[Terminat] Am I your obsession?

[Rain]

Buna! Am revenit cu un fic, de data asta e in colaborare cu LovelyVampire ( colega mea de banca ) Acest prim capitol a fost facut mai de mult, si speram ca pe parcursul capitolelor se vor vedea imbunatatiri :3
Cum pc-ul ei nu merge intotdeauna, capitolele vor fi postate doar de pe contul meu ^^
Sper ca o sa va placa si ca o sa va impresioneze ^^


Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( 4/5 )
comedie ( 2/5 )
actiune ( 2/5 )
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata

Characters :
Eric Tennison
Domnul Tennison

PS: Cum apare un personaj nou, cum punem o poza, asa ca fiti atenti xD

-Capitolul 1-

Privesc prin sticla rotunda a geamului orasul de care trebuie sa ma despart, strazile pe care umblam cu prietenii mort de beat la cinci dimineata, imediat dupa ce eram dati afara cu forta din cluburi. O sa-mi fie dor de toate tarfele cu care ma satisfceam. Ah, ce-ar mai merge o data cu blonda aia! Ma nelinisteste gandul ca-l voi revedea pe taica-meo si iar o sa-mi tina morala ca m-am prostit atat de mult in doar cativa ani cat am locuit singur. Adica cine ar putea uita scarile de bloc in care mi-am distrus plamanii inca de la primele tigari fumate, primele tarfe de care am profitat, prima gasca, primii prieteni falsi-
Da, asa e, nu am avut niciun prieten adevarat, probabil lipsa de afectiune din partea unei mame m-a facut sa ajung in halul asta.
Imi aduc aminte cand o asteptam nerabdator sa vina de la servici, ca sa ii spun ca am primit o bursa pentru rezultatele mele la invatatura de atunci. Am asteptat-o mult timp, pana cand am crezut ca nu va mai veni. Tocmai cand imi pierdusem orice urma de speranta , pregatindu-ma sa urc treptele spre camera mea sa dau niste telefoane pentru a afla unde-mi era mama, aud slabe batai in usa.
Am deschis suprafata inalta din lemn si am trantit-o de perete cu putere cand am vazut persoana din fata mea plina de sange. Era mama. Hainele ii erau rupte si patate agresiv cu acel lichid rosu iar pe piele se vedeau numai vanatai si zgarieturi.
Tot ce-mi amintesc e ca mi-a murit in brate- Dar asta e o alta poveste-

Si-acum simt cum prima lacrima sarata imi umezeste obrazul, dupa atatia ani in care izvorul ochilor mei a secat. Acele clipe au trecut, lasand rani adanci in abisul sufletului meu pustiit de atata durere. Timpul trece, dar aceste amintiri nu dispar prea usor. Au ramas ca un tatuaj pe inima mea rece .

* * *

Ma numesc Eric Tennison, am nouasprezece ani si sunt in avionul asta in drum spre un loc mizerabil, unde tata e director, scoala militara. Rahatul asta e o pedeapsa de la sadicul de taica-meo - care pretinde ca ma iubeste - pentru ca nu am fost "baiat cuminte". A inceput cam asa:
Era ultimul an de liceu si de abia asteptam sa uit de tot stresul. Planuiam sa ma mut intr-un apartament din afara orasului pentru a scapa de problemele cu Andrew, care au inceput dintr-un motiv ciudat. Veneam de la aeroport cu drogurile, nefiind deloc surprins ca am reusit sa trec de politie, camuflandu-ma prin multimea de oameni. Ma indreptam spre fidelul meu client, Andrew, ce se plangea ca nu avea bani sa mi le plateasca. Fiind egoist, nici de-al dracu nu am vrut sa-i dau drogurile fara sa-mi dea banii, asa ca i-am pus la dispozitie doua luni pentru a face rost de ei.
Timpul sosise, trebuia sa ma intalnesc cu el dupa ore. Numai ca, tocmai in acea zi, a avut loc un furt, suspectul fiind unul din clasa noastra. Directorul a venit revoltat si parca ii aud si acum tonul gros cu care ne vorbea : " Este inadmisibil ca in cel mai bun liceu din oras sa aiba loc un furt ca asta!" . De cand a inceput sa controleze prin hainele si ghiozdanele colegilor am stiut ca va veni si randul meu. Acolo se sfarsea totul, nu mai aveam cale de scapare, nu aveam unde sa ma ascund; stiam ca ma vor prinde cu drogurile la mine. La dracu cu tine, Andrew ! Credeam ca imi vor putrezi oasele in inchisoare.

Purtam o discutie aprinsa cu directorul in biroul acestuia, cand dadu buzna pe usa taica-meo. Fata mi s-a luminat, credeam ca o sa ma scape din rahatul asta. Era pentru prima data cand ma bazam pe el, dar a fost de asteptat sa ma trimita drept pedeapsa intr-un loc ca asta : scoala militara. La dracu cu tine, Andrew ! Cand o sa ies de aici o sa-ti fac ouale omleta!!


Si, asa am ajuns aici. Nu sunt un las, trebuie sa merg inainte si sa las tot ce s-a intamplat in urma. Sper sa inceapa un nou capitol din viata mea. Ar trebui sa privesc partea buna a lucrurilor: in ochii celorlalti eram privit cu superioritate, doar eram fiul directorului.
Odata ajuns la destinatie cobor din avion, unde sunt asteptat de o masina neagra, sport, foarte luxoasa. In ciuda faptului ca nu il suportam pe taica-meo, ii suportam cu mare placere toti banii.
In clipa in care am intrat in masina, m-am asezat pe bancheta din spate, insa fara a scoate vreo vorba tot drumul.
Chipul soferului nu schita nicio expresie, pornind automobilul fara ezitare. Purta o camasa stramta care ii contura trupul foarte bine cladit, iar peste avea un sacou negru, observandu-se si pantalonii de aceeasi culoare.
Pe tot parcursul drumului nu am facut altceva decat sa ma holbez la interiorul masinii care arata mai bine ca exteriorul.
Ma tenta sa-l dau pe sofer afara si sa-i iau cheile pentru a scapa din locul asta blestemat. Dar, eram impiedicat din cauza firii mele egoiste; preferam sa traiesc cu nenorocitul pe care il numeam tata atata timp cat aveam si banii lui.
In timp ce inaintam ,vedeam cladirile inalte ale orasului, sutele de spatii verzi si parcuri ce pareau un loc perfect pentru relaxare cu mi se derulau in fata ochiilor, prin geamul fumuriu. Cu toate ca trotuarele si strazile erau foarte aglomerate, existau cluburi la fiecare pas, gandindu-ma in ce paradis ajunsesem. Era imposibil sa nu-ti gasesti vreo animatoare pe care, dupa dansul excitant la bara, sa o iei acasa, sa o intinzi pe pat si sa faci sex nebun cu ea pana dimineata. Ce fraier e tata ca m-a adus in locul asta "nenorocit", unde as putea sa o iau de la capat, sa-mi fac o alta gasca de prieteni, sa ma apuc de tot ce practicam inainte, mai ales ca sunt mai aproape de banii bosorogului. Zambetul de satisfactie pe care il avusesem la intrarea in noul oras imi disparu incetul cu incetul atunci cand ma indepartam de populatia urbana si de toate acele locuri care pentru mine erau un drog. Aveam un presentiment urat ca drumul catre scoala nu ducea in oras. Era dincolo de el.
-Unde crezi ca ma duci? am intrebat pe un ton arogant, fiind in acelasi timp agitat din cauza indepartarii de civilizatie.
-Unde trebuie, imi raspunse soferul scurt, fara a-mi da alte explicatii .
Ma ingrijora faptul ca in fata mea aparea o cladire imensa ai carei pereti nu se vedeau de gardurile inalte. Puteam observa decat acoperisul care se intindea pe o distanta destul de mare. Imediat ce am ajuns aproape de porti, acestea s-au deschis iar timpul parca a stat in loc cand m-am vazut in acel spatiu izolat de lume. Inca din masina puteam observa chipurile curioasa ale celor de dupa gardurile inalte.
Am iesit din automobil tarandu-mi bagajele dupa mine. Eram total dezgustat de fluieraturile celor care ma priveau insistent. Am trecut pe langa ei, injurand in gand si incercand sa par indiferent. Cu siguranta ei nu stiu cine sunt!
Era imposibil sa nu observ uniformele lor de culori diferite; unii purtau sacouri visinii iar altii de un verde inchis, dar la toti se regaseau pantalonii negri.
Nemaisuportand acele chicote si fluieraturi m-am intors nervos spre cel din dreapta mea, cu o privire ucigatoare. Mi-am ridicat pumnul in aer si l-am lovit fara ezitare in fata.
Imediat dupa, linistea apasatoare predomina in jurul meu, toti privindu-ma de parca am gresit cu ceva, iar tipul lovit incerca din rasputeri sa se abtina din a-mi da una drept "rasplata".

[Addeh]

Un nou fic, un nou fic ! Yeeeei ! :X Ce ma bucur ! Fetelor, presimt muult yaoi pe aici. Si ofc, eu-s aici , sa " intampin " un nou yaoi. >:]
Cred ca multi v-ati obisnuit cu comentariile mele pe aici... : - " Firstly, personajele sunt .. very hot... * perv look *. Eric imi pare tipul rebel si tind sa cred asa din momentul in care am citit [ si mi-am imaginat ] ca l-a lovit pe tipu` ala. Hmm... Imi este " teama " sa nu fie chiar un posibil " candidat " la inima lui Eric.
Well, nu pot sa spun foarte multe din primul capitol, dar e clar [ mai mult decat clar ] ca astept nextu`.
Succes fetelor si felicitari ! * hug & kiss *

[Stormrage]

Hellaw! Imi placeeeee! Inceput promitator ^^Ma atras enorm titlul ;x Buna alegere. Soo, ce avem noi aici? Un tata rau, un baiat rebel si o scoala militara? asta este = yaoi , mwhaha! Lungimea capitolului potrivita, sa avem ce citi nu?Descriere cat cuprinde, cea ce e foarte good ** Ma bucur ca nu ne ineci cu dialogul >.< Dialog mult = fic sec *rolling eyes*Soo... Inceputul imi place ;x Abea astept yaoi-ul si sa vad cum descrii.Gambate dear. Spor la imaginatie si scris ^^
'Saya was here'

EDIT Lynn : Nu mai lăsa spaţii între rânduri.

[alexutzy97]

Hi! Super inceputul.....iar actiunea ma impresionat. Imi pare sincer rau de Eric, sa ajunga intr-un asa loc unde totul se face ca la carte(sau poate nu). Norocul lui este ca e taicasu` important. :p Oricum, mi se pare draguta actiunea si cred ca ideea cu scoala militara e buna. Sigur nu va fi prea incantat de parasirea obiceiurilor vechi, si acum adoptarea unora noi.
Oricum, punete pe scris repejor...Astept nextul!:d

[Rain]

Neext ^^ Multumim ca ne cititi Inca ceva, am observat ca unii vorbesc la singular, hey guys, suntem doua care lucreaza la ficul asta Anyway, multumim pentru comentarii ^^

Characters:
Julio Pryce

-Capitolul 2-

In linistea sumbra ecoul unor pasi ma nelinistea, toti eliberand culoarul. La cativa metri in fata mea un trup inalt si bine sculptat aparu ca lava unui vulcan care de abia erupsese. Purta un sacou visiniu impreuna cu o pereche de manusi negre lucioase, iar la pantaloni avea doua curele cu tinte ce ii dadeau un aer dur, dar incercam sa nu par impresionat.
Nu puteam sa nu ii observ medalionul de la gat in forma unui cap de tigru ce isi astepta cu nerabdare prada, continuandu-se cu o cruce ascutita la capat.
Inainta in timp ce suvitele satene ravasite ii acopereau fruntea, lasand la vedere ochii sai de un albastru sters. Buzele sale subtiri se arcuira intr-un ranjet malefic, lasandu-si caninii la vedere ca un adevarat vampir din clasa regala, dar expresia faciala nu ma infricosa catusi de putin.
Ajuns in fata mea, toti ne priveau de parca eram actorii principali dintr-un film, auzindu-se sosote peste sosote din spatele meu : “Julio o sa-i vina de hac! “, “Nu cred ca Vampirul va da in el…” si multe alte chestii pe care nu am mai vrut sa le aud. Priveam nepasator si arogant fara a ma impresiona cu nimic situatia; am vrut sa ma intorc si sa plec de acolo dar, greutatea unei maini ce imi apasa umarul ma obliga sa-l urmez pe cel ce ma trasese intr-o incapere prost luminata, care mai tarziu am realizat eu ca era baia.
-Vulpito, rosti barbatul care din sosotele celorlalti aflasem ca il chema Julio, asezandu-si mana grea in parul meu roscat. Treaba nu merge asa pe aici, continua el pe acelasi ton autoritar. Trupul lui se lipi de al meu, obligandu-ma sa fac cativa pasi in spate, pana ce am dat de zid. La impactul cu faianta rece, mii de fiori mi-au impanzit trupul, iar privirea lui insistenta ma cutremura. Cu toate ca frica imi strabatea corpul, nu am vrut sa arat asta. Mi-am asezat mainile pe abdomenul lui, incercand sa-l indepartez, in timp ce am adoptat o privire aroganta.
-Da-te dracu la o parte, m-am revoltat eu, dandu-i cu cotu-n burta. Spre uimirea mea, corpul lui ramase neclintit.
-Vulpito, se rasti el, in timp ce imi prinse barbia intre doua degete fortandu-ma sa-l privesc in ochi. Nu ma obliga sa te-nchid in cusca. Ar fi pacat sa nu-ti mai vad “blana” asta valoroasa, imi zise el cu subinteles tragandu-ma de cateva suvite roscate.
Priveam insistent spre usa, gandindu-ma ca aceea era singura mea scapare. Am profitat de un moment de neatentie din partea lui, vrand sa ma strecor pe langa el neobservat si sa ies dracului de aici. Incercarea mea de “a evada” a esuat in momentul in care i-am simtit mana pe cureaua mea , desfacand-o intr-o clipa. Si-a bagat mana prin materialul blugilor mei, atingandu-mi organul prin boxeri.
Tot sangele mi se urcase in obraji, simtind cum chipul mi se inrosise neconditionat. Pe dracu, ce avea de gand sa imi faca tipul asta? Mi-am lasat privirea in jos, spre mana lui ascunsa in pantalonii mei. Am inghitit in sec, strangand usor din pumn. Trebuia sa ripostez, nu sa stau ca o statuie si sa incep apoi sa fac ca un taur in calduri. I-am prins bratul incercand sa ma eliberez de stransoarea lui ce imi tinea organul, apasand din ce in ce mai tare in varful lui. La naiba! Trupul mi se incalzise din cauza privirii insistente a satenului.
-Te excita, nu? ma intreba acesta, afisand in coltul gurii un zambet pervers, facandu-mi trupul sa tremure usor.
Chiar avea dreptate si parea ca stie ce face mai ales dupa privirea sa convingatoare. In orice caz, ma excita al dracu de mult, dar nu voiam sa par o mata speriata in fata lui, sau mai nou, o vulpita. Ii trag mana hotarat din pantalonii mei pentru a pune punct tuturor lucrurilor de pana acum, dar bratul lui nici ca se misca.
-Lasa-ma dracu sa plec ! m-am rastit la el, privindu-l dezgustat.
Am profitat de momentul cand mi-a dat drumul si facand doar doi pasi am ajuns langa usa. Am apasat cu putere pe clanta si am reusit sa ma strecor afara, dar nu inainte de asta i-am auzit vocea groasa : “ Ne mai intalnim noi, vulpito! “
Am iesit pe coridor nervos, luandu-mi bagajele ce au ramas tot acolo. Toate privirile erau atintite spre mine, mai bine zis in partea de jos a abdomenului de parca toti tipii aia stiau ce s-a petrecut in baie. Mi-am dus mana spre pantaloni, oprindu-ma in loc cand am simtit ca slitul era desfacut, iar culoarea neagra a boxerilor mei iesea la iveala. Tot sangele mi s-a urcat in obraji, simtindu-ma si mai penibil in fata alora. Mi-am tras fermuarul la loc, injurand printre dinti. Am continuat drumul, nefiind sigur pe mine incotro ma indrept. Cu toate ca incercam sa evit vocile, mereu imi rasunau in cap acele cuvinte : “ Ce bun e ala roscatu` ! “
Nici doi pasi nu am apucat sa fac si in fata mea a aparut o silueta inalta si bine facuta, imbracata intr-un costum de un verde inchis. Pe partea dreapta a sacoului avea infipte multe insigne de parca ar fi aici de o viata. “ Cine dracu o fi si asta ?” mi-am zis in gand, ridicand o spranceana. Acesta isi duse mana dreapta la nivelul fruntii, cred ca in semn de salut, dupa cum vazusem eu prin filme. Imi spuse sa il urmez si imediat m-am comformat. Mergand in spatele lui, am observat ca holul era pustiu. Exact cum am crezut ! Toti se antrenau din greu afara, supunandu-se acelui tip din baie, Julio. “ Sper ca nu o sa ajung si eu pionul lui!”.
Barbatul pe care il urmasem imi indica cu degetul aratator o usa, apoi imi spuse sa intru, el ramanand afara. Odata ce am trecut de pragul usii, l-am vazut pe taica-meo ce statea la birou, imbracat intr-un costum negru, o camasa alba cu o cravata in carouri, bine legata la gat. Atunci cand m-a vazut, s-a ridicat in picioare, sprijinindu-si greutatea corpului in palmele ce le tinea pe suprafata de lemn a biroului. I-am ignorat toate predicile iar apoi, cand discuta a devenit mai interesanta, mi-am indreptat toata atentia spre el.
-Te rog sa fii atent la ce-ti voi spune, pentru ca nu o sa mai repet si a doua oara. Dupa cum observi, elevii sunt impartiti in doua grupuri, de aceea avem si uniforme diferite. Fiecare echipa este condusa de un lider, care are un ajutor, iar ceilalti trebuie sa le respecte hotararile. Tu, fiind nou pe aici nu te pot pune seful lor, insa te fac subaltern… Pentru ca totusi esti fiul meu. Ca sa-ti demonstrezi acest grad vei primi un medalion cu o cruce de argint pe care trebuie sa o porti in permanenta ca toti ceilalti sa te deosebeasca si sa te respecte.
In acel moment scoase dintr-un sertar o cutiuta unde se afla medalionul pe care mi-l inmana imediat.
-Bineinteles ca, daca ai venit aici exista si reguli. Doar asta nu este o scoala obisnuita. Tin sa te anunt ca nu ai voie nici tu, nici ceilalti sa plecati acasa nici macar la sfarsitul saptamanii. Va puteti vizita famillile doar atunci cand veti castiga competitia dintre cele doua tabere. Ah, imi pare rau Eric, am omis sa-ti spun asta. Aici sunt doua tabere rivale, tine minte, sunteti rivali si doar una singura poate castiga acea excursie drept premiu. Te cunosc bine si stiu ca nu-ti place sa pierzi. Rivalitatea consta in concurenta, nu in bataie. Puteti fi foarte buni prieteni inafara orelor de antrenament. Fiindca te stiu, cu siguranta te vei intelege bine cu seful celor cu uniforma visinie. Daca nu ma insel, aveti multe in comun, de aceea l-am chemat sa faceti cunostinta. Ar trebui sa apara imediat!
Privirea imi fu atintita spre usa atunci cand am auzit cateva batai. Imediat dupa asta, suprafata din lemn se deschise. Mi-am intors trupul dintr-o singura miscare spre cele doua persoane ce si-au facut aparitia in biroul tatalui meu.
Unul dintre ei, acela care trecu primul pragul, imi era foarte cunoscut, iar pe celalalt nici nu-l mai vazusem. Ambii aveau la gat acelasi medalion ca al meu, insa structura era altfel. Primul, adica cel saten, avea la gat un medalion ce simboliza un cap de tigru cu gura deschisa, continuat cu o cruce ascutita si stralucitoare, iar cel brunet purta doua cruci mai subtiri, insa iti sareau imediat in ochi.
Mi-am ridicat privirea spre satenul ce imi saluta tatal. M-am incruntat atunci cand i-am vazut chipul impreuna cu trasaturile corpului ce-mi pareau foarte cunoscute. Satenul nu era nimeni altul decat Julio. Taica-meo a crezut ca ma cunoaste atunci cand a zis ca ma voi intelege cu asta?
Credeam ca stie cate ceva despre mine, dar mi-a dovedit ca habar nu are nimic.

[.Dudiii]

Yes, yes you're my obsession
Waaaa....nu stiu cu ce sa incep! Probabil cu inceputul, dar din pacate nu stiu care mama naibi e ala >.<.
Oricum nu merita sa va spun ca deja mi-am facut o impresie foarte buna despre acest fic, fiindca stiti deja asta, adica cine nu poate iubi asta? Mai ales ca lucrurile au inceput sa se "inrautateasca" in sensul bun al cuvantului >:] [care o fi ala nu stiu]
"vulpita" ? Ihihi la ce roscat e normal ca e o "vulpita" in pat cred ca devine "vulpe" :]] ei bine... asta am sa aflu in curand, sper.
Am citit si celelalte creatii ale voastre, deci nu-mi fac griji totul va fi mai mult ca perfect

[Blue Sky]

In sfarsit a venit nextu', asa imi place Julio^^ si vulpita pe care o va cuceri. Interesanta ideea cu competitia intre grupuri, Eric face parte din grupul rival^^, sigur iese cu scandal, amandoi vor castigul, dar Julio sunt sigura ca va mai lua si altceva inafara de castigul intre grupuri, pe Eric .
Vulpita naravasa dar cand e in preajma lui Julio se transforma intr-un pui mic, sper ca vor veni si scenele yaoi.
Pai va urez multa inspiratie si bafta la scris.

[Addeh]

" habarn " - habar


Deci... xD Aceasta a fost unica greseala de tastare pe care am observat-o, si crede-ma, am fost cu ochii pe acest capitol, doar e yaoi, daa ! * laughs *
Btw, ma bucur ca n-ati intarziat cu acest capitol, ba chiar am observat ca ati bagat imediat noi tipi si noi intamplari. Ah, da... Revenind la Julio. POza lui - super hot ! :X La fel ca si atitudinea sa de bad boy. [ Frate, ce ador cand cineva scrie despre comportamentul unui tip mai rau, seme-ul cum ar veni ] :]]
So... Sa inteleg ca Eric se va mai intalni cu Julio. Doar nu sunt in aceeasi tabara ?! o.o' Ohh, si faza cu excursia e bestiala ! I mean... Ei vor trebui sa stea foarte mult la acea scoala, militara parca. ^^' Si ofc, mie-mi convine.. b-)
Fetelor, e de asteptat ca sunt nerabdatoare sa citesc. Cine nu e .. ? Succes amandurora caci stiu ca faceti o treaba buna ! * kiss *

[Rain]

Multumim de comentarii, am venit cu nextul

Characters :
Cipriano
Rain

Capitolul 3

Din privirea tatei am inteles ca el este “rivalul” meu. Aceasta parca ma-ndemna sa nu fiu nepoliticos si sa il salut atunci cand mi-a intins mana. M-am conformat, prinzandu-i bratul intr-o strangere barbateasca, dar n-a fost atat de placut cum am sperat atunci cand Julio mi-a strans mana mai mult decat era nevoie. Totul parca se petrecea in reluare, iar acest moment jenant nu se mai termina. Atunci cand m-am intins spre tipul brunet, al carui nume l-am aflat mai tarziu, Cipriano, acesta imi facu intr-un mod mai discret cu ochiul, lingandu-si buzele pofticios.



Am deschis usa spre camera in care voi sta, zarind in partea stanga douasprezece paturi aliniate, iar in partea dreapta erau trei usi ce de abia stateau in balamale, care, dupa mine, ar duce la dusuri. Imediat ce am facut cativa pasi, toti s-au dus la locurile lor. Acestia aveau privirea atintita spre gatul meu, mai exact spre crucea ce-mi arata rangul. “ La dracu`, zici ca sunt speriati de bombe!”
Din priviri am observat ca in incapere sunt doar zece personae, deci cu mine unsprezece. Dar de ce erau douasprezece paturi? In fine, mai sunt si oameni nepunctuali… Am inaintat spre patul meu, unde am vazut o uniforma impachetata de un verde inchis. “ Firar! De ce trebuie sa fie verde? Urasc verdele ! Nu-mi place verdele !”
In atmosfera aia tensionata am reusit sa ma schimb de sacou, apoi m-am asezat pe pat. Ma simteam prea privit, asa ca le-am spus sa-si continue treaba si sa stea mai relaxati. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi palmele impreunate la ceafa, apoi m-am lasat pe spate deasupra unei perne subtire si moale. In stanga mea am observat un tip ce parea foarte calm si timid, de parca ar fi vrut sa-mi vorbeasca, dar nu avea curajul necesar.
Chipul sau palid imi exprima tristete, la fel si buzele sale subtiri ce-si pierdusera de mult culoarea rosie. Parul lui blond si ravasit stralucea in bataia razelor soarelui ce patrundeau printre perdelele ferestrelor. Cateva suvite ii acopereau fruntea si scoteau in evidenta ochii de un verde linistitor. Trupul lui parea atat de fragil, insa pielea lui delicata ii scotea in evidenta trasaturile unui om ingrijit. Din priviri am observat ca era putin mai scund decat mine, insa trupul lui slabanog si fara muschi nu se compara cu el meu! Dar nici eu nu aveam cine stie ce corp. Pe sub sacoul verde inchis purta o camasa alba ce contrasta bine cu parul lui deschis la culoare.
M-am ridicat in capul oaselor si am vrut sa-i vorbesc, insa era prea galagie, asa ca l-am apucat pe blond de brat si l-am tarat pe hol unde era mult mai liniste.
-Explica-mi si mie cum merge treaba pe aici, m-am adresat, afisand un mic zambet pentru a-l mai calma putin. Parea prea speriat de bombe.
Am pasit pe coridor, acesta aratandu-mi si explicandu-mi despre fiecare incapere in parte. Ajunsi la usa de la iesire, am trecut din acea scoala intr-o gradina. Nu-mi puteam imagina ca exista asa ceva in spatele scolii unde urma sa-mi petrec urmatorii cinci ani. Arata asa frumos, cu spatii verzi si multe flori, iar pe alocuri erau construite statui, probabil fiind ale persoanelor importante.
Credeam ca arata mult mai sinistru, fara asa multa viata; ca o inchisoare.
Odata ce am dat coltul scolii, in fata ochilor mi-a aparut un spatiu foarte intins, fara iarba sau flori ca cel dinainte. Era un loc special amenajat pentru viitoarele noastre antrenamente. Intr-o parte am vazut un spatiu cu sarma ghimpata, ridicata la jumatate de metru deasupra pamantului pe sub care noi trebuia sa ne taram, la fel ca niste rame printr-un namol nenorocit. In partea dreapta totul se desfasura ca o cursa cu obstacole. “Perfect!” Imi placea competitia, insa as fi preferat sa nu-mi murdaresc hainele in halul asta.

-Apropo, eu sunt Eric, m-am prezentat incercand sa par politicos.
-Da, stiu. Se vorbea de tine inainte sa ajungi aici. Esti fiul directorului, nu?
Mi-am dat ochii peste cap la auzul vorbelor lui si am incercat sa schimb subiectul intrebandu-l care e numele lui.
-Ra… Rain, se balbai blondul ce nu parea in apele lui cand i-am pus aceasta intrebare.
Am chicotit scurt la auzul replicii sale, insa m-am oprit imediat ce mi-a dat un cot in stomac, evident, din gluma. Cand privirile noastre s-au intalnit, am inceput amandoi sa radem fara vreun motiv anume.

Nu departe de noi se vedeau trupurile ostenite ale celor care se antrenau. Purtau maieuri negre si mulate pe corpul lor bine facut. Acel material le scotea in evidenta fiecare muschi bine facut. Pantalonii lor de un visiniu inchis m-au facut sa imi dau seama ca erau “rivalii” mei. In timp ce inaintam cu Rain si ma apropiam de acel grup de barbati, am recunoscut silueta celui ce comanda. Odata ce isi intoarse capul spre mine si imi facu discret cu ochiul, m-am oprit brusc din mers. Simteam cum sangele imi urcase in obraji atunci cand Julio ma privi insistent si facu acel gest cu ochiul. Toata fata mi se inrosise, de aceea m-am intors intimidat chipul spre Rain pentru a nu-i intalni privirea satenului. Sigur si-ar fi dat seama ca ma intimidasem.
-Ai patit ceva? intreba blondul, vazandu-mi chipul imbujorat. Nu, nu ai febra, continua acesta, asezandu-si o mana pe fruntea mea pentru a-mi verifica temperatura.
Eram constient ca nu aveam febra si nici bolnav nu eram. Bineinteles ca nu aveam sa ii spun adevarul, motivul pentru care obrajii mei prisesera o culoare aprinsa; doar nu eram fete sa barfim despre niste chestii asa banale.
Am mers inainte, grabind pasul si asigurandu-ma ca Rain era langa mine, asta pana cand ne-am intors inapoi in cladire. De afara se auzeau rasete si vorbe, insa imediat ce mi-am facut eu aparitia pe hol, linistea predomina.
Imi placea felul in care tata mi-a creat o reputatie chiar inainte sa ajung aici. Ma simteam in largul meu pentru ca stiam ca ei nu au curajul sa mi se impotriveasca. Poate, pana la urma nu e chiar atat de rau unde am ajuns! Acest gand ma facu sa zambesc intr-un mod caracteristic numai mie. Ma simteam superior fata de ei, si asta ma alimenta. Am inaintat printre ei cu privirea inainte, tinandu-mi mainile in buzunarul blugilor. Se auzea doar ecoul pasilor mei in acea liniste colosala. Mi-am intors impreuna cu capul si trupul inapoi, observandu-l pe Rain ce ramasese in acelasi loc. L-am prins de brat si l-am tras dupa mine, asta pana cand a inceput sa mearga singur. Fata de mine, el parea foarte agitat si de aceea probabil mergea ca pe ghimpi, cu capul lasat in pamant. Odata ajunsi in fata usii de la camera, am impins suprafata din lemn cu piciorul, nedorind sa imi folosesc mainile ce stateau foarte bine in buzunare.
M-am asezat pe patul meu deloc confortabil, realizand ca eu cu Rain eram singuri in camera, probabil restul erau pe hol. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi mainile la ceafa. Daca patul era asa tare macar aceasta pozitie ma relaxa cat de cat. Din nou patul gol din dreapta mea ma punea pe ganduri.
-Rain, stiu ca esti mai vechi pe aici, dar am si eu o… nelamurire, sa-i zicem asa. De ce dracu patul asta e mereu gol? l-am intrebat, in acelasi timp mi-am intors privirea spre el. A ridicat o spranceana, parca trezindu-se dintr-o transa.
-Pai… Nici eu nu stiu foarte bine, dar din cate am auzit unul din colegii nostri a fost transferat la cealalta tabara pentru ca avea niste abilitati fizice bune. Si ca balanta taberelor sa se echilibreze, l-au mutat acolo.


Discutia noastra s-a oprit atunci cand s-a dat stingerea si toti au intrat in camera. M-am intors pe o parte, cu spatele la Rain si cu fata spre patul gol, gandindu-ma la ce fel de abilitati fizice se referea blondul atunci cand mi-a povestit. Am inceput sa ma foiesc, neputand sa adorm. Nici nu ma mira lucrul acesta, deoarece nu cunosteam locul si imi era foarte greu sa pun geana peste geana.

[Addeh]

Awww, tu ştii cât de mult aşteptam eu capitolul ? Şi ofc, aşa o să fac şi data viitoare ... : - "
Mai întâi, încep cu câteva greşeluţe, dar nu le mai enumăr, în orice caz, sunt de tastare sau poate neatenţie. ^^' Şi ca de obicei, mă duc direct la conţinutul capitolului ... xD Observ multă agitaţie şi cred că e ceva normal, ţinând cont că această competiţie ce se va ţine la şcoala militară, urmează acuşi` .
Ohh, curiozitatea mă seacă, parcă aşa. :]] Şi Cipriano ăla mi-a stârnit curiozitatea, mai ales că este în grupă cu Julio. : > Ohh, vă spun clar că vreau să citesc mai repede ! * hug *
Grăbiţi-vă cu nextul ăla ! :pls: