit. Am ramas uimit de asta. Vroiam sa ma intorc, insa curiozitatea a invins, asa ca l-am sarutat asa, de curiozitate.
Nu mai sarutasem niciodata un baiat. Avea buzele chiar dulci brunetul asta.
Spre uimirea mea, si-a intredeschis buzele si si-a trecut limba peste buzele mele. Am rosit puternic, tot sangele parca urcand in obrajii mei. M-am intors cu spatele la el, rupand sarutul si inchizandu-mi ochii. Vroiam ca Yu sa nu fi realizat ceea ce facuse, insa el isi puse man ape talia mea, trecandu-si degetele usor peste trupul meu. M-a tras mai apoi mai aproape de el, lipindu-ma de pieptul si abdomenul sau. I-am putut simti umflatura dintre picioare, facandu-ma sa tresar.
A mormait ceva imperceptibil, apoi am adormit si eu.
M-am trezit si m-am uitat in jur. Locul de langa mine era rece acum. M-am ridicat si m-am uitat pierdut in jur. unde era Yu?
Insa a iesit gol pusca de la dus, cu trupul ud tot de apa. M-am uitat la parul sau, apoi la ochi si am coborat usor la buzle care ma sarutasera in urma cu o noapte, apoi mai jos, vazandu-i gatul, apoi pieptul tatuat si frumos lucrat, abdomenul ala numai patratele, apoi… O nu! Nu se poate!
M-am intors rusinat din cap pana in picioare. Era… Era… Gol. In fata mea. M-am aruncat pe pat, cu fata in perne, sperand ca doar imi imaginasem, insa i-am vazut zambetul de pe buze, care spunea multe.
- Sper ca nu dormeai! Am spus speriat la sarutul dintre noi. Eu nu eram homo! Nu se putea sa ma fi sarutat cu un baiat!
Si totusi fusese placut…
Stiti ca va urasc. Va urasc ca faceti capitole asa frumoase si te prinzi in vraja lor... dar cand ne e lunea mai draga si cititorul e prins de mirajul intamlpari, ----- pauza... se termina capitolul. Deci voi doua ma omorati cu zile. Fieti-va mila si de mine si va rog sa puneti continuarea cat mai repede, ca nu stiu cum amandoua aveti harul de a ne lasa in suspans.
Ador modul si idea in care de desfasoara primul sarut pe care Romeo il are cu un baiat si ador si modul in care Yu se infatisaza de dimineata.
Ce nu imi face placere sunt gandurile de razbunare ale lui Yu.
Grabitiva cu capitolul ca eu stau ca pe jeratic asteptandu-l.
Va pwp si ja ne. :bye:
Ehhh....cum sa nu fie placut? :>
Cum am mai zis...poate Yu vrea razbunare,dar pana la urma se va indragostii de Romeo(sau macar va face "prostii" cu el)NU conteaza...eu astept aici sper doar sa nu astept prea mult
Capitolul asta a fost asa frumos,am avut ocazia sa vad latura mai blanda a lui Yu cand l-a tras pe Romeo la el in brate,dupa ce s-au sarutat.Poate a fost un gest inconstient sau poate nu...
Vedem noi in capitolul urmator
poop
Capitolul 7

Era asa de bine sa te relaxezi sub un dus cald, incat nu as mai iesi din baie, dar trebuia sa imi reamintesc mereu, ca mai existau persoane ce vroiau la baie. Opesc apa si ma sterg calm cu un prosop al motelului. Aud arcurile patului cum s-au lasat, semn ca s-a trezit printul miorlait. Ies din incapere si il vad pe brunet cum ma cerceta si apoi se intoarse cu spatele la mine.
- Sper ca nu dormeai, spuse pe un ton speriat.
- Baia e libera, spun calm, obisnuit cu baieti ce erau pudici. Hai la dus, ii spun si il apuc de brat.
Il trag fara nici un efort din pat si il duc in baie. Il bag in cada si ma intorc cu spatele la el, pentru ca m-a rugat frumos sa nu ma uit cand isi da boxeri jos. M-am intors si am dat drumul la dus, ignorand ca s-a intorsit in obraji si ca isi ascunse cu mainile barbatia.
- Ce dracu ai tu in plus de mine? Un penis in plus? O nuca? Il intreb usor curios si amuzat, in timp ce am luat o pereche de boxeri albastri pe trup.
- Nu, dar... Luminor are obiceiul sa traga cu ochiul cand fac dus, imi raspunse, inrosindu-se si mai rau in obraji.
Scot un aha intelegator si apoi ii spun, ca eu nu ma ocup cu prostitutie sau chesti din astea ca sa ma razbun pe familia lui. Dupa ce termina dusul, l-am pus sa se imbrace, apoi am strans lucrurile treceri noastre si am iesit. Dupa ce am predat cheia, am luat niste mancare la pachet. Ne-am urcat in masina si am pornit mai departe, spre Italia, Venetia. In timp ce conduceam, brunetul citea dintr-o revista de scandal, pe care am luat-o dintr-o benzinerie. Se plangea ca nu intelegea o iota italiana, cea ce ma facu sa imi dau ochii peste cap si sa ii spun ca eu nu voi fi tranzlator, cat timp stam in Venetia.
- Ce dracu cautam acolo? Ma intreba imacientat.
- Matele lu' mata. Numai pune intrebari idioate, spun eu calm si rece, aducandu-l la tacere.
Am condus toata ziua si seara ne-am oprit la un alt motel ieftin din Italia de aceasta data. Dupa ce am platit camera pentru o noapte, am observat ca ochii lui Romeo sclipeau usor si era incordat. Futui am uitat ca dhampirii au nevoie de sange o data pe luna. L-am apucat de mana si l-am tras in camera cu numarul zece. L-am dus in baie si m-am dezbracat de haine ramand gol si apoi l-am ajutat si pe el sa se dezbrace. Il bag in cabina de dus si imi prind tot parul intr-o coada de cal. Imi las capul pe o parte, dezvaluindu-mi gatul. Il apuc pe Romeo de barbie si ii duc buzele spre gatul meu.
- Fa-o, spun calm, punandu-mi mainile pe spatele sau, pentru a avea sprijin, in caz ca va lua mai mult sange.
Romeo isi baga degetele de la o mana in parul meu, tragand capul si mai mult si tinandu-l asa, iar cealalta o puse pe spatele meu. Isi trecu o data buzele peste pielea gatului, facandu-ma sa inchid ochii si sa dau tot aerul din plamani afara. Ma incordez, cand coltii imi patrunse in piele, apoi ma relaxez. Incercam sa nu ma gandesc nimic, fiindca amintirile mele chinuitoare l-ar fi innebunit pe baiat. Nu aveam chef sa merg cu un dhampir nebun in Venetia.
- Prea... mult, scancesc si ma las moale in bratele sale, lesinand...

Cand am deschis ochii brusc, l-am facut pe Romeo sa pice pe spate. Ce facea peste mine? Ma uit atent la el si apoi la buzele sale, care erau usor umede, semn ca ma sarutase? Incep sa chicotesc usor, in timp ce brunetul se inrosii la fata, parca ar fi fost o tomata, nu alta.
- Esti cam nerabdator nu crezi? Parca ti-am spus ca nu ma culc cu pici de gradinita, spun pe un ton ironic, in timp ce radeam.
- Sti, acum inteleg de ce vrei sa te razbuni pe familia mea. L-am ucis in cel mai rau mod posibil pe Kiro, imi spuse pe un ton subtire, stergandu-mi zambetul de pe chip.
- Te-ai uitat in amintirile mele?! Sti bine ca vampirilor le este interzis, chiar si corciturilor ca tine sa se uite in amintirile personale ale donatorilor! Tip enervat de obrznicia sa.
Isi pleca privirea si incepu sa planga ca un copil mic. Oftez si ma duc langa tanar si il imbratisez, mangaindu-l pe par, incercand sa il linistesc. Dupa ce l-am linistit, i-am spus ca e timpul pentru somn. Se aseza pe pat si se ghemui in pozitia fatului, tragandu-i patura pana peste cap. Doar claia de par negru ca un carbune, se distingea pe perna alba. Imi duc degetele la gat, unde se simtea vag cele doua urme de la dinti lui. Ma urc langa el in pat si imi lipesc spatele de al sau. M-am intors de cateva ori, dar mi-am dat seama ca nu pot dormi in gol, ca ma cam irita salteaua asta veche si noduroasa, asa ca mi-am luat boxeri pe mine si m-am bagat la loc in pat, adormind acum...
Hei... buna.
Imi place ca Romeo a aflat de ce l-a rapit Yu, dar personalitatea celui de-al doilea mi s-a parut interesanta atunci cand l-a tinut pe Romeo in brate pentru al linisti. E mai mult decat interesant. Parca doreste sa se razbune pe familia regala a vampirilor, nu sa-l dadaceasca pe mezinul acestora. Si faza cu baia. Yu are dreptate... ce are Romeo in afara de el? Baiatul acesta e prea pudic... dar... atat de dragut.
Sper ca Yu sa se razgandeasca in privinta razbunari sau cel putin sa-l chinuiasca pe fratele mai mare al lui Romeo.
Poi eu va pwp si astept next-ul.
:bye: :bye:
Imi place mult capitolul asta.Ti-am zis deja asta si dincolo.Greselute ai cateva,dar sunt de tastare.Toti le facem(mai ales eu) :D
Yu si Romeo :X....ma intreb cand vor ava parte de scene mai fierbinti.Sunt curioasa sa aflu ce i-au facut defapt lui Kiro.O sa descrieti una dintre amintirile lui Yu?
In fine...vom vedea pe parcurs...
Abia astept next-ul fetelor asa ca pupici si spor
Multumim pentru comentarii, fetele! >:D<
Ne bucuram ca va place :*
Next:

Capitolul 8




Aveam vaga impresie ca Yu cam avea ceva cu mine. Adica ce naiba ma tachina atat?! E zapacit? Ma rusinam pur si simplu. M-a luat cu japca - caci altfel nu ii pot spune felului sau de a duce o persoana la dus -, si m-a dezbracat de haine, dar cand aa ajuns la boxeri i-am cerut sa se intoarca cu spatele. M-a suparat afirmatia aia idioata a lui cum un penis sau mai multe sau ce dracu` o fi zis. Ma tot gandeam la Luminor si nu puteam sta asa senin in fata unui barbat.
Cand, in sfarsit, am terminat, am predat cheia, am iesit din motel si ne-am urcat in masina. Destinatia: Venetia. Venetia?! Ce dracu` cautam noi in Venetia?! Nu stiam o boaba italiana, plus ca limba asta ma cam enerva . Ma enerva la culme, mai precis spus. Dar nu ma puteam impotrivi lui.
Dupa o zi intreaga de condus, am ajuns, intr-un sfarsit. A luat o camera din nou la un motel, de data asta din frumoasa Italie. Incepusem sa ma simt naspa, si ma tineam tare. Toti muschii imi erau incordati la maximum, in speranta ca ma voi fi putand abtine de la cine stie ce gest necugetat. Yu insa a observat, m-a luat de mana si m-a tras spre o camera si m-a dus in baie, unde m-a dezbracat rapid, apoi a facut asta si cu hainele sale. Foamea ma impiedica sa imi mai fie rusine acum. Mi-a prins buzele si mi le-a lipit de gatul sau, ordonandu-mi sa o fac. Mi-am trecut limba peste pielea fina, apoi mi-am infipt o mana in parul sau, iar pe cealalta am pus-o pe spatele lui si mi-am scos coltii, infigandu-iin carnea dulce. Tot sangele a inceput sa curga in gura mea, facandu-ma sa gem usor de placere. Nu bausem niciodata un sange asa de bun ca al lui.
Probabil din pricina asta mi-am pierdut controlul si am baut fara masura. A scancit usor si apoi a cazut in bratele mele, facandu-ma sa tresar speriat si sa ma opresc din a-i bea sangele. L-am luat in brate si am iesit cu el din baie, asezandu-l in patul destul de neprimitor. Mi-am luat boxerii pe mine si m-am pus deasupra lui, fara sa imi dau seama de ce. I-am lins atent rana, oprind orice sangerare din cele doua orificii din gatul sau. I-am privit buzele dulci si nu m-am putut abtine sa nu il sarut.
Pentru mine era tare ciudat, niciodata nu mai sarutasem un baiat, insa acum nu ma puteam abtine. Era la fel ca in urma cu o noape. Nu mai conta... Mi-am lipit buzele de ale sale usor, apoi l-am privit din nou, rupand sarutul. Cateva secunde mai tarziu se trezi, facandu-ma sa cad pe spate, oarecum speriat. M-am inrosit tot, stiind ceea ce facusem cu cateva secunde inainte.
- Esti cam nerabdator, nu crezi? Parca ti-am spus ca nu ma culc cu pici de gradinita, a zis pe un ton ironic si razand. Cand facea faze d-astea parea foarte arogant.
- Stii, am spus nesigur, acum inteleg de ce vrei sa te razbuni pe familia mea. L-am ucis in cel mai rau mod posibil pe Kiro. L-am privit cum zambetul de pe fata ii disparea, facandu-ma sa imi regret cuvintele. Da, ii citisem gandurile. Vroiam sa stiu si eu de ce urmeaza sa mor.
- Te-ai uitat in amintirile mele?! Sti bine ca vampirilor le este interzis, chiar si corciturilor ca tine sa se uite in amintirile personale ale donatorilor! tipa la mine total enervat. Mi-am plecat privirea in pamant, dupa care am varsat cateva lacrimi, incepand sa plang usor. Ce naiv eram!
S-a apropiat usor de mine, imbratisandu-ma si spunandu-mi vorbe bune, in timp ce imi mangaia parul. M-am linistit intr-un sfarsit si m-am asezat ghem in pat, acoperindu-ma tot cu patura. S-a pus langa mine, lipindu-si trupul cald de al meu. S-a rasucit de cateva ori, s-a ridicat si nu stiu ce a facut, dar s-a bagat inapoi langa mine. Cateva minute mai tarziu respiratia ii deveni usoara, semn ca adormise.
Am ramas mult timp in pat, cu ochii inchisi, gandindu-ma mult la amintirile pe care le vazusem prin sangele lui Yu: flirta cu acel Kiro. L-am vazut mai apoi in ipostaze mai mult sau mai putin cuminti cu acesta, la un moment dat chiar facand dragoste cu el pe malul marii, apoi plimbandu-se cu o gondola prin Venetia, dupa care i-am vazut suferinta din momentul in care mama il rapisese si torturase pe prietenul lui, apoi il ucisese cu sange rece. Plangea la capul celuilalt si fulgere lovind din cer, iar el urland de durere...
La un moment dat, brunetul incepu sa se intoarca cand pe o parte, cand pe cealalta, dupa care se ridica in fund, tipand dupa Kiro. M-am ridicat si l-am luat in brate, mangaindu-l pe spate si incercand sa il calmez. Cand, in sfarsit, am reusit, Yu spuse:
- Sunt obisnuit cu chestii d-astea... Mereu mi se intampla.
L-am privit cu parere de rau si am zis:
- Tu ai suferit mult din cauza mamei si tatalui meu. Il iubeai pe Kiro. L-am vazut in acel moment cum stramba din nas,apoi se intoarse si se puse in pat, cu fata la mine. M-am asezat si eu langa el, privindu-l fix in ochi, apoi am continuat: Yu, e ciudat ca doi oameni de acelasi sex sa aiba sentimente unul pentru celalalt...
- Ba nu, nu e, imi spuse tanarul zambind. Cati ani ai?
- 22, am raspuns zambindu-i bland.
- Ca si mine, a raspuns. Te-ai sarutat vreodata cu vreun baiat macar de curiozitate?
Am simtit cum tot sangele imi urca in obraji si luam foc. Probabil eram mai rosu ca orice rosie sau ca orice rac de pe pamant.
- Cu cine? urma acesta vazandu-mi figura extrem de amuzanta in acel moment.
- Cu tine, am raspuns aproape intrand in pamant de rusine. Aseara, din greseala, ne-am sarutat usor. Eram prea curios, asa ca nu am rupt sarutul, insa tu, am spus in soapta, ai vrut sa-ti strecori limba in gura mea si m-am intors speriat cu spatele.
Yu incepu sa rada cu pofta cateva minute, apoi expresia ii deveni serioasa.
- Saruta-ma! Fara sentimente, fara nimic, doar saruta-ma.
M-am uitat la el atent, sa vad daca nu care cumva glumeste, insa figura sa era perfect linistita. M-am apropiat usor de el si mi-am lipit buzele de ale sale, iar el mi-a lins buzele, ca in urma cu o seara. Desi ma treceau deja fiori, nu m-am oprit, ci am continuat sarutul, intredeschizandu-mi buzele. I-am simtit limba explorand in interiorul gurii mele si cautand-o pe a mea, in timp ce o mana i se aseza pe obrazul meu, usor, si ma mangaia. Am raspuns, la inceput sfios, insa atitudinea sa era normala, asa ca am incetat sa ma mai port prosteste si l-am sarutat cu aceeasi intensitate.
Imi dadea pur si simplu fiori pe sira spinarii si ma simteam magnific, insa imi era rusine de mine, asa ca am rupt sarutul fara sa spun vreo vorba, si m-am intors cu spatele la el. L-am auzit chicotind, apoi i-am simtit mana pe talia mea, asezandu-se usor, apoi s-a lipit de mine si si-a asezat capul pe perna mea, sarutandu-ma o data pe gat, dupa cre a adormit.
Am ramas tacut, punandu-mi mana peste mana lui si intrebandu-ma in sinea mea de ce Yu vroia sa revina in Venetia daca amintirile alaturi de Kiro il chinuiau asa de tare...
Awww ce fain :X.Felul in are ai descris sarutul dintre cei doi mi-a facut pielea de gaina.Asa de mult imi place (chiar daca preferatul meu tot Anki ramane) felul in care resusesc sa se inteleaga cei doi,chiar daca vorbim de niste cirmustante mai putin obisnuite.Nu cred ca-l va omora.Indiferent ce patise Kiro din cauza familiei lui Romeo,nu-i va face nimic.(dak ii face ceva pervers nu ma supar deloc)
Pooop si bafta la scris in continuare
Tot intrebarea pe care si-o pune si Bomeo, mi-o pun si eu.

''...de ce Yu vroia sa revina in Venetia daca amintirile alaturi de Kiro il chinuiau asa de tare... ''

In mod cert se gandeste la ceva (de fapt voi va ganditi la ceva) care ne va taia respiratia.
Dar, pana sa ajungem acolo... S-AU SARUTAT, acum pe bune. Si Yu a spus fara sentimente. Vezi sa nu. Poate nu o avea acum sentimente fata de Romeo, dar se vor indragosti incetul cu incetul. Romeo a ramas uimit cand a vazut amintirile lui Yu si ce facea acesta cu Kiro. Nu stiu daca imi amintesc bine, dar una din voi a scris intr-un capitol ca frati'su era homo sau bi, si ca nu-l lasa in pace. Asa ca, nu ar trebui sa i se para chiar asa de ciudat, relatiile pe care le-a avut Yu cu altcineva de acelasi sex.
Bine, va pwp dulce pe amandoua si deabia astept urmatoarele capitole.
:bye: :bye:
Capitolul 9

M-am trezit repede, cand am auzit voci dincolo de usa. Imi pun mana peste gura brunetului, apoi il trezesc pe Romeo, facandu-i semn sa stea linistit. Ii murmur in ureche sa se duca sa se imbrace in cea mai mare liniste. Cat timp se imbraca el, eu am intors silention cheia in broasca. Ne-am imbracat si am deschis geamul. Il apuc pe dhampir de mana, saltez mai sus rucsacul si apoi sarim. El ateriza in genunchi, eu in picioare. Pornim spre parcare si cand vru sa se duca spre B.M.W., l-am apucat de gulerul tricoului tragandu-l spre un Ferrari negru, cu geamuri fumuri.
- Are alarma, spuse Romeo alarmat, iar eu zambesc amuzat, in timp ce am pus o mana pe capota, trimitand un impuls electric, prazind alarma si deblocand usile.
- Numai are, ii spun zambind sarcastic. Urca, ii ordon, in timp ce am pornit rapid motorul.
Am iesit din parcare si am pornit in goana spre Venetia. Draci! Cat de usor ne-au gasit. Trebuia sa ajungem neaparat in acel oras pentru a fi in siguranta. Vampiri nu pot sa treaca peste apa, mai ales ca acel oras, avea la canale cu ape pentru a sta douazeci de ani linistit, in fata case si injurandu-l de morti, morminte si stramosi pe javra aia de Luminatum. Ca sa ne mai relaxam, Romeo a dat drumul la radio, unde se spunea ca el a fost vazut cu mine la un motel si de acolo am disparut.
- Felicitari brunetule, ai ajuns cel mai cautat om de pe planeta, spun eu, putin fericit, cand am vazut ca mai aveam o suta de kilometri pana in oras.
Cand intram pe podul ce lega orasul de restul tarii, a trebuit sa pun frana, fiindca fratele meu statea in mijlocul benzii, alaturi de tata?! Inghit in sec, apoi ii spun brunetului sa stea in masina. Cobor din autovehicol si ma indrept spre tatal meu, care era un barbat bine-facut, cu parul negru, lung pana la jumatatea spatelui, prin intr-o coada de cal. Ochii ca ai mei, ma cercetau ca la raze X si apoi se atinti spre dhampir-ul din masina. Era imbracat complet in alb, descult, pe cand fratemiu, purta niste jeansi mai decolorati, parul facut tepi si un tircou albastru.
- Deci este fiul lui Anubis. Esti sigur ca vrei sa mergi in Venetia? Ma intreba tata, iar vocea lui suna ca un tunet.
- Da, dar voi vreti sa ma opriti, ii raspund, mijind ochii, parand amenintator.
- Eu nu te voi opri, dar acest oras va fi ca un chin pentru tine, mai ales apartamentul...
- Ma voi descurca, tata, Shin, eu trebuie sa ajung acolo repede, mai spun si ma indrept spre masina.
- Ba asteapta-ma si pe mine, spuse blondul alergand dupa mine.
Imi spuse sa il las la intrare, ca de acolo are unde sa se duca. Se urca in spate si ii spuse lui Romeo, ca Luminor este cel mai fericit ca a disparut din calea sa pentru putere. Mda, era de asteptat ca Mr. Popo sa fie cel mai fericit. Ma mir ca nu dansa conga pe strazi sau Dansul Pinguinului, in fata lu masa. Auzind asta, Romeo se dezumfla in scaun si incepu sa priveasca pe geam. Shin incepu sa trancane despre nu stiu eu cine si chesti inutile, incat ma facea sa il arunc cu prima ocazie intr-un canal, cu o bila de fier, legata in jurul gatului.
Dupa jumatate de ora, am intrat in oras si am oprit intr-o parcare. I-am aruncat brunetului o sapca sa si-o puna in cap. Mi-am pus capisonul tricoului, ce imi ascundea ochii de soarele dogoritor. Iesim din masina si blondul ma imbratisa, apoi pleca, pierzandu-se printre turisti. Il apuc pe Romeo de mana si incep sa il trag dupa mine, pe strazile intortocheate din frumoasa si imputita Venetie. De ce spun asta? Ca mirosea a canal, a rahat si a pisat, iar prin apa, vedeam sobolani cu inotau pe langa gondole, fara nici o grija. Scarbos. Simt cum mana brunetului fusese strabatuta de un mic tremur, dandu-mi seama ca si el vazuse acele rozatoare scarboase si pline de boli pe acolo. Dupa doua ore - ne-am oprit sa ii cumpar o masca tanarului ca sa nu zica ca a fost in orasul gondolelor si nu si-a luat masca - am ajuns in fata unui bloc ce arata cam jerpelit. Intram in el si urcam la ultimul etaj. Deschid o usa, ce avea aspect neinglijit, dar aceasta era doar de fatada, ca era din termopan. Pocnesc din degete si intregul apartament se lumina.
- Wow! Exclama brunetul, vazand interiorul, care arata ca apartamentele de lux din secolului al XVIII-lea.
- Hai sa iti arat camera, ii spun amuzat si pornesc pe un coridor lateral, ce facea legatura intre sufrageria si restul apartamentului.
Coridorul era decorat cu picturi frumoase, facute de tata si de Shin, inspirate din Infernul lui Dante. Ii indic o usa dubla si apoi ma duc in camera mea. Aceasta era alcatuita dintr-un banldachin dublu, cu cearceafuri albe si draperiile din matase stranse, o biblioteca, un semineu din piatra de rau, o mica canapea cu masuta, un dulap si langa o oglinda cat mine de mare. Pe jos aveam covor persan si pe pereti se afla o tapiterie visinie. Arunc rucsacul langa dulap si ma trantesc pe pat. Aceasta camera imi aducea atate amintiri pline de suferinta. Inchid ochii, lasand la iveala doua lacrimi ce alunecara de la cozii, pierzandu-se pe cearceafuri. Am oftat si apoi mi-am pus o mana peste ochii, incepand sa plang pe bune, cu lacrimi cristaline, dar nu scoteam nici un scancet sau sa urlu de durere. Am invatat sa plang in tacere, intr-un cat sa nu stie nimeni ca plang, sa creada ca pur si simplu... dorm...
Am ajuns si eu aici (in sfarsit) scuzati intarzierea fetelor:*

Mi-a placut mult capitolul asta...mda ma asteptam sa-i gaseasca pana la urma.Bine ca au reusit sa scape.Vad ca Yu are gusturi bune la masini...ferrari? :> si eu vreau
Ma intreb care ii povestea cu tatal lui Yu...e un pic cam ciudat,dar probabil o sa-mi satisfaceti curiozitatea pe parcurs.
Sper ca se vor descurca in venetia....in apartamentul acela :(.Imi pare rau de Yu,dar nu sunt de acord cu razbunarea (de obicei nu aduce nimic bun)Desigur in cazul acesta nu se pune problema asa...i l-a adus pe Romeo...deci fiecare lucru prost are si o parte buna
Poop si spor la scris
Multumim de comentarii :*
Lecturare placuta in conitnuare ^_^


Capitolul 10



M-am trezit cu mana lui Yu peste gura mea. Ma cam speria acest lucru, insa se intampla ceva de cealalta parte a usii. Mi-a spus sa stau linistit si apoi sa ma imbrac. L-am ascultat intocmai, incepand sa imi iau hainele pe mine, ceea ce facu si el cateva minute mai tarziu.
A deschis mai apoi fereastra, m-a luat de mana si am sarit jos, eu aterizand in genunchi si el in picioare. Am vrut sa ma duc spre BMW, insa m-a oprit, aratand un Ferrari. I-a dezactivat alarma, ne-am urcat si a pornit in viteza. Ma cam plictiseam, asa ca am dat drumul la radio, unde am auzit ca eram cautat si ca fusesem vazut alaturi de Yu la motelul de unde fugisem.
Brunetul mi-a spus ca sunt cel mai cautat om din lume, ceea ce ma deranja nitel in sinea mea. Nu imi convenea ceea ce se intampla, nu vroiam sa mor, nu vroiam sa am pe cap un idiot precum Luminor care sa ma frece la creieri toata ziua, apoi sa fiu luat de langa ai mei de un vanator de care, de parca nu ar fi fost de ajuns, eram atras!
La un moment dat, Yu apasa frana. In fata masinii, exact pe mijlocul strazii, statea Shin si inca un barbat inalt si bine lucrat, cu parul negru prin in coada, pe care nu il cunosteam. Si nu cred ca as fi vrut sa se intample asta. Parea rau. Foarte rau! Brunetul imi ordona sa raman in masina si a coborat, lasandu-ma singur acolo. Au purtat o discutie scurta, dupa care porni spre masina. Shin il urma si se urca in spatele meu, incepand sa palavrageasca de cate si mai cate. La un moment dat a zis si de idiotul de frate-mio, care se bucura nespus ca disparusem. M-am uitat atent la Yu.
'' Oare ma rapise pentru ca asa ii spusese Luminor? ''. Dar nu, nu era posibil, fiindca il ura. Puteam simtea asta. Ii bausem sangele, ii vazusem ura din suflet, aproape ca ii puteam simti ura impartasita pentru hoitul ala de frate-mio.M-am bosumflat si am inceput sa ma uit pe geam, incercand sa nu mai ascult ceea ce se zicea in spatele meu.
Dupa putin tmp, Yu a oprit intr-o parcare, mi-a pus o sapca pe cap si el si-a pus capisonul, dupa care am coborat impreuna si Shin disparu. Super, macar scapasem de el! Am pornit prin Venetia, uitandu-ma atent prin jurul meu. Ce tare! M-am ales si cu o masca din acest oras.
Am ajuns intr-un sfarsit in fata unui bloc putin darapanat, dupa care am urcat sus si m-a poftit intr-un apartament frumos mobilat. Nu mi-am putut abtine un sunet de uimire, era superb acolo.
M-a luat sa imi arate camera. Ma uitam in jurul meu si ramaneam uimit de ceea ce vedeam: era plin de gust apartamentul asta, stil vechi. Am privit in jurul meu, acaparat de frumusetile alea nemaipomenite pe care le vedeam.
Cand am sfarsit de vizitat fiecare coltisor al apartamentului m-am dus in cameraunde disparuse Yu si am intredeschis usa incet si am privit spre brunetul care plangea trist pe pat. Nu imi permiteam sa ma apropii, fiindca mi-am dat seama ca vroia sa fie singur, asa ca am inchis usor usa, fara vreun zgomot, si am mers in sufragerie, unde vazusem un pian.
Ajuns acolo, m-am asezat la frumosul instrument si am inceput sa cand Moonight Sonata, un cantec ce il adoram de cand eram doar un copil. Am repetat melodia de cateva ori, apoi am inceput sa cant Love Story, o alta piesa ce o a veam la suflet. Cand am terminat intr-un sfarsit, m-am intors, sa ma ridic, si l-am vazut pe Yu stand in cadrul usii si privindu-ma.
- Iar... Iarta-ma, am mormait speriat. Iarta-ma ca am cantat la pian! i-am spus brunetului afisand o figura trista.
Ma privi cu blandete si raspunse:
- Nu ma deranjeaza. Acel instrument e preferatul lui Shin, nu al meu, mi-a spus surazand usor trist. Eu nu ma ating de el.
- Hei, Yu... am spus incet facand o pauza in vorbire, apoi am continuat: De ce ai vrut sa venit in Venetia?
Il vad mirandu-se si ridicand o spranceana. S-a asezat pe canapeaua din apropierea mea si spuse:
- Vampirii nu pot trece peste ape.
M-am uitat ciudat la el si i-am spus ca eu nu stiam asta. A suras din nou slab. Eu trecusem si nu patisem nimic rau. Poate pentru ca eram doar pe jumatate.. Nu ca ar fi contat.
Brunetul ramase pe ganduri si, la un moment dat, se incrunta. M-am uitat atent la el si am spus in soapta:
- Iarta-ma daca te-am suparat!
- Nu m-am suparat, doar ma gandeam...
In acel moment, dialogul ne-a fost intrerupt de trecerea unei frumoase dihanii pe jos: un soarice. Am scos un tipat si am sarit in canapea, luandu-l in brate pe Yu.
- Mi-e frica de soarici, am mormait strangandu-l aproape de mine.
Brunetul ma prinse in acel moment de barbie si ma trase spre el, privindu-ma fix in ochi cu un suras usor. M-am uitat nesigur la el. Ce avea de gand acum?
Insa isi lipi buzele de ale mele, facandu-ma sa uit orice lucru minor ce il aveam in minte. Fiori de placere imi strabatura trupul. Ma simteam ciudat, vinovat fata de Kiro al lui. De ce oare insa nu stiam.
Si-a intredeschis buzele si si-a lasat limba sa imi treaca peste buzele mele pe care le-am inredeschis la scurt timp dupa asta. Limba sa o cauta putin timp pe a mea, dupa care m-am lasat tras in jocul sau frenetic, participand si eu la sarutul sau incredibil de dulce.
L-am continuat asa probabil minute in sir, insa eu am rupt sarutul la un moment dat, mormaind usor. Mi-am trecut limba peste buze, iar Yu zambi si ma saruta usor inca o data, apoi spuse:
- Hai sa mancam ceva!
- Dar, Yu, sunt cautat, daca ne va vedea cineva?
Abia acum realizam ca vroiam sa stau langa Yu, nu langa ai mei, si, cu atat mai putin langa boul de frati-mio, care nu rata nicio ocazie sa nu se uite dupa curul meu, parca tragandu-mi-o de fiecare data.
Brunetul s-a ridicat si a iesit din camera, dupa care s-a intors cu doua spray-uri, unul maro si unul rosu, si incepu sa ma vopseasca in cap cu cel maro, apoi pe el cu cel ros, si iesiram impreuna in oras.
M-am apropiat tot mai tare de Yu in plimbarea noastra, si, la un moment dat, acesta ma lua de mana si imi zambi usor, apoi continuaram sa ne plimbam si sa zambim inocent. Lumea se uita dupa noi, insa lui Yu nu ii pasa asta, deci era ok. Mintea imi zbura la sarutul de mai inainte, insa nu indrazneam sa scot vreun cuvant.
Nu vroiam sa stric atmosfera placuta ce se crease intre noi doi.
Am ajuns si aici...scz gagik de intarziere...dar stii si tu ce tampenii am pe cap :))
Revenind la fic si la capitol...mi-a placut la nebunie. Cred ca Yu este prins intre amintirile si sentimentele sale pentru Kiro si ceea ce simte pentru Romeo, caci evident simte ceva pentru el. Spune-mi ca nu saruta cu pustiul doar pentru distractie :(( sau ca se foloseste in acest mod de el, ca nu as suporta :(
Ma distrat faza cu soricelul. Romeo este o creatura mitica, cu puteri supraumane si ii e frica de soricei =))
Bine ca a sarit in bratele lui Yu (a primit si un mic premiu)
Poop si astept nextul... manu pls ubita nu ma lasa sa astept prea mult
Hey, ce mai fac scriitoarele mele?
Imi pare rau ca nu am mai trecu pe la voi, dar stiti si voi... scoala aceasta.
Romeo a recunoscut ca se simte atras de Yu. Ce tare. Se pare ca nu vrea sa se intoarca la parinti sai. Si sarutul acesta ma da pe spate. Nu stiam ca Romeo stie sa cante la clape. Va vin idei minunate.
Yu are un apartament in stil vechi. Cat de frumos.
Sunt presata de timp asa ca va pwp dulce de tot.
:bye: :bye:
Capitolul 11


- Sa sti ca nu hoitul ala de Dracula, care arata ca un poponar la greu, m-a platit sa te rapesc, spun calm, in timp ce luam cina la un restaturant select din Piata San Marco. Am facut-o singur, mai adaug si apoi iau o gura de salata verde.
- Dar eu tot nu inteleg de ce l-au ucis, imi spuse Romeo, jucandu-se cu lingurinta prin inghetata.
Am privit ganditor lumanarea ce ardea intre noi, apoi am ridicat din umeri, pentru ai da de inteles ca nu stiu. De fapt stiam de ce. Luminor a vrut sa fie cu Kiro si au fost vreo trei saptamani impreuna, dar Kiro s-a despartit de el, fiindca Luminor dorea sa fie numai cu el si facea scandal daca nu ii raspundea din cinci in cinci minute. Fiindca ca blondul s-a indragostit de mine si eu de el, Luminor a vrut sa ma ucida, dar era sa se prajeasca.
Ne-a lasat in pace, timp de sase luni, incercand sa se certe cu fratemiu. Si-a dat seama ca eu si Shin il iubeam nespus de mult pe Kiro, asa a aranjat cu masa sa il ucida. De atunci a pornit tot acest razboi. Chiar si acum ma consider vinovat ca nu am luat masuri imediat, ce a incercat o data sa ma ucida cu vitriol...
- Unde te gandesti? Ma intreba brunetul, facandu-ma sa tresar.
- La tata, ii raspund senin, apoi imi musc obraji pe interior.
- Ai un tata? Unde e? Cum arata? Ma bombarda cu intrebari.
Ii spun ca e brunet si e undeva unde e foarte cald, cu multa lava si tipete. Ma privi incurcat, apoi ma anunta ca a terminat de mancat. Am platit costumatia si am pornit sa ne plimbam prin oras. Il tineam pe dhampir de mana fara nici o grija, parca ar fi fost ceva natural pentru mine. Vad un fulger cu brazda cerul si apoi un tunet se auzi peste oras. Ii spun brunetului e timpul sa mergem acasa. In timp ce mergeam pe strazile intortochiate, simt ca suntem urmariti de cineva. Ii fac semn din cap, iar Romeo incuviinta din cap. Marim usor pasul si cand vrem sa luam coltul, niste tipi ne aparu in fata cu bate de basball si lanturi.
Unul dintre ei arunca o galeata de apa infecta din canal, iar o parte din vopsea mi s-a scurs din par, aratand cine sunt cu adevarat. Conducatorul gasti fusese cel mai fericit cand ma vazu si le spuse celolalti sa se pregateasca sa il ia pe brunet pentru recompensa. Deodata parul taiat scurt, se ridica singur, aratand ca urma sa imi folosesc puterile, iar aerul din jurul meu incepu sa vibreze ca un zumzet, parca ar fi un roi de albine.
- Romeo da-te la o parte si ai grija de tine, ii spun, facand un pas in fata.
- Ce e ma baieti? Va este frica de baietel? Pe el! Striga seful.
Deodata un fulger ma lovi, alimentandu-ma, creeand in jurul meu, o sfera de lumina albastru-incadescent. Imi ridic mana dreapta si o indrept spre unul dintre idioti. Din sfera pleca un fulger, ce il lovi in plin, vaporizandu-l pe loc. Ceilalti de frica m-au atacat, dar i-am vaporizat rapid. Cand ramase doar seful bandei, care vru sa fuga. Intr-o clipita ajung in spatele sau. Ii bag mana in par si il trag in spate. Ii apuc gulerul tricoului, care il rup foarte usor. Casc gura si canini imi devenisera niste colti ascutiti si putin cam grosi, decat la un vampir obisnuit. Il musc de gat, apoi trag capul, rupand carne si muchi din gat, ucigandu-l.
Il iau pe umar si il arunc in canal. Romeo se apropiie de mine si cand vru sa ma sarute pe buze, incepu ploaia, care ma spala de sange pe chip. Pornim in fuga spre apartament. Cand am ajuns, eu m-am dus sa ma schimb in ceva uscat, iar brunetul a intrat la dus. Am asteptat cateva minute, apoi am intrat peste el in baie. M-am dezbracat de haine, ignorand intrebarile tanarului si am intrat langa el sub jetul de apa. Cabina de dus, era facut pentru o singura persoana si de aceea corpurile noastre se atingeau fara sa ma mai chinui eu.
- Tu poti controla si fulgerele? Credeam ca doar muschi, ma intreba brunetul, intorcandu-se cu spatele la mine, cand m-am intors cu fata spre el.
- Controlez tot ce are cat de mica electricitate in el. Pot sa te ucid, prin prajirea neuronilor, fiindca ei folosesc impulsuri electrice pentru a comunica intre ei, la fel si nervi si muschi, spun calm, in timp ce ma uitam usor pervers la fundul sau.
Avea un fund cu care se putea mandri. Se intoarce, fiindca imi simti privirea mea insistenta intr-un anumit punct al corpului sau si ma intreba, daca am vazut ceva ce imi place. Zambesc usor amuzat, apoi il imping cu grija in peretele din spatele sau. Imi lipesc corpul de al sau si imi dau bretonul de pe fata. Ochii sai, de un albastru atat de limpede, ma priveau usor panicati, asteptand la urmatoarea miscare. Ma apropii de el si buzele noastre se intalnira. Prima data intr-un sarut copilaresc, apoi el isi intredeschise buzele, lasand loc limbii mele sa se strecoare in gura lui. Limbile se intalnira si incepura sa se frece una de cealalta si sa se atinga in cele mai nebune moduri posibile. Imi pun mainile pe talia sa, in timp ce Romeo isi puse mainile pe pieptul meu, incercand sa creeze un zid intre noi doi. Acest lucru ma facu sa zambesc usor si m-am impins in el, facandu-l sa imi geama in gura mea si apoi sa rupa sarutul.
- Nu este bine cea ce facem, imi spuse, respirand repede si rosind in obraji.
- De ce? Il intreb, precandu-mi buzele peste gatul sau.
- Fiindca nu vreau sa il uiti pe Kiro si sa ii iau locul, imi spuse, facandu-ma sa chicotesc usor fantomatic.
- Kiro are un loc special in inima mea, unde tu nu poti sa ajungi. Daca nu ma vrei in dus, trebuie doar sa ma rogi sa ies.
- Te rog frumos, iesi din cabina, imi sopti, iar eu l-am ascultat, iesind din cabina.
Ma duc in camera mea, iau pe mine niste boxeri si imi iau in brate, chitara, incepand sa cant Lux Aeterna - Requiem for a dream. Acest cantec ma ducea cu gandul la Apocalipsa care urma sa vina...
Imi pastrez un loc. Nu se supara nimeni nu-i asa? Revin cu edit.

Edit: Sunt pleaga, uituca, nesuferita... Cum am putut pita sa dau edit tocmai la ficul vostru.
Am mai avut eu mici scapari de memorie, dar nici una asa de mare, cred ca m-a batut zapada in cap. Altfel nu-mi explic de ce am uitat.
Sa comentez si capitolul, ca altfel dau de bucluc.
L-a lamurit ca nu a fost pus sa il rapeasca de catre jigodia aia de fratis-o, au fost atacati de tampiti aia care i-au recunoscut si Romeo l-a lamurit pe Yu ca nu vrea sa-i ia locul lui Kiro.
Iertati-ma ca sunt asa uituca.
:bye: :bye: