Cu sau fara prieteni-pareri si dezbateri

[Noesis]

Cu cativa ani in urma am trecut print-o experienta aiurea, experienta care s-a repetat.

Prima experienta este copilaroasa, dar la anii aia... Ideea e ca m-a marcat destul. O cunosc de prea mult timp, am fost la gradinita impreuna, pana in clasa a saptea am stat in aceeasi banca, ne povesteam totul si mai bine imi tineam gura, cum fac acum. Trebuia sa imi fie invatatura de minte, dar nu a fost.

Ceva similar, dar mai grav s-a intamplat anul trecut. Similar deoarece o cunosc, si pe ea, de la gradinita, ne poveasteam totul, eram... inca ar trebui sa fim cele mai bune prietene, sa vorbim nesfarsit la telefon si sa radem impreuna, sa ne povestim experientele (toate) si sa fim una langa alta, sfatuindu-ne cand luam decizii importante pentru noi. Atunci am fost foarte apropape de o depresie, dar bine ca exista mama, cea mai uimitoare fiinta pe care o cunosc.

Despre ce este vorba in cele doua cazuri nu conteaza, dar aceste doua experiente m-au marcat. Nu mai sunt la fel, sunt mai atenta cu oamenii pe care ii intalnesc. Inainte de a doua experienta m-am imprietenit cu niste persoane la care tin si care mi-au aratat ca imi sunt prietene si de atunci nu mi-am mai facut nicio/niciun alt prieten, desi am cunoscut cateva persoane uimitoare si de treaba.

Nu cred ca poate cineva sa traiasca fara niciun prieten. Este greu. Stiu fiindaca mai am si eu unele momente in care ma simt destul de aiurea din diverse motive si aleg sa nu spun nimanui sau nu pot sa vorbesc cu cineva in acel moment. Uneori spun si este mult mai bine. Nu as putea continua la nesfarsit sa nu vorbesc cu cineva, macar jumatate de ora pe zi. Este altceva cand ai pe cineva acolo (si mai am nevoie de cineva). Asta nu inseamna ca nu poti sa fii atent, sa ajungi sa cunosti o persoana inainte sa spui ca iti este prieten. Poate chiar sa locuiti impreuna un timp (been there, done that).

So yeah, mai bine cu prieteni, fie ei si putini sau de scurta durata.

P.S. Ignorati-mi aberatiile.

[yaoi maniac]

Poate nu multi au dat de prieteni adevarati, doar de cei pe interes.

Cu sau fără prieteni?

Daca stai bine si te gandesti raspunsul vine de la sine...
Am avut multi prieteni pe care i-am "parasit" pentru ceva "nou", si chiar cred ca am facut alegerea buna... Chiar daca nu mai tinem legatura asa stransa (cam deloc) tot ma intreaba cum merg cu scoala, si atunci cand am nevoie de "protectia" lor ei mi-o ofera din plin. Poate pare ca ma folosesc de ei doar pentru a avea acea protectie, uneori si eu cred asta.

Totusi... chiar cred in prietenie.
Poate nu intotdeauna ne gasim pe cineva care sa ii spunem "sora" sau toate secretele noastre, multi sunt pe profit.

Sa lupti singur? Poate e greu... dar nu poti sa cari totul pe propi umeri, trebuie sa impartasesti cu cineva lucrurile bune si rele.

Chiar daca unuia i se intampla asa ceva nu trebuie sa creada ca nu exista.

Poate multi cauta ceva mai nou, si uita de prieteni vechi... asta e alceva.

Cred si nu cred in prietenia adevarata.

Ce-i mai buni prieteni iti poate fi familia, ei nu te vor trada, si secretele tale vor ramane in familie, nu sa ii vezi cum se duc la prieteni lor si spun ca "uite ma... sormea a facut aia... l-a injurat pe ala..."

Un prieten bun nu il cauti doar lasi de la sine, e ceva special cand nu sti data precisa cand il vei intalni...

Viata e un joc de noroc la fel si prieteni, trebuie sa sti cum sa arunci zaruile asfel incat sa nu pierzi.

[JavaLeen]

E normal sa ne folosim unii de altii, si mai ales intre prieteni... la urma urmei un prieten adevarat nu este acela cu care iesi sa te distrezi si atat... Prietenul la nevoie se cunoaste, zice romanul. De-aia exista mai multe grade de apropiere intre oameni... pentru ca exista si oameni diferiti.

Poate ca cineva nu este de incredere la capitolul pastrarea secretelor, dar ar putea fi util la animarea petrecerilor la care te duci... Poate, din contra, nu le are cu distractia, dar stii ca daca ai nevoie si la 2 noaptea, chiar daca prima data te va injura ca l-/ai trezit/-o la o asemenea ora, te poti baza pe el/ea.

E bine sa ai prieteni diferiti si sa stii sa-i apreciezi pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ai vrea sa fie. Pentru ca, sa fim seriosi... viata nu e cum ne-o imaginam noi, ci cum o facem sa fie.

Si, evident, e bine sa-ti cunosti prietenii si sa te adaptezi prieteniei lor. Asa eviti dezamagirile de care te temi si stii ca poti avea incredere in fiecare prieten sa fie asa cum este, pentru ca un prieten adevarat isi accepta prietenii asa cum sunt.

[Wunderbar]

Observ ca foarte multi au o dispozitie incredibil de poetica, pentru a nu spune 'aberanta' cand vorba de prieteni.
"Cum e mai bine?"
--->Nu exista asa ceva, exista momente in care vrei sa fii singur, la fel cum unele lucruri doar tu le poti face. La fel cum sunt momente in care vrei si ai nevoie sa vorbesti cu cineva, sau sa 'have some fun'.

By the way kids:
1. Nu exista prieteni falsi, cei care, in cele din urma v-au dezamagit sau v-au lasat balta inseamna ca nu v-au fost niciodata prieteni .

2. Also, nici "best friends forever"--> why?
forever dureaza cam mult- va schimbati, nu mai sunteti pe aceasi lungime de unda, nu va mai intersectati bla bla, pana la urma relatiile mor de la sine, nu-i nimic tragic.

Stiu ca nu am raspuns direct la intrebare, nici nu prea se poate da un raspuns decent facand asta.

[Kashim]

Cam ce zice Wunderbar. Urasc (poate e cam dur cuvantul) expresia "cel mai bun prieten". Poate exista cateva persoane mai apropiate decat celelalte, dar mi se pare aiurea sa spui "x e cel mai bun prieten al meu". De asemenea, cei care spun "mai bine fara prieteni" cum traiesc? Se inchid in casa si nu ies afara toata viata?
Si ideea de prieten presupune si faptul ca nu te superi pe x din orice rahat (sper ca nu e interzis cuvantul).
Ai nevoie de prieteni. Cand ai tu chef sa stai singur o sa stai singur, dar cand se termina nevoia asta ai nevoie de ei. Si alte bla bla bla-uri "poetice" hehe.

[Cătă]

Prietenii... Omul nu poate traii izolat de semenii sai. Are nevoie de comunicare. Prieteniile adevarate nu stiu daca exista pentru ca nu am avut asa ceva, dar cei care mi-au fost cel mai alaturi au fost membrii familiei mele. Eu consider ca prietenii sunt cei care iti tin de urat si asculta ceea ce ai de zis. Cei cu care ai ceva in comun, ceva de vorbit, cei cu care esti pe aceeasi lungime de unda. De ce nu putem avea foarte multi prieteni? Pentru ca frecventa noastra de gandire difera. Cu cat e mai inteligent omul cu atat are mai putini prieteni, pentru ca nu prea sunt persoane care sa il inteleaga, sa il asculte, sa ii accepte felul de a fi si a gandii. Eu stiu sa ascult lumea, de aceea ma inteleg cu aproape toata lumea. Stiu sa las de la mine si nu prea imi dezvalui identitatea in fata oricui. Astfel nu prea am prieteni, doar amici, cei care profita de intelegerea mea doar. Incerc sa inteleg orice fiinta umana, sa creez o punte de comunicare intre mine si semenii mei, chiar daca frecventele noastre sunt foarte diferite. Dar adevarata eu e cunoscuta de vreo 3-4 persoane. Eu ma cunosc cel mai bine. Si nu vreau ca altii sa afle si sa profite. Imi iau masuri de precautie, pentru ca am suferit o tradare mare in trecut. Singura, fara comunicare, nu as putea traii. Deci am nevoie de asa zisii prieteni pentru a-mi dezvolta latura sociabila. Singura cred ca mi-ar fi foarte greu. Nu imi place sa fiu trista. Incerc sa fac ceea ce e mai bine pentru binele meu

[Aiwendil]

In trecut am avut prieteni,dar dupa ceva timp am decis ca acele persoane nu imi sunt prieteni.Nu mai am prieteni de mult timp.
Nu-mi place sa stau singura,dar n-am ce face.E greu sa-ti gasesti niste prieteni adevarati.Eu sunt o fire care nu prea ma omor sa am o gramada de prieteni.1 sau 2 sunt suficienti pentru mine.Eu as vrea sa gasesc acel prieten adevarat,dar slabe sanse.
Din experienta mea e bine sa stai o perioada singur,dar nu foarte mult timp pentru ca apoi singuratatea te apasa.Mai sunt pe la scoala cativa colegi cu care mai vorbesc,dar nu e cine stie ce.Si la mine e mereu o mica problema.Cum incerc sa ma intregrez intr-un grup cum sunt respinsa.De ce?Nu stiu.Si va spun adevarul.Cati nu mi-au spus mereu: "Pleaca de aici!" sau "De ce te-ai nascut?" etc.Doare.Dar asta e.Cine stie ce imi pregateste viata!

[Raye]

In trecut am avut prieteni,dar dupa ceva timp am decis ca acele persoane nu imi sunt prieteni.Nu mai am prieteni de mult timp.

Nu e bine fără prieteni. Poate nu mulţi, dar măcar 1-2 cu care să vorbeşti.

Nu-mi place sa stau singura,dar n-am ce face.E greu sa-ti gasesti niste prieteni adevarati.Eu sunt o fire care nu prea ma omor sa am o gramada de prieteni.1 sau 2 sunt suficienti pentru mine.Eu as vrea sa gasesc acel prieten adevarat,dar slabe sanse.

Dacă te aştepţi la prea multe, rămâi dezamăgită. Prieteni adevăraţi nu prea sunt, dar e bine să ai prieteni sau, mă rog, amici care să-ţi ocupe timpul, persoane cu care să poţi vorbi (însă trebuie să ai grijă şi ce vorbeşti, în funcţie de persoană).

Din experienta mea e bine sa stai o perioada singur,dar nu foarte mult timp pentru ca apoi singuratatea te apasa.Mai sunt pe la scoala cativa colegi cu care mai vorbesc,dar nu e cine stie ce.Si la mine e mereu o mica problema.Cum incerc sa ma intregrez intr-un grup cum sunt respinsa.De ce?Nu stiu.Si va spun adevarul.Cati nu mi-au spus mereu: "Pleaca de aici!" sau "De ce te-ai nascut?" etc.Doare.Dar asta e.Cine stie ce imi pregateste viata!

Te-ai gândit că poate abordarea ta nu e bună? Încearcă ceva diferit. Sau poate nu te duci "unde trebuie". Caută-ţi persoane cu preocupări comune care să-ţi fie prieteni, nu încerca cu cele mai populare persoane doar pentru că toată lumea ar vrea să fie prietenă cu ele.

În ceea ce mă priveşte, sunt destul de prietenoasă cu toată lumea dar prefer să am în jurul meu prieteni pe care mă pot baza. De aceea, sunt destul de sceptică în ceea ce priveşte "prietenia adevărată".

[Zuza.]

Cu sau fara prieteni . . . pai , parerea mea e ca , cateodata e bine si cu prieteni , dar cateodata ai nevoie de o perioada in care vrei sa fii singur si nu mai vrei sa auzi de nimeni .
La inceput credeam ca exista prieteni adevarati in care te sprijina in orice si nu iti intorc spatele . Ca tin la tine si indiferent ca de imperfecta ai fi , te accepta asa . Am intalnit persoane care asteapta ceva in schimbul acestei prietenii . Daca te-a ascultat odata , rapid trebuie sa i-o intorci si sa il asculti si tu . Cel mai tare ma enerveaza la acesti " prieteni " e ca iti reproseaza ceva la care nu ti-a cerut niciodata ajutorul . Prietenia nu este de vanzare si oricat ai gresi intr-o prietenie trebuie sa intelegi ca poate acea persoana a avut o zi grea si poate nu are chef de discutii , nu sa incepi sa il seci cu acelasi subiect pana se ajung la alte discutii nedorite .
Ma inteleg foarte bine cu toata lumea , pot zice ca sunt tipul de persoana sociabila , glumeata cand trebuie si cand are chef si care poate sa se inteleaga cu toate tipurile de persoane , dar nu inseamna ca toti imi sunt prieteni foarte apropiati . Intodeauna trebuie sa imi pese de prietenii mei si indiferent ca de felul meu sunt mai rece si nu imi exprim mai tot timpul sentimentele inantrul meu tot tin prea mult la ei, si daca acele persoane nu mai au incredere in mine si imi spun tot felul de lucruri , incep sa plang ca o proasta dar nici eu nu stiu de ce .
Adevarat , trebuie sa te descarci in fata cuiva , dar trebuie sa ai grija in fata cui . Daca acea persoana te asculta si apoi se duce la celalalt si paraste si isi bate joc de tine , apai asta nu se mai poate numi prietenie . Si pot zice ca am avut doua persoane langa mine cu , care ma intelegeam perfect si erau ca si viata mea , dar in ultima vreme m-au dezamagit complet si ce este cel mai comic e ca tot eu sunt de vina .
Nu cred ca un prieten adevarat [ daca exista asa ceva ] ar vrea din toata inima lui sa te schimbi pentru ca esti insuportabila si nu mai stiu cum . Daca ti-ar cere asa ceva nici nu merita sa poarte titlul de "prieten" . Sper ca intr-o zi am sa gasesc si eu un prieten care o sa stiu si eu sigur ca o sa ma accepte asa cum sunt . ^^

[Lust.]

Cu sau fără prieteni ?

Mi-am pus de câteva ori întrebarea asta. Uneori, am momente în care n-am chef de nimeni, doar să fiu singură şi atât. Doar eu şi cu mine. Alteori, am nevoie de cineva care să mă calmeze, să mă facă să râd sau să zâmbesc. Toţi spunem „ Ea e my ză best friend !” şi mâine, auzi vorbind despre tine chestii care i le-ai spus doar ei. Păi şi atunci mai e prietena ta cea mai bună, sau prietenul ? Nu cred. În orice caz, în acelaşi timp, avem nevoie de prietenii. Că unoeri nu reuşim să trecem singuri peste tot, mai avem nevoie şi de cineva care să ne facă să zâmbim, să ne dea un sfat or smth.
Eu una , prietene adevărată, că să spun aşa, am doar două. Atât . Ele sunt singurele la care le spun totul, şi ele mie. Ok, mai am secrete. Dar alea nu le ştie absolut nimeni. Nici măcar mama, sau altcineva. Sincer, cu mama mă înţeleg cel mai bine [ yeah, ştiu ce ciudat sună ] . Dar ea chiar îmi dă sfaturile de care am nevoie, şi e aproape de mine tot timpul. Şi cele două sunt, dar nu ca ea.
Anyway. Părerea mea e că avem nevoie de prieteni. Căci singuri nu reuşim, oricât am vrea. Dar trebuie să ştim cum să-i alegem şi ce să vorbim cu prietenii ăştia. Deci da, cu prietenii, e mai bine decât fără . *smile*